Scînteia, iunie 1967 (Anul 36, nr. 7358-7387)

1967-06-01 / nr. 7358

PAGINA 4 Profesori universitari îşi spun părerea despre: Stagiul studenţesc de practică S-a spus despre practica în producţie a studenţilor că este cheia de boltă a pregătirii viitorilor specia­lişti. Şi e firesc. Stagiile petrecute în producţie con­stituie pentru inginerul sau economistul de mîine mo­mente hotărîtoare pentru dobîndirea unei pregătiri profesionale competente, temeinice. S-a observat în­să, şi pe bună dreptate, că această activitate n-a fost corelată întotdeauna cu ce­rinţele de ansamblu ale procesului de învăţămînt. Cum se explică ? — Există, după părerea mea, — spunea conf. univ. Alexandru Diacon, de la Institutul politehnic „Gh. Gheorghe-Dej“ — o gre­­şală fundamentală în con­ceperea stagiilor de prac­tică a studenţilor, con­cretizată în faptul că nici instituţiile de învăţămînt superior şi nici întreprinde­rile unde se efectuează practica nu-şi pun cu sufi­cientă exigenţă întrebarea : ce dăm de lucru practican­ţilor, ce temă sau proble­mă tehnică le încredinţăm spre rezolvare ? Experienţa arată că studenţii, începînd chiar din primele zile de practică, pot fi mult mai bine orientaţi asupra sar­cinilor ce le revin, dacă participă direct la îndepli­nirea unor munci precise şi sunt stimulaţi către a­­ceasta. Cel puţin pentru do­meniul ingineriei — deşi am convingerea că această observaţie îşi găseşte­­Sune­te de susţinere şi în alte direcţii — cred că atra­gerea în responsabilitatea unei munci personale, di­recte îi familiarizează mai bine pe studenţi cu aspec­tele multilaterale (tehnico­­ştiinţifice, economice, or­­ganizatorice etc.) ale pro­cesului de producţie, le dezvoltă dragostea faţă de profesiunea aleasă, îi edu­că. Să nu uităm că a­­ceşti tineri sînt specia­liştii noştri de peste 2—3 ani şi de modul în care vom şti să le dezvoltăm simţul responsabilităţii de­pline în activitatea­ de practică depinde hotărîtor competenţa lor viitoare. Sînt destul de multe jocuri tinde ei pot face practică lucrînd ca muncitori, şefi de echipe, ajutori de mai­ştri, sprijinindu-i pe ingi­neri etc., participînd di­rect, cu alte cuvinte, la desfăşurarea fiecărei verigi din procesul de producţie pe care-l vor conduce şi dirija peste cîţiva ani. U­­neori se afirmă că practi­ca organizată exclusiv sub forma unei excursii de do­cumentare oferă posibilita­tea cunoaşterii unor pro­bleme foarte noi intr-un spaţiu diferenţiat. Fără în­doială că o excursie de stu­dii cu tinerii poate însem­na mult pentru pregătirea lor de specialitate, i­ar a­­ceastă reuşită cere îmbina­rea activităţii directe a stu­denţilor în producţie cu forme specifice de r moaş­tere ; şi, îndeosebi, presu­pune accentuarea caracte­rului de documentar­e şi mai puţin a celui turistic, aşa cum, din păcate se mai întîmplă în prezent. — De fapt, o nepotrivire între practica studenţilor şi pregătirea lor teoretică, poate fi sesizată de la pri­ma vedere — remarca în aceeaşi ordine de idei conf. univ. Radu Prişou, prorec­tor al Institutului de con­strucţii. Se ştie, de pildă, că fiecare tînăr, în proce­sul de instruire şi educare la care participă, trebuie să facă dovada unei maxime receptivităţi, să-şi însu­şească activ, printr-o par­ticipare directă, cunoştin­ţele de care are nevoie. Or, sistemul actual de prac­tică, deşi considerat drept latură de bază a procesului de învăţămînt, uneori nu depăşeşte nivelul unei ex­cursii de studii. Tinerii merg la locurile de prac­tică, privesc un aspect sau altul al procesului de pro­ducţie, trec dintr-o secţie în alta şi, la sfîrşit, e sufi­cient să răsfoieşti cîteva carnete de însemnări pen­tru a constata absenţa unor observaţii şi concluzii per­sonale. Cauzele unei ase­menea situaţii diferă, fără îndoială, de la un institut la altul. Cred însă că pen­tru învăţămîntul superior de construcţii şi, intr-un sens ceva mai larg, pentru învăţămîntul superior teh­nic în ansamblul său, fap­tul se explică în cea mai mare parte prin aceea că studenţii merg la practică în grupe foarte mari. In felul acesta prezenţa lor produce aglomerări care, pe lingă că stingheresc procesul de producţie, di­minuează mult cunoaşterea amplă, nemijlocită a reali­tăţii concrete. Intr-un mod cu totul eronat se aprecia­ză că doar unităţile econo­mice mari sunt interesante pentru viitorii specialişti. Cînd, de fapt, fiecare şan­tier sau uzină oricit de mică poate oferi studentu­lui o gamă largă de acti­vităţi. „Creşterea eficacităţii practicii implică organiza­rea acesteia în strînsă le­gătură cu ansamblul pre­gătirii studenţilor, diferen­ţierea ei în mai mare măsură nu numai din punct de vedere al specificului facultăţii, ci şi al anului de studiu, consideră acad. Mil­­tiade Filipescu. Ca să ne referim doar la un singur exemplu amintim că acti­vitatea geologului este de neconceput fără capacitatea orientării pe teren. Aceasta, la rîndul ei, presupune în­suşirea unor temeinice no­ţiuni de topografie şi geo­dezie. Din păcate, sistemul actual de practică asigură aprofundarea acestor cu­noştinţe într-un mod cu totul sporadic şi, drept con­secinţă, practica de tabără, efectuată timp de 4 săptă­­mîni la sfîrşitul anului II, nu întruneşte întotdeauna rezultatele scontate. Pentru o mai bună valorificare sînt de părere că activita­tea de tabără are nevoie de o practică topografică pe care studenţii s-o desfăşoa­re la sfîrşitul primului an de învăţămînt“. Se apreciază, pe bună dreptate, că de regulă, cu­noaşterea teoretică de către studenţi a problemelor spe­cifice profesiunii alese nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un sprijin sub­stanţial, o susţinută îndru­mare şi pe perioada prac­ticii în producţie. Pe aceas­tă bază, regulamentul de practică prevede obligaţii precise pentru cadrele di­dactice care însoţesc pe stu­denţi, iar convenţiile în­cheiate cu întreprinderile — pentru conducerea acestora. In pofida acestor măsuri, controlul şi îndrumarea stu­denţilor nu se ridică pre­tutindeni la nivelul cerut. Se întîmplă adesea ca in­stitutele de învăţămînt su­perior şi conducerile de în­treprinderi să lase unele a­­supra celorlalte această responsabilitate, să lucreze cu jumătăţi de măsură. Este pe deplin valabilă re­marca potrivit căreia fie­care ajutor oferit de între­prinderi, aportul lor la pre­gătirea practică a studenţi­lor anticipează un cîştig înzecit. Studenţii de azi sînt specialiştii de mîine ai în­treprinderilor economice, aşa încît îndatoririle aces­tora sînt fireşti şi ele tre­buie onorate In acelaşi timp însă, nu poate fi igno­rat­­ faptul că practica stu­denţilor este un aspect al procesului de învăţămînt, care presupune rigoarea co­municării ştiinţifice, un sprijin didactic acordat ti­nerilor în străduinţa lor de a învăţa. „în organizarea practicii studenţilor nu poate, fireşte, să se aplice o formulă unică — este de părere conf. univ. Radu Tunescu, de la Institutul de petrol, gaze şi geologie. Multe din deficienţele ac­tuale­ ale confruntării pre­gătirii studenţilor cu pro­ducţia şi mai ales ale acţi­unii de îndrumare şi con­trol derivă tocmai din ten­dinţa de a delimita şi apli­ca o formulă general vala­bilă. Cu toate acestea, în­drăznesc să afirm că apor­tul cadrelor didactice este hotărîtor pentru reuşita practicii. îndrumătorul de practică din partea facul­tăţii are îndatorirea să ex­plice amănunţit studenţilor problemele de bază ale pro­cesului de producţie la care participă, să-i îndrume pe tineri spre cercetarea per­sonală a faptelor. De aceea, el trebuie să cunoască mult înainte locul de practică, să se deplaseze, şi pe baza unei cercetări minuţioase, să pregătească unele teme individuale pe care să le ofere spre rezolvare stu­denţilor, în special din anii­­ III şi IV. Există, după cum se ştie, o perioadă de per­fecţionare în producţie a ca­drelor didactice din învăţă­mîntul superior tehnic. De ce n-am folosi acest prilej şi pentru delimitarea unor teme individuale pe care studenţii să le cerceteze cînd vin la practică ? în felul acesta am putea de­termina şi o nouă modali­tate de activitate personală a­ studenţilor : simpla com­pletare cu observaţii a car­netelor de practică ar pu­tea fi înlocuită cu efectua­rea unor studii personale, caracterizate prin observa­ţii proprii, printr-o analiză mai adîncă a fenomenelor tehnico -economice“. Ideea că reuşita practicii depinde în mare măsură de student, se desprinde ca o concluzie generală din mai toate discuţiile purtate pe această temă. Dar, o dată cu conturarea acestui adevăr, ajungem implicit să contu­răm direcţia esenţială a perfecţionării practicii în învăţămîntul superior , cre­area tuturor premiselor pentru ca personalitatea ştiinţifică a viitorului spe­cialist să se cultive deopo­trivă în amfiteatre şi uzine, în laboratoare şi fabrici. E nevoie de reglementări clare şi de o grijă plină de răspundere ca prevederile stabilite să prindă viaţă. Anchetă realizată de Mihai IORDANESCU • SPARTACUS — film pentru ecran panoramic : PA­TRIA — 9; 12,45 ; 16,30 ; 20,15.­­ VIATA LA CASTEL : REPUBLICA — 9,15 ; 11,30 ; 14 , 17 ; 19,15 ; 21,30. FESTIVAL — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 ; la grădină - 20. « FRENCH CANCAN : MODERN (completare Orizont ştiinţific nr. 3/1967) — 9,30; 12, 15; 17,15; 19,30; 21,30. EXCELSIOR — 9,30 ; 12 ; 14,15 ; 16,30 ; 18,45 ; 21. GRADI­NA EXPOZIȚIA — 20.15. ARENELE LIBERTĂȚII — 20.30. • ANGELICA SI REGELE — cinemascop : LUCEAFĂ­RUL (completare Mama Iul Adrian) — 9,15 ; 11,30 ; 14 ; 16.30 ; 19 ; 21.30. AURORA — 9 ; 0 ; 13,15 ; 15,30 ; 18 ; 20.45 ; la grădină — 20.15. FLAMURA — 9 ; 11.30 ; 15.30 ; 18 ; 20.30 (la ambele completarea 1 Mai 1967), BUCUREȘTI 8.45 ; 11 ; 13.30 ; 16 ; 18.30 ; 21. GRIVIŢA — 9 ; 11;15 ; 13.30; 16 ; 18.30 ; 20.45. • DANSATOAREA DIN TEXAS : CINEMATECA — 10 ; 12 ; 14. • DENUNȚĂTORUL : CAPITOL — 8.45 ; 11 ; 13.30 ; 16 ; 18.30 ; 21. la grădină — 20.30. TOMIS — 9 ; 11;15 ; 13.30 ; 15.45 ; 18.15 ; 20.45 ; la grădină — 20 (la ambele completa­rea Tensiune înaltă la Bechet), FEROVIAR (completare în tainițele muzeului) — 8.30 ; 11 ; 13.30 ; 16 ; 18,30 ; 21. STADIONUL DINAMO — 20. GRADINA DOINA — 20. MELODIA - 9; 11;15; 13; 18; 18,30; 21. • JANDARMUL DIN SAINT-TROPEZ și JANDARMUL LA NEW YORK - cinemascop : VICTORIA — 10.30 ; 14.15 ; 18.15 • 22 ARTA — 9 ; 12.45 ; 17 ; 20.45 ; la grădină — 20,15. 0 MONTPARNASSE 19 : CENTRAL (completare Fabrica de împachetat fum) — 9.30 ; 12.15 ; 15 . 18 ; 21. 0 RELAX FAZA-TE. DRAGA ! : UNION (completare Să trăieşti, să îmbătrîneşti) — 15,30 ; 18 , 20,30, BUZESTI (completare Orizont ştiinţific nr. 3/1967) — 10 ; la grădină — 20 30. 0 PROGRAM PENTRU COPII : DOINA — 9 , 10. 0 O SCRISOARE PIERDUTA : DOINA — 11,30 ; 14,30 ; 17,30 ; 20,30. 0 SPIONUL — cinemascop : LUMINA (completare în tainiţele muzeului) - 9,15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. 0 GALAPAGOS — COCOSELUL DE HÎRTIE : TIMPURI NOI — 9—21 în continuare. 0 IN NORD, SPRE ALASCA! — cinemascop: DACIA — 8,45—16 în continuare ; 18,30 ; 21. 0 LUMEA MINUNATA A FRATILOR GRIMM — cine­mascop : FLORF­ASCA — 9,30 ; 12 ; 14,30 ; 13 , 20,30. 0 SUCCES CHARLIE ! — cinemascop : GIULEŞTI (com­ cinema pletare Oaspeţi de iarnă) — 15.30 ; 18 ; 20,30, DRUMUL SĂRII (completare De ziua mamei) — 15.30 ; 17,45 ; 20. 0 DOAMNA DE PE ŞINE — cinemascop : BUCEGT (com­pletare Istoria unui manuscris) — 9.30 ; 12 , 16 ; 13,15 ; 20.45, la grădină — 20. 0 NU SÎNT DEMN DE TINE: GLORIA - 9: 11,15; 13.45 ; 16 : 13;15 ; 20.30, CRÎNGAȘI - 15.30 : 18 ; 20.30. 0 A DISPĂRUT UN FRAGONARD : VITAN (completare Tinerete. A 45-a aniversare a U.T.C.) — 15.30 ; 18. 0 OMUL CARE L-A UCIS PE LIBERTY VALANCE : MOȘILOR - 15.30 : 18 ; la grădină - 20.30. 0 MINUNATA ANGELICA - cinemascop : POPULAR — 15.30 ; 18 ; 20.30 0 REÎNTOARCEREA PE PĂMÎNT : FLACĂRA (comple­tare Orizont ştiinţific nr. 2/1967) — 18.30 ; 20.30. 0 ROBII : MIORIŢA (completare Mama lui Adrian) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18.30 ; 21. UNIREA (completare Portrete) 15.30 ; la grădină — 20. 0 COPIII LUI DON QUIJOTTE : RAHOVA (completare Aten­tiune, atenţiune, se apropie !) — 15.30 ; 18 . 20,30. 0 RIO CONCHOS — cinemascop : VOLGA — 9 ; 11,15 ; 13.30 ; 16 ; 18.30 ; 21. 0 JUANA GALLO : COLENTINA — 15 ; 17,30 ; la grădi­nă — 20. 0 MOMENTUL ADEVĂRULUI - cinemascop : FLACARA — 14 , 16,15 ; GRADINA VITAN - 20. 0 LUMEA COMICA A LUI HAROLD LOYD : LIRA (com­pletare Mărturii de glorie nepieritoare din istoria patriei) —15,15 ; la grădină - 20,30. 0 BUMERANGUL — cinemascop : LIRA (completare Măr­turii de glorie nepieritoare din istoria patriei) — 17,30 ; 20. 0 BUCĂTĂREASĂ : UNIREA (completare Portrete) — 18. 0 CĂSĂTORIE ÎN STIL ITALIAN : MUNCA - 15 . 17. COTROCENI­­ , 14 ; 16;15; 20 45. 0 BĂTĂLIE PENTRU ŞANHAI : MUNCA — 18.45 ; 21. 0 ÎNDRĂGOSTIȚII DIN MARONA: BUZESTI (completare Orizont ştiinţific nr. 3/19671 - 16 ; 18.30 COTROCENI (completare Istoria unui manuscris) — 18,30. 0 NOTRE DAME DE PARIS — cinemascop : PROGRE­SUL — 14,45 ; 17. GRADINA PROGRESUL-PARC — 20. 0 ÎNAINTE DE RĂZBOI : PROGRESUL (completare Atentatul) - 19,15 ; 21. 0 DRAGA BRIGITTE — cinemascop : GRADINA RA­HOVA — 20 0 DIMINEATA, DEVREME — cinemascop : PACEA (completare Povestea Icului) — 15.45 : 18 : 20.15. * DIMINETILE UNUI B­AIAT CUMINTE : FERENTARI (completare Mărturii de glorie nepieritoare din istoria patriei) — 15.30 : 18 : 20.30. * ANGELICA MARCHIZA „ÎNGERILOR“ si MINUNA­TA ANGELICA - cinemascop : VIITORUL - 15.30 : 19.30.­­ OMUL DIN RIO : COSMOS - 15,30; 18, 20,30. . Marile spectacole cu opere din dramaturgia clasică românească şi universală trebuie sa constituie temelia repertoriului de un înalt nivel artistic al teatrului nostru în genere şi îndeosebi al Teatrului Naţional. încercările, experienţele şi even­tual chiar excentricităţile sînt, după părerea noastră, permise într-un teatru „studio", laborator, dacă vreţi, dar nu pe prima scenă a ţă­rii unde trebuie să se consacre prezenţa şi viitoarea literatură dramatică valoroasă. Se cere o mare grijă în selecţionarea repertoriului şi, de asemenea, în executarea lui. Interpretarea unui repertoriu de mare va­loare reclamă interpreţi cu posibi­lităţi majore, nu numai în ceea ce priveşte talentul, dar în aceeaşi măsură a mijloacelor de expresie verbală şi corporală. E ştiut că un actor se formează pe texte care cer o măiestrie desăvîrşită. Există, din păcate, in unele cercuri actoriceşti o mentalitate, credem­ noi, greşită, de a considera literatura dramati­că clasică o dramaturgie depăşită, neinteresantă. Dar ea poate apă­rea astfel numai celui care cu­noaşte superficial această litera­tură sau celor care sînt comozi şi nu investighează în adîncime. Pentru a face faţă marii sale res­ponsabilităţi, actorul profesionist este permanent preocupat de de­­săvîrşirea măiestriei sale — iar a­­ceasta se dobîndeşte pas cu pas, printr-un exerciţiu permanent. Şi nu întîmplător se recomandă la teme­lia învăţămîntului de teatru texte clasice. De altfel, tot aşa se pro­cedează şi în învăţămîntul ariei in­terpretative muzicale. Teatrul clasic prăfuit ? Poate, pentru cei neputincioşi, inapţi să valorifice diamantele as­cunse, printr-o pricepută şlefuire, în briliante de circulaţie universa­lă. Sticla colorată le e mai la în­de Eugenia POPOVICI artistă emerită de mînă pentru că nu cere în ob­ţinerea ei un meşteşug deosebit. Se poate fabrica uşor, în serie. Dimensiunea psihologică a per­sonajelor clasice este vastă, stu­diul său­ necesită o îndelungată observare şi o cercetare bazată pe lecturi în domeniul istoriei, ştiinţei şi literaturii. Temele majore, gene­­ral-umane ale teatrului clasic con­ţin adevăruri profunde ale sufletu­lui omenesc şi frumuseţile vieţii în puncte de vedere desfăşurarea ei dialectică, suferin­ţă — fericire — frămîntare — în­­frîngere şi victorie. Toate aceste valon nu le putem reprezenta ără respectul ce li se cuvine, nu le pu­tem infăţişa cu mijloace oarecare, ci doar obţinînd exprimarea depli­nei lor măreţii. Se cere o întruchi­pare simplă, sugestivă şi convingă­toare. Simplu şi profund înseamnă gesturi măsurate, bine gîndite. Un gest de prisos, ca să luăm numai acest aspect, denaturează, alterea­ză adesea personajul, apartenenţa sa socială, caracterul său. In mun­ca cu studenţii observăm cît e de greu ca tinerii să capete în teatrul clasic o mare precizie în ton şi miş­care, absolut necesară pentru ar­monia spectacolului şi tocmai pre­cizia expresiei verbale şi a plasti­cii scenice stabileşte acel echili­bru între conţinut şi formă caracte­ristic teatrului clasic. Pentru actorul modern este o mare dificultate să pună în echili­bru tumultul sentimentelor cu miş­carea măsurată, precisă, elegantă şi totodată adecvată costumului. Diferitele epoci au o varietate de costume care cer o ţinută adecva­tă. Tînărul actor în formare are nevoie să exerseze în asemenea costume, ca să capete eleganţa fi­rească, degajată a mişcărilor. E­­chilibrul între fond şi formă — des­pre care vorbeam mai sus — se obţine prin studiu perseverent. Nu se poate ajunge spontan la acest echilibru, făcînd apel numai la intuiţie. In clasa cu care lu­cram la un moment dat o piesă clasică, un student care avea de interpretat trei replici, nu a luat în seamă personajul, deşi a fost in­sistent îndrumat. S-a prezentat la premieră bazat doar pe intuiţia sa. Din lipsă de antrenament, a păşit pe scenă cu un aer mod­ern, coti­dian şi a spus replicile pe un ton oarecare. Era un personaj desprins de spectacol. La apariţia sa pu­blicul a început să ridă, deşi sen­sul scenei era tragic. Poate că acel student a învăţat mai mult din această întîmplare decit dacă s-ar fi supus fără convingere re­comandărilor catedrei. Speriat de consecinţe, el a căutat după pre­mieră drumul cel drept, neştiind că o dată ajuns în spectacol este foar­te greu să te redresezi fundamen­tal . De altfel, însuşirile deosebite ce­rute de interpretarea­ unui text cla­sic nu se pot improviza şi nu se dobîndesc de azi pe mîine. Sînt actori iubiţi de public şi cu o mare popularitate, creată pe un reperto­riu ce le-a fost la îndemînă, ba­­zîndu-se pe farmecul personal în mare măsură. Aceşti actori, în mo­mentul cînd au vrut să atace ro­luri din marele repertoriu clasic, s-au dovedit limitaţi, ‘incapabili să ajungă la platforma la care rîv­­neau Nu aveau antrenamentul ex­presiei verbale şi corporale, nu a­­veau forţa de a duce lupta cu per­sonajul de-a lungul celor patru­­cinci acte. Un actor care joacă teatru clasic bine va juca cu pro­funzime şi în mod armonios un per­sonaj din teatrul modern. Nu se a­­plică însă reciproca. Este o mare plăcere să vezi zi cu zi cum creşte puterea de înţe­legere de adîncire a studentului care lucrează un text clasic Forţa sa de exprimare devine mai clara, mai directă, pînă la strălucire. In procesul de însuşire a cunoştinţe­lor pentru interpretarea personaje­lor clasice, studentul începe să pri­vească de pe o poziţie mult mai exigentă fenomenul artistic. Aceas­tă muncă ii asigură un criteriu de selecţie nu numai a valorilor cla­sice, dar şi a celor contemporane. Am constatat la stridenţii din clasa în care am lucrat teatru clasic o dezvoltare a simţului critic, o orien­tare ştiinţifică, o maturizare a gus­tului artistic. Textul clasic stilează actorul şi-l împiedică să coboare la simplificare şi platitudine pe scenă. Depinde de interpreţi ca valorile clasice să fie înţelese şi iubite de publicul actual. A juca teatru cla­sic cu măiestrie înseamnă a căuta şi a găsi mijloacele de expresie prin care să reînviem aceste valori şi să le integrăm în realitatea timpului nostru. înt pregătiţi tinerii actori pentru­­ . m­arele repertoriu clasic ? în Muzeul de artă al regiunii Cluj Foto : A. Cartojan teatre • Teatrul de operă şi balet : GISELLE — 19,30. • Teatrul de stat de operetă : SINGE VIENEZ — 19,30. • Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Comedia) : DIN JALE SE ÎNTRUPEAZĂ ELECTRA — 19. (Sala Studio) : TARTUFFE — 20. • Teatrul de Comedie : TROILUS ŞI CRESIDA — 20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (sala din Bd. Schitu Măgureanu nr. 1) : UN TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ — 19,30, (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A) : SFlNTUL MITICA BLAJIN­A — 19,30. • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala Magheru) : PETRU RAREŞ — 19,30, (sala Studio) : ABSENŢA UNUI VIOLONCEL — 20. • Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (sala Savoy) : PA­RADA REVISTEI — 19,30, (sala Victoria) : COLIBRI MU­SIC-HALL — 19,30. • Circul de stat : VARIAȚIUNI DE CIRC — 20. tv 18,00 — La ordinea zilei: Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Normele de muncă, elemente sintetice ale organizării ştiin­ţifice. 18,20 — Mult e dulce şi frumoasă... Emisiune de limbă româ­nă contemporană. Prezintă prof. univ. Boris Cazacu. 18,30 — Pentru copii: „Prima vacanţă mare“. Emisiune muzical-distractivă. 19,30 — Telejurnalul de seară. 19,50 — Buletinul meteorologic. 20,00 — In­terpreţi de muzică populară. Cîntă o formaţie instrumentală con­dusă de Florian Economu. Solişti : Maria Pietraru, Vlad Dionisie. 20,25 — Teleglob. Emisiune de călătorii geografice : Mozambic. 20,50 — Studioul mic. „Năpasta“ de I. L. Caragiale. Interpretează stu­denţii anului IV al Institutului de artă teatrală şi cinematografică. Clasa lector Sanda Manu. 21,35 — întrebări la care s-a răspuns, întrebări la care nu s-a răspuns încă. Emisiune de ştiinţă. Cercetări actuale de endocrinologie. 22,00 — Parada vedetelor. 22,15 — De la Giotto la Brâncuşi. (Emisiunea a Vil-a). Prezintă: Dan Hăulică. 22,35 — Seară de balet. 23,00 — Telejurnalul de noapte. SANTEIA — /oi 1 iunie 1967 Viaţa muzicală •--------—. . ... .......... Un debut care obligă: ORCHESTRĂ DE CAMERĂ FĂRĂ DIRIJOR A RADIO- TELEVIZIUNII Deşi stagiunea se apropie de sfîrşit, viaţa muzicală nu dă, încă, semne de oboseală ; dimpotrivă, concerte interesante vin să solicite atenţia melomanului avid de muzi­că bună şi bine cîntată. Radiodifu­ziunea a contribuit, în vremea din urmă, substanţial la diversificarea manifestărilor . „Tribuna tinerilor solişti", „Tribuna tinerilor compozi­tori* sînt două cicluri binevenite, cu un efect stimulator. O nouă for­­maţie a Radioteleviziunii se adau­gă acum multelor ansambluri de muzică de cameră (multe ca număr dar puţine cu stabilitate şi cu ca­­vitate periodică) pe care le avem : Orchestra de cameră fără dirijor. Este o mică orchestră de coarde, de tip concerto grosso, alcătuită din unii dintre cei mai inimoşi şi ta­lentaţi instrumentişti din orchestra simfonică Radio, animaţi de violo­nistul Radu Zvorişteanu. Literatura care s-a produs pentru acest fel de ansamblu este considerabilă şi in­dispensabilă unei adevărate, supe­rioare culturi muzicale ; ea delec­tează prin ingenuitate şi înalţă prin nobleţe şi este una dintre ex­presiile desăvîrşite ale preclasicu­lui muzical. Prezentarea ei în con­cert este practic inepuizabilă din cauza infinitei sale varietăţi. Să adăugăm şi diferitele transcripţii şi avem imaginea unui repertoriu substanţial şi atractiv. Primul concert al Orchestrei de cameră fără dirijor a Radiotelevizi­unii a cuprins lucrări de o netăgă­duită frumuseţe. Prima parte, con­sacrată creaţiei lui Bach, a înce­put cu Fuga în la minor; i-au ur­mat o transcripţie de Max Reger de pe Aria din Suita a III-a şi Concer­tul în la minor pentru vioară şi or­chestră Bach are o simplitate şi măreţie pentru a căror redare este necesară înţelegerea adîncă şi tehnica fluidă ; de amîndouă a dat dovadă colectivul orchestral şi vio­lonistul Mihai Constantinescu. în cea de a doua parte a concertu­lui, Suita I din „Crăiasa zînelor", muzică de o rară elegantă şi gin­găşie a englezului Purcell, a avut transparenţa înaripată cerută de partitură. Motetul mozartian Exul­tate, jubilate s-a bucurat de parti­ciparea solistică a sopranei Emilia Petrescu, al cărei cint expresiv şi suplu îi conferă un loc fruntaş printre interpreţii genului. La sfîr­şitul concertului ca o vrednică în­coronare. Marea fugă de Beetho­ven, de o măreţie covîrşitoare, chintesenţă a complexităţii gîndirii şi a măiestriei inegalabile a „Tita­nului’. Noua formaţie a Radioteleviziunii se prezintă cu un nivel interpreta­tiv de bun augur. Calităţile de su­net si capacitatea de integrare a fiecărui instrumentist in ansamblu, practica de orchestră condusă cu exigenţă şi îndemânare, entuzias­mul şi dăruirea care se simt de la primele sunete stau chezăşie unor realizări meritorii. O lucrare atît de dificilă ca Marea fugă de Beetho­ven a fost redată cu o coordonare exemplară, datorită unei discipli­ne artistice, individuale şi de an­samblu, demnă de toată lauda Respectul partiturii şi plasarea la aceeaşi temperatură emoţională au permis integrarea ritmică, dina­mică, a logică, acel suflu unic pe care îl dau gândirea şi simţirea u­­nui singur artist Nu a fost deloc uşor şi explicaţia se află, desigur, în elanul care uneşte pe cei 19 mu­zicieni A fost un debut care obli­­gă şi dorim ca manifestările Or­chestrei de cameră fără dirijor a Radioteleviziunii să devină una dintre constantele vieţii noastre muzicale. Petre CODREANU

Next