Scînteia, decembrie 1967 (Anul 36, nr. 7540-7570)

1967-12-01 / nr. 7540

ION NICULESCU secretarul comitetului de partid al combinatului Eroul Muncii Socialiste ȘTEFAN TRIPȘA maistru oţelar Prim-topitorul CONSTANTIN ENACHE ION DOBRIN director comercial PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. M­ÍJÍ-VÁ! Anul XXXVII Nr. 7540 Vineri 1 decembrie 1967 6 PAGINI - 30 BANI „Cuvîntul şi faptele noastre în sprijinul măsurilor In aceste zile, colectivul marelui combinat siderur­gic hunedorean se află an­gajat, cu toate forţele, a­­lături de întreaga clasă muncitoare, de întregul nostru popor, într-o activi­tate însufleţită pentru ob­ţinerea unor rezultate eco­nomice superioare, cu care să întîmpine apropiata Con­ferinţă Naţională a partidu­lui, precum şi aniversarea Republicii. La furnale şi în oţelării, la laminoare şi în celelalte secţii de bază, munca pulsează la „ten­siuni“ înalte. După 11 luni de muncă intensă la marile agregate, siderurgiştii ra­portează: toate secţiile com­binatului — fiecare din ele cît o mare uzină — au de­păşit toţi indicatorii de plan. S-au realizat peste prevederi 23 500 tone de o­­ţel şi peste 26 000 tone de laminate. Valoarea benefi­ciilor suplimentare depăşeş­te­­ 80 milioane lei. „Cu aceste realizări — ne-a declarat tov. ION NI­CULESCU, secretarul comi­tetului de partid al combi­natului — se prezintă de­legaţii comuniştilor de aici la Conferinţa Naţiona­lă a partidului. Ele consti­tuie o expresivă dovadă a ataşamentului profund pe care hunedorenii, împreună cu întregul popor, îl nu­tresc faţă de partid, a ho­­tărîrii lor de a transpune în viaţă politica partidului. Trăind de mulţi ani pro­cesul intens al industriali­zării socialiste a ţării, fie­care membru al marelui nostru colectiv înţelege pe deplin semnificaţia majoră a recentelor măsuri preco­nizate de plenara C.C. al P.C.R. Iată de ce, cu sufletul şi cu mintea, cu vorbele şi cu fapte­le, siderurgiştii hunedo­­reni, în absolută unanimi­tate, subscriu la documen­tele elaborate de partid, îşi consacră cu generozitate e­­lanul, priceperea, iniţiativa şi spiritul lor creator înfăp­tuirii hotărîrilor partidului“. Cuvintele secretarului de partid sînt confirmate de realităţile existente la fie­care loc de muncă din ma-Laurenţiu VISKI corespondentul „Scînteii” (Continuare în pag. a IlI-a) 1­9 Ar­e adoptate de partid“ — ANCHETĂ PRINTRE SIDERURGIŞTII HUNEDORENI ÎNTREPRINDERILE i condiţiile lărgirii a­­tribuţiilor Pe drept cuvînt, în proiectul de Direc­tive al C.C. al P.C.R. se subliniază că perfecţionarea organizării şi conducerii planificate a economiei naţionale se înte­meiază pe aplicarea consecventă a prin­cipiului centralismului democratic, întreprinderile sunt verigile de bază ale mecanismului economiei naţionale, dar în organizarea şi dirijarea activităţii lor, în realizarea sarcinilor ce le revin din pla­nul general de dezvoltare a societăţii li se vor acorda atribuţii substanţial lărgite. Trăsăturile corelative caracteristice ale activităţii unităţilor economice, în condi­ţiile lărgirii atribuţiilor lor, sunt — în spi­ritul proiectului de Directive — manifes­tarea puternică a iniţiativei colectivului, cointeresarea materială în rezultatele activităţii desfăşurate şi răspunderea di­rectă a cadrelor de conduc­ere pentru toate actele care angajează întreprinderile respective. Cadrul de desfăşurare al aces­tui trinom funcţional „iniţiativă — co­interesare — răspundere“ este asigurat pe calea sporirii mobilităţii întreprinderilor în realizarea sarcinilor ce le revin din planul de stat, prin creşterea autonomiei în gospodărirea fondurilor avute la dis­poziţie şi dezvoltarea competenţelor şi a drepturilor acestora, în principal, în do­meniul planificării producţiei, al efectuării investiţiilor, finanţării şi creditării pro­ducţiei şi investiţiilor.­­ Pînă acum, în faza d­e elaborare a pro­iectului de plan întreprinderile nu aveau Ion A. TROACĂ director adjunct în Ministerul Industriei Uşoare (Continuare în pag. a IlI-a) 1 9 0 7 IN PAGINA A III-a DOCUMENTELE PLENAREI C.C. AL P. C. R. in dezbatere 9.GOLGOTIERII“ Mi s-a povestit, recent, Următoarea „istorioară“ : Un cetăţean — se zice — a vrut să ia şi el un salar de la stat. A um­blat, s-a uitat încoace di-ncolo. Voia o slujbă unde să nu facă nimic. In port erau vapoare mul­te, s-a dus pe un vapor să se intereseze : „Ce posturi aveţi ? „Marinari, mecanici, căpitani*... „Bine* — şi-a zis cetă­ţeanul — nu am să fiu în postul de golgotier". A făcut o Cerere : „Să mă numiţi pe postul de gol­gotier care post se află liber pe vaporul cutare*... A dus cererea la direc­tor, corectorul a scris „să refere cadrele*. Cadrele s-au uitat pe lista de func­ţiuni , n-au găsit ase­menea post de golgo- ter — în nomenclatorul de funcţii. Dar — au spus serviciul organizarea mun­cii şi oficiul forţelor de muncă — de vreme ce omul solicită postul de golgotier iar direcţia spu­ne „să refere cadrele" (să refere desigur asupra per­soanei, a dosarului celui care solicită postul 1), asta înseamnă că „golgotier" trebuie să fie o meserie de apă care nu se află încă trecută in lista de funcţiuni — şi au scris pe cerere : „Fiind liber pos­tul de golgotier, se apro­bă*. Şi l-au angajat gol­­gotier. Individul s-a pre­zentat, a luat un coş plin de pietricele şi toată ziua arunca pietricele în mare, în timp ce toţi ceilalţi munceau. Treceau unul şi altul pe lingă el: „ce faci aici ?* „Sunt golgo- Hor" — răspundea. ..Fă-ţi datoria* — îl băteau pe umăr. A trecut şi coman­dan­tul : „Ce faci aici ?* „Am fost trimis pe postul de golgotier". „Bun, dă-i înainte, fă-ţi datoria !" — şi a mers aşa, ca în po­veste, că dacă o mai fi trăind, şi-o fi făcînd şi acum meseria lui, dato­ria lui de golgotier... Asemenea golgotieri de toate gradele pot fi în­ o­pinii Traian COŞOVEI tîlniţi cu zecile „fâcîndu-şi datoria­ prin instituţii şi întreprinderi, iar une­ori servicii întregi şi uni­­tăţi-verigă trăiesc şi se complac în asemenea funcţii de golgotier, arun­­cînd cu pietricele în apă, împovărînd statul, ca niş­te excrescenţe, ca nişte tumori. Dezvăluind acest fenomen, partidul nostru indică în documentele a­flate în dezbatere căile principiale şi practice pentru înlăturarea verigi­lor şi activităţilor inutile, a paralelismului şi a al­tor cauze generatoare de birocratism şi ineficienţă Cînd în medicină ros­tim cuvîntul „excrescen­ţe* — ne îngrijorăm şi medicii pun un semn de întrebare chiar dacă este vorba de o umflătură ba­nală. Credem că şi în do­meniul social trebuie să fim atenţi la asemenea fenomene. Ar fi interesant de fă­cut investigaţii şi de in­ventariat cite categorii de servicii, posturi, funcţii, sarcini a generat tendin­ţa de aglomerare a unor întreprinderi şi instituţii — şi mai ales cit au degene­rat spre o activitate pa­razitară — din această cauză — o serie de ser­vicii şi activităţi normale Funcţii fictive, funcţii de formă, funcţii care să poa­tă merge la „falm­ente*, să scape controlului, evi­denţei. Se consumă din partea unor şefi de insti­tuţii sau întreprinderi mul­tă fantezie, iscusinţă, pen­tru a născoci mereu mai ingenios asemenea pos­turi, servicii, rubrici, func­ţii, specializări, viitoare leagăne, culcuşuri ale inu­tilului. * * (Continuare în pag. a II-a) UNITĂŢILE INDUSTRIALE­­ DIN REGIUNEA BACĂU Şi au îndeplinit angaja­mentele anuale BACĂU (corespondentul „Scîn­teii“). — Datorită măsurilor in­­treprinse în cadrul acţiunii de organizare ştiinţifică a produc­ţiei şi a muncii, precum şi aplicării unor măsuri pentru rentabilizarea tuturor produse­lor, întreprinderile industriale şi unităţile economice din re­giunea Bacău şi-au realizat şi depăşit angajamentele luate în întrecerea socialistă pe acest an. Indicatorul producţiei glo­bale a înregistrat o depăşire valorică de circa 300 milioane lei. In acelaşi timp s-au obţi­nut economii suplimentare la preţul de cost în valoare de peste 241 milioane lei, depăşin­­du-se angajamentele cu 50 mi­lioane lei. La beneficii angaja­mentul anual a fost depăşit cu 77,5­­milioane lei. UZINA „TRACTORUL“ Cu planul a­cru a­u îndeplinit BRAŞOV (corespondentul „Scînteii“).­­ După realizarea la 25 noiembrie a planului la pro­ducţia globală, constructorii de tractoare au raportat ieri înde­plinirea planului anual la pro­ducţia marfă. Pe 10 luni, sar­cina de creştere a productivită­ţii muncii a fost depăşită cu 5,5 la sută, creşterea înregistrată faţă de perioada corespunzătoa­re a anului trecut fiind de 18 la sută. Depăşirea planului la producţia globală şi marfă, creş­terea productivităţii muncii, ca şi gospodărirea mai judicioasă a fondurilor materiale şi băneşti au avut o influenţă pozitivă asupra realizării indicatorilor finan­ciari. Aşa, de pildă, planul la be­neficii a fost depăşit pe 10 luni cu 56 786 000 lei. In acelaşi in­terval de timp s-au realizat e­­conomii la preţul de cost în va­loare de 7 milioane lei, s-au dat în avans faţă de plan un număr de 247 tractoare, din care 166 la export. Creşterea eficien­ţei economice a activităţii pro­ductive este reflectată şi de re­ducerea cheltuielilor planificate pe 1 000 lei producţie marfă cu 24,7 lei.­­ In prezent, tractorul românesc, apreciat în numeroase ţări, este solicitat pe noi pieţe : în Austra­lia, Uganda, Pakistan, Algeria, Izrael, Ceylon, Singapore. Spre deosebire de tot ceea ce s-a intîm­­plat în istoria artelor de pînă acum, secolul XX este caracterizat înainte de toate prin excepţionala varietate a curentelor şi tendinţe­lor artistice, prin ma­rele număr al manifes­telor program, prin vertiginoasa succesiune de inovaţii la modă. Deprinsă, de-a lungul miilor de ani de evolu­ţie, cu ritmurile unor calme şi adîncite me­ditaţii — în care zgu­duirile artiştilor de ge­niu se înscriau cu fi­rească necesitate — arta plastică a crescut necontenit pe proprii­­le-i rădăcini, păstrînd dincolo de transformă­rile de expresie si con­ţinut, reclamate de gustul societăţilor si e­­pocilor, constanta unei temeinicii de meşteşug, stabilitatea relaţiilor sale cu viaţa în mijlo­cul căreia se desăvîr­­şea. Adunate azi în co­lecţii şi muzee, multe opere de artă pot să apară, pentru privito­rul grăbit, drept rezul­tatul unei pasiuni gra­tuite pentru frumos, lipsită de conexiuni o­­bligate cu mediul în­conjurător. Desprinse din contextul lor ini­ţial lucrările de artă făurite de maeştrii de altă dată păstrează, to­tuşi, nealterată capaci­tatea de emoţionare ar­tistică, chiar dacă o parte din semnificaţia lor originară rămîne tăinuită. Artele plasti­ce au răspuns, însoţin­­du-le, marilor mişcări ale devenirii umane, în care aflăm de fapt principala lor motiva­re. Nimic întîmplător, nimic arbitrar. Ca ex­ponenţi ai epocii lor, părtaşi activi la coloc­viul social, artiştii şi-au plămădit operele cu rigoarea unui meş­teşug temeinic învăţat, îndrăznelile lor avînd acoperirea în aur a se­riozităţii ştiutoare. Insist asupra acestor lucruri, cunoscute alt­minteri de mult, avînd în faţă spectacolul gra­bei şi improvizaţiei zgomotoase care carac­terizează un întreg ca­pitol din plastica seco­lului contemporan. Ală­turi de artişti care con­tinuă să sondeze cu dă­ruire şi perseverenţă noi posibilităţi de ma­nifestare a frumosului, propunînd mijloace de limbaj corespunzătoare sensibilităţii contempo­rane, sunt unii care îşi reduc preocupările la formele de bruscare optică, singurul lor ţel părînd a fi originalita­tea epatantă. Observînd cu perti­nenţă acest fenomen, unul dintre cei mai mari făurari ai epocii noastre, Constantin Brâncuşi, remarca fap­tul că o dată cu apari­ţia „artiştilor“ a dispă­rut arta, înţelegînd prin aceasta că desprinderea negativistă a individua­lităţilor creatoare din lumea armonică a crea­ţiei bazată pe dăruire şi respect a ameninţat să surpe un edificiu ri­dicat cu trudă vreme de milenii. Intr-adevăr, lipsite de destinaţie precisă, lipsite adică de o motivare socială, multe opere de artă ale acestui secol s-au a­­bandonat arbitrariului, făcînd posibilă fărîmi­­ţarea vieţii artistice, negarea dispreţuitoare a mijloacelor tradiţio­nale de expresie, ino­vaţii efemere, lipsite de perspectivă. Nu este vorba aici despre o contestare a experienţelor deosebit de valoroase ale artei moderne şi contempo­rane, ci doar despre sublinierea cîtorva din­tre cele mai îngrijoră­toare aspecte ale crea­ţiei artistice actuale. In acest sens expoziţia bienală a tineretului, organizată la Paris în cursul lunii octombrie. Vasile DRĂGUȚ (Continuare în pag. a IV-a) DESCO­PERIM ARTA în opera creată ? ÎN ZIARUL DE AZI, DIMENSIUNEA UMANĂ ŞI ECONOMICĂ A SPAŢIULUI COMERCIAL • NOTE DE DRUM­ PE JOS, PRIN CĂLĂRAŞI •­ EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ŞCOALĂ • SPORT CONGO A O £• v, isi afirma­­ personalitatea Bulevardele oraşului Kinshasa — „Kin", cum i se mai spune — etalează firme şi reclame cu nume străine şi ma­gazine cu mărfuri din import. Dar prin­tre ele îşi fac loc şi magazinele con­goleze. Afirmarea interesului național, preluarea pîrghiilor economice de că­tre autoritățile statului, este azi un cu­vînt la ordinea zilei în Congo. Inchi­­puiți-vă — îmi spunea cineva — că toate societățile străine vor fi contro­late de stat. „De altfel, remarca un coleg de breaslă, din mult prea celebra socie­tate „Union Miniere*, la ale cărei fu­neralii am asistat recent, a mai rămas doar fantoma ei. Trăim momente de co­titură*. Dacă nu de mult Congo era com­parat cu un om bolnav, care are n­e­­voie de un tratament de mare efect — cum spunea preşedintele Mobutu referindu-se la situaţia precară a ţării, pentru a folosi acelaşi limbaj plastic putem afirma că astăzi Congo seamănă cu un om valid pe cale de a-și con­solida forțele. Autoritățile sunt preocupate în mod deosebit de crearea unei industrii de bază proprii, concretizată, deocamdată, printr-un sector siderurgic, unul energe­ Din noul peisaj craiovean : blocuri pe Calea Foto : Agerpres Telegramă COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC SOCIALIST UNGAR, GUVERNULUI REVOLUŢIONAR MUNCITORESC-ŢĂRĂNESC UNGAR BUDAPESTA In legătură cu încetarea din viaţă a dr. Münnich Ferenc, militant de seamă al mişcării muncitoreşti şi om de stat al Republicii Populare Un­gare, Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România exprimă profunde condoleanţe Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, Guver­­nului Revoluţionar Muncitoresc-Ţărănesc Ungar şi familiei îndoliate. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN * CONSILIUL DE MINIȘTRI AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SCRISOARE DIN KINSHASA DE LA CONSTANTIN BENGA­tic şi altul petrolier. Ţara a fost împăr­ţită în trei zone de dezvoltare econo­mică, avînd drept centre oraşele Kins­hasa pentru regiunea de vest, Kisan­gani, pentru regiunea de est şi Lubum­­bachi pentru Congoul de sud. Regiu­nea de sud, cu bogata ei Katanga, era pentru Congo simbolul industriei, dar şi al atîtor suferinţe. Actualmente regiu­nea, în componenta căreia intră şi ca­pitala, simbolizează noul, Congo de mîine. La numai cîţiva kilometri de portul Banana, în apropiere de Matadi, pă­trundem în cetatea petrolului. Impor­tantele zăcăminte de petrol descope­rite în regiune au determinat construi­rea unei rafinării de prim rang. Lucră­rile de montare se află în curs. Capa­citatea iniţială a rafinăriei — ni se spune — este de 600 000 de tone anual. „Inga“ e numele unei localităţi care capătă rezonanţă în zilele noastre. Aici marele fluviu formează o uriaşă buclă, realizînd o cădere de apă de la circa 100 metri înălţime. Locul a fost ales pentru ridicarea unei hidrocentrale — prima din cadrul ansamblului de baraje şi centrale electrice care se vor înşirui pe malurile fluviului. Kimpola, o altă aşezare la numai crjiva kilometri de Inga, prefigurează la rîndul ei zorile Congoului de mîine. Dis­tingem instalaţiile unui imens şantier. Se construieşte un complex electrosi­­derurgic — cea dintîi unitate a indus­triei grele, proprietate de stat, care V« (Continuare in pag. a V-a)

Next