Scînteia, martie 1967 (Anul 36, nr. 7267-7297)

1967-03-01 / nr. 7267

Anul XXXVI Nr. 7267 Miercuri 1 martie 1967 ! 6 PAGINI — 30 BANI­­! Combinatul de celuloză și hîrtie din Brăila Foto­s Agerpr«» O IMPORTANTĂ REZERVĂ A ZOOTEHNIEI îmbunătăţirea raselor de animale dr. Marcel PARASCHIVESCU director tehnic in Consiliul Superior al Agriculturii Aşa cum rezultă din datele Di­recţiei Centrale de Statistică, în anul trecut s-au făcut progrese în­semnate in creşterea efectivelor de animale, mai ales la bovine şi o­­vine. Desigur, dezvoltarea zooteh­niei la un nivel care să satisfacă cerinţele economiei naţionale cu produse de origină animală nu se rezumă la creşterea numerică a şeptelului. Aceasta trebuie să fie însoţită de îmbunătăţirea calitati­vă, astfel ca de la fiecare animal să se obţină o producţie superi­oară. Pe această linie s-au făcut progrese, ca urmare a amelioră­rii efectivelor de animale prin se­lecţie, metisare cu reproducători din rase amelioratoare, extinderea însăminţărilor artificiale etc. Toate acestea, alături de măsurile luate pentru îmbunătăţirea furajării şi în­grijirii, au permis ca într-un mare număr de ferme să se crească bo­vine cu o capacitate de producţie superioară ; a sporit de câteva ori numărul de ovine din rasele cu lină fină şi semifină, precum şi e­­fectivele de porcine din rasele de carne etc. Pentru dezvoltarea continuă a zootehniei, de maximă importanţă este să se desfăşoare cu mai mul­tă perseverenţă acţiunile de ame­liorare a raselor, întrucât unul din factorii esenţiali de care depinde rentabilitatea creşterii animalelor este valoarea genetică a acestora, gradul lor de selecţionare în direc­ţia producerii unor cantităţi mari de lapte, carne, lină etc. Tot valoarea genetică este aceea care determină şi calitatea produselor, adică un anumit conţinut de gră­sime şi proteine în lapte, sau un anumit raport şi distribuire a căr­nii şi grăsimii în carcasă. Nenumă­rate exemple arată că animalele de înaltă productivitate produc kilogramul de carne sau litrul de lapte cu un consum specific de fu­raje mult mai redus, uneori chiar cu 500 la sută. In cazul în care se obţine o producţie mare de la un animal, se reduce, pentru aceeaşi cantitate totală de producţie marfă, spaţiul necesar pentru cazare şi, prin aceasta, necesarul de investi­ţii. Totodată, se reduc cheltuielile necesitate de îngrijirea animalelor în condiţii egale de mecanizare. Micşorarea şi mai evidentă a con­sumului de muncă pe unitatea de produs se realizează prin scurtarea ciclului de producţie sau mărirea cantităţii de produse în unitatea de timp Aceste două din urmă as­pecte reprezintă elementele de bază care permit alături de meca­nizare, creşterea productivităţii muncii în zootehnie. Fiecare din elementele amintite constituie însuşiri care se moşte­nesc de la cei doi părinţi, conform legilor genetice. Pentru mărirea potenţialului productiv al anima­lelor, in ultimii ani au fost luate o serie de măsuri intre care şi a­­ceea privind producerea şi utiliza­rea cu eficienţă sporită a reprodu­cătorilor de valoare zootehnică ri­dicată. In cadrul unor centre de repro­ducţie şi selecţie cum ar fi cel de la Constanţa, a început să se aplice cea mai modernă şi sigură metodă de verificare a însuşirilor repro­ducătorilor şi anume testarea aces­tora după descendenţi. Pe această cale se stabileşte valoarea cu care un reproducător mascul poate fi ameliorator la un nivel productiv dat. Mijlocul cel mai eficient prin care se poate asigura folosirea in­(Continuare în pag. a V-a) Preludiul furtunii... Tabloul social-economic in care se plămădea răscoala ce avea să izbucnească in 1907 Unul din evenimentele de neuitat ale istoriei patriei, care va vorbi peste veacuri despre uriaşa energie revoluţionară a ţărănimii, îl consti­tuie marea răscoală din primăvara anului 1907, moment culminant al mişcărilor ţărăneşti din ultimele de­cenii ale secolului al XIX-lea şi în­ceputul secolului al XX-lea. „Prin amploarea şi intensitatea ei, prin revendicările exprimate de ma­sele ţăranilor — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — răscoala din 1907 a reliefat necesitatea acută a înlătu­rării relaţiilor de producţie feudale, a rezolvării problemei agrare in fa­voarea maselor largi ale ţărănimii, a dezvăluit marile energii revoluţio­nare ale ţărănimii, reprezentînd una din paginile glorioase ale luptei so­ciale a poporului român". Furtuna revoluţionară din primă­vara anului 1907 şi-a avut rădăcinile în realităţile din acel timp ale ţării, în nevoile şi interesele vitale ale ţă­rănimii, în hotărîrea ei de a lupta pentru pîine, dreptate şi libertate, pentru progres social. Mircea IOSA cercetător ştiinţific la Institutul de istorie „N. Iorga“ al Academiei In procesul dezvoltării capitalismu­lui în ţara noastră, s-a ridicat cu o deosebită acuitate, ca o condiţie fun­damentală a progresului social, pro­blema lichidării proprietăţii moşie­reşti, a rămăşiţelor feudale din agri­cultură. Ea a constituit unul din punc­tele centrale ale programului revo­luţiei din 1848, fără să-şi fi găsit re­zolvare. Nici reforma agrară din 1864 — care a jucat, incontestabil, un rol pozitiv în viaţa ţării, determi­­nînd profunde transformări în rela­ţiile de producţie — n-a dat o rezol­vare deplină problemei agrare. In a­­gricultură s-au păstrat puternice ră­măşiţe ale relaţiilor feudale, care au generat adinei contradicţii ir. cadrul sistemului agrar. Procesele care a­­veau loc în cadrul economiei agrare, caracterizate prin dezvoltarea mai largă a relaţiilor de producţie capi­taliste, în condiţiile menţinerii rămă­şiţelor feudale, au adincit contradic­ţiile sociale existente la sate, au am­plificat şi ridicat pe o treaptă nouă, superioară lupta ţărănimii împotriva exploatatorilor ei de veacuri. La începutul secolului al XX-lea a­­gricultura constituia ramura de bază a economiei ţării, ea cuprinzînd aproa­pe 5 milioane şi jumătate de ţărani, adică aproximativ 82,84 la sută din populaţia ţării. Statisticile vremii pun în evidenţă enorma disproporţie care exista în repartizarea pămîntului. Astfel, în anul 1905, marile proprietăţi de peste 100 de ha, aparţinînd unui număr de 4 171 proprietari, însumau 3 810 351 ha, ceea ce reprezenta 54,72 la sută din suprafaţa arabilă a ţării ; în schimb, proprietăţile pînă la 10 ha reveneau unui număr de 920 939 pro­prietari şi ocupau numai 3 153 645 ha (45,28 la sută din suprafaţa arabilă). 4 171 mari moşieri aveau, aşadar, în stăpînirea lor cu circa 700 000 ha mai mult pămînt decit aproape 1 000 000 de ţărani. Disproporţia iese si mai pregnant în evidenţă dacă avem în vedere şi pădurile , însumîndu-le şi pe acestea, rezultă că, in timp ce 5 000 de mo­şieri, reprezentînd aproximativ doar 0,6 la sută din totalul proprietarilor de pămînt, stăpîneau 5 882 641 ha, a­­dică 62,70 la sută din Întreaga supra­faţă agrosilvică a ţării, 920 939 gospo­dării ţărăneşti deţineau 3 503 645 ha, adică numai 37,30 la sută din întreaga suprafaţă. Dintre acestea, 744 564 gos­podării aveau proprietăţi sub 5 ha, iar 291 771 sub două hectare. 300 000 de gospodării ţărăneşti erau complet lipsite de pămint. Această structură arată că deşi contradicţiile izvorite din dezvoltarea relaţiilor de produc­ţie capitaliste căpătau o greutate specifică tot mai mare în agricultură, contradicţia cea mai importantă era aceea dintre moşierime şi ţărănimea în ansamblul ei. (Continuare în pag. a H-a) Echipament electric — întrerupători de 35 kW — realizat la uzinele „Electroputere"-Craiova Foto ! Gh. Vinț­ă ecouri Tributul accidentului este o fatalitate în circulaţie? • ESTE NECESARĂ CONSTITUIREA UNUI CORP DE AGENŢI VOLUNTARI DE CIRCULAŢIE CU REALE ÎMPUTERNICIRI In tot mai numeroase do­menii ale vieţii sociale, or­ganizaţiile obşteşti preiau di­verse atribuţii ale organelor de stat. In acţiunea de com­batere a încălcării regulilor de circulaţie, organele miliţiei se sprijină, de asemenea, pe concursul voluntar al unor conducători de autovehicule. Legea prevede măsuri In acest sens , dar practica de pînă acum arată că aportul lor la prevenirea accidentelor şi asigurarea respectării reguli­lor de circulaţie este încă in­suficient : ei n-au posibili­tatea să intervină prompt acolo unde s-a săvîrşit o in­fracţiune. De multe ori nici nu sunt luaţi în seamă de către unii şoferi. lată de ce considerăm ne­cesar să se lărgească şi în special să se dea o formă eficientă corpului de vo­luntari, cu alte cuvinte să li se asigure împuterniciri reale prin care să poată aduce o contribuţie efec­tivă la respectarea regu­lilor de circulaţie. Desigur organele de miliţie se stră­duiesc să asigure respectarea acestor reguli, dar efectivele miliţiei sînt totuşi limitate ; ne putem da uşor seama cît de considerabil ar spori a­­ceste efective prin cuprinde­rea unui asemenea număr de auxiliari cu împuterniciri aproape egale, sau chiar egale cu ale lucrătorului de miliţie in ce priveşte constatarea şi penalizarea infracţiunilor de circula­ţie. Am discutat despre aceasta şi cu tovarăşi lucrători din cadrul miliţiei dar am consta­tat anumite reţineri, ezitări : să se acorde oare asemenea împuterniciri unor „civili" ? ; să aibă ei chiar dreptul de sancţiuni (amenzi) ?; nu vor fi oare abuzuri ? — etc. Cred însă că asemenea re­ţineri nu sunt justificate. Nu există oare un mare număr de conducători auto, membri sau nemembri de partid, cu mare vechime în profesie, oa­meni care nu au avut în ca­riera lor abateri de la normele de circulaţie, oameni serioşi, de nădejde, cu o bună conduită socială şi exce­lenţi profesionişti în care se poate avea deplină în­credere că vor aduce o reală contribuţie la tempera­rea inconştienţilor volanului? Fireşte, aceasta ar pune în mod deosebit problema unei selecţionări foarte responsa­bile a activului de auxiliari. Pot fi îmbunătăţite modalită­ţile de constituire a acestui activ — recomandarea institu­ţiei, discutarea în organizaţiile de bază a conducătorilor auto — instruirea de către organele miliţiei etc., înmînîn­­du-li-se şi insemnele necesare — autorizaţie, insignă, pa­letă, carnet pentru contra­venţii ş.a. In plus să aibă dreptul să încheie procese verbale şi să aplice sancţiuni pînă la plata pe loc a contravenţiei. Agen­tul de circulaţie voluntar să anunţe organul de miliţie a­­tunci cînd întîlneşte cetăţeni care au încălcat regulile de circulaţie şi nu ţin seama de atribuţiile lui in vederea sancţionării a­­cestora. (Continuare In pag. a II-a) Primul cargou construit in acest an la Galaţi Primul cargou din seria navelor ce se con­struiesc anul acesta la Galaţi şi-a trecut ultimul examen de calitate dinaintea livrării — probele de marş la mare. Echipajul şi personalul de re­cepţie au urmărit modul de comportare a navei în condiţii de valuri şi vizibilitate redusă, func­ţionalitatea aparatelor de comandă, viteza, gira­­ţia şi puterea motoarelor principale, mobilitatea instalaţiilor de punte, ancorare şi manevră, funcţionarea aparatajului de radiogoniometrie, radiotranslaţie şi radar. Capacitatea de încăr­care a navei este de 4 500 tone. Echipamentul special cu care este înzestrat cargoul îl face apt şi pentru navigaţia în apele ecuatoriale. Următoarele două nave de acelaşi tip se pre­gătesc, una pentru plecarea în probe, iar cea­laltă pentru montajul utilajelor şi instalațiilor in­terioare. Convorbiri intre delegaţia Partidului Comunist Român şi delegaţia Partidului Comunist din Grecia Marţi dimineaţa, la sediul Comi­tetului Central al Partidului Comu­nist Român au început convorbirile între delegaţia Partidului Comunist Român şi delegaţia Partidului Co­munist din Grecia, care face o vi­zită în Republica Socialistă Româ­nia. Din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român au par­ticipat tovarășii Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiu­lui Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. Din partea Comitetului Central al Partidului Comunist din Grecia au luat parte tovarășii Kostas Ko­­liannis, prim-secretar al C.C. al P.C. din Grecia, Leonidas Stringos și Panos Dimitriu, membri ai Bi­roului Politic al C.C. al P.C. din Grecia. Convorbirile s-au desfășurat în­­tr-o atmosferă tovărășească, de caldă prietenie. PAGINA A III-A 0 probă fundamentală a competenţei economice a cadrelor de răspundere din industrie. Atitudinea faţă de problema productivităţii muncii IN PAGINA A IV-A • Corespunde actua­­lul sistem de practică din liceele de speciali­tate cerințelor agri­culturii moderne ? • întruchipare a geni­ului artistic românesc ÎN ŢĂRILE NORDICE Orientări către un comerţ internaţional liber, reciproc avantajos Articol scris pentru „Scinteia" de Fritjof Lager, publicist suedez La Începutul anilor '60, in ţările scandinave se discuta foarte aprins despre opoziţia acestora faţă de Piaţa comună (C.E.E.). Motivul imediat al discuţiei era faptul că Marea Britanie, incercînd să intre în C.E.E., ar fi putut părăsi ţările nor­dice după ce le atrăsese in Mica zonă a liberului schimb (A.E.L.S ) In cazul reuşitei în­cercărilor de atmnc ale Angliei, se ridica în­trebarea : ce vor face ceilalţi membri ai A.E.L.S., din care Suedia, Norvegia şi Danemarca fac parte în calitate de membri, iar Finlanda ca asociată? In Danemarca, ideea aderării intr-o for­mă sau alta la C.E.E. — participare deplină sau asociere — avea şi are adepţi puternici, in Nor­vegia şi Finlanda mai slabi, iar în Suedia şi mai slabi. S-au făcut studii cu privire la condiţiile de aderare la C.E.E. şi au fost întreprinse anu­mite contacte Toate acestea nu s-au concretizat însă în vreo hotărîre Actualele acţiuni ale guvernului laburist brita­nic de a ajunge la o apropiere de Piaţa comună au reînsufleţit dezbaterile pe această temă. Multe semne Indică, totuşi, că ele nu vor atinge Intensitatea pe care au cunoscut-o acum cinci ani. In ţările scandinave opiniile unor largi cercuri economice şi politice s-au stabilizat îm­potriva proiectului de contopire în C.E.E. Faptul că Piaţa comună este privită intrucîtva diferit în ţările nordice îşi are explicaţia în deosebirile de structură din economia acestor ţări. DANEMARCA, cu 4,9 milioane locuitori, este o ţară cu o industrie şi o agricultură dezvoltate. Vinzarea pe pieţele străine a produselor agricole joacă insă un rol mai mare in exportul danez decit în restul ţărilor nordice. Printre princi­palele pieţe de desfacere a acestor produse a devenit R F.G. FINLANDA, cu 4,7 milioane locuitori, este cea mai puţin industrializată dintre ţările nordice (aproximativ 30 la sută din populaţie este ocu­pată în agricultură. In principal, ferme mici) Cele mai importante articole de export ale sale sunt produsele din lemn, cele ale industriei navale şi ale industriei constructoare de maşini. (Continuare in pag. a V-a) MĂRŢI­ŞOR ! Paul ANGHEL O lacrimi de soare, căzută pe zăpezile sfârşitu­­lui de făurar, a nimerit în cleştele de argint al pri­mei zile de martie — a­­cest martie giuvaergiu al primăverii — care a scos din ea, cu măiestrii suave, mărţişorul pe care ţi-l pun în palmă, ţie, draga mea ! Vezi să nu se topească ! E uşor ca o brumă stelară, e cast, dar şi fierbinte ca un sărut nerostit, e ultimul fulg, e prima boabă de rouă, e ultima mîhnire dia­mantină a iernii, e întîia promisiune de foc a soare­lui de echinox, îngînate printre genele de raze moi, ca o ispită, pînă în ini­ma ta ! Să nu uiţi că anotimpul mă face, prin acest mărţi­şor, mandatar al darurilor lui şi sol al acestei clipe. E o tradiţie veche, stră­veche ca şi bobocii de salcie mijiţi ca nişte omizi de pluş pe crengile verzi. opinii ca şi bobocii de raţă ieşiti din coaja de omăt a ouă­­lelor fierbinţi, ca şi bobi­tele de soare irompte în petale de plantă pe pielea încă rece a ţărînii, ca flu­turii multicolori ezitînd să se desfacă In azur sau să se Întoarcă în crisalidă, ca dragostea sau dorul... E o tradiţie de cînd şi noi. Noi, cei din Dacia, ne închinăm iubitei, sorei, mamei, soţiei, femeii — ca simbol al continuităţii şi al umanităţii — prin acest simbol, efe­mer ca şi ultimul fulg, re­zistent prin aromă, ca şi prima floare, al mărţişoru­lui. Ce e mărţişorul ? E măr­turisire a primăverii din noi, la orice vîrstă ne-ar prinde acest martie etern. Cui s-o închinăm decît fe­meii ? Şi prin ea — primă­verii omului. Poate de a­­ceea, cea mai frumoasă şi mai pură febră, exceptînd gripele de anotimp, e fe­bra mărţişoarelor. Coşurile florăreselor sînt vîndute pînă la împletitură sau cu împletitură cu tot. Vitrinele cu darul serelor sunt gata­­gata să fie demontate. Ce să reţinem ? Febra I Nevoia unui gest delicat. Nevoia unei împărtăşiri pure şi dezinteresate pe care — o dată pe an I — o dăruim chiar şi femeii necunoscute din tramvai. Ce să reţinem? Această febră, frumoasă prin însăşi primăvara instalată definitiv ca o prinţesă, pre­mergătoare a marilor fe­bre — dragostea, soarele, erupţia de flori, arome şi fructe a verii. Dar prin contrast — o stridenţă — panouri deri­zorii cu „bijuterii" de 50 de bani la toate răspîntiile. Panouri cu daruri de un leu, preţul fiind în directă re­laţie cu prostul gust, la toa­te colţurile, în toate pasa­jele, nu departe de adevă­ratele răspîntii ale primă­verii unde sălciile, plopii, firele de iarbă fabrică bi­juterii mult mai scumpe şi mai simbolice. Te opreşti la primul panou şi eziţi. (Continuare în pag. a V-a)

Next