Scînteia, octombrie 1967 (Anul 36, nr. 7479-7509)

1967-10-01 / nr. 7479

PAGINA 4 Competenţa cadrelor în mişcarea artistică de amatori Sfera vieţii artistice neprofesio­­niste include, ca elemente de bază ale desfăşurării ei, în primul rînd talentele pline de pasiune, răspîndite în spaţiul regiunii noastre într-o im­presionantă proporţie. Dar faţă de aceste înzestrate forţe artistice, sis­temul de îndrumare a muncii cultu­rale, competenţa cadrelor care diri­jează talentele noastre suscită, con­siderăm, discuţii. Simţim necesitatea unei mai bune îndrumări metodice a talentelor, ce­rinţa unei permanente înviorări a reţelei instructorilor artistici şi a pregătirii lor, ceea ce nu trebuie să se confunde însă cu fluctuaţia frec­ventă încă a unor conducători de formaţii şi cămine culturale de la o comună la alta. Anual la Şcoala populară de artă se pregătesc în diversele ei com­partimente numeroşi oameni, îndeo­sebi tineri, dotaţi cu aptitudini, dor­nici să descopere frumuseţile crea­ţiei. Dar cîţi dintre absolvenţii aces­tor şcoli rămîn consecvenţi în pa­siunea lor, conducînd în comunele natale formaţii artistice de pres­tigiu . O statistică ne arată că din 1963 pînă în prezent de pe băncile instituţiei amintite au plecat 231 de tineri şi doar 48 de absolvenţi mai urmăresc cu interes evoluţia unor formaţii de amatori. De altfel, Şcoala populară de artă din oraşul Suceava nu a confirmat pe deplin menirea ei de educator al unor viitori instructori cu o reală capacitate şi sensibilitate artistică. La cursurile de vară din acest an, în cadrul secţiei brigăzi, doar trei cursanţi au demonstrat aptitudini necesare acestui gen artistic antre­nant şi lapidar. Şi chiar la cursurile interne, recrutarea unor elevi s-a făcut mai mult pentru a se completa un număr suficient obţinerii unei norme de învăţămînt. O dată ple­caţi de pe băncile şcolii, foştii elevi, lipsindu-le contactul cu arta ama­torilor de la sate, îşi diminuează cunoştinţele într-o uşoară activitate de diletanţi, la aceasta contribuind şi faptul că şcoala nu ia vreo ini­ţiativă pentru permanentizarea rela­ţiei cu absolvenţii. Acelaşi fenomen de pasivitate faţă de arta amatoare din satele şi ora­şele regiunii se constată şi în rîndul unor cadre didactice, absolvenţi ai şcolilor pedagogice şi ai institutelor de învăţămînt superior. Deşi, la şcoala pedagogică, fiecare elev este primit şi pe baza unor aptitudini muzicale, pe parcursul studiilor cris­­talizîndu-se talentul şi cunoştinţele fiecăruia, un mare număr de învăţă­tori, invocînd lipsa înclinaţiei pen­tru arta muzicii, lasă în părăsire ansambluri corale ale căror membri nutresc pasiune faţă de muzica noastră folclorică şi cultă. Cum poate fi calificată această atitudine ? Cu ce au contribuit unii profe­sori de limba şi literatura română din regiunea noastră la descoperi­rea şi valorificarea folclorului atît de bogat ? Şi doar fiecare a urmat un curs de folclor. Ca atitudinea inactivă a unor cadre didactice se alătură şi pasivitatea manifestată de unele organe direct interesate în buna desfăşurare a mişcării artis­tice de amatori, în valorificarea asi­duă a frumuseţilor creaţiei folclorice regionale. Iniţiativa trebuie să por­nească din ambele părţi, dar cu pas hotărît din partea forurilor cultu­rale răspunzătoare direct de dina­mica vieţii artistice a amatorilor. Casa regională a creaţiei populare a propus în ultimul timp consfă­tuiri cu tinerii artişti amatori, cu creatorii spectacolelor de brigadă, dezbateri în jurul problemelor vieţii artistice a amatorilor şi contribuţiei creatoare a instructorilor artistici. Dar comitetul regional pentru cul­tură şi artă întîrzie aprobarea unor astfel de acţiuni. Tipăriturile scoase de casa de creaţie sunt insuficiente pentru orientarea repertoriului formaţiilor al căror număr se amplifică mereu şi ale căror exigenţe estetice sunt într-o continuă ascensiune. Se simte lipsa nu numai a unor studii de re­pertoriu bazate pe creaţiile populare locale, ci şi a unor tipărituri de orientare metodică a instructorilor artistici din regiune. Este cazul, de altfel, să se pună aici şi întrebarea dacă însăşi casa regională a creaţiei populare reali­zează obiectivul ei cel mai impor­tant : valorificarea tezaurului fol­cloric local, evidenţierea trăsăturilor lui specifice, nepieritoare. O princi­pală lipsă a instituţiei noastre este slaba acţiune de cercetare a feno­menului artistic din regiune. După părerea mea, dintr-o înţelegere în­gustă din partea organelor cultu­rale superioare, casa de creaţie este solicitată să se preocupe mai mult cu obţinerea unor statistici şi cu coordonarea unor spectacole de a­­matori, suplinind, uneori, chiar func­ţia de impresar al acestor mani­festări de amploare. Trebuie să facem o paranteză şi în privinţa concursurilor de am­ploare ale amatorilor. Evident, ele constituie un judicios examen de ve­rificare a posibilităţilor artistice şi a modului cum colectivele de amatori reuşesc să asimileze bogăţia de va­lori autentice existente. Considerăm, însă, că desfăşurarea unor asemenea competiţii e necesară la intervale mai largi de timp pentru a permite formaţiilor amatoare, cît şi instruc­torilor, să sedimenteze în propriul repertoriu şi în sfera modalităţilor de interpretare cele mai eficiente şi mai reprezentative filoane folclo­rice descoperite în urma unei sus­ţinute munci de cercetare şi îndru­mare ştiinţifică. Pregătirea cadrelor care conduc acţiunile culturale necesită din partea comitetului regional pentru cultură şi artă o atenţie deosebită. Consfătuirile, cu participarea unor cercetători şi din afara regiunii, în­­tîlnirile pe diverse probleme artis­tice la masa rotundă, instruirile ra­ionale şi regionale susţinute de su­gestive programe artistice constituie modalităţi utile. Dar nu e de ajuns să se organizeze în condiţiuni bune un curs de perfecţionare, de pildă, dacă viitorii instructori artistici sunt aleşi la întîmplare. Ca frecventarea cursurilor de perfecţionare au fost uitaţi, deseori, oameni pasionaţi, în­zestraţi cu însuşiri artistice deose­bite, preocupaţi de obţinerea unor spectacole de calitate. Este cazul să se pună mai hotărît întrebarea : cine sînt slujitorii cul­turii noastre în colţurile cele mai depărtate ale regiunii ? Posedă ei competenţa care să le dea autoritate faţă de colectivele artistice pe care le îndrumă? Entuziasmul şi tinereţea artiştilor şi instructorilor amatori trebuie să fie susţinută printr-o pre­gătire de specialitate. Ioan CUCIUREANU directorul Casei de creație populară a regiunii Suceava A apărut nr. 6 al revistei „MAGAZIN ISTORIC“ Sumarul revistei este următo­rul : „Negru-Vodă „întemeieto­rul“ Ţării Româneşti“ de ŞTE­FAN ŞTEFĂNESCU, „Bundava dacică la Ocniţa“ ? de DUMI­TRU BERCIU, „Churchill­ Roo­sevelt şi cele 232 de zile ale To­­brukului“ de GHEORGHE LU­PAN, „Prin Bucureştiul veacului trecut“ de CONSTANTIN KIRI­­ŢESCU, „Tratatul sublim“ de EDWIN GLASER, „Un precur­sor : „Magazin istoric pentru Da­cia“ de ALEXANDRU PIRU, „Cernica — unul dintre cele mai vechi cimitire istorice din Euro­pa“ de GH. CANTACUZINO, „Conferinţa de la Ialta“, „Sta­tistică şi istorie“ de H.H. STAHL, ,Johann Strauss în Bucureştiul a­­nului 1848“ de ELENA GEOR­­GESCU, „Curse de cai în Mol­dova medievală“ de P. P. PA­­NAITESCU, „Pompierii lui Ză­­gănescu“ de C. UCRAIN şi L. LOGHIN, „Memorii de război“ de CHARLES DE GAULLE, „Iancu Jianu“ de PETRE PAN­­DREA, „Memorii“ de C. AR­­GETOIANU, „Oamenii epocii minoice“ de FRIEDRICH MATZ, „Monumente care au fost: Turnul Colţei“ de ALE­XANDRU ALEXIANU, „Ultima şedinţă a marelui Consiliu Fas­cist “ de PAUL B. MARIAN, „Hans Christian Andersen în Ro­m­a“ de N. A. NICOLESCU, „Iţi mulţumesc, stimate anonim" de DORIN SORESCU, „Poşta re­dacţiei“. Filarmonica bucureşteană şi muzica românească Rîndurile de faţă s-au născut din nevoia de a găsi răspuns unor în­trebări ca : Ce părere îşi poate forma un me­loman, abonat al concertelor Filar­monicii bucureştene, asupra creaţiei simfonice româneşti, după felul în care aceasta din urmă este prezentă şi prezentată în cadrul concertelor săptămînale ale instituţiei ?­ Cum se efectuează alegerea valo­rilor muzicii româneşti din trecut şi de azi, în scopul de a le reprezenta în măsura cuvenită în decursul unei stagiuni ? In ce grad Filarmonica bucureş­teană, ca principală instituţie de di­fuzare a muzicii în rîndurile publi­cului de concert, este un for al sti­mulării şi al orientării noii creaţii româneşti pe făgaşul autenticei va­lori artistice . Iată întrebări care, ridicate de ultimele cîteva stagiuni, revin cu insistenţă în pragul celei noi care ne aşteaptă. Filarmonica bucureşteană, ca primă orchestră simfonică a ţării, repre­zintă o tribună de prestigiu, de la nivelul căreia lucrările, prin progra­marea şi interpretarea lor, poartă — sau pot căpăta — pecetea consacră­rii. Acesta este un deziderat ce ar rezulta în mod firesc din valoarea formaţiei, din locul pe care ea îl ocupă în viaţa noastră muzicală, ca şi din poziţia pe care, pe bună dreptate, a adoptat-o în ultimii ani, aceea de instituţie cu caracter aca­demic. Intre deziderat şi fapte se deschide însă un drum destul de întortocheat, care nu duce întotdeauna la rezul­tatele dorite. Răsfoind programele ultimei sta­giuni, se poate observa un progres în ceea ce priveşte prezenţa muzicii româneşti. Au figurat, într-adevăr, cîteva lucrări — unele în primă au­diţie, — care prezintă creaţia româ­nească din ultimii ani, aparţinînd unor compozitori din generaţii dife­rite, oglindind variate concepţii şi modalităţi de exprimare (pentru a aminti cîteva din ele, citez: Simfo­­nietta op. 102 de M. Andricu, Varia­­ţiuni simfonice de L. Feldman, Sim-GINDURI ÎN PRAG DE NOUĂ STA­GIUNE fonia a IV-a de W. Berger, Simfo­nia op. 16 de P. Bentoiu, Simfonia de cameră de A. Vieru, Două piese de Csiky Boldiszar). Creaţia unor compozitori ca: George Enescu, Paul Constantinescu, Mihail Jora nu a fost reprezentată însă prin lucrările cele mai subs­tanţiale, care au deschis drum nou muzicii româneşti (In ordinea compo­zitorilor amintiţi, lucrări ca : Rap­sodia a II-a, baletele „Nunta în Carpaţi" şi „La piaţă“ sunt singu­rele care le-au reprezentat creaţia în trecuta stagiune). Au figurat, pe de altă parte, în multe concerte, piese care nu se ridică, prin semni­ficaţia şi valoarea lor, la nivelul „academic“ al primei noastre orches­tre simfonice, sau, în alte cazuri, programele au cuprins lucrări care ar fi putut figura cu succes în ca­drul concertelor cu caracter popular pe care le susţine orchestra, în scopul apropierii tineretului şi a unui public mai puţin iniţiat de unele piese care şi-au dovedit, în timp, accesibilitatea ; aceasta cu atît mai mult, cu cît programele concer­telor populare s-au limitat, pînă acum, la un număr foarte mic de piese din repertoriul universal, fără a-l prezenta pe cel autohton. S-a remarcat, de asemenea, ab­senţa totală a unor lucrări din mu­zica compozitorilor noştri înaintaşi care, pînă în primele decenii ale veacului nostru, au pus bazele sim­fonismului românesc, ca şi a celor care, începînd cu perioada dintre cele două războaie, au ridicat-o pe înalta treaptă a măiestriei (D. Cuclin, S. Toduţă, A. Mendelsohn, M. Negrea), pentru a nu mai vorbi de compo­zitorii din generaţia mai nouă, care au îmbogăţit-o cu noi avînturi şi tendinţe (Şt. Niculescu, A. Stroe, T. Olah, Th. Grigoriu, A. Raţiu, M. Istrate ş.a.). Lucrările concertante româneşti — dintre care unele apar­­ţinînd compozitorilor P. Constanti­nescu, A. Vieru, P. Bentoiu ş.a. s-au impus ca valori certe ale muzicii româneşti, — au lipsit cu desăvîrşire ; aceasta, în ciuda prezenţei unei în­tregi pleiade de interpreţi de pres­tigiu, care le cunosc şi le-au inter­pretat în trecut. Contribuţia corului Filarmonicii la prezentarea marilor lucrări coral-simfonice româneşti a fost, de asemenea, inexistentă. Se obişnuieşte, din păcate, să se motiveze asemenea absenţe prin­­tr-o presupusă „lipsă de priză la pu­blic“ ; publicul, însă, şi-a dovedit adeziunea — chiar entuziastă — la lucrările valoroase, judicios selecţio­nate şi interpretate cu forţă de con­vingere, fie de către Filarmonică, fie mai ales de către orchestrele simfo­nică şi de studio ale Radioteleviziunii, orchestra Cinematografiei şi unele orchestre simfonice din oraşele ţării. Pornind deci de la premise ca : existenţa unui număr de lucrări ro­mâneşti valoroase — aparţinînd unor perioade, personalităţi şi tendinţe creatoare de o mare diversitate, — a unui bun colectiv instrumental, coral şi solistic, a unui public cu o remarcabilă intuiţie şi receptivitate artistică şi care nu aşteaptă decît prilejul de a cunoaşte evoluţia crea­ţiei muzicale româneşti şi de a-şi spune cuvîntul asupra noilor lu­crări prezentate; în sfîrşit, de la rolul pe care şi l-a asumat Filarmo­nica bucureşteană de păstrătoare a valorilor consacrate ale muzicii, cum se poate explica insuficienta prezenţă a creaţiei româneşti în activitatea acestei instituţii . (Această insufi­cienţă comportă, la rîndul ei, două aspecte : cel cantitativ — legat de numărul mic al lucrărilor româneşti în raport cu cel al lucrărilor din li­teratura universală, şi cel calitativ — legat de alegerea lor neechilibrată faţă de semnificaţia şi valoarea lor). Se pune, mai departe, fireasca în­trebare : care sunt criteriile şi me­todele de alcătuire a repertoriului românesc pentru o stagiune . Nu cumva misiunea de seamă pe care o are conducerea instituţiei , cunoaş­terea profundă şi multilaterală a creaţiei muzicale autohtone şi selec­tarea celor mai importante lucrări din complexul ei e înlocuită, în dese rînduri, prin includerea în pro­grame a unor piese alese, mai mult sau mai puţin, la voia întîmplării, dintr-o obligaţie înţeleasă mecanic de a prezenta şi cîte o lucrare ro­mânească, preferabil din cele pe care le cunosc mai de mult orchestra şi dirijorul. La acestea, se adaugă şi un alt aspect : lipsa preocupării de a pre­zenta lucrările româneşti în inter­pretări dacă nu captivante, cel pu­ţin îngrijite şi cu un minimum de forţă de convingere. Acest lucru atra­ge după sine consecinţele negative inerente: îndepărtarea orchestrei de înţelegerea şi redarea pieselor ro­mâneşti, devierea atenţiei publicului de la ele, lipsa de încredere pe care mulţi compozitori o manifestă faţă de acest colectiv,­­ preferind să-şi încredinţeze lucrările altor orches­tre care le oferă mai multe garanţii de interes şi interpretare ; în sfîrşit, imposibilitatea păstrării unor execu­ţii ale lucrărilor româneşti în în­registrări pe bandă de magnetofon sau pe discuri, pentru a intra în repertoriul radiodifuzat sau comer­cializat, pus la dispoziţia unor mase largi de auditori. ★ Ne aflăm în prag de nouă stagiune. Din planul ei cităm lucrări care do­vedesc o mai mare grijă de a inves­tiga valori reale ale muzicii româ­neşti, cunoscute pînă acum fie mai puţin, fie chiar deloc : Oratoriul de Paşti de Paul Constantinescu, selec­­ţiuni corale din opera Agamemnon de Dimitrie Cuclin, Simfonia concer­tantă pentru două piane şi orches­tră de Dinu Lipatti, Simfonia de Miha­il Jóra, Simfonietta de Zeno Vancea, Concert pentru orchestră de cameră de Ion Dumitrescu, Simfonia a II-a de Sigismund Toduţă, Simfonia a IlI-a de Dumitru Bughici, Simfonia a IlI-a de Wilhelm Berger, Concert pentru orchestră de Mircea Chiriac, Simfonia cantabile de Theodor Gri­goriu, Concert pentru vioară şi or­chestră de Anatol Vieru, Simfonia de Zoltán Aladár, Concert pentru orchestră de A. Popa şi altele. Ini­ţiativa abordării unor asemenea lu­crări se cere însă susţinută de o serioasă grijă pentru popularizarea lor în rîndurile celor care nu le cu­nosc valoarea şi semnificaţia,­­ fie că e vorba de mari lucrări care, în ciuda faptului că se înscriu în re­pertoriul „clasic“ al muzicii româ­neşti, nu au fost încă prezentate în suficientă măsură (ca, de pildă, Ora­toriul de Paul Constantinescu, sau opera Agamemnon de D. Cuclin), fie că e vorba de creaţii ale unor com­pozitori din generaţia nouă, conţi­­nînd modalităţi de expresie mai di­ficil inteligibile la prima lor audiere; în acest sens, reluarea unui vechi obicei — abandonat în ultimul timp, — al prezentării unor asemenea lu­crări sub forma unor avancronici în presă, prezentarea lor cu anticipaţie în programele de sală, ca şi orga­nizarea unor pre-audiţii şi discuţii cu creatorii sau interpreţii lor, ar fi, credem, deosebit de utile pentru public. Dacă iniţiativa aceasta, a abordării lucrărilor amintite, ne bucură şi ne oferă noi speranţe, nu putem uita însă faptul că mai rămîn o serie de pro­bleme deschise ca : necesitatea pre­zenţei permanente a capodoperelor enesciene în programe, reluarea unor lucrări simfonice, coral-sim­fonice şi concertante care şi-au do­vedit viabilitatea, datoria de a pre­zenta în primă audiţie lucrări noi care se vor impune în viitor. Derogă­rile de la atenţia acordată interpre­tării lucrărilor româneşti se cer a fi înlăturate. Filarmonicii bucureş­tene i-ar reveni, de asemenea, da­toria de a prezenta, în concerte uni­tare cu caracter educativ, creaţia compozitorilor noştri înaintaşi (din­tre care mulţi şi-au închinat o parte a activităţii înfiinţării şi propăşirii acestei instituţii), ca şi de a organi­za concerte experimentale, cu pre­zentarea unor lucrări ce oglindesc tendinţe noi în creaţia românească, pentru a le supune confruntării cu publicul. Tot Filarmonicii bucureş­tene i-ar reveni datoria de a apro­pia interpreţii de, peste hotare — so­liştii şi dirijorii oaspeţi ai concer­telor sale, — de cele mai valoroase lucrări simfonice şi concertante ro­mâneşti în scopul de a le include în repertoriile lor , nu piese mărunte şi uşoare, pregătite la repezeală din complezenţă de oaspete, ci lucrări fundamentale, opere de mare respira­ţie. Unele precedente în acest sens­­mă gîndesc, în afară de lucrările lui George Enescu, la o serie de creaţii ale compozitorului Filip Lazăr, care au fost pînă acum interpretate de diri­jori şi solişti străini de prestigiu) ofe­ră interesante puncte de plecare. In acest sens, se cere aceeaşi atentă se­lectare a celor mai valoroase piese, aceeaşi grijă de a apropia interpreţii de ele, prin trimiterea din timp a partiturilor sau a unor înregistrări pe bandă de magnetofon şi discuri, prin organizarea de audiţii şi discuţii cu creatorii în timpul vizitei lor în ţara noastră, prilej de prezentare complexă şi judicioasă a creaţiei au­tohtone ; în acest fel, interpretarea lucrărilor româneşti, departe de a fi un act formal şi de moment, poate deveni o veritabilă dorinţă a res­pectivilor interpreţi, pornită din ne­cesitatea de a cuprinde în reperto­riul lor aspectele cele mai variate ale şcolilor naţionale şi ale muzicii contemporane. Dorim să vedem Filarmonica bucu­reşteană, ca şi celelalte orchestre simfonice din ţară, asumîndu-şi un rol realmente activ în păstrarea, promovarea, impulsionarea, inter­pretarea creaţiei româneşti. Este un rol care implică, desigur, un deose­bit simţ de răspundere , din punct de vedere ştiinţific, artistic, patrio­tic,­­ faţă de acest bun cultural al poporului nostru. Sîntem convinşi că primul ansamblu simfonic al ţării îi va face faţă. Meline Poladian-GHENEA La căminul cultural din comuna Pipirig, regiunea Bacău SECRETARIATELE ŞTIINŢIFICE (Urmare din pag. I) In general, se poate a­­precia că cei ce ocupă în prezent postul de secretar şti­inţific în institutele de cerce­tare din ţara noastră sunt de regulă specialişti care s-au afirmat nu nu­mai prin pasiunea şi com­petenţa cu care au obţinut unele rezultate de valoare, dar şi prin calităţi de îndrumători şi organizatori ai eforturilor diferite presu­puse de cercetarea modernă. Fără a le minimaliza con­tribuţia reală, valoroasă adu­să la buna organizare a lu­crărilor de cercetare şi obţi­nerea unor rezultate utile progresului ştiinţific şi eco­nomiei naţionale trebuie să recunosc, totuşi, că insufi­cienta preocupare pentru buna precizare şi delimi­tare a atribuţiilor lor în ca­drul unităţii de cerce­tare şi al colectivului de conducere nu rămîne fără urmări. Se manifestă, pe de o parte, tendinţa de a încăr­ca secretarul ştiinţific cu lu­crări mărunte ce cad în sarcina conducerii institu­tului sau centrului de cerce­tare ; pe de altă parte, la fel de neraţională mi se pare şi îngustarea extremă a sferei lui de atenţie prin mobili­zarea lui la îndeplinirea unor operaţii cu caracter ex­clusiv administrativ. Din experienţa mea de se­cretar ştiinţific la una din­tre cele mai mari unităţi de cercetare cu caracter depar­tamental — Institutul de cercetare şi proiectare pen­tru industria electrotehnică — şi a altor specialişti, pot spune că în cazul acestei funcţii, surprinderea in mai mare măsură a preocupărilor esenţiale, a acelora care o fac necesară, ar permite ob­ţinerea unor avantaje apre­ciabile. Cred că menirea secreta­rului ştiinţific, aşa cum in­dică şi denumirea, este una nu atît administrativă, cît tehnico-organizatorică şi şti­inţifică. Sub acest aspect, activita­tea de întoc­pire a planului de cercetare şi desfăşurarea lucrărilor pentru realizarea lui, pe teme, nu intră încă în suficientă măsură în aten­ţia secretarului ştiinţific. Deşi, tocmai aici se solicită întreaga pricepere şi măies­trie de îndrumător şi orga­nizator a acestuia, modul în care el ştie să îmbine avan­tajos pentru ştiinţa şi econo­mia naţională posibilităţile reale ale institutului cu ce­rinţele determinate ce se ri­dică în fiecare etapă, să adapteze permanent efortu­rile în funcţie de acestea, să stimuleze iniţiativa cer­cetătorilor, să selecţioneze din noianul de idei şi pro­puneri — multe aflate la început în stare va­gă — pe cele mai valoroase şi mai utile, care permit re­zolvări superioare ale temelor urmărite. Evident că în a­­ceastă activitate, secretarul ştiinţific trebuie să se ba­zeze pe un larg activ de specialişti din cele mai di­ferite domenii, care să asi­gure o îndrumare şi avizare autorizată a diverselor lu­crări şi măsuri, fiind vorba de asigurarea certitudinii unor investiţii de timp, efort şi mijloace. Este bine că le­gislaţia actuală permite exis­tenţa acestor specialişti în cadrul consiliilor tehnice interne din unităţile de pro­iectare, dar aceştia trebuie să existe şi în institutele de cercetare — unde stringenţa contribuţiei lor este cel pu­ţin egală. Desigur, nu neg faptul că secretand ştiinţific trebuie să-şi facă simţită prezenţa şi în alte direcţii, el fiind încă de pe acum antrenat în ac­tivităţi diverse (comisii de inovaţii, de casare, de anga­jare, de premiere etc.), dar consider că nu trebuie să se exagereze în acest sens, de­oarece s-ar ajunge la o „blo­care“ nedorită a capacităţi­lor sale, la o îndepărtare de obiectivele principalelor sale atribuţii Pentru realizarea unor atari sarcini, secretarul ştiin­ţific trebuie să aibă posibi­litatea să cunoască din timp realizările obţinute pe plan mondial în domeniul său de activitate, să cunoas­că problemele reale ale pro­priului colectiv şi ale ramurii industriale din care face parte. In acest scop, cred că ar trebui să existe o preocu­pare mai susţinută pentru pregătirea lui — eventual prin unele cursuri, dezbateri anume organizate — de­oarece numirea şi îndru­marea lui „ad-hoc“ creează nesiguranţă, duce la o acti­vitate empirică, îngustă. De asemenea trebuie să fie mai larg încurajate întîlnirile şi schimburile de experienţă dintre se­cretarii ştiinţifici , între cei ce activează în sfera de­partamentelor şi între aceştia şi cei din Academie. Pînă acum, asemenea luări de contact au în mare măsură un caracter întîmplător, spontan şi nu permit cristali­zarea unor concluzii cu ca­racter sistematic. Poate că organizarea unor schimburi de experienţă între secretarii ştiinţifici chiar la nivel na­ţional, pentru dezbaterea mai susţinută a unor as­pecte legate de locul şi rolul secretarului ştiinţific în ac­tivitatea colectivului de cer­cetare, ar asigura o mai ra­pidă precizare a atribuţiilor lui, creşterea eficienţei acti­vităţii şi intervenţiilor aces­tui factor esenţial de îndru­mare şi organizare a activi­tăţii ştiinţifice. • FANTOMAS CONTRA SCOTLAND YARD — cinema­scop : PATRIA — 9,15 ; 11,30 ; 14 ; 16,45 ; 19 , 21,15, STA­DIONUL DINAMO — 19,45, BUCUREȘTI — 9,30 ; 11,45 ; 14 ; 16,30 ; 18,45 ; 21,15, MODERN — 8,30 ; 10,45 ; 13 ; 15,30 ; 17,45 ; 20,30, ARENELE LIBERTĂȚII — 19,30 (la ultimele trei cinematografe completarea Permanente), FEROVIAR — 8,30 ; 10,45 ; 13 ; 15,15 ; 17,45 ; 21,15, EXCELSIOR — 9,45 ; 12 ; 14,15 ; 16,30 ; 19 ; 21,15 (la ultimele două cinematografe completarea Albina românească — Apis Melifica Carpa­tina), GRADINA FESTIVAL — 18. • FARAONUL — cinemascop (ambele serii) , REPUBLICA — 9,15 ; 12,45 ; 16,30 ; 20. • ȘEFUL SECTORULUI SUFLETE : VICTORIA (comple­tare Tovarășa) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. • RECOMPENSA — cinemascop : LUCEAFĂRUL — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45, GRADINA DOINA — 19 (la ambele completarea Arhitectura universului), AURORA (completare Permanente) — 8,30 ; 10,45 ; 13 ; 15,30 ; 18; 20.30 ; la grădină — 19. • PROCESUL DE LA VERONA : CENTRAL — 9 ; 12 ; 15 ; 18 ; 20,45. • NU-I PACE SUB MĂSLINI : CINEMATECA — 10 ; 12 ; 14 ; 16,30­­; 18,45 ; 21. • O ZI NU TOCMAI NOROCOASA : CAPITOL (comple­tare Apartamentul) — 9,30 ; 11,45 ; 14 ; 16;15 ; 18,30 ; 20,45, la grădină - 20. • TAR ŞI GENERAL : GRIVIȚA - 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. • SURCOUF, TIGRUL CELOR­­ MARI - cinemascop SALA PALATULUI (seria de bilete 2100 - orele 19,30) FESTIVAL (completare Cancerul metalelor) — 8,30 ; 11 ; 13,1­0 ; 16 ; 18,30 ; 21. GLORIA (completare Orizont ştiinţific nr. 8/1067) - 9 , 11;15 ; 13,30 16 ; 18 ; 20,30, MELODIA (Completare 23 August 1967) - 8,45 11,15 ; 13,45 ; 16,15 ; 18,45 , 21 • CINE VOIA S-O UCIDĂ PE JESSIE : LUMINA (com­pletare Examenul) — 9,15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. • PROGRAM PENTRU COPII : DOINA — 9 , 10. • SINGUR PE LUME : DOINA (completare Costumul de ceremonie românesc) — 11,30 ; 15 ; 17,15 ; 20,30, BUZEȘTI (completare 23 August 1967) — 15,30 ; 18 ; la grădină — 20,30. • MEANDRE : UNION — 15,30 ; 18 ; 20,30. • DOI CĂPITANI — CHEMAREA DRAGOSTEI — APAR­TAMENTUL — HANOI DE LA RĂSĂRIT LA ASFINŢIT — RĂSCRUCE — PICTORIŢELE DIN UZDINSK — CVARTET — DACA AŞ­ FI ŞTIUT — GUSTAV IN ALARMA : TIMPURI NOI - 9—21 în continuare, cinema • CASTELANII , GIULEŞTI (completare Permanenţe) — 15,30 ; 18 ; 20,30, BUCEGI (completare Sesiunea Mării Adunări Naţionale) — 10,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30 ; la grădină — 19,30, FLOREASCA (completare Truteaua) - 16 , 18,30 ; 20,45. • MINUNATA ANGELICA si ANGELICA SI REGELE - cinemascop : ÎNFRĂȚIREA INTRE POPOARE - 15 , 19. • CUM SA FURI UN MILION - cinemascop DACIA (completare Mîinile pictorului) — 7,45—20,45 în continuare ARTA (completare Gustav șahistul)­­ 15 , 18 ; 20,45 ; la grădină — 19, VOLGA — 9,15 ; 11,45 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. • CU BĂRBAȚII ESTE O ALTA POVESTE : RAHOVA (completare Fantezie cu șuruburi) 15,30 ; 18 ; la grădină — 20, GRADINA UNIREA — 20. • SPARTACUS — cinemascop (ambele serii) : TOMIS — 6 ; 11,30 ; 15 ; 18,30 ; I grădină - 19, FLAMURA - 9,30 ; 18 ; 16.30 ; 20. • COMISARUL X —V cinemascop : FLACARA (completare Nota zece la sport) — 15,30 ; 18 ; 20,30. ÎN VIAŢA LA CASTEL : VITAN (completare Vizita cod­­ucătorilor de partid şi de stat in regiunea Bucureşti) — 15 , 18. • SA-MI FACETI UNA CA ASTA : MIORIŢA (comple­tare E mai bine aşa) — 15 , 17,30 ; 20. DRUMUL SĂRII (completare Muzeul pompierilor) — 15 ; 17,30 ; 20. OMUL PE CARE-L IUBESC : POPULAR — 15,30 ; 18 ; 20,30. • ÎN GENUNCHI MA ÎNTORC LA TINE şi NU SÎNT DEMN DE TINE ! MO­ŞILOR — 15,30 ; 19,30 ; la grădină — 19. • CANALIILE : COTRO­CENI (completare Neglijențe mici, consecințe grave) — 15,­30 ; 18 ; 20,30, PACEA (completare Metamorfoze) — 15,45 ; 18 ; 20,15. • CĂUTĂTORII DE AU­­R DIN ARKANSAS — cinema­scop : COLENTINA — 1­8 ; 18;15 ; 20,30, COSMOS — 15,30 ; 18 ; 20,30. • JANDARMUL LA NE­­W YORK — cinemascop : PRO­GRESUL — 15,30 ; 18 ; 20,30, GRADINA PROGRESUL­PARC _ 19. • PANTERA NEAGRA - - cinemascop : LIRA (completare Oameni deasupra norilor ) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • CIMARON — cinemasc­op : GRĂDINA VITAN — 19. * PRIZONIERA DIN C­ VUCAZ : UNIREA — 16 ; 18;15 , 20,30, GRINGASI (comp­­letare Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regi­unea Braşov) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • CARTEA DE LA SAN MICHELE : VIITORUL - 15,30 ; 18 ; 20,30. • FIUL CĂPITANULUI BLOOD : FERENTARI (comple­tare Orizont ştiinţific nr. 6/1967) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • ULTIMA CAVALCADA SPRE SANTA CRUZ : MUNCA — 16 ; 18 ; 20. t­e 9,00 — Cum va fi vremea 9,02 — Gimnastica de înviorare 9,10 — Pentru copii şi tineretul şcolar — Filmul „împăratul Cioc de Sturz“ — Poşta copiilor 10.45 — Emisiunea pentru sate 12,15 — Concert simfonic 15.30 — Fotbal Steaua — Universitatea Craiova. Transmisie de la Stadionul 23 August şi aspecte de la întîlni­­rea dintre echipele Ce­hoslovaciei şi Spaniei. Transmisie în direct de la Praga. 17.45 — Magazin 111 19.10 — Reportaj TV. Stagiune continuă : 125 de ani de teatru amator românesc în Lugoj. 19.30 — Telejurnalul de seară 20.00 — Concurs internaţional de muzică de estradă. Transmisie de la Soci 21.00 — Film artistic „Frumoasa vrăjitoare“ 22.25 — Invitatul nostru : Cântă­reţul de muzică uşoară Robert Cogoi (Belgia) 22.50 — Telejurnalul de noapte 23.00 — Telesport SCÂNTEIA — duminică 1 octombrie 1967 Scurt­­ metraje româneşti in premieră Premierele româneşti de scurt­­metraj realizate recent sunt reu­nite în programul săptămînii vii­toare al cinematografului „Tim­puri Noi“ din Capitală. Iată te­matica noilor producţii şi genu­rile în care sunt prezentate : Nicolae Kirculescu — meda­lion dedicat cunoscutului com­pozitor de către Errich Nus­­sbaum, care semnează scenariul şi regia. Operator : Willy Gold­gräber. Perfecţiunea e rotundă — do­cumentar despre rulmenţii ro­mâneşti, realizat de Ion Moscu. Imaginea : Carol Kovacs. O nuntă la olteni — docu­mentar folcloric şi etnografic. Realizatori : Alexandru Drăgu­lescu, Al. Dumitrescu-Coteşti şi Miliutin Obradovici. Găteala capului — se înscrie în aceeaşi zonă a documentaru­lui etnografic. Regia : Paula Po­­pescu. Imaginea : Liviu Niţu. Tămăduirea — aduce pe ecran aspecte ale terapeuticii populare. Documentarul a fost realizat de David Reu (scenariul și regia) și Victor Popescu (imaginea). teatre • OPERA ROMANA : CARMEN — 19,30. • TEATRUL DE STAT DE OPE­RETA : SINGE VIENEZ - 10,30 ; ANA LUGOJANA — 19,30. • TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALE“ (sala Comedia) : CASTILIAN­A — 10, REGELE MOARE — 19,30, (sala Studio) : REGINA DE NAVARA — 10, SE­RINGA — 19,30. • TEATRUL DE COMEDIE : OPI­NIA PUBLICA — 20. • TEATRUL „LUCIA STURDZA BULANDRA" (sala din Bd. Schitu Măgureanu nr. 1) : D-ALE CAR­NAVALULUI — 10, UN TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ — 20, (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A) : KEAN — 10, SFINTUL MITICĂ BLAJINA — 15, PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MINIE - 20. • TEATRUL „C. I. NOTTARA“ (sala Magheru) : PETRU RAREŞ — 19,30. • TEATRUL „ION CREANGA“ CORIGENŢĂ LA DRAGOSTE — 10, NAUFRAGIAŢII — 19,30. • TEATRUL EVREIESC DE STAT ZECE FRAŢI AM FOST — 20. • TEATRUL „ŢĂNDĂRICĂ“ , IARMAROCUL PITICULUI CLIP - 9 , 11.

Next