Scînteia, aprilie 1967 (Anul 36, nr. 7298-7327)

1967-04-01 / nr. 7298

PAGINA 2 Uzina „1 Mai“-Ploieşti şi-a înde­plinit în lunile ianuarie şi februa­rie sarcinile de plan la productivi­tatea muncii doar în proporţie de 98,5 la sută. Situaţia este cu atît­ mai nefirească cu cit în octombrie şi noiembrie anul trecut acelaşi in­dicator era realizat în proporţie de respectiv 103,9 şi 104,2 la sută. Ce racile interne determină a­­ceasta nerealizare a sarcinilor în domeniul productivităţii? Pe pri­mul plan apare un factor subiectiv cu mare greutate specifică — nu­meroasele abateri de la disciplina în producţie. Fireşte, în uzina ploieşteană fu­nizată, problema lichidării întîrzie­­rilor. Tot atît de gravă apare îngă­duinţa faţă de cei ce absentează sau pleacă înainte de terminarea zilei de lucru. Numai în primele două luni ale anului s-au înregis­trat aproape 22 500 ore absenţe ne­motivate. Recordul îl deţine secţia remorci cu 9 729 absenţe. Ce a în­treprins organizaţia de partid de aci în faţa acestei situaţii intole­rabile? Practic nimic. Mai mult, secretarul comitetului de partid de la remorci, Emil Dumitrescu, din august anul trecut şi pînă în ia­nuarie anul acesta nu a convocat crează un mare număr de munci­tori, maiştri, ingineri proiectanţi care dovedesc hărnicie, conştiincio­zitate, spirit de răspundere, ilus­­trînd „pe viu" înalta disciplină ca­racteristică clasei muncitoare. „Dar subliniind acest lucru, constată se­cretarul comitetului de partid, ing. Constantin Nicolae, nu putem con­testa că la noi sunt cazuri frecven­te de indisciplină, care produc une­ori grave perturbări in procesul de producţie: lipsă de ritmicitate, re­buturi, calitate slabă“. Este cultivată o stare de spirit intransigentă faţă de asemenea a­­bateri ? Dau comuniştii riposta cuvenită manifestărilor de chiul, şi dezordine, încălcării normelor tehnologice? Analiza stărilor de lu­cruri din­­uzina dovedeşte că, orga­nizaţiile de bază de la „1 Mai“ nu militează consecvent pentru stator­nicirea unei stricte discipline a muncii în fiecare secţie şi atelier. La comitetul sindicatului am gă­sit o situaţie edificatoare în ce pri­veşte punctualitatea la lucru, fac­tor elementar în domeniul discipli­nei de producţie. Recenta „fotogra­fiere“ a unui început de zi de mun­că a dovedit că o pătrime din per­sonal intră pe poarta fabricii cînd sună sirena sau mai tîrziu. Dar pînă ajung la atelierul respectiv (uzina se întinde pe zeci de hec­tare), pînă schimbă hainele şi pre­gătesc sculele, minutele trec, aşa incit în lunile ianuarie şi februarie s-a ajuns la o întîrziere medie pe uzină de aproape jumătate de oră de la începerea lucrului. Cum poa­te fi tolerată o asemenea stare de lucruri? Lucrurile nu se opresc însă aici. Ing. Alecu Dumitru, din secţia eco­nomică a Comitetului regional de partid Ploieşti, care a studiat re­cent diferite aspecte ale organizării producţiei în uzină, a constatat că graţie îngăduinţei maiştrilor, şefi­lor de secţii, se pierde prin întâr­zieri, plimbări în secţie, prelungi­rea cu încă 10—15 minute a timpu­lui rezervat pentru masa de dimi­neaţă, a fumatului ţigară după ţi­gară etc., o oră, o oră şi jumătate din cele 8 ore de lucru. Oare ar fi admis şefii de secţii şi maiştrii o asemenea irosire a timpului de lu­cru dacă daunele pricinuite le-ar fi suportat ei şi nu uzina, statul? O asemenea situaţie este intole­rabilă. Prelungirea ei ar însemna o încurajare dată de conducerea uzinei, de organizaţia de partid, de organizaţiile de masă celor care constituie un ferment de dezorga­nizare în producţie. Ce a urmat însă după aceste con­statări ? Comitetul sindicatului a fă­cut o investigaţie în ce priveşte punctualitatea la serviciu. Şi cu asta s-a pus punct. Comitetul de partid, organizaţiile de bază nu s-au simţit cîtuşi de puţin vizate. De altfel tre­buie relevat că nici o organizaţie de bază n-a pus în ultimele trei luni de zile în discuţie, în formă orga­o singură şedinţă a comitetului de partid în care să fie luate în dis­cuţie problemele vitale ale secţiei, aflată mai tot timpul printre secţiile codaşe ale uzinei. Nu e de mirare că, în aceste condiţii, forţele orga­nizaţiei de partid nu sunt mobili­zate pentru înlăturarea neajunsuri­lor. — In sectorul întreţinere şi re­paraţii al secţiei sunt numeroase manifestări de indisciplină, alimen­tată chiar de unii maiştri, membri de partid, ca Mihai Constantinescu sau Vasile Enache, — ne spune tov. Nicolae Arsene, secretarul uneia din organizaţiile de bază. Primul lipseşte nemotivat, nu-şi îndeplineşte îndatoririle; in schimb, bea de rupe pămintul. Cel de-al doi­lea are „protejaţii“ lui: la 28 mar­tie, de pildă, i-a dat lui Anghel Ma­­noloiu drept normă de lucru in 8 ore... să-i linieze un caiet; pe ra­­botoarea Maria Furtună o învo­­ieşte mereu, „din simpatie“, lucrul ei fiind trecut altor muncitori.­­ Dar în asemenea situaţii, tre­buia să intervină organizația de bază, în primul rînd dumneata, ca secretar. Ce aţi făcut? — Da, este drept. Dar nu am fă­cut nimic. De altfel și cînd am în­cercat să întreprind ceva, nu am găsit sprijin din partea secretaru­lui comitetului de partid de la re­morci. Asta m-a dezarmat... Stranie atitudine din partea unor cadre de partid. Cum justifică ei încrederea organizaţiilor de partid care i-au ales e­ductivă, unde a lucrat ca inginer, s-a ocupat mult timp de activita­tea U.T.C.-ului. Oare lipsurile grave existente în domeniul disciplinei muncii nu i-au atras atenţia, sunt mărunţişuri care pot fi trecute cu vederea? Apare nefirească tendinţa unor membri ai comitetului de partid al uzinei de a privi drept o fatalitate plecările individuale sau un grup la meciurile de fotbal, întârzierile la lucru. „Această problemă nu va putea fi reglementată în vecii ve­­­­cilor“ , susţine tov. Alexandru Lá­zár, invocînd transportul în comun, mersul defectuos al trenurilor, pro­gramarea meciurilor. Mai poate fi vorba de crearea unui climat de intransigenţă faţă de orice încălcare a disciplinei muncii cînd pe primul plan sunt puse „fatalitatea“ şi „condiţiile o­­biective ?“. Trebuie remarcat însă că nume­roase cadre de partid din uzină nu împărtăşesc aceste concepţii. — Nu pot să cred, spunea tov. Ion Delescu, secretarul comitetului de partid de la secţia sa pe foraj, că dacă, după o muncă susţinută de lămurire şi după cîteva avertis­mente, s-ar aplica indisciplinaţilor sancţiuni băneşti, lucrurile nu s-ar schimba. Trebuie însă ca, aşa cum s-a subliniat la Plenara C.C al P.C.R. din decembrie, să nu se ma­nifeste toleranţă faţă de cei ce nu-şi găsesc justificare în muncă şi împiedică şi pe alţii să munceas­că. „înţelegerea“ faţă de leneşi şi chiulangii se întoarce împotriva colectivităţii Mă întreb, de ce se lasă atît de des înduioşate comisiile de litigii atunci cînd judecă încăl­cări flagrante a disciplinei de către zurbagii sau chiulangii înrăiţi, că­rora părinţii, şi nici noi, cu toate eforturile, nu le-am putut inocula un minim de conştiinciozitate munci­torească? Cu atît mai mult se cer sancţionate drept, dar aspru ase­menea cazuri, cu cit, deşi puţine, ele pot avea efect molipsitor, ca­merele putrede care strică pe cele bune. Exigenţa în această direcţie are un puternic rol educativ. Intr-adevăr, faptele arată că în­găduinţa faţă de încălcarea disci­plinei aduce grave prejudicii atît producţiei, cît şi celor ce muncesc conştiincios. In primele două luni ale anului in uzină s-au efectuat aproape 60 000 ore suplimentare, dintre care o mare parte neplăti­te. Aceasta este o consecinţă di­rectă a celor peste aproape 30 000­ ore absenţe nemotivate şi învoiri, precum şi a faptului că in medie pe uzină din cele 480 minute de lucru cam 100 se irosesc din cauza proastei organizări a locurilor de muncă, a „şuetelor“ şi plimbări­lor prin secţii. Orele suplimentare reprezintă un atribut plătit pe ne­drept de cei harnici şi conştiincioşi spre a-i scoate basma curată pe cei certaţi cu disciplina. Pe drept­ cuvînt, insista directo­rul general al uzinei, Dumitru Nis­­tor, asupra îndatoririi organizaţii­lor de partid, sindicale şi de U.T.C. de a desfăşura, nu în asalt şi in­termitent, ci permanent, o perse­verentă muncă politico-educativă pentru folosirea integrală a timpu­lui de lucru şi respectarea strictă a proceselor tehnologice. Slab îndrumat de comitetul de partid şi lipsit de poziţie comba­tivă, comitetul sindicatului (pre­şedinte — Mihai Rădulescu) nu a abordat în nici un fel, de mai bine de un an, aspectele multiple ale disciplinei muncii. De asemenea, munca Comitetului U.T.C. (secretar — Ion Burada) este, sub acest ra­port, tot atît de deficitară. Gaze­tele de­ perete, brigăzile artistice, multe la număr, dar neoperative, cu programe dulcege, nu-şi fac sim­ţită prezenţa. Sarcinile calitativ superioare care decurg din necesitatea trecerii la organizarea ştiinţifică a producţiei impun, ca o condiţie primordială, cea mai strictă ordine interioară în fiecare întreprindere, respectarea riguroasă a disciplinei muncii. Con­ducerea partidului a subliniat de repetate ori că toleranţa faţă de abaterile săvîrşite în acest dome­niu are efecte negative, duce la perpetuarea şi extinderea neajunsu­rilor. Trebuie să fie limpede că ni­meni — şi îndeosebi organizaţia de partid — nu poate privi respecta­rea strictă a disciplinei muncii drept o „problemă facultativă“. Intransi­genţa principială faţă de orice aba­teri constituie un element hotărîtor al desfăşurării ritmice a producţiei, al îndeplinirii integrale şi la termen a indicatorilor de plan. In discuţia purtată cu tov. Ni­colae Constantin, secretarul comi­tetului de partid al uzinei, acesta şi-a exprimat acordul cu constata­rea că îmbunătăţirea radicală a si­tuaţiei impune, în primul rînd, a­­doptarea unei poziţii ferme din par­tea comitetului de partid, a birouri­lor organizaţiilor de bază. Este evi­dent că deficienţele serioase din ac­tivitatea celei mai importante cizine ploieştene ridică totodată proble­ma nivelului m­uncii de control şi îndrumare a Comitetului orăşenesc de partid Ploieşti. Constantin CĂPRARI) Cunoaşte comitetul de partid 1­ 0 SITUAŢIE INTOLE­RABILĂ: O JUMĂ­­ TATE ORĂ ZIERE MEDIE „FOTO­GRAFIA“ DISCIPLINEI MUNCII? Noul complex comercial din cartierul gării Braşov Foto : R. Gostin I Fără îndoială că aceste grave ne­ajunsuri ridică în mod ascuţit pro­blema răspunderii comitetului de partid al uzinei. Ce-i drept, secre­tarul comitetului de partid acti­vează în această funcţie doar de 5 luni, dar el vine dintr-o secţie pro­ CONCEPŢIILE FATA­LISTE ACŢIONEAZĂ CA O FRINĂ Anomalia restaurantelor gigant (Urmare din pag. 1) scumpe decît la alte loca­luri. Serviciul este însă a­­celaşi, dacă nu chiar mai prost — la grămadă şi mai încet. De ce să dau bani în plus ?“ Ion Nedelcu — învăţă­tor : „Consider că restau­rantele mari stau goale şi pentru că sunt prost am­plasate. Cetăţenii care lo­cuiesc în centru nu se duc în nici un caz să ia o gus­tare la o distanţă de 7—8 km. Baza clientelei ar ră­­mîne deci să fie formată din locatarii cartierului. Or, e greu, imposibil să se întîmple ca 500—700 de oameni să coboare din blocurile din jur şi să in­tre, în acelaşi timp, în a­­celaşi restaurant . Nu de restaurante cu 700 de scaune aveau nevoie car­tierele, ci de localuri mai multe şi mai mici, de dife­rite profile, pentru diferi­te categorii de consuma­tori şi gusturi“. Am confruntat părerile consumatorilor cu cele ale specialiştilor în alimenta­ţia publică. Au coincis perfect! Desigur, e foarte bine că se cunosc cerinţe­le şi gusturile consumato­rilor , dar dacă se ştia că restaurantele-gigant n-au viitor, de ce s-au investit în ele atîtea şi atitea zeci de milioane ? Am pus a­­ceastă întrebare tovarăşi­lor : Dumitru Joiţa , vi­cepreşedinte al Sfatului popular al oraşului Bucu­reşti, Nicolae Stanciu, ad­junctul directorului Di­recţiei comerciale a Capi­talei, C. Berbecea, direc­torul Trustului de alimen­taţie publică locală, şi Ga­briel Ştefănescu, directo­rul comercial al Direcţiei comerciale regionale Ar­geş. O primă idee reţinută din răspunsurile primite poate fi sintetizată astfel: „Soarta restaurantelor respective nu avea de unde să fie cunoscută. In comerţ acţionează şi fac­torul „risc“. Cu alte cuvinte, de unde să ştie conducătorii reţelei comerciale dacă un restaurant, în construcţie, va avea priză la consuma­tori sau nu ? Fireşte, exis­tă în comerţ factorul risc; e posibil ca, în ciuda tutu­ror calculelor şi studiilor, să deschizi un local care să se dovedească a fi fără viitor. Există însă şi posi­bilitatea de a recupera banii investiţi: reprofila­rea, introducerea localului în alt sector comercial. Dar, in orice caz, comerci­antul e dator să tragă concluziile cuvenite, să nu mai greşească a doua oară. Or, ce s-a întîmplat cu restaurantele-gigant ? S-a construit unul şi n-a mers. Şi atunci comerci­anţii din alimentaţia pu­blică s-au indirjit şi au „riscat“ mai departe, l-au construit şi pe al doilea! Şi pe al treilea, al cinci­lea, al zecelea ş.a.m.d. Nu s-a mai mers la „risc“, s-a mers la eşec sigur, pe „verificate“ ! Şi acum, iată-le ran­damentul. Restaurantul „Turist“ din Piteşti are 500 de locuri. Construc­ţia lui a costat 1,3 mili­oane lei. E nerentabil. „Orizont“ din Bucureşti­­ pe o suprafaţă de 1772 mp, 5—600 de scaune. Construcţia “ 4,3 milioa­ne lei. E nerentabil. „Per­la“ — 2 milioane lei. E tot gigant, dar e rentabil: a adus statului, în 1966, be­neficii care se ridică la... 14 000 lei! O menţiune : localul plăteşte orchestrei 14 000 lei lunar ! Am pu­tea înşirui zece-douăzeci de alte exemple asemă­nătoare. Şi o comparaţie care ni se pare edifica­toare : restaurantul „Ori­zont“, cu cei 1 772 mp şi cu cele 500 de scaune, desface un volum de marfă aproximativ egal cu cel desfăcut de... „Bu­fetul Circului“, care dis­pune de 37 de mp şi de 24 de locuri în picioare! Lipsa de rentabilitate a localurilor-gigant se da­­toreşte nu numai faptului că n-au clienţi. Chiar cînd încasează cite ceva, „gigantul“ îşi înghite imediat propriul cîştig. Cum ? In primul rînd, pentru că restaurantul­­gigant are cheltuieli gi­gantice, un aparat de de­servire umflat, cu diver­se anexe şi auxiliare bi­rocratice, o regie exage­rată. Cu toate că au con­sumaţii mici, ele au în subzistenţă un personal , numeros, cheltuieli de în­treţinere mari. Contabilul şef al T.A.P.L. Bucureşti ne spunea că „Orizontul“, de pildă, e „deservit“ de 52 de oameni ! Numai pentru curăţenie sunt an-­­ gajaţi 7. Cheltuielile de întreţinere şi salariile sînt mai mari decît cîştigul! Te întrebi: cum se pot perpetua asemenea ano­malii economice? Răs­punsul : există un şir de factori care au favo­rizat această situaţie. Cum ? In mai multe chi­puri : I. Forurile tutelare ale trusturilor nu se interesea­ză întotdeauna, în amă­nunt, de situaţia concretă a fiecărei unităţi de ali­mentaţie publică, ci se mulţumesc să pună, la so­roc, întrebarea: „S-a rea­lizat per total planul ?“ „Da, spun directorii de în­treprinderi şi trusturi, s-a realizat“. „Atunci e bine“. Dar cum s-a realizat? Asta interesează mai puţin. Şi atunci nu se întîmplă ni­mic dacă „Orizontul“ lu­crează în pierdere­a trustului îi aduce benefi­cii „Bufetul Circului“. O mică unitate rentabilă completează, adică duce în circă, o unitate gigant, şi planul „per total“ iese. II. „Giganţilor“ de car­­­tier li s-au pus anumite „proptele“. Iată cum­­ multe din restaurantele mari funcţionează în com­plexe alimentare. Comple­xele au avut in incinta lor şi unităţi „Gospodina“, so­licitate de populaţia car­tierului. I.A.P.L.-urile şi T.A.P.L.-urile le-au des­fiinţat pur şi simplu şi le-au transformat în mici bodegi. Rezultatele au fost uimitoare. Micuţele loca­­luri „au prins“ imediat. Urmarea : ele sínt puse să susţină pe giganţii de ală­turi. . III. In multe oraşe s-a ajuns la soluţii şi mai stranii : giganţilor li s-a redus programul de lu­cru ! Multe restaurante noi, în care s-au investit milioane, sunt deschise nu­mai 8 ore pe zi ! Pierde­rile sínt astfel mai mici... Dar acestea sînt doar soluţii-expedient, de na­tură nu să îndrepte, ci doar să mascheze lucruri­le. Şi trebuie arătat că, oricît ar fi de ilogic, dar restaurante-gigant, sortite din faşă a fi hereiţtabile, continuă să apară ! In Bucureşti, de pildă, s-a deschis recent restauran­tul „Diham“, construit după aceleaşi norme. Ne-am exprimat faţă de tov. V. Aroneanu, di­rectorul Direcţiei de re­sort din M.C.I., următoa­rea părere : — Se procedează îm­potriva evidenţei; nu în­seamnă aceasta că sunt a­­runcaţi cu bună ştiinţă banii pe fereastră ? Răspuns : — Direcţia noastră n-a fost niciodată de acord cu construirea unor aseme­nea localuri. De ani în şir practica a demonstrat lipsa lor de eficienţă. A­­tunci cum au apărut ele ? In urma unor studii şi calcule, s-a constatat că un local cu 30 de locuri satisface foarte bine o mie de locuitori. Pornind de la acest normativ, pro­iectanţii şi constructorii au rezervat în fiecare car­tier nou un spaţiu cores­punzător pentru alimen­taţia publică. Spaţiul ne­cesar a fost, să zicem în cartierul Pajura, de o mie de mp. Constructorii au zis : Să facem un restau­rant de o mie de mp. Un local mare, modern, ele­gant. Noi, care tre­buia să ne dăm avizul, ne-am opus.­Am arătat că intr-un cartier e nevoie de localuri mai mici şi mai multe, cu diverse profiluri. Dar direcţia noastră nu are puteri prea mari. Dacă a avizat Di­recţia de investiţii... — Aşa s-au petrecut­ în ultimii ani lucrurile — ni se confirmă la Direcţia de investiţii.­ De ce ? Ni s-a explicat, pentru că un local mare costă ceva mai puţin de­cît două, trei mici. Con­structorii, proiectanţii s-au cramponat de acest as­pect, au invocat necesita­tea rentabilităţii în con­strucţii. Şi, intr-adevăr, s-au făcut ceva econo­mii în construcţii, dar cînd localurile au fost date în exploatare, n-au mers. S-au pierdut şi economiile realizate, şi beneficiile scontate. Nu este mai puţin ade­vărat că pe constructor l-a încurajat la înălţarea „monumentelor“ şi do­rinţa unor reprezentanţi ai organelor locale de a avea acolo, în oraşul lor, restaurante cum nu s-au mai văzut. Se înţelege, situaţia nu mai poate continua în a­­cest fel, dar cu localu­­rile-gigant, gata construi­te, care lucrează în gol sau, cel mult, aduc statu­lui beneficii de cîţiva lei pe zi, ce se va face ? Con­sumatorii, specialiştii au diverse păreri : unii sus­­­iţin că din aceste restau­rante s-ar putea crea acea reţea de localuri cu spe­­­cific regional solicitate de public sau­ unităţi cu autoservire, alţii, că ar da rezultate împărţirea lor în mai multe săli şi­­ crearea în acest fel a unor mici complexe de alimen­taţie publică... Păreri sunt multe. Cei care au cola­borat la construirea res­­taurantelor-gigant neren­,­tabile — M.C.I., sfaturile­ populare, direcţiile co­merciale şi trusturile — au datoria să­ culeagă a­­ceste păreri și să le aplice pe cele mai bune. Dar fără a uita că timpul costă bani! SCINTEIA — sîmbâta 1 aprilie 1967 Forme avantajoase de asigurare a bunurilor populaţiei Administrația Asigurărilor de Stat continuă acţiunea de a veni în Sprijinul populației interesate în luarea unor măsuri de protecţie a bunurilor de care dispun. Introducerea unor noi forme de asigurare, corespunzătoare dezvoltării economiei şi necesităţilor populaţiei, cuprinderea în asigurare a unor noi bunuri, categorii de persoane şi riscuri, au făcut ca Administraţia Asigurărilor de Stat să dispună de un sistem de asigurare care permite realizarea în bune condiţii a funcţiilor sale principale : compensarea pagubelor produse de fenomenele naturii și de alte întîmplări neprevăzute, la asigurările de bunuri ; crearea de mijloace bănești suplimentare, constituind o completare utilă a sistemului asigurărilor și prevederilor sociale, la asigurările de persoane. Ca urmare, gradul de cuprindere în asigurarea facultativă a cres­cut permanent la toate formele de asigurare şi obiecte asigurate. La asigurările mixte de persoane numărul asiguraţilor la sfîrşitul anului 1966 a fost de 818 500, iar numărul asigurărilor de accidente încheiate în cursul aceluiaşi an a fost de aproape 1,4 milioane. Dezvoltarea asigurărilor facultative a dus şi la creşterea volumului despăgubirilor acordate celor care au avut pagube la bunurile asi­gurate şi a sumelor asigurate plătite posesorilor poliţelor de asigurări de persoane. Numai la asigurările facultative de bunuri aparținînd cetăţenilor, Administraţia Asigurărilor de Stat a înregistrat în anul 1966 plăţi de despăgubiri cu 16 la sută mai mari faţă de anul 1965. Dintre formele de asigurări facultative practicate de Administraţia Asigurărilor de Stat menţionării) : asigurarea bunurilor din gospodărie, asigurarea autoturismelor şi a motociclurilor, asigurarea mixtă de persoane, asigurarea pentru cazurile de accidente etc. Fiecare dintre aceste forme acoperă un anumit cerc de interese şi prezintă o serie de avantaje pentru populaţie. Astfel, la asigurarea bunurilor din gospodărie, la oraşe, în schimbul plăţii unei prime anuale de 40 de lei, se pot obţine despăgubiri în valoare de pînă la 20 000 de lei ; la asigurarea de avarii a autoturismelor se obţin despăgubiri la va­loarea reală a pagubei la data producerii daunei iar asigurarea pentru cazurile de despăgubiri civile compensează sumele la plata cărora ar putea fi obligat asiguratul față de persoanele accidentate sau față de proprietarii bunurilor distruse sau deteriorate ; asigura­rea motociclurilor acoperă, pe lingă cazurile cuprinse în asigurarea autoturismelor, și cele de accidente ale asiguratului și persoanelor transportate ; la o asigurare de accidente încheiată pe termen de 3 sau 6 luni, în funcție de profesie, se plătește o primă de asigurare de numai 12 lei pentru sume asigurate ce totalizează 15000 de lei ; asigurările mixte constituie un mijloc de prevedere şi de realizare a unor economii planificate în acelaşi timp, ADAS plătind oricum titularilor de poliţe sumele asigurate la expirarea asigurării. Cetățenii de la sate pot încheia, pe lîngă cele de mai sus, şi asigurări de animale şi asigurări pauşale. Asigurarea animalelor oferă posibilitatea înlocuirii animalelor pierite sau sacrificate ca ur­mare a bolilor şi accidentelor ; asigurarea pauşală a gospodăriilor familiale ale membrilor cooperativelor agricole cuprinde printr-un singur contract și în schimbul unei prime anuale de numai 90 de lei , o specie de animale la alegerea asiguratului, bunurile din gospodă­rie, precum și pe titularul contractului pentru cazurile de accidente. Fiecare din formele de asigurare enumerate constituie o măsură utilă de prevedere, pentru numeroase situaţii care pot produce pagube sau goluri în bugetele unora dintre cetăţeni. Pentru relaţii suplimentare şi încheierea de asigurări, la solicitarea cetăţenilor, agenţii de asigurare se deplasează la domiciliul cetăţenilor , con­tractele de asigurare pot fi încheiate şi prin responsabilii cu munca ADAS din întreprinderi şi instituţii, inspectorii de asigurare sau direct prin inspectoratele raionale ADAS. LISTA DE CISTIGURI la depunerile pe obligațiunile C.E.C. cu ciştiguri TRAGEREA LA SORTI DIN 31 MARTIE 1967 5 .. o o o £ o Valoarea l| il| î|| if il| =îh—— n «v 2 “ 5 I ______________» S ° I 1 077431 08 100 000 100 000 1 31264 [ 20 75 000 75 000 1 15388 10 50 000 50 000 1 20492 15 25 000 25 000 1 44125 02 10 000 10 000 1 08151 19 5 000 1 09646 09 5 000 1 24536 50 5 000­­ 1 25919 46 5 000 1 33568 50 5 ooc 1 41332 33 5 000 1 46559 46 5 000 35 000 ___ 1f V1— 60 785 10 2 000 60 788 09 2 000 60 911 31 2 000 360 000 60 012 23 1000 60 368 35 1 000 120 000 1 600 10 06 800 600 17 09 800 600.1 26 24­­ 800 1 440 000 2112 TOTAL_______2 215 000 Cîștigurile revin, întregi, obliga­ţiunilor de 200 lei. Obligaţiunile de 100 lei, 50 lei si 25 lei primesc :1/2, 1/4 respectiv 1/8 din cîştigurile de mai sus. In valoarea cîştigurilor este cuprinsă şi valoarea nominală a obli­gaţiunilor ciştigătoare. Plata cîştigurilor se face prin ca­sele raionale (orăşeneşti) de eco­nomii. LISTA DE CÎŞTIGURI ÎN OBIECTE la depunerile pe librete de economii cu dobîndă şi ciştiguri TRAGEREA PT. TRIMESTRUL I 1967 Valoarea cîştigurilor c­u Nr. libre­ __________________ Zi­­ului cîşti­u­gător parţiali totali Total ciştiguri 2 400 în obiecte_______2 310 000 Titularii libretelor de economii cu dobîndă şi ciştiguri ieşite la sorţi pot alege, în cadrul listei stabilite şi in limita valorii cîştigurilor ce li se cuvine, obiectele preferate. Obiectele se vor ridica de la ca­sele raionale (orăşeneşti) de economii de care depind unităţile care au emis libretele cu dobîndă şi ciştiguri ieşite la sorţi. Diferenţele în plus sau în minus între valoarea obiectelor alese şi va­loarea cîştigurilor, se lichidează in numerar, la înmînarea obiectelor. LISTA DE CÎŞTIGURI la depunerile pe librete de economii cu ciştiguri TRAGEREA LA SORŢI PT. TRIMESTRUL I. 1967 Terminaţiile­­ numerelor Procentele­­r crt- libretelor de cîştig ciştigătoare Calcularea şi înscrierea cîştigurilor în librete se face de către casele ra­ionale (orăşeneşti) de economii, după normele stabilite prin regulament. 1 0128475 10 000 1 0175215 10 000 1 0425717 10 000 1 0937387 10 000 1 1091181 10 000 1 1249882 10 000 60 000 Terminație libretului / cîștigător 18 09712 5 000 18­0 50774 5 000 18­­­70632 5 000 270 000 180 3094 2 000 180 9770 2 000 720 000 180 0613 1 000 180 3835 1 000 180 7352 1 000 540 000 180 0758 500 180 0827 500 180 3751 500 180 4527 500 180 7976 500 180 7978 500 180 8573 500 180 9610 500 720 000 1 010 250% 2 364 200% 3 520 100% 4 616 50% 5 085 25% 6 191 25% 7 218 25% 8 288 25% 9 397 25% 10 452 25% 11 733 25% 12 888 25% 13 894 25% 14 915 25% 15 922 25% De la ADAS Administraţia Asigurărilor de Stat anunţă că la tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de persoane, din 31 martie 1967, au ieşit ciştigătoare urmă­toarele opt combinaţii de litere : 1) I. C. I., 2) S.C.C., 3) B.T.Z., 4) Z.I.F., 5) G.L.C., 6) O.K.G., 7) YX.O., 8) Z.O.T. Toţi asiguraţii care au achitat primele la zi şi au înscrise în poliţe, în ordinea ieşirii la tra­gere, una sau mai multe din aceste combinaţii, se vor prezen­ta la inspectoratele ADAS, pen­tru a-şi primi sumele cuvenite.

Next