Scînteia, aprilie 1967 (Anul 36, nr. 7298-7327)
1967-04-01 / nr. 7298
PAGINA 2 Uzina „1 Mai“-Ploieşti şi-a îndeplinit în lunile ianuarie şi februarie sarcinile de plan la productivitatea muncii doar în proporţie de 98,5 la sută. Situaţia este cu atît mai nefirească cu cit în octombrie şi noiembrie anul trecut acelaşi indicator era realizat în proporţie de respectiv 103,9 şi 104,2 la sută. Ce racile interne determină aceasta nerealizare a sarcinilor în domeniul productivităţii? Pe primul plan apare un factor subiectiv cu mare greutate specifică — numeroasele abateri de la disciplina în producţie. Fireşte, în uzina ploieşteană funizată, problema lichidării întîrzierilor. Tot atît de gravă apare îngăduinţa faţă de cei ce absentează sau pleacă înainte de terminarea zilei de lucru. Numai în primele două luni ale anului s-au înregistrat aproape 22 500 ore absenţe nemotivate. Recordul îl deţine secţia remorci cu 9 729 absenţe. Ce a întreprins organizaţia de partid de aci în faţa acestei situaţii intolerabile? Practic nimic. Mai mult, secretarul comitetului de partid de la remorci, Emil Dumitrescu, din august anul trecut şi pînă în ianuarie anul acesta nu a convocat crează un mare număr de muncitori, maiştri, ingineri proiectanţi care dovedesc hărnicie, conştiinciozitate, spirit de răspundere, ilustrînd „pe viu" înalta disciplină caracteristică clasei muncitoare. „Dar subliniind acest lucru, constată secretarul comitetului de partid, ing. Constantin Nicolae, nu putem contesta că la noi sunt cazuri frecvente de indisciplină, care produc uneori grave perturbări in procesul de producţie: lipsă de ritmicitate, rebuturi, calitate slabă“. Este cultivată o stare de spirit intransigentă faţă de asemenea abateri ? Dau comuniştii riposta cuvenită manifestărilor de chiul, şi dezordine, încălcării normelor tehnologice? Analiza stărilor de lucruri dinuzina dovedeşte că, organizaţiile de bază de la „1 Mai“ nu militează consecvent pentru statornicirea unei stricte discipline a muncii în fiecare secţie şi atelier. La comitetul sindicatului am găsit o situaţie edificatoare în ce priveşte punctualitatea la lucru, factor elementar în domeniul disciplinei de producţie. Recenta „fotografiere“ a unui început de zi de muncă a dovedit că o pătrime din personal intră pe poarta fabricii cînd sună sirena sau mai tîrziu. Dar pînă ajung la atelierul respectiv (uzina se întinde pe zeci de hectare), pînă schimbă hainele şi pregătesc sculele, minutele trec, aşa incit în lunile ianuarie şi februarie s-a ajuns la o întîrziere medie pe uzină de aproape jumătate de oră de la începerea lucrului. Cum poate fi tolerată o asemenea stare de lucruri? Lucrurile nu se opresc însă aici. Ing. Alecu Dumitru, din secţia economică a Comitetului regional de partid Ploieşti, care a studiat recent diferite aspecte ale organizării producţiei în uzină, a constatat că graţie îngăduinţei maiştrilor, şefilor de secţii, se pierde prin întârzieri, plimbări în secţie, prelungirea cu încă 10—15 minute a timpului rezervat pentru masa de dimineaţă, a fumatului ţigară după ţigară etc., o oră, o oră şi jumătate din cele 8 ore de lucru. Oare ar fi admis şefii de secţii şi maiştrii o asemenea irosire a timpului de lucru dacă daunele pricinuite le-ar fi suportat ei şi nu uzina, statul? O asemenea situaţie este intolerabilă. Prelungirea ei ar însemna o încurajare dată de conducerea uzinei, de organizaţia de partid, de organizaţiile de masă celor care constituie un ferment de dezorganizare în producţie. Ce a urmat însă după aceste constatări ? Comitetul sindicatului a făcut o investigaţie în ce priveşte punctualitatea la serviciu. Şi cu asta s-a pus punct. Comitetul de partid, organizaţiile de bază nu s-au simţit cîtuşi de puţin vizate. De altfel trebuie relevat că nici o organizaţie de bază n-a pus în ultimele trei luni de zile în discuţie, în formă orgao singură şedinţă a comitetului de partid în care să fie luate în discuţie problemele vitale ale secţiei, aflată mai tot timpul printre secţiile codaşe ale uzinei. Nu e de mirare că, în aceste condiţii, forţele organizaţiei de partid nu sunt mobilizate pentru înlăturarea neajunsurilor. — In sectorul întreţinere şi reparaţii al secţiei sunt numeroase manifestări de indisciplină, alimentată chiar de unii maiştri, membri de partid, ca Mihai Constantinescu sau Vasile Enache, — ne spune tov. Nicolae Arsene, secretarul uneia din organizaţiile de bază. Primul lipseşte nemotivat, nu-şi îndeplineşte îndatoririle; in schimb, bea de rupe pămintul. Cel de-al doilea are „protejaţii“ lui: la 28 martie, de pildă, i-a dat lui Anghel Manoloiu drept normă de lucru in 8 ore... să-i linieze un caiet; pe rabotoarea Maria Furtună o învoieşte mereu, „din simpatie“, lucrul ei fiind trecut altor muncitori. Dar în asemenea situaţii, trebuia să intervină organizația de bază, în primul rînd dumneata, ca secretar. Ce aţi făcut? — Da, este drept. Dar nu am făcut nimic. De altfel și cînd am încercat să întreprind ceva, nu am găsit sprijin din partea secretarului comitetului de partid de la remorci. Asta m-a dezarmat... Stranie atitudine din partea unor cadre de partid. Cum justifică ei încrederea organizaţiilor de partid care i-au ales eductivă, unde a lucrat ca inginer, s-a ocupat mult timp de activitatea U.T.C.-ului. Oare lipsurile grave existente în domeniul disciplinei muncii nu i-au atras atenţia, sunt mărunţişuri care pot fi trecute cu vederea? Apare nefirească tendinţa unor membri ai comitetului de partid al uzinei de a privi drept o fatalitate plecările individuale sau un grup la meciurile de fotbal, întârzierile la lucru. „Această problemă nu va putea fi reglementată în vecii vecilor“ , susţine tov. Alexandru Lázár, invocînd transportul în comun, mersul defectuos al trenurilor, programarea meciurilor. Mai poate fi vorba de crearea unui climat de intransigenţă faţă de orice încălcare a disciplinei muncii cînd pe primul plan sunt puse „fatalitatea“ şi „condiţiile obiective ?“. Trebuie remarcat însă că numeroase cadre de partid din uzină nu împărtăşesc aceste concepţii. — Nu pot să cred, spunea tov. Ion Delescu, secretarul comitetului de partid de la secţia sa pe foraj, că dacă, după o muncă susţinută de lămurire şi după cîteva avertismente, s-ar aplica indisciplinaţilor sancţiuni băneşti, lucrurile nu s-ar schimba. Trebuie însă ca, aşa cum s-a subliniat la Plenara C.C al P.C.R. din decembrie, să nu se manifeste toleranţă faţă de cei ce nu-şi găsesc justificare în muncă şi împiedică şi pe alţii să muncească. „înţelegerea“ faţă de leneşi şi chiulangii se întoarce împotriva colectivităţii Mă întreb, de ce se lasă atît de des înduioşate comisiile de litigii atunci cînd judecă încălcări flagrante a disciplinei de către zurbagii sau chiulangii înrăiţi, cărora părinţii, şi nici noi, cu toate eforturile, nu le-am putut inocula un minim de conştiinciozitate muncitorească? Cu atît mai mult se cer sancţionate drept, dar aspru asemenea cazuri, cu cit, deşi puţine, ele pot avea efect molipsitor, camerele putrede care strică pe cele bune. Exigenţa în această direcţie are un puternic rol educativ. Intr-adevăr, faptele arată că îngăduinţa faţă de încălcarea disciplinei aduce grave prejudicii atît producţiei, cît şi celor ce muncesc conştiincios. In primele două luni ale anului in uzină s-au efectuat aproape 60 000 ore suplimentare, dintre care o mare parte neplătite. Aceasta este o consecinţă directă a celor peste aproape 30 000 ore absenţe nemotivate şi învoiri, precum şi a faptului că in medie pe uzină din cele 480 minute de lucru cam 100 se irosesc din cauza proastei organizări a locurilor de muncă, a „şuetelor“ şi plimbărilor prin secţii. Orele suplimentare reprezintă un atribut plătit pe nedrept de cei harnici şi conştiincioşi spre a-i scoate basma curată pe cei certaţi cu disciplina. Pe drept cuvînt, insista directorul general al uzinei, Dumitru Nistor, asupra îndatoririi organizaţiilor de partid, sindicale şi de U.T.C. de a desfăşura, nu în asalt şi intermitent, ci permanent, o perseverentă muncă politico-educativă pentru folosirea integrală a timpului de lucru şi respectarea strictă a proceselor tehnologice. Slab îndrumat de comitetul de partid şi lipsit de poziţie combativă, comitetul sindicatului (preşedinte — Mihai Rădulescu) nu a abordat în nici un fel, de mai bine de un an, aspectele multiple ale disciplinei muncii. De asemenea, munca Comitetului U.T.C. (secretar — Ion Burada) este, sub acest raport, tot atît de deficitară. Gazetele de perete, brigăzile artistice, multe la număr, dar neoperative, cu programe dulcege, nu-şi fac simţită prezenţa. Sarcinile calitativ superioare care decurg din necesitatea trecerii la organizarea ştiinţifică a producţiei impun, ca o condiţie primordială, cea mai strictă ordine interioară în fiecare întreprindere, respectarea riguroasă a disciplinei muncii. Conducerea partidului a subliniat de repetate ori că toleranţa faţă de abaterile săvîrşite în acest domeniu are efecte negative, duce la perpetuarea şi extinderea neajunsurilor. Trebuie să fie limpede că nimeni — şi îndeosebi organizaţia de partid — nu poate privi respectarea strictă a disciplinei muncii drept o „problemă facultativă“. Intransigenţa principială faţă de orice abateri constituie un element hotărîtor al desfăşurării ritmice a producţiei, al îndeplinirii integrale şi la termen a indicatorilor de plan. In discuţia purtată cu tov. Nicolae Constantin, secretarul comitetului de partid al uzinei, acesta şi-a exprimat acordul cu constatarea că îmbunătăţirea radicală a situaţiei impune, în primul rînd, adoptarea unei poziţii ferme din partea comitetului de partid, a birourilor organizaţiilor de bază. Este evident că deficienţele serioase din activitatea celei mai importante cizine ploieştene ridică totodată problema nivelului muncii de control şi îndrumare a Comitetului orăşenesc de partid Ploieşti. Constantin CĂPRARI) Cunoaşte comitetul de partid 1 0 SITUAŢIE INTOLERABILĂ: O JUMĂ TATE ORĂ ZIERE MEDIE „FOTOGRAFIA“ DISCIPLINEI MUNCII? Noul complex comercial din cartierul gării Braşov Foto : R. Gostin I Fără îndoială că aceste grave neajunsuri ridică în mod ascuţit problema răspunderii comitetului de partid al uzinei. Ce-i drept, secretarul comitetului de partid activează în această funcţie doar de 5 luni, dar el vine dintr-o secţie pro CONCEPŢIILE FATALISTE ACŢIONEAZĂ CA O FRINĂ Anomalia restaurantelor gigant (Urmare din pag. 1) scumpe decît la alte localuri. Serviciul este însă acelaşi, dacă nu chiar mai prost — la grămadă şi mai încet. De ce să dau bani în plus ?“ Ion Nedelcu — învăţător : „Consider că restaurantele mari stau goale şi pentru că sunt prost amplasate. Cetăţenii care locuiesc în centru nu se duc în nici un caz să ia o gustare la o distanţă de 7—8 km. Baza clientelei ar rămîne deci să fie formată din locatarii cartierului. Or, e greu, imposibil să se întîmple ca 500—700 de oameni să coboare din blocurile din jur şi să intre, în acelaşi timp, în acelaşi restaurant . Nu de restaurante cu 700 de scaune aveau nevoie cartierele, ci de localuri mai multe şi mai mici, de diferite profile, pentru diferite categorii de consumatori şi gusturi“. Am confruntat părerile consumatorilor cu cele ale specialiştilor în alimentaţia publică. Au coincis perfect! Desigur, e foarte bine că se cunosc cerinţele şi gusturile consumatorilor , dar dacă se ştia că restaurantele-gigant n-au viitor, de ce s-au investit în ele atîtea şi atitea zeci de milioane ? Am pus această întrebare tovarăşilor : Dumitru Joiţa , vicepreşedinte al Sfatului popular al oraşului Bucureşti, Nicolae Stanciu, adjunctul directorului Direcţiei comerciale a Capitalei, C. Berbecea, directorul Trustului de alimentaţie publică locală, şi Gabriel Ştefănescu, directorul comercial al Direcţiei comerciale regionale Argeş. O primă idee reţinută din răspunsurile primite poate fi sintetizată astfel: „Soarta restaurantelor respective nu avea de unde să fie cunoscută. In comerţ acţionează şi factorul „risc“. Cu alte cuvinte, de unde să ştie conducătorii reţelei comerciale dacă un restaurant, în construcţie, va avea priză la consumatori sau nu ? Fireşte, există în comerţ factorul risc; e posibil ca, în ciuda tuturor calculelor şi studiilor, să deschizi un local care să se dovedească a fi fără viitor. Există însă şi posibilitatea de a recupera banii investiţi: reprofilarea, introducerea localului în alt sector comercial. Dar, in orice caz, comerciantul e dator să tragă concluziile cuvenite, să nu mai greşească a doua oară. Or, ce s-a întîmplat cu restaurantele-gigant ? S-a construit unul şi n-a mers. Şi atunci comercianţii din alimentaţia publică s-au indirjit şi au „riscat“ mai departe, l-au construit şi pe al doilea! Şi pe al treilea, al cincilea, al zecelea ş.a.m.d. Nu s-a mai mers la „risc“, s-a mers la eşec sigur, pe „verificate“ ! Şi acum, iată-le randamentul. Restaurantul „Turist“ din Piteşti are 500 de locuri. Construcţia lui a costat 1,3 milioane lei. E nerentabil. „Orizont“ din Bucureşti pe o suprafaţă de 1772 mp, 5—600 de scaune. Construcţia “ 4,3 milioane lei. E nerentabil. „Perla“ — 2 milioane lei. E tot gigant, dar e rentabil: a adus statului, în 1966, beneficii care se ridică la... 14 000 lei! O menţiune : localul plăteşte orchestrei 14 000 lei lunar ! Am putea înşirui zece-douăzeci de alte exemple asemănătoare. Şi o comparaţie care ni se pare edificatoare : restaurantul „Orizont“, cu cei 1 772 mp şi cu cele 500 de scaune, desface un volum de marfă aproximativ egal cu cel desfăcut de... „Bufetul Circului“, care dispune de 37 de mp şi de 24 de locuri în picioare! Lipsa de rentabilitate a localurilor-gigant se datoreşte nu numai faptului că n-au clienţi. Chiar cînd încasează cite ceva, „gigantul“ îşi înghite imediat propriul cîştig. Cum ? In primul rînd, pentru că restaurantulgigant are cheltuieli gigantice, un aparat de deservire umflat, cu diverse anexe şi auxiliare birocratice, o regie exagerată. Cu toate că au consumaţii mici, ele au în subzistenţă un personal , numeros, cheltuieli de întreţinere mari. Contabilul şef al T.A.P.L. Bucureşti ne spunea că „Orizontul“, de pildă, e „deservit“ de 52 de oameni ! Numai pentru curăţenie sunt an- gajaţi 7. Cheltuielile de întreţinere şi salariile sînt mai mari decît cîştigul! Te întrebi: cum se pot perpetua asemenea anomalii economice? Răspunsul : există un şir de factori care au favorizat această situaţie. Cum ? In mai multe chipuri : I. Forurile tutelare ale trusturilor nu se interesează întotdeauna, în amănunt, de situaţia concretă a fiecărei unităţi de alimentaţie publică, ci se mulţumesc să pună, la soroc, întrebarea: „S-a realizat per total planul ?“ „Da, spun directorii de întreprinderi şi trusturi, s-a realizat“. „Atunci e bine“. Dar cum s-a realizat? Asta interesează mai puţin. Şi atunci nu se întîmplă nimic dacă „Orizontul“ lucrează în pierderea trustului îi aduce beneficii „Bufetul Circului“. O mică unitate rentabilă completează, adică duce în circă, o unitate gigant, şi planul „per total“ iese. II. „Giganţilor“ de cartier li s-au pus anumite „proptele“. Iată cum multe din restaurantele mari funcţionează în complexe alimentare. Complexele au avut in incinta lor şi unităţi „Gospodina“, solicitate de populaţia cartierului. I.A.P.L.-urile şi T.A.P.L.-urile le-au desfiinţat pur şi simplu şi le-au transformat în mici bodegi. Rezultatele au fost uimitoare. Micuţele localuri „au prins“ imediat. Urmarea : ele sínt puse să susţină pe giganţii de alături. . III. In multe oraşe s-a ajuns la soluţii şi mai stranii : giganţilor li s-a redus programul de lucru ! Multe restaurante noi, în care s-au investit milioane, sunt deschise numai 8 ore pe zi ! Pierderile sínt astfel mai mici... Dar acestea sînt doar soluţii-expedient, de natură nu să îndrepte, ci doar să mascheze lucrurile. Şi trebuie arătat că, oricît ar fi de ilogic, dar restaurante-gigant, sortite din faşă a fi hereiţtabile, continuă să apară ! In Bucureşti, de pildă, s-a deschis recent restaurantul „Diham“, construit după aceleaşi norme. Ne-am exprimat faţă de tov. V. Aroneanu, directorul Direcţiei de resort din M.C.I., următoarea părere : — Se procedează împotriva evidenţei; nu înseamnă aceasta că sunt aruncaţi cu bună ştiinţă banii pe fereastră ? Răspuns : — Direcţia noastră n-a fost niciodată de acord cu construirea unor asemenea localuri. De ani în şir practica a demonstrat lipsa lor de eficienţă. Atunci cum au apărut ele ? In urma unor studii şi calcule, s-a constatat că un local cu 30 de locuri satisface foarte bine o mie de locuitori. Pornind de la acest normativ, proiectanţii şi constructorii au rezervat în fiecare cartier nou un spaţiu corespunzător pentru alimentaţia publică. Spaţiul necesar a fost, să zicem în cartierul Pajura, de o mie de mp. Constructorii au zis : Să facem un restaurant de o mie de mp. Un local mare, modern, elegant. Noi, care trebuia să ne dăm avizul, ne-am opus.Am arătat că intr-un cartier e nevoie de localuri mai mici şi mai multe, cu diverse profiluri. Dar direcţia noastră nu are puteri prea mari. Dacă a avizat Direcţia de investiţii... — Aşa s-au petrecut în ultimii ani lucrurile — ni se confirmă la Direcţia de investiţii. De ce ? Ni s-a explicat, pentru că un local mare costă ceva mai puţin decît două, trei mici. Constructorii, proiectanţii s-au cramponat de acest aspect, au invocat necesitatea rentabilităţii în construcţii. Şi, intr-adevăr, s-au făcut ceva economii în construcţii, dar cînd localurile au fost date în exploatare, n-au mers. S-au pierdut şi economiile realizate, şi beneficiile scontate. Nu este mai puţin adevărat că pe constructor l-a încurajat la înălţarea „monumentelor“ şi dorinţa unor reprezentanţi ai organelor locale de a avea acolo, în oraşul lor, restaurante cum nu s-au mai văzut. Se înţelege, situaţia nu mai poate continua în acest fel, dar cu localurile-gigant, gata construite, care lucrează în gol sau, cel mult, aduc statului beneficii de cîţiva lei pe zi, ce se va face ? Consumatorii, specialiştii au diverse păreri : unii susiţin că din aceste restaurante s-ar putea crea acea reţea de localuri cu specific regional solicitate de public sau unităţi cu autoservire, alţii, că ar da rezultate împărţirea lor în mai multe săli şi crearea în acest fel a unor mici complexe de alimentaţie publică... Păreri sunt multe. Cei care au colaborat la construirea restaurantelor-gigant neren,tabile — M.C.I., sfaturile populare, direcţiile comerciale şi trusturile — au datoria să culeagă aceste păreri și să le aplice pe cele mai bune. Dar fără a uita că timpul costă bani! SCINTEIA — sîmbâta 1 aprilie 1967 Forme avantajoase de asigurare a bunurilor populaţiei Administrația Asigurărilor de Stat continuă acţiunea de a veni în Sprijinul populației interesate în luarea unor măsuri de protecţie a bunurilor de care dispun. Introducerea unor noi forme de asigurare, corespunzătoare dezvoltării economiei şi necesităţilor populaţiei, cuprinderea în asigurare a unor noi bunuri, categorii de persoane şi riscuri, au făcut ca Administraţia Asigurărilor de Stat să dispună de un sistem de asigurare care permite realizarea în bune condiţii a funcţiilor sale principale : compensarea pagubelor produse de fenomenele naturii și de alte întîmplări neprevăzute, la asigurările de bunuri ; crearea de mijloace bănești suplimentare, constituind o completare utilă a sistemului asigurărilor și prevederilor sociale, la asigurările de persoane. Ca urmare, gradul de cuprindere în asigurarea facultativă a crescut permanent la toate formele de asigurare şi obiecte asigurate. La asigurările mixte de persoane numărul asiguraţilor la sfîrşitul anului 1966 a fost de 818 500, iar numărul asigurărilor de accidente încheiate în cursul aceluiaşi an a fost de aproape 1,4 milioane. Dezvoltarea asigurărilor facultative a dus şi la creşterea volumului despăgubirilor acordate celor care au avut pagube la bunurile asigurate şi a sumelor asigurate plătite posesorilor poliţelor de asigurări de persoane. Numai la asigurările facultative de bunuri aparținînd cetăţenilor, Administraţia Asigurărilor de Stat a înregistrat în anul 1966 plăţi de despăgubiri cu 16 la sută mai mari faţă de anul 1965. Dintre formele de asigurări facultative practicate de Administraţia Asigurărilor de Stat menţionării) : asigurarea bunurilor din gospodărie, asigurarea autoturismelor şi a motociclurilor, asigurarea mixtă de persoane, asigurarea pentru cazurile de accidente etc. Fiecare dintre aceste forme acoperă un anumit cerc de interese şi prezintă o serie de avantaje pentru populaţie. Astfel, la asigurarea bunurilor din gospodărie, la oraşe, în schimbul plăţii unei prime anuale de 40 de lei, se pot obţine despăgubiri în valoare de pînă la 20 000 de lei ; la asigurarea de avarii a autoturismelor se obţin despăgubiri la valoarea reală a pagubei la data producerii daunei iar asigurarea pentru cazurile de despăgubiri civile compensează sumele la plata cărora ar putea fi obligat asiguratul față de persoanele accidentate sau față de proprietarii bunurilor distruse sau deteriorate ; asigurarea motociclurilor acoperă, pe lingă cazurile cuprinse în asigurarea autoturismelor, și cele de accidente ale asiguratului și persoanelor transportate ; la o asigurare de accidente încheiată pe termen de 3 sau 6 luni, în funcție de profesie, se plătește o primă de asigurare de numai 12 lei pentru sume asigurate ce totalizează 15000 de lei ; asigurările mixte constituie un mijloc de prevedere şi de realizare a unor economii planificate în acelaşi timp, ADAS plătind oricum titularilor de poliţe sumele asigurate la expirarea asigurării. Cetățenii de la sate pot încheia, pe lîngă cele de mai sus, şi asigurări de animale şi asigurări pauşale. Asigurarea animalelor oferă posibilitatea înlocuirii animalelor pierite sau sacrificate ca urmare a bolilor şi accidentelor ; asigurarea pauşală a gospodăriilor familiale ale membrilor cooperativelor agricole cuprinde printr-un singur contract și în schimbul unei prime anuale de numai 90 de lei , o specie de animale la alegerea asiguratului, bunurile din gospodărie, precum și pe titularul contractului pentru cazurile de accidente. Fiecare din formele de asigurare enumerate constituie o măsură utilă de prevedere, pentru numeroase situaţii care pot produce pagube sau goluri în bugetele unora dintre cetăţeni. Pentru relaţii suplimentare şi încheierea de asigurări, la solicitarea cetăţenilor, agenţii de asigurare se deplasează la domiciliul cetăţenilor , contractele de asigurare pot fi încheiate şi prin responsabilii cu munca ADAS din întreprinderi şi instituţii, inspectorii de asigurare sau direct prin inspectoratele raionale ADAS. LISTA DE CISTIGURI la depunerile pe obligațiunile C.E.C. cu ciştiguri TRAGEREA LA SORTI DIN 31 MARTIE 1967 5 .. o o o £ o Valoarea l| il| î|| if il| =îh—— n «v 2 “ 5 I ______________» S ° I 1 077431 08 100 000 100 000 1 31264 [ 20 75 000 75 000 1 15388 10 50 000 50 000 1 20492 15 25 000 25 000 1 44125 02 10 000 10 000 1 08151 19 5 000 1 09646 09 5 000 1 24536 50 5 000 1 25919 46 5 000 1 33568 50 5 ooc 1 41332 33 5 000 1 46559 46 5 000 35 000 ___ 1f V1— 60 785 10 2 000 60 788 09 2 000 60 911 31 2 000 360 000 60 012 23 1000 60 368 35 1 000 120 000 1 600 10 06 800 600 17 09 800 600.1 26 24 800 1 440 000 2112 TOTAL_______2 215 000 Cîștigurile revin, întregi, obligaţiunilor de 200 lei. Obligaţiunile de 100 lei, 50 lei si 25 lei primesc :1/2, 1/4 respectiv 1/8 din cîştigurile de mai sus. In valoarea cîştigurilor este cuprinsă şi valoarea nominală a obligaţiunilor ciştigătoare. Plata cîştigurilor se face prin casele raionale (orăşeneşti) de economii. LISTA DE CÎŞTIGURI ÎN OBIECTE la depunerile pe librete de economii cu dobîndă şi ciştiguri TRAGEREA PT. TRIMESTRUL I 1967 Valoarea cîştigurilor cu Nr. libre __________________ Ziului cîştiugător parţiali totali Total ciştiguri 2 400 în obiecte_______2 310 000 Titularii libretelor de economii cu dobîndă şi ciştiguri ieşite la sorţi pot alege, în cadrul listei stabilite şi in limita valorii cîştigurilor ce li se cuvine, obiectele preferate. Obiectele se vor ridica de la casele raionale (orăşeneşti) de economii de care depind unităţile care au emis libretele cu dobîndă şi ciştiguri ieşite la sorţi. Diferenţele în plus sau în minus între valoarea obiectelor alese şi valoarea cîştigurilor, se lichidează in numerar, la înmînarea obiectelor. LISTA DE CÎŞTIGURI la depunerile pe librete de economii cu ciştiguri TRAGEREA LA SORŢI PT. TRIMESTRUL I. 1967 Terminaţiile numerelor Procenteler crt- libretelor de cîştig ciştigătoare Calcularea şi înscrierea cîştigurilor în librete se face de către casele raionale (orăşeneşti) de economii, după normele stabilite prin regulament. 1 0128475 10 000 1 0175215 10 000 1 0425717 10 000 1 0937387 10 000 1 1091181 10 000 1 1249882 10 000 60 000 Terminație libretului / cîștigător 18 09712 5 000 180 50774 5 000 1870632 5 000 270 000 180 3094 2 000 180 9770 2 000 720 000 180 0613 1 000 180 3835 1 000 180 7352 1 000 540 000 180 0758 500 180 0827 500 180 3751 500 180 4527 500 180 7976 500 180 7978 500 180 8573 500 180 9610 500 720 000 1 010 250% 2 364 200% 3 520 100% 4 616 50% 5 085 25% 6 191 25% 7 218 25% 8 288 25% 9 397 25% 10 452 25% 11 733 25% 12 888 25% 13 894 25% 14 915 25% 15 922 25% De la ADAS Administraţia Asigurărilor de Stat anunţă că la tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de persoane, din 31 martie 1967, au ieşit ciştigătoare următoarele opt combinaţii de litere : 1) I. C. I., 2) S.C.C., 3) B.T.Z., 4) Z.I.F., 5) G.L.C., 6) O.K.G., 7) YX.O., 8) Z.O.T. Toţi asiguraţii care au achitat primele la zi şi au înscrise în poliţe, în ordinea ieşirii la tragere, una sau mai multe din aceste combinaţii, se vor prezenta la inspectoratele ADAS, pentru a-şi primi sumele cuvenite.