Scînteia, iunie 1967 (Anul 36, nr. 7358-7387)
1967-06-01 / nr. 7358
PAGINA 4 Profesori universitari îşi spun părerea despre: Stagiul studenţesc de practică S-a spus despre practica în producţie a studenţilor că este cheia de boltă a pregătirii viitorilor specialişti. Şi e firesc. Stagiile petrecute în producţie constituie pentru inginerul sau economistul de mîine momente hotărîtoare pentru dobîndirea unei pregătiri profesionale competente, temeinice. S-a observat însă, şi pe bună dreptate, că această activitate n-a fost corelată întotdeauna cu cerinţele de ansamblu ale procesului de învăţămînt. Cum se explică ? — Există, după părerea mea, — spunea conf. univ. Alexandru Diacon, de la Institutul politehnic „Gh. Gheorghe-Dej“ — o greşală fundamentală în conceperea stagiilor de practică a studenţilor, concretizată în faptul că nici instituţiile de învăţămînt superior şi nici întreprinderile unde se efectuează practica nu-şi pun cu suficientă exigenţă întrebarea : ce dăm de lucru practicanţilor, ce temă sau problemă tehnică le încredinţăm spre rezolvare ? Experienţa arată că studenţii, începînd chiar din primele zile de practică, pot fi mult mai bine orientaţi asupra sarcinilor ce le revin, dacă participă direct la îndeplinirea unor munci precise şi sunt stimulaţi către aceasta. Cel puţin pentru domeniul ingineriei — deşi am convingerea că această observaţie îşi găseşteSunete de susţinere şi în alte direcţii — cred că atragerea în responsabilitatea unei munci personale, directe îi familiarizează mai bine pe studenţi cu aspectele multilaterale (tehnicoştiinţifice, economice, organizatorice etc.) ale procesului de producţie, le dezvoltă dragostea faţă de profesiunea aleasă, îi educă. Să nu uităm că aceşti tineri sînt specialiştii noştri de peste 2—3 ani şi de modul în care vom şti să le dezvoltăm simţul responsabilităţii depline în activitatea de practică depinde hotărîtor competenţa lor viitoare. Sînt destul de multe jocuri tinde ei pot face practică lucrînd ca muncitori, şefi de echipe, ajutori de maiştri, sprijinindu-i pe ingineri etc., participînd direct, cu alte cuvinte, la desfăşurarea fiecărei verigi din procesul de producţie pe care-l vor conduce şi dirija peste cîţiva ani. Uneori se afirmă că practica organizată exclusiv sub forma unei excursii de documentare oferă posibilitatea cunoaşterii unor probleme foarte noi intr-un spaţiu diferenţiat. Fără îndoială că o excursie de studii cu tinerii poate însemna mult pentru pregătirea lor de specialitate, iar această reuşită cere îmbinarea activităţii directe a studenţilor în producţie cu forme specifice de r moaştere ; şi, îndeosebi, presupune accentuarea caracterului de documentare şi mai puţin a celui turistic, aşa cum, din păcate se mai întîmplă în prezent. — De fapt, o nepotrivire între practica studenţilor şi pregătirea lor teoretică, poate fi sesizată de la prima vedere — remarca în aceeaşi ordine de idei conf. univ. Radu Prişou, prorector al Institutului de construcţii. Se ştie, de pildă, că fiecare tînăr, în procesul de instruire şi educare la care participă, trebuie să facă dovada unei maxime receptivităţi, să-şi însuşească activ, printr-o participare directă, cunoştinţele de care are nevoie. Or, sistemul actual de practică, deşi considerat drept latură de bază a procesului de învăţămînt, uneori nu depăşeşte nivelul unei excursii de studii. Tinerii merg la locurile de practică, privesc un aspect sau altul al procesului de producţie, trec dintr-o secţie în alta şi, la sfîrşit, e suficient să răsfoieşti cîteva carnete de însemnări pentru a constata absenţa unor observaţii şi concluzii personale. Cauzele unei asemenea situaţii diferă, fără îndoială, de la un institut la altul. Cred însă că pentru învăţămîntul superior de construcţii şi, intr-un sens ceva mai larg, pentru învăţămîntul superior tehnic în ansamblul său, faptul se explică în cea mai mare parte prin aceea că studenţii merg la practică în grupe foarte mari. In felul acesta prezenţa lor produce aglomerări care, pe lingă că stingheresc procesul de producţie, diminuează mult cunoaşterea amplă, nemijlocită a realităţii concrete. Intr-un mod cu totul eronat se apreciază că doar unităţile economice mari sunt interesante pentru viitorii specialişti. Cînd, de fapt, fiecare şantier sau uzină oricit de mică poate oferi studentului o gamă largă de activităţi. „Creşterea eficacităţii practicii implică organizarea acesteia în strînsă legătură cu ansamblul pregătirii studenţilor, diferenţierea ei în mai mare măsură nu numai din punct de vedere al specificului facultăţii, ci şi al anului de studiu, consideră acad. Miltiade Filipescu. Ca să ne referim doar la un singur exemplu amintim că activitatea geologului este de neconceput fără capacitatea orientării pe teren. Aceasta, la rîndul ei, presupune însuşirea unor temeinice noţiuni de topografie şi geodezie. Din păcate, sistemul actual de practică asigură aprofundarea acestor cunoştinţe într-un mod cu totul sporadic şi, drept consecinţă, practica de tabără, efectuată timp de 4 săptămîni la sfîrşitul anului II, nu întruneşte întotdeauna rezultatele scontate. Pentru o mai bună valorificare sînt de părere că activitatea de tabără are nevoie de o practică topografică pe care studenţii s-o desfăşoare la sfîrşitul primului an de învăţămînt“. Se apreciază, pe bună dreptate, că de regulă, cunoaşterea teoretică de către studenţi a problemelor specifice profesiunii alese nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un sprijin substanţial, o susţinută îndrumare şi pe perioada practicii în producţie. Pe această bază, regulamentul de practică prevede obligaţii precise pentru cadrele didactice care însoţesc pe studenţi, iar convenţiile încheiate cu întreprinderile — pentru conducerea acestora. In pofida acestor măsuri, controlul şi îndrumarea studenţilor nu se ridică pretutindeni la nivelul cerut. Se întîmplă adesea ca institutele de învăţămînt superior şi conducerile de întreprinderi să lase unele asupra celorlalte această responsabilitate, să lucreze cu jumătăţi de măsură. Este pe deplin valabilă remarca potrivit căreia fiecare ajutor oferit de întreprinderi, aportul lor la pregătirea practică a studenţilor anticipează un cîştig înzecit. Studenţii de azi sînt specialiştii de mîine ai întreprinderilor economice, aşa încît îndatoririle acestora sînt fireşti şi ele trebuie onorate In acelaşi timp însă, nu poate fi ignorat faptul că practica studenţilor este un aspect al procesului de învăţămînt, care presupune rigoarea comunicării ştiinţifice, un sprijin didactic acordat tinerilor în străduinţa lor de a învăţa. „în organizarea practicii studenţilor nu poate, fireşte, să se aplice o formulă unică — este de părere conf. univ. Radu Tunescu, de la Institutul de petrol, gaze şi geologie. Multe din deficienţele actuale ale confruntării pregătirii studenţilor cu producţia şi mai ales ale acţiunii de îndrumare şi control derivă tocmai din tendinţa de a delimita şi aplica o formulă general valabilă. Cu toate acestea, îndrăznesc să afirm că aportul cadrelor didactice este hotărîtor pentru reuşita practicii. îndrumătorul de practică din partea facultăţii are îndatorirea să explice amănunţit studenţilor problemele de bază ale procesului de producţie la care participă, să-i îndrume pe tineri spre cercetarea personală a faptelor. De aceea, el trebuie să cunoască mult înainte locul de practică, să se deplaseze, şi pe baza unei cercetări minuţioase, să pregătească unele teme individuale pe care să le ofere spre rezolvare studenţilor, în special din anii III şi IV. Există, după cum se ştie, o perioadă de perfecţionare în producţie a cadrelor didactice din învăţămîntul superior tehnic. De ce n-am folosi acest prilej şi pentru delimitarea unor teme individuale pe care studenţii să le cerceteze cînd vin la practică ? în felul acesta am putea determina şi o nouă modalitate de activitate personală a studenţilor : simpla completare cu observaţii a carnetelor de practică ar putea fi înlocuită cu efectuarea unor studii personale, caracterizate prin observaţii proprii, printr-o analiză mai adîncă a fenomenelor tehnico -economice“. Ideea că reuşita practicii depinde în mare măsură de student, se desprinde ca o concluzie generală din mai toate discuţiile purtate pe această temă. Dar, o dată cu conturarea acestui adevăr, ajungem implicit să conturăm direcţia esenţială a perfecţionării practicii în învăţămîntul superior , crearea tuturor premiselor pentru ca personalitatea ştiinţifică a viitorului specialist să se cultive deopotrivă în amfiteatre şi uzine, în laboratoare şi fabrici. E nevoie de reglementări clare şi de o grijă plină de răspundere ca prevederile stabilite să prindă viaţă. Anchetă realizată de Mihai IORDANESCU • SPARTACUS — film pentru ecran panoramic : PATRIA — 9; 12,45 ; 16,30 ; 20,15. VIATA LA CASTEL : REPUBLICA — 9,15 ; 11,30 ; 14 , 17 ; 19,15 ; 21,30. FESTIVAL — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 ; la grădină - 20. « FRENCH CANCAN : MODERN (completare Orizont ştiinţific nr. 3/1967) — 9,30; 12, 15; 17,15; 19,30; 21,30. EXCELSIOR — 9,30 ; 12 ; 14,15 ; 16,30 ; 18,45 ; 21. GRADINA EXPOZIȚIA — 20.15. ARENELE LIBERTĂȚII — 20.30. • ANGELICA SI REGELE — cinemascop : LUCEAFĂRUL (completare Mama Iul Adrian) — 9,15 ; 11,30 ; 14 ; 16.30 ; 19 ; 21.30. AURORA — 9 ; 0 ; 13,15 ; 15,30 ; 18 ; 20.45 ; la grădină — 20.15. FLAMURA — 9 ; 11.30 ; 15.30 ; 18 ; 20.30 (la ambele completarea 1 Mai 1967), BUCUREȘTI 8.45 ; 11 ; 13.30 ; 16 ; 18.30 ; 21. GRIVIŢA — 9 ; 11;15 ; 13.30; 16 ; 18.30 ; 20.45. • DANSATOAREA DIN TEXAS : CINEMATECA — 10 ; 12 ; 14. • DENUNȚĂTORUL : CAPITOL — 8.45 ; 11 ; 13.30 ; 16 ; 18.30 ; 21. la grădină — 20.30. TOMIS — 9 ; 11;15 ; 13.30 ; 15.45 ; 18.15 ; 20.45 ; la grădină — 20 (la ambele completarea Tensiune înaltă la Bechet), FEROVIAR (completare în tainițele muzeului) — 8.30 ; 11 ; 13.30 ; 16 ; 18,30 ; 21. STADIONUL DINAMO — 20. GRADINA DOINA — 20. MELODIA - 9; 11;15; 13; 18; 18,30; 21. • JANDARMUL DIN SAINT-TROPEZ și JANDARMUL LA NEW YORK - cinemascop : VICTORIA — 10.30 ; 14.15 ; 18.15 • 22 ARTA — 9 ; 12.45 ; 17 ; 20.45 ; la grădină — 20,15. 0 MONTPARNASSE 19 : CENTRAL (completare Fabrica de împachetat fum) — 9.30 ; 12.15 ; 15 . 18 ; 21. 0 RELAX FAZA-TE. DRAGA ! : UNION (completare Să trăieşti, să îmbătrîneşti) — 15,30 ; 18 , 20,30, BUZESTI (completare Orizont ştiinţific nr. 3/1967) — 10 ; la grădină — 20 30. 0 PROGRAM PENTRU COPII : DOINA — 9 , 10. 0 O SCRISOARE PIERDUTA : DOINA — 11,30 ; 14,30 ; 17,30 ; 20,30. 0 SPIONUL — cinemascop : LUMINA (completare în tainiţele muzeului) - 9,15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. 0 GALAPAGOS — COCOSELUL DE HÎRTIE : TIMPURI NOI — 9—21 în continuare. 0 IN NORD, SPRE ALASCA! — cinemascop: DACIA — 8,45—16 în continuare ; 18,30 ; 21. 0 LUMEA MINUNATA A FRATILOR GRIMM — cinemascop : FLORFASCA — 9,30 ; 12 ; 14,30 ; 13 , 20,30. 0 SUCCES CHARLIE ! — cinemascop : GIULEŞTI (com cinema pletare Oaspeţi de iarnă) — 15.30 ; 18 ; 20,30, DRUMUL SĂRII (completare De ziua mamei) — 15.30 ; 17,45 ; 20. 0 DOAMNA DE PE ŞINE — cinemascop : BUCEGT (completare Istoria unui manuscris) — 9.30 ; 12 , 16 ; 13,15 ; 20.45, la grădină — 20. 0 NU SÎNT DEMN DE TINE: GLORIA - 9: 11,15; 13.45 ; 16 : 13;15 ; 20.30, CRÎNGAȘI - 15.30 : 18 ; 20.30. 0 A DISPĂRUT UN FRAGONARD : VITAN (completare Tinerete. A 45-a aniversare a U.T.C.) — 15.30 ; 18. 0 OMUL CARE L-A UCIS PE LIBERTY VALANCE : MOȘILOR - 15.30 : 18 ; la grădină - 20.30. 0 MINUNATA ANGELICA - cinemascop : POPULAR — 15.30 ; 18 ; 20.30 0 REÎNTOARCEREA PE PĂMÎNT : FLACĂRA (completare Orizont ştiinţific nr. 2/1967) — 18.30 ; 20.30. 0 ROBII : MIORIŢA (completare Mama lui Adrian) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18.30 ; 21. UNIREA (completare Portrete) 15.30 ; la grădină — 20. 0 COPIII LUI DON QUIJOTTE : RAHOVA (completare Atentiune, atenţiune, se apropie !) — 15.30 ; 18 . 20,30. 0 RIO CONCHOS — cinemascop : VOLGA — 9 ; 11,15 ; 13.30 ; 16 ; 18.30 ; 21. 0 JUANA GALLO : COLENTINA — 15 ; 17,30 ; la grădină — 20. 0 MOMENTUL ADEVĂRULUI - cinemascop : FLACARA — 14 , 16,15 ; GRADINA VITAN - 20. 0 LUMEA COMICA A LUI HAROLD LOYD : LIRA (completare Mărturii de glorie nepieritoare din istoria patriei) —15,15 ; la grădină - 20,30. 0 BUMERANGUL — cinemascop : LIRA (completare Mărturii de glorie nepieritoare din istoria patriei) — 17,30 ; 20. 0 BUCĂTĂREASĂ : UNIREA (completare Portrete) — 18. 0 CĂSĂTORIE ÎN STIL ITALIAN : MUNCA - 15 . 17. COTROCENI , 14 ; 16;15; 20 45. 0 BĂTĂLIE PENTRU ŞANHAI : MUNCA — 18.45 ; 21. 0 ÎNDRĂGOSTIȚII DIN MARONA: BUZESTI (completare Orizont ştiinţific nr. 3/19671 - 16 ; 18.30 COTROCENI (completare Istoria unui manuscris) — 18,30. 0 NOTRE DAME DE PARIS — cinemascop : PROGRESUL — 14,45 ; 17. GRADINA PROGRESUL-PARC — 20. 0 ÎNAINTE DE RĂZBOI : PROGRESUL (completare Atentatul) - 19,15 ; 21. 0 DRAGA BRIGITTE — cinemascop : GRADINA RAHOVA — 20 0 DIMINEATA, DEVREME — cinemascop : PACEA (completare Povestea Icului) — 15.45 : 18 : 20.15. * DIMINETILE UNUI BAIAT CUMINTE : FERENTARI (completare Mărturii de glorie nepieritoare din istoria patriei) — 15.30 : 18 : 20.30. * ANGELICA MARCHIZA „ÎNGERILOR“ si MINUNATA ANGELICA - cinemascop : VIITORUL - 15.30 : 19.30. OMUL DIN RIO : COSMOS - 15,30; 18, 20,30. . Marile spectacole cu opere din dramaturgia clasică românească şi universală trebuie sa constituie temelia repertoriului de un înalt nivel artistic al teatrului nostru în genere şi îndeosebi al Teatrului Naţional. încercările, experienţele şi eventual chiar excentricităţile sînt, după părerea noastră, permise într-un teatru „studio", laborator, dacă vreţi, dar nu pe prima scenă a ţării unde trebuie să se consacre prezenţa şi viitoarea literatură dramatică valoroasă. Se cere o mare grijă în selecţionarea repertoriului şi, de asemenea, în executarea lui. Interpretarea unui repertoriu de mare valoare reclamă interpreţi cu posibilităţi majore, nu numai în ceea ce priveşte talentul, dar în aceeaşi măsură a mijloacelor de expresie verbală şi corporală. E ştiut că un actor se formează pe texte care cer o măiestrie desăvîrşită. Există, din păcate, in unele cercuri actoriceşti o mentalitate, credem noi, greşită, de a considera literatura dramatică clasică o dramaturgie depăşită, neinteresantă. Dar ea poate apărea astfel numai celui care cunoaşte superficial această literatură sau celor care sînt comozi şi nu investighează în adîncime. Pentru a face faţă marii sale responsabilităţi, actorul profesionist este permanent preocupat de desăvîrşirea măiestriei sale — iar aceasta se dobîndeşte pas cu pas, printr-un exerciţiu permanent. Şi nu întîmplător se recomandă la temelia învăţămîntului de teatru texte clasice. De altfel, tot aşa se procedează şi în învăţămîntul ariei interpretative muzicale. Teatrul clasic prăfuit ? Poate, pentru cei neputincioşi, inapţi să valorifice diamantele ascunse, printr-o pricepută şlefuire, în briliante de circulaţie universală. Sticla colorată le e mai la înde Eugenia POPOVICI artistă emerită de mînă pentru că nu cere în obţinerea ei un meşteşug deosebit. Se poate fabrica uşor, în serie. Dimensiunea psihologică a personajelor clasice este vastă, studiul său necesită o îndelungată observare şi o cercetare bazată pe lecturi în domeniul istoriei, ştiinţei şi literaturii. Temele majore, general-umane ale teatrului clasic conţin adevăruri profunde ale sufletului omenesc şi frumuseţile vieţii în puncte de vedere desfăşurarea ei dialectică, suferinţă — fericire — frămîntare — înfrîngere şi victorie. Toate aceste valon nu le putem reprezenta ără respectul ce li se cuvine, nu le putem infăţişa cu mijloace oarecare, ci doar obţinînd exprimarea deplinei lor măreţii. Se cere o întruchipare simplă, sugestivă şi convingătoare. Simplu şi profund înseamnă gesturi măsurate, bine gîndite. Un gest de prisos, ca să luăm numai acest aspect, denaturează, alterează adesea personajul, apartenenţa sa socială, caracterul său. In munca cu studenţii observăm cît e de greu ca tinerii să capete în teatrul clasic o mare precizie în ton şi mişcare, absolut necesară pentru armonia spectacolului şi tocmai precizia expresiei verbale şi a plasticii scenice stabileşte acel echilibru între conţinut şi formă caracteristic teatrului clasic. Pentru actorul modern este o mare dificultate să pună în echilibru tumultul sentimentelor cu mişcarea măsurată, precisă, elegantă şi totodată adecvată costumului. Diferitele epoci au o varietate de costume care cer o ţinută adecvată. Tînărul actor în formare are nevoie să exerseze în asemenea costume, ca să capete eleganţa firească, degajată a mişcărilor. Echilibrul între fond şi formă — despre care vorbeam mai sus — se obţine prin studiu perseverent. Nu se poate ajunge spontan la acest echilibru, făcînd apel numai la intuiţie. In clasa cu care lucram la un moment dat o piesă clasică, un student care avea de interpretat trei replici, nu a luat în seamă personajul, deşi a fost insistent îndrumat. S-a prezentat la premieră bazat doar pe intuiţia sa. Din lipsă de antrenament, a păşit pe scenă cu un aer modern, cotidian şi a spus replicile pe un ton oarecare. Era un personaj desprins de spectacol. La apariţia sa publicul a început să ridă, deşi sensul scenei era tragic. Poate că acel student a învăţat mai mult din această întîmplare decit dacă s-ar fi supus fără convingere recomandărilor catedrei. Speriat de consecinţe, el a căutat după premieră drumul cel drept, neştiind că o dată ajuns în spectacol este foarte greu să te redresezi fundamental . De altfel, însuşirile deosebite cerute de interpretarea unui text clasic nu se pot improviza şi nu se dobîndesc de azi pe mîine. Sînt actori iubiţi de public şi cu o mare popularitate, creată pe un repertoriu ce le-a fost la îndemînă, bazîndu-se pe farmecul personal în mare măsură. Aceşti actori, în momentul cînd au vrut să atace roluri din marele repertoriu clasic, s-au dovedit limitaţi, ‘incapabili să ajungă la platforma la care rîvneau Nu aveau antrenamentul expresiei verbale şi corporale, nu aveau forţa de a duce lupta cu personajul de-a lungul celor patrucinci acte. Un actor care joacă teatru clasic bine va juca cu profunzime şi în mod armonios un personaj din teatrul modern. Nu se aplică însă reciproca. Este o mare plăcere să vezi zi cu zi cum creşte puterea de înţelegere de adîncire a studentului care lucrează un text clasic Forţa sa de exprimare devine mai clara, mai directă, pînă la strălucire. In procesul de însuşire a cunoştinţelor pentru interpretarea personajelor clasice, studentul începe să privească de pe o poziţie mult mai exigentă fenomenul artistic. Această muncă ii asigură un criteriu de selecţie nu numai a valorilor clasice, dar şi a celor contemporane. Am constatat la stridenţii din clasa în care am lucrat teatru clasic o dezvoltare a simţului critic, o orientare ştiinţifică, o maturizare a gustului artistic. Textul clasic stilează actorul şi-l împiedică să coboare la simplificare şi platitudine pe scenă. Depinde de interpreţi ca valorile clasice să fie înţelese şi iubite de publicul actual. A juca teatru clasic cu măiestrie înseamnă a căuta şi a găsi mijloacele de expresie prin care să reînviem aceste valori şi să le integrăm în realitatea timpului nostru. înt pregătiţi tinerii actori pentru . marele repertoriu clasic ? în Muzeul de artă al regiunii Cluj Foto : A. Cartojan teatre • Teatrul de operă şi balet : GISELLE — 19,30. • Teatrul de stat de operetă : SINGE VIENEZ — 19,30. • Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Comedia) : DIN JALE SE ÎNTRUPEAZĂ ELECTRA — 19. (Sala Studio) : TARTUFFE — 20. • Teatrul de Comedie : TROILUS ŞI CRESIDA — 20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (sala din Bd. Schitu Măgureanu nr. 1) : UN TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ — 19,30, (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A) : SFlNTUL MITICA BLAJINA — 19,30. • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala Magheru) : PETRU RAREŞ — 19,30, (sala Studio) : ABSENŢA UNUI VIOLONCEL — 20. • Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (sala Savoy) : PARADA REVISTEI — 19,30, (sala Victoria) : COLIBRI MUSIC-HALL — 19,30. • Circul de stat : VARIAȚIUNI DE CIRC — 20. tv 18,00 — La ordinea zilei: Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Normele de muncă, elemente sintetice ale organizării ştiinţifice. 18,20 — Mult e dulce şi frumoasă... Emisiune de limbă română contemporană. Prezintă prof. univ. Boris Cazacu. 18,30 — Pentru copii: „Prima vacanţă mare“. Emisiune muzical-distractivă. 19,30 — Telejurnalul de seară. 19,50 — Buletinul meteorologic. 20,00 — Interpreţi de muzică populară. Cîntă o formaţie instrumentală condusă de Florian Economu. Solişti : Maria Pietraru, Vlad Dionisie. 20,25 — Teleglob. Emisiune de călătorii geografice : Mozambic. 20,50 — Studioul mic. „Năpasta“ de I. L. Caragiale. Interpretează studenţii anului IV al Institutului de artă teatrală şi cinematografică. Clasa lector Sanda Manu. 21,35 — întrebări la care s-a răspuns, întrebări la care nu s-a răspuns încă. Emisiune de ştiinţă. Cercetări actuale de endocrinologie. 22,00 — Parada vedetelor. 22,15 — De la Giotto la Brâncuşi. (Emisiunea a Vil-a). Prezintă: Dan Hăulică. 22,35 — Seară de balet. 23,00 — Telejurnalul de noapte. SANTEIA — /oi 1 iunie 1967 Viaţa muzicală •--------—. . ... .......... Un debut care obligă: ORCHESTRĂ DE CAMERĂ FĂRĂ DIRIJOR A RADIO- TELEVIZIUNII Deşi stagiunea se apropie de sfîrşit, viaţa muzicală nu dă, încă, semne de oboseală ; dimpotrivă, concerte interesante vin să solicite atenţia melomanului avid de muzică bună şi bine cîntată. Radiodifuziunea a contribuit, în vremea din urmă, substanţial la diversificarea manifestărilor . „Tribuna tinerilor solişti", „Tribuna tinerilor compozitori* sînt două cicluri binevenite, cu un efect stimulator. O nouă formaţie a Radioteleviziunii se adaugă acum multelor ansambluri de muzică de cameră (multe ca număr dar puţine cu stabilitate şi cu cavitate periodică) pe care le avem : Orchestra de cameră fără dirijor. Este o mică orchestră de coarde, de tip concerto grosso, alcătuită din unii dintre cei mai inimoşi şi talentaţi instrumentişti din orchestra simfonică Radio, animaţi de violonistul Radu Zvorişteanu. Literatura care s-a produs pentru acest fel de ansamblu este considerabilă şi indispensabilă unei adevărate, superioare culturi muzicale ; ea delectează prin ingenuitate şi înalţă prin nobleţe şi este una dintre expresiile desăvîrşite ale preclasicului muzical. Prezentarea ei în concert este practic inepuizabilă din cauza infinitei sale varietăţi. Să adăugăm şi diferitele transcripţii şi avem imaginea unui repertoriu substanţial şi atractiv. Primul concert al Orchestrei de cameră fără dirijor a Radioteleviziunii a cuprins lucrări de o netăgăduită frumuseţe. Prima parte, consacrată creaţiei lui Bach, a început cu Fuga în la minor; i-au urmat o transcripţie de Max Reger de pe Aria din Suita a III-a şi Concertul în la minor pentru vioară şi orchestră Bach are o simplitate şi măreţie pentru a căror redare este necesară înţelegerea adîncă şi tehnica fluidă ; de amîndouă a dat dovadă colectivul orchestral şi violonistul Mihai Constantinescu. în cea de a doua parte a concertului, Suita I din „Crăiasa zînelor", muzică de o rară elegantă şi gingăşie a englezului Purcell, a avut transparenţa înaripată cerută de partitură. Motetul mozartian Exultate, jubilate s-a bucurat de participarea solistică a sopranei Emilia Petrescu, al cărei cint expresiv şi suplu îi conferă un loc fruntaş printre interpreţii genului. La sfîrşitul concertului ca o vrednică încoronare. Marea fugă de Beethoven, de o măreţie covîrşitoare, chintesenţă a complexităţii gîndirii şi a măiestriei inegalabile a „Titanului’. Noua formaţie a Radioteleviziunii se prezintă cu un nivel interpretativ de bun augur. Calităţile de sunet si capacitatea de integrare a fiecărui instrumentist in ansamblu, practica de orchestră condusă cu exigenţă şi îndemânare, entuziasmul şi dăruirea care se simt de la primele sunete stau chezăşie unor realizări meritorii. O lucrare atît de dificilă ca Marea fugă de Beethoven a fost redată cu o coordonare exemplară, datorită unei discipline artistice, individuale şi de ansamblu, demnă de toată lauda Respectul partiturii şi plasarea la aceeaşi temperatură emoţională au permis integrarea ritmică, dinamică, a logică, acel suflu unic pe care îl dau gândirea şi simţirea unui singur artist Nu a fost deloc uşor şi explicaţia se află, desigur, în elanul care uneşte pe cei 19 muzicieni A fost un debut care obligă şi dorim ca manifestările Orchestrei de cameră fără dirijor a Radioteleviziunii să devină una dintre constantele vieţii noastre muzicale. Petre CODREANU