Scînteia, februarie 1968 (Anul 37, nr. 7600-7628)
1968-02-01 / nr. 7600
— ADUNĂRILE GENERALE — DEZBAT PROBLEMELE ESENŢIALE ALE DEZVOLTĂRII COOPERATIVELOR AGRICOLE într-un raid-anchetă publicat recent, ziarul nostru s-a ocupat de modul în care consiliile de conducere ale cooperativelor agricole, uniunile cooperatiste şi consiliile agricole pregătesc adunările generale ale ţăranilor cooperatori. Eveniment de maximă importanţă în viaţa cooperativelor agricole, adunările generale, care au loc în această perioadă, au menirea să stabilească programul de lucru al acestor unităţi pe 1968, să ia măsurile necesare asigurării progresului lor economic, ridicării nivelului de viaţă al membrilor cooperatori. Cu prilejul unui alt raidanchetă desfăşurat zilele trecute — şi ale cărui constatări le publicăm în numărul de azi al ziarului — s-a urmărit modul cum se desfăşoară adunările generale, problemele ce se dezbat şi hotărîrile ce se adoptă. Cum fructificăm marile rezerve ale agriculturii socialiste din capul locului, trebuie evidenţiat un fapt de maximă importanţă şi anume că la toate adunările generale la care am participat s-a vădit înalta responsabilitate a cooperatorilor pentru destinele „casei“ lor comune — cooperativa agricolă, căutările neobosite ale acestora de a o consolida şi a-i spori continuu puterea economică, spre binele tuturor, competenţa cu care ei tratează şi soluţionează problemele-cheie ale unităţilor din care fac parte. Pentru cooperatorii din Siretu, raionul Bacău, anul 1967 a fost un an bun. Ei au îndeplinit prevederile planului de producţie aproape la toţi Indicatorii. La grîu s-au obţinut cu 373 kg la hectar mai mult decît fusese stabilit, la porumb cu 260 kg sute, ceea ce, în final, a dus la depăşirea veniturilor planificate cu 300 000 lei. Cu toate acestea, cei care au luat cuvântul în adunare nu s-au declarat satisfăcuţi, au demonstrat că rezultatele înregistrate puteau fi şi mai bune. „La sfecla de zahăr am scos 22 000 kg la hectar — spunea cooperatorul VASILE ROŞU. Cu alte cuvinte am făcut planul. Eu socotesc însă că acesta nu este un succes. Amintiţi-vă că acum cîtva timp am realizat consecutiv, timp de 2—3 ani, cîte 27 000 kg sfeclă la hectar. Nici la cînevă n-am obţinut rezultate mulţumitoare, din cauză că această cultură a fost amplasată într-un loc nepotrivit, cu umiditate excesivă. Dacă la aceasta adăugăm pregătirea necorespunzătoare a terenului destinat acestei culturi, întîrzierea semănatului, precum şi influenta unor condiţii naturale nefavorabile, rezultă clar de ce, la cînepă, n-am obţinut venitul planificat. Toate acestea trebuie să ne fie învăţătură de minte pentru 1968“. Unii cooperatori nu s-au declarat mulţumiţi nici de veniturile obţinute în legumicultură deşi ele sunt la nivelul cifrelor înscrise în plan — 526 000 lei. Aşa după cum arătau ALEXANDRU IACOB şi AGLAIA MANEA ele puteau fi mult mai mari, dacă producţia de roşii, bunăoară, ar fi ajuns la 30 000—40 000 kg la hectar. „Nu este o cifră mare — spuneau ei. Chiar în acest an putem s-o realizăm. Aceasta însă cu condiţia să executăm mai bine decît în 1967 lucrările agrotehnice necesare şi îndeosebi repicatul şi arăcitul. Totodată, aflîndu-ne în zona preorăşenească şi dispunînd de suficiente surse de apă pentru irigat, va tre- bui să dezvoltăm mai mult sectorul legumicol, aducător de mari venituri“. Scoţînd în evidenţă factorii care au influenţat negativ nivelul producţiei şi al veniturilor, criticînd cu curaj de aceia care nu şi-au îndeplinit îndatoririle, mulţi din cei 27 de cooperatori înscrişi la discuţii au propus soluţii pentru valorificarea superioară, încă în acest an, a condiţiilor naturale şi economice existente, pentru îmbunătăţirea pe mai departe a situaţiei economice şi financiare a cooperativei. „Cooperativa noastră este situată pe malul Siretului — spunea brigadierul OCTAVIAN POPA. Dispunem, prin urmare, de bogate resurse de apă pentru irigat. Deşi aceasta este o cale sigură de sporire a producţiei noi continuăm s-o folosim insuficient. Nici măcar sistemul de irigaţii amenajat, pentru realizarea căruia am cheltuit mulţi bani, nu este utilizat raţional. Este oare permis ca de pe terenurile irigate să obţinem doar 25 000 kg sfeclă şi 4 500 kg porumb la hectar . Aceste producţii se obţin in mod obişnuit pe terenurile neirigate". Vorbind despre cauzele care au condus la această situaţie brigadierul Octavian Popa a criticat consiliul de conducere pentru faptul că nu s-a îngrijit de procurarea agregatelor de irigat, nu s-a ocupat consecvent de pregătirea oamenilor care lucrează în acest sector, nu a asigurat îngrăşămintele necesare. „Sunt neajunsuri — spunea brigadierul — care, prin grija consiliului de conducere, pot fi evitate. Totodată, socotesc că este nimerit să extindem mai mult sistemul de irigaţii. Eu nu mă pot declara mulţumit cu prevederile proiectului de plan în această direcţie. Cele 23 de hectare pe care ne propunem să le amenajăm şi să le irigăm in acest an înseamnă foarte puţin faţă de posibilităţile pe care le avem“. Evident, caracterul de lucru al unor asemenea adunări, critica constructivă făcută membrilor consiliului de conducere care, în 1967, n-au rezolvat la nivelul exigenţelor sarcinile încredinţate de cooperatori, evidenţierea rezervelor de sporire a producţiei şi veniturilor băneşti şi prezentarea măsurilor care pot conduce la valorificarea acestora — asigură o eficienţă sporită adunărilor generale, constituie o bază solidă pentru desfăşurarea unei activităţi rodnice în 1968. Din păcate, însă, în unele unităţi se semnalează o serie întreagă de anomalii care reduc substanţial eficacitatea adunărilor generale, aportul pe care acestea pot şi Radu ATANASESCU Gheorghe BALTA Nistor ŢUICU (Continuare în pag. a IlI-a) 1967 PRODUCTIA GLOBALA AGRICOLA Noi capacităţi de producţie la Combinatul siderurgic Hunedoara DEVA (corespondentul „Scînteii“). In programul de investiţii pe acest an al Combinatului siderurgic Hunedoara este prevăzută executarea unor noi hale de ajustare a laminatelor. Aici au început lucrările la suprafeţe de producţie însumînd 19 000 mp, unde se vor monta peste 4 000 de tone construcţii metalice şi aproximativ 6 000 de tone de utilaje tehnologice moderne, cu ajutorul cărora se va executa ajustarea laminatelor, în vederea îmbunătăţirii calităţii acestora. Lucrarea se execută de către un colectiv al întreprinderii de construcţii siderurgice Hunedoara şi va fi predată in funcţiune la sfirşitul semestrului I al acestui an. Noile capacităţi de producţie vor asigura obţinerea unui spor de producţie de laminate de calitate superioară de peste 200 000 tone pe an. pagina economică # S. R. - 114 şi performanţele sale . De 4 ani în cercul vicios al pierderilor Şedinţa 99 Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România In ziua de 31 ianuarie 1968 a avut loc, la Palatul Republicii, şedinţa Consiliului de Stat, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat. Au luat parte tovarăşii Emil Bodnaraş, Constanţa Crăciun şi Ştefan Peterfi, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, şi Anton Breitenhofer, Ion Cosma, Constantin Daicoviciu, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Suzana Gâdea, Nicolae Hudiţeanu, Athanase Joja, Ion Popescu-Puţuri, Cristofor Simionescu, Gheorghe Stoica, Ludovic Takacs şi Iacob Teclu, membri ai Consiliului de Stat Consiliul a examinat şi adoptat mai multe proiecte de decrete interesînd diferite domenii ale activităţii de stat. Printre acestea figurează decretul privind organizarea Consiliului Economic, potrivit hotărîrii Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român din 6-8 decembrie 1967 ; decretul pentru modificarea unor articole din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară; decretul pentru completarea articolului 19 al Decretului nr. 76/1953 cu privire la economia vînatului şi pescuitului, precum şi decretul prin care s-au abrogat, cu data de 1 ianuarie 1968, unele dispoziţii referitoare la sistemul de colectare la carne, producătorii fiind scutiţi, pe aceeaşi dată, de obligaţiile restante rezultate din aplicarea dispoziţiilor abrogate. De asemenea, Consiliul de Stat a ratificat Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaţiului extra-atmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti, semnat la 27 ianuarie 1967, şi a adoptat decretul privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia vamală relativă la importul temporar de material profesional, încheiată la Bruxelles, la 8 iunie 1961. Consiliul a rezolvat apoi lucrările curente. ÎN ZIARUL DE AZI: / ——' T . ■ f w 31 C tţi ani de la luptele muncitorilor petrolişti din ianuarie - februarie 1933 : „Ne-am ridicat, toţi ca unul, în apărarea drepturilor şi libertăţilor muncitoreşti“ • Arta şi publicul O Noua „serie critică a studiilor de literatură universală şi comparată“ Plecarea tovarăşului Joseph Turf Miercuri dimineaţa a părăsit Capitala tovarăşul Joseph Turf, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al P.C. din Belgia, care a făcut o vizită în ţara noastră la invitaţia C C. al P C.R. La plecare, pe aeroportul Băneasa, oaspetele a fost condus de tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, şef de secţie la C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit cu delegaţia Partidului Comunist din Izrael Miercuri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., s-a întâlnit cu delegaţia Partidului Comunist din Izrael, formată din tovarăşii Samuil Mikunis, secretar general al P.C.R., şi Moshe Sneh, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.I. In cursul şederii în ţara noastră delegaţia P.C. din Izrael a avut convorbiri cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., şi Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R. A participat tovarăşul Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cadrul întîlnirilor părţile s-au informat reciproc asupra activităţii celor două partide şi au făcut un schimb de păreri asupra unui probleme ale situaţiei internaţionale actuale şi mişcării comuniste şi muncitoreşti. Ele au relevat necesitatea de a se depune eforturi susţinute pentru întărirea unităţii partidelor comuniste şi muncitoreşti, a tuturor, forţelor antiimperialiste, în lupta pentru pace, independenţă naţională, democraţia şi socialism. Convorbirile s-au desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească. ★ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a oferit, miercuri seara, o masă în cinstea oaspeţilor. Educaţia responsabilităţii prrin înscrierea intereselor şi aspiraţiilor individuale în idealurile, programele de acţiune şi perspectivele colectivităţii presupune intervenţia unui factor cheie care este simţul de răspundere. Simţul de răspundere dă viaţă idealurilor individului, organizează convingerile, dar mai ales le converteşte în acţiuni eficiente, utile pentru individ şi colectivitate. Nu întîmplător din documentele Conferinţei Naţionale a P.C.R. se degajă o hotărîtă accentuare a spiritului de răspundere, a necesităţii de a-l cultiva în toate sectoarele şi la toate nivelurile vieţii sociale. Spiritul de răspundere se învaţă, şi nu în primul rînd din carte, tot aşa cum nu învăţăm din lecturi să lucrăm la strung sau să cîntăm la vioară. Spiritul de răspundere se învaţă prin exerciţiu din fragedă copilărie. Bine îndrumat, el creşte, îşi îmbogăţeşte sistemul de valori, intervine din ce în ce mai sigur, mai prompt în actele noastre. Abandonat la voia întîmplării, mijeşte chircit şi în locul său se umflă triumfătoare, leneşă şi tîmpă, nepăsarea, această cumplită racilă care dizolvă ambiţiile şi frînează progresul. Din păcate, climatul psihologic în care se dezvoltă unii copii nu favorizează, în măsura cuvenită, cultivarea spiritului de responsabilitate. Ani de-a rîndul, ei aud de prea multe ori că şcoala răspunde integral de formarea lor. S-a creat o asemenea mentalitate incit, adeseori, elevii ajung să se simtă un fel de produs pasiv al unui proces în care nu ar avea nici un amestec. în situaţia de corigenţă sau de repetenţie, un asemenea elev se simte victima unor profesori care ei n-au ştiut cum să-l înveţe, cum să-i vîre ştiinţa în cap. In unele familii se practică chiar un fel de ghidaj strîns şi continuu : „Acum fă-ţi la matematici. . Acum repetă pentru mîine la fizică... Nu, lasă desenul pentru mai tîrziu...“ întreaga responsabilitate a pregătirii şcolare, a formării personalităţii, revine astfel, în conştiinţa copilului, exclusiv şcolii şi familiei. Dacă-l certăm, îl pedepsim, o facem pentru că n-a executat anumite dispoziţii şi prea rar pentru că n-a avut iniţiativa într-o anumită situaţie Uităm că ceea ce rămîne în afara preocupărilor educative, în acest caz, este tocmai spiritul de răspundere al elevului. In fapt, procesul ar trebui astfel condus incit tînărul, chiar din primii ani de şcolaritate, să înţeleagă că el, în primul rînd, poartă răspunderea pentru munca sa şcolară, pentru modul în care şi-o organizează, pentru stăruinţa pe care o depune, pentru rezultatele pe care le dobîndeşte Este o chestiune de atmosferă, de mentalitate, la realizarea cărora atît şcoala cit şi familia trebuie să-şi aducă contribuţia. Mai întîi, tînărul trebuie să obţină, după părerea mea, conştiinţa sensului pe care îl are activitatea sa şcolară, conştiinţa utilităţii sociale şi personale a unei învăţături serioase, temeinice, eficiente. El trebuie să fie convins că orice elev poate obţine rezultate excelente dacă munceşte cu interes şi perseverenţă. Apoi elevul trebuie îndrumat să-şi formeze o tehnică adecvată în pregătirea temelor, pe care să se străduiască să o amelioreze continuu Bunăoară, e nevoie ca elevul să capete conştiinţa faptului că dacă nu ştie carte, dacă cunoştinţele sale sunt şubrede, vinovat este în primul rînd el însuşi. Dacă la lecţii nu a înţeles ceva, dacă a uitat sau a neglijat să facă o temă, dacă nu şi-a , procurat din vreme volumul de lecturi indicat la o materie, vinovat este el însuşi, pentru că a abandonat ceea ce trebuia să constituie preocuparea şi răspunderea sa majoră. Nota proastă, corigenţă sau repetenţia sunt deci sancţiuni aplicate lui personal, a căror gravitate n-o împarte nici cu mama, nici cu tata, nici cu profesorul. Dacă m-am referit în primul rând la învăţătură, este pentru că ea reprezintă principala activitate a copilului. Dar în viaţa copilului şcolar există multe alte aspecte care pot furniza împrejurări prielnice cultivării, exercitării simţului de răspundere. Clasa, organizaţiile de pionieri, U.T.C., oferă şi din acest punct de vedere inepuizabile posibilităţi de educaţie. In aceste unităţi, copiii pot să înveţe cel mai bine ce înseamnă un organism social şi ce înseamnă participarea activă, responsabilă la activitatea lui. Cu condiţia ca fiecărui elev să-i revină un anumit rol, limpede şi precis angrenat în viaţa colectivului, şi care să-i solicite responsabilitatea corespunzătoare. Aş propune, de pildă, ca fiecare clasă să aibă biblioteca ei proprie, realizată pe baza unei cotizaţii minime Dr. E. FISCHBEIN şeful sectorului de psihologie pedagogică de la Institutul de psihologie al Academiei (Continuare în pag. a IV-a) în aşteptarea atributelor urbanităţii In lunca Motrului, între dealurile din al căror subsol se scoate cărbunele, a apărut o nouă localitate : Motru. Deşi aflată la începutul dezvoltării sale, noua aşezare minieră are, în mic, toate atributele unui oraş modern : blocuri de locuinţe confortabile, complexe comerciale şi de deservire spaţioase, şcoli, unităţi sanitare conforme celor mai noi cerinţe, străzi drepte şi asfaltate. Familiile de mineri, care formează majoritatea covîrşitoare a populaţiei acestui tînăr oraş, au la dispoziţie condiţiile materiale instalării într-un cămin plăcut. In acelaşi timp, întreprinderile şi instituţiile create pentru organizarea vieţii cetăţeneşti, a aprovizionării şi deservirii celor aproximativ cinci mii de cetăţeni au posibilitatea să-şi îndeplinească cum se cuvine atribuţiile. Dar existenţa condiţiilor materiale nu suplineşte lipsa spiritului gospodăresc. Doar aşa se poate explica faptul că, de la Motru, redacţia a primit, în ultima vreme, o serie întreagă de scrisori care semnalau grave deficienţe tocmai în acele domenii de deservire unde te aşteptai ca totul să meargă strună. Am plecat deci la fața locului, pentru a determina cauzele acelor necazuri despre care ne scriau, cu atîta năduf, motrenii. „Tema“ care revenea insistent, cu diferite variaţiuni, în mai toate scrisorile era aceea a lipsei de căldură, mai ales la etajele superioare ale noilor blocuri. Nu ne hotărîsem încă în care zonă a oraşului să începem investigaţiile, cînd nişte zgomote cu totul neaşteptate ne-au atras atenţia. In faţa unui bloc, un om spărgea lemne. — Ce faci, omule, cu lemnele ? — l-am întrebat miraţi. — Fac focul in bucătărie — ne-a răspuns el, evident foarte supărat (nu de întrebare, ci de treaba cu care se îndeletnicea). — Dar nu ai calorifer în camere ? am insistat noi, știind că orașul este termoficat. — Calorifere sunt, dar căldură nu dau. Iată, am venit acum de la mină și in loc să mă odihnesc, m-am apucat să crăp lemne. Nevasta şi copilul stau cu paltoanele pe ei în casă. Cele relatate s-au petrecut în faţa blocului A1, interlocutorul nostru fiind minerul Ioan Roşca, locatar al apartamentului nr. 10. Trebuie adăugat că, deşi n-am mai întilnit pe alţii tăind lemne, am cules numeroase observaţii de la locatarii diferitelor blocuri, care reclamau tot lipsa de căldură. Pe de altă parte, lucru şi mai curios, unii dintre cei cu care am discutat se plîngeau că nu pot dormi noaptea din cauza... căldurii înăbuşitoare ! Ni s-a semnalat, de asemenea, raritatea apei calde. Mai e nevoie să argumentăm importanţa ei nu numai la mină, ci şi acasă la mineri ? Care să fie secretul acestui „sistem“ atît de original de încălzire ? Am pornit de la sursă, întreprinderea de gospodărie comunală a oraşului. I-am expus tovarăşului Aurel Flueraş, director adjunct al întreprinderii, constatările noastre, cerîndu-i să ne explice, dacă se pot admite explicaţii, de ce jumătate din populaţia oraşului suferă de frig. — După calculele proiectanţilor, incintele minelor, oraşul trebuie să fie bine încălzite. Capacitatea centralei termice este în concordanţă cu suprafaţa de încălzit. Dar cu o condiţie : să nu se scurgă energie calorică prin diferita „lre pe marginea unor scrisori din oraşul Motru şe“. Or, aceasta se întîmplă în momentul de faţă. E greu de crezut, dar noi consumăm combustibil pentru a încălzi circa 10 000 mc de apă menajeră. Magistrala termică este amplasată la un metru sub apă. Şi pentru că staţia de epuraţie nu funcţionează, apele uzate, strînse din canalele oraşului, staţionează, absorbind cel puţin zece grade din căldura destinată apartamentelor. Pe de altă parte, conducta de oțel a magistralei termice este supusă unui proces de coroziune timpurie, iar instalatorii nu pot depista fisurile prin care se scurge o cantitate însemnată de apă fierbinte. Din păcate, cu aceste cauze așa-zis obiective, piedicile în calea pătrunderii căldurii în apartamente nu s-au încheiat. Despre ce este vorba ? Din cele cinci pompe, cite are staţia de epuraţie, două stau nemontate şi trei sunt în reparaţie de mai Rodica ŞERBAN (Continuare in pag. a II-a) VIETNAMUL DE SUD Puternice atacuri lansate de forţele patriotice Pe un vast teritoriu, care reprezintă 50 la sută din suprafaţa Vietnamului de sud, a fost declanşată marţi o puternică ofensivă a forţelor patriotice. Agenţia France Presse anunţă că la Casa Albă, începînd de marţi, cînd preşedintele Johnson a fost alertat din primele ore ale zilei, „domneşte o atmosferă de febră, iar prima reacţie a cercurilor americane competente a fost o «surpriză totală şi o nelinişte serioasă» faţă de «riguroasa sincronizare a atacurilor de-a lungul întregului Vietnam de sud»". Acţiunile declanşate miercuri de patrioţii sud-vietnamezi au cuprins 14 din cele 16 provincii din Delta Mekong şi 5 provincii din partea de nord a Vietnamului de sud. Detaşamentele F.N.E. au lansat atacuri puternice asupra unităţilor armatei americane dislocate în 9 centre provinciale între care Da Nang şi Pleiku. După cum a transmis agenţia V.N.A., populaţia capitalei sud-vietnameze s-a ridicat la luptă pentru alungarea americanilor şi lichidarea regimului lui Nguyen Van Thieu. Citind o corespondenţă a trimisului special la Saigon al agenţiei de presă „Eliberarea", agenţia V.N.A. menţionează că patrioţii — membri ai multor organizaţii de tineret cărora li s-au alăturat şi elemente patriotice din armata saigoneză — duc o luptă hotărîtă pentru asigurarea controlului asupra oraşului. In (Continuare în pag. a V-a)