Scînteia, februarie 1968 (Anul 37, nr. 7600-7628)
1968-02-01 / nr. 7600
PAGINA 2 35 de ani de la luptele muncitorilor petrolişti din ianuarie - februarie 1933 „NE-AM RIDICAT, TOŢI CA UNUL, In apărarea drepturilor Şl LIBERTĂŢILOR MUNCITOREŞTI11 Zilele furtunoase din iama Iul 1932—1933, cînd alături de alte detaşamente ale clasei muncitoare, ne-am ridicat şi noi, petroliştii din Valea Prahovei, la luptă hotărîtă pentru o viaţă mai bună, ne stăruie încă vii, proaspete în amintire, deşi aţi trecut de atunci trei decenii şi jumătate. întreaga ţară era străbătută în acei ani ai crizei economice de valul unor puternice acţiuni revendicative — cum au fost luptele minerilor de la Lupeni din 1929, acţiunile greviste şi demonstraţiile muncitorilor metalurgişti, ceferişti, textilişti, portuari desfăşurate de-a lungul anilor 1931, 1932, 1933 — care vădeau hotărîrea unor largi pături populare, în frunte cu clasa muncitoare, de a se împotrivi politicii cercurilor conducătoare burghezo-moşiereşti de a arunca greutăţile crizei pe spinarea maselor muncitoare. Lucram pe atunci — primul dintre semnatarii acestor rînduri ca laborant, celălalt ca strungar — la „Astra — Română“ — Ploieşti, în acel timp una din cele mai mari rafinării ale ţării. Aici, peste 3 000 de petrolişti prelucram „aurul negru“ care pentru magnaţii trusturilor şi societăţilor petroliere străine se transforma în aur curat, strălucitor, dar pentru noi, muncitorii şi familiile noastre, nu constituia decît un mijloc de exploatare cruntă. Ne amintim că stăpînul suprem al trustului petrolifer „Royal Dutch Schell“ — Henry Deterding — a făcut o vizită în ţara noastră, prilej cu care a inspectat şi rafinăria „Astra Română“, ce aparţinea acelui trust Multe milioane de lei s-au cheltuit atunci, cu pregătirile de primire a acestui rege neîncoronat al petrolului. După plecarea lui, au urmat — în majoritatea rafinăriilor şi schelelor petrolifere din Valea Prahovei — concedieri reduceri de salarii, cu tot cortegiul de suferinţe pe care aceste măsuri le aduceau în familiile muncitoreşti. Urmările crizei e^nsgmice care bîntuia lumea ca-' pnaliâtâ se făceau simţite cu piitfjjp^.si. în ţara noastră La porţile marilor întreprinderi ploieştene se strîngeau, în acele zile geroase de la sfîrşitul lui ianuarie 1933, sute şi sute de şomeri. în fiecare seară erau aşteptaţi acasă cu înfrigurare de către familiile lor înfometate, care nutreau speranţa că, în sfîrşit, vor fi găsit ceva de lucru. în acelaşi timp, preţurile creşteau vertiginos, scumpetea de pe piaţă nu-ţi permitea să te mai atingi de carne, unt, lapte. Viaţa era insuportabilă. Această stare de lucruri accentua starea de adîncă nemulţumire şi revoltă în rîndurile muncitorilor Partidul comunist a fost acela care ne-a arătat cu claritate că, pentru a ţine piept ofensivei patronilor care voiau să iasă din criză pe spinarea muncitorilor, era absolut necesar să ne organizăm. In acele zile de puternic avînt revoluţionar, tot mai mulţi petrolişti conştienţi cereau să fie primiţi în partid. Atunci ne-am încadrat şi noi în celula de la „Astra Română“ Noi celule au luat fiinţă la „Româno-Americana“, „Orion“, în întreprinderile din Moreni, Cîmpina, Tîrgovişte, în schelele Floreşti, Ochiuri, Gura Ocniţei, Runcu, Ceptura , se întăreau organizaţiile U.T.C. Partidul îi orienta pe comunişti să găsească noi forme, mai cuprinzătoare de luptă. Ieşind din cadrul îngust al muncii strict ilegale de pînă atunci, comuniştii au început să activeze în sindicatele socialiste independente şi social-democrate, care fiinţau legal, să participe şi să ia cuvîntul la adunările muncitoreşti în spiritul frontului unic de luptă. La „Casa Poporului“ din Ploieşti, sediul sindicatului nostru, al petroliştilor, se ţineau lanţ întruniri în care dezbăteam problemele ce ne frămîntau. Din nevoia de a se realiza unitatea de acţiune a muncitorilor, indiferent de apartenenţa lor politică, s-a născut şi forma organizatorică cea mai potrivită pentru condiţiile de atunci : comitetele de acţiune. Reprezentînd masa largă a muncitorilor, ele erau alese în adunări deschise, la locul de muncă, pe ateliere, secţii sau întreprinderi. La noi, la „Astra Română“, de pildă, am fost aleşi în comitetul de acţiune 82 de muncitori — comunişti, social-democraţi, socialişti-independenţi şi fără de partid. Comitete asemănătoare au fost constituite şi la „Orion“, „Concordia“, „Unirea“, „Feroemail“, „Dorobanţul“, „Steaua Română“, în întreprinderile şi schelele din Cîmpina, Moreni, Băicoi etc. Această largă acţiune a fost încununată prin marea adunare din sala „Elisée“ din centrul Ploieştiului, în timpul căreia, într-o atmosferă de înaltă combativitate, a fost ales comitetul de acţiune din Valea Prahovei, care avea menirea să coordoneze activitatea tuturor comitetelor de acţiune din întreprinderi. Rolul conducător al acţiunilor revoluţionare din Valea Prahovei l-a avut comitetul judeţean al P.C.R., care s-a sprijinit pe activitatea organizaţiilor sindicale şi a comitetelor de acţiune locale Printre cei care au luat parte la conducerea luptelor petroliştilor au fost: Gheorghe Vasilichi, secretarul comitetului judeţean al partidului comunist, Tănase Avramescu, Constantin Nicolaescu, Constantin Mănescu, Mihail Moraru şi alţii. In acel sfîrşit de ianuarie 1933, aflam zilnic veşti despre noi acţiuni de luptă ale muncitorilor metalurgişti, ceferişti, minieri, textilişti, precum şi despre puternicele manifestări revendicative ale intelectualilor, funcţionarilor, şomerilor, ţăranilor, loviţi şi ei de criză. Aceasta ne sporea curajul, ne întărea hotărîrea de a continua lupta. Ziua de 30 ianuarie a însemnat un moment de vîrf al acţiunilor noastre. încercarea de a comedia noi muncitori şi nerespectarea contractului colectiv de muncă de către administraţia rafinăriei au determinat comitetul de acţiune să declanşeze o grevă de protest. Masa petroliştilor rafinăriei s-a adunat în faţa biroului central. Directorul a refuzat să stea de vorbă cu delegaţia aleasă de noi. Dar la îndemnul comuniştilor, greviştii nu s-au dat bătuţi, hotărînd să continue lupta. Numeroşi agitatori îmbărbătau masa greviştilor. Pichete de grevă au fost instalate în locurile cheie ale rafinăriei Uzina electrică şi centrala telefonică au fost ocupate de muncitori. Curînd, în faţa rafinăriei s-au adunat o mare de oameni — muncitorii , din întreprinderile apropiate, populaţia cartierelor din împrejurimi, numeroşi ţărani din comunele Tătărani şi Bărcăneşti. Detaşamentele de poliţie şi armată sosite în grabă la chemarea direcţiei n-au putut pătrunde în incinta rafinăriei, aflate ferm sub controlul nostru In faţa intransigenţei muncitoreşti, direcţia rafinăriei s-a văzut constrînsă să dea o declaraţie prin care se angaja să reprimească la lucru muncitorii concediaţi şi să respecte prevederile contractului colectiv. Succesul grevei de la „Astra Română“ a dovedit petroliştilor din întreaga Vale a Prahovei că acţionînd uniţi şi organizat pot impune patronilor cererile lor legitime, încurajaţi de această victorie şi de creşterea în întreaga ţară a valului luptelor greviste ale muncitorilor ceferişti, în ziua de 1 februarie 1933 muncitorii de la rafinăria „Româno-Americana“ au declarat şi ei grevă. La semnalul lor, sirenele celorlalte întreprinderi din Ploieşti au răspuns îndelung, în semn de deplină solidaritate. Această grevă a îmbrăcat forme deosebit de ascuţite. Guvernul a mobilizat puternice forţe de represiune care au ocupat rafinăria şi i-au arestat abuziv şi prin vicleşug pe delegaţii muncitorilor chemaţi la direcţie pentru tratative. Printre cei arestaţi se aflau şi reprezentanţi ai muncitorilor din alte rafinării, veniţi aici pentru a-i sprijini pe grevişti La vestea acestor arestări, un val de indignare a cuprins întreaga muncitorime a Ploieştiului. Coloane compacte de muncitori din toate întreprinderile oraşului se îndreptau în grabă spre „Româno-Americana" pentru a da ajutor tovarăşilor lor asediaţi în incinta rafinăriei. Coloana noastră, a celor de la „Astra Română“, s-a contopit cu altele, venite de la „Orion“, „Unirea“ şi „Standard“. In drum, aproape de bariera oraşului, coloanele au întîlnit camioanele cu muncitori arestaţi, ce erau transportaţi la Ploieşti, şi au încercat să-i elibereze. S-au produs ciocniri violente. Unii jandarmi au fost dezarmaţi. Răspîndindu-se ştirea că arestaţii au fost duşi la chestura poliţiei, coloanele de muncitori s-au îndreptat spre centrul oraşului, în drum ni s-au alăturat muncitori cizmari, tăbăcari precum şi mari grupuri de şomeri. Localul chesturii, deşi apărat de toate forţele de care dispunea garnizoana oraşului — poliţie, siguranţă, jandarmerie, armată şi pompieri — a fost pur şi simplu asediat de populaţia muncitoare a oraşului. Copleşiţi, ofiţerii au dat ordine de retragere. In faţa puternicei presiuni a muncitorilor, autorităţile din Ploieşti au fost nevoite să-i elibereze pe toţi delegaţii arestaţi. Intr-un entuziasm de nedescris, tovarăşii noştri au fost purtaţi pe braţe spre statuia Libertăţii din centrul oraşului unde a avut loc un impresionant miting. Pînă seara tîrziu, coloanele de muncitori, scandînd lozinci şi intonînd cîntece revoluţionare, au demonstrat pe străzi. A doua zi, autorităţile, îngrijorate de amploarea luptelor greviste, au masat în centrul oraşului jandarmi pedeştri aduşi din alte garnizoane. Rafinăriile au fost ocupate de armată, care primise puternice întăriri de la Braşov, Buzău, Rîmnicu Sărat şi Tîrgovişte, în rafinăria „Astra Română", de pildă, la fiecare încrucişare de drumuri erau postate cuiburi de mitraliere. La 4 februarie 1933, parlamentul burghez a votat legea introducerii stării de asediu în principalele centre muncitoreşti. A urmat un val de arestări în rîndul muncitorilor din toată ţara, sute de militanţi comunişti şi activişti sindicali au fost întemniţaţi. Peste cîteva zile, măsurile de reprimare s-au înăsprit şi mai mult. Am aflat curînd şi cauza, înfruntînd cu eroism forţele represive ale guvernului burghez, muncitorii ceferişti din Bucureşti, Iaşi, Cluj precum şi din alte centre feroviare declanşaseră hotărîte acţiuni greviste, acţiuni ce au culminat cu puternica grevă de la Griviţa din 15—16 februarie 1933. ★ In marea carte a istoriei proletariatului din ţara noastră, luptele muncitorilor petrolişti din ianuarie — februarie 1933 vor rămîne înscrise pentru totdeauna ca înălţătoare pagini de eroism muncitoresc. Alături de ceferişti şi de alte detaşamente înaintate ale clasei noastre muncitoare, muncitorimea petrolistă a demonstrat înalta sa combativitate şi conştinţă patriotică, devotamentul nemărginit faţă de cauza întregului popor muncitor. Din rîndul luptătorilor grevişti s-au ridicat cadre comuniste legate strîns de mase, pe care le-au condus cu pricepere şi curaj la dîrze acţiuni. Unele slăbiciuni şi deficienţe organizatorice au împiedicat creşterea şi mai mult în amploare a acţiunilor greviste, întinderea lor în întreg bazinul petrolifer al Văii Prahovei. Cu toate acestea, luptele muncitorilor petrolişti au furnizat partidului comunist o preţioasă experienţă revoluţionară, au ilustrat combativitatea unuia din cele mai înaintate detaşamente ale proletariatului, înscriind minunate tradiţii de luptă muncitorească, tradiţii care îşi găsesc azi o strălucită continuare în eforturile clasei muncitoare, ale întregului popor pentru desăvîrşirea construcţiei socialiste în patria noastră, de Ion ŢIBULEAC şi Badea OPREA Se împlinesc 35 de ani de la luptele muncitorilor petrolişti din ianuarie-februarie 1933, care au înscris o pagina luminoasă în istoria luptelor revoluţionare ale proletariatului din ţara noastră împreună cu luptele ceferiştilor desfăşurate în această perioadă, ele au constituit punctul culminant în şirul marilor bătălii revoluţionare purtate în anii 1929—1933 de clasa muncitoare din ţara noastră, sub conducerea Partidului Comunist Român, împotriva pericolului Fascist, pentru drepturi economice şi politice, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale „Luptele de clasă din perioada crizei economice, şi mai ales luptele din ianuarie — februarie 1933 — sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — au constituit un moment de o deosebită importanţă în istoria mişcării noastre muncitoreşti, au avut o profundă înrîurire asupra vieţii politice şi sociale din România. Ele au dat o puternică lovitură claselor exploatatoare, au frînat ofensiva capitalului împotriva drepturilor economice şi politice ale oamenilor muncii". Redăm mai jos amintirile unor participanţi la luptele muncitorilor petrolişti din iarna anului 1933. (Urmare din pag. I) multă vreme. Motivul pentru care nu se repară ? Lipsa unor rulmenţi ! (Sîntem convinşi că cele două fabrici de rulmenţi ar fi indignate auzind această afirmaţie). Executantul acestei lucrări este Trustul de construcţii şi montaje miniere. La sesizările I.G.C.Motru, sfatul popular regional, în loc să ia măsuri energice pentru repunerea în funcţiune a staţiei, a instalat o staţie provizorie, care nu rezolvă nimic şi mai mult încurcă lucrurile. Din relatările cetăţenilor şi ale specialiştilor au reieşit şi alte deficienţe care provoacă risipă de energie calorică , lipsa a încă două pompe la uzina termică, promise dar neprimite, care să intensifice circulaţia apei fierbinţi, existenţa unor instalaţii înfundate prin blocuri, rămase necurăţate de pe urma constructorului (T.R.C.-Oltenia). Pe lîngă toate acestea, după cum ni s-a explicat la întreprinderea minieră, la conducta termică a oraşului s-au cuplat, fără nici o aprobare, şi alţi consumatori. Unul dintre ei este T.R.C.O. Cu alte cuvinte, se ard zeci de tone de cărbuni zilnic pentru încălzirea apei murdare şi a pămîntului de sub oraş. Pe lîngă deficienţele evidente de proiectare şi construcţie semnalate, proasta încălzire a oraşului se datoreşte şi nerespectării normelor de funcţionare a punctelor termice. „In oraş există 31 de puncte termice care trebuie în permanenţă supravegheate , ne-a spus tovarăşul Gheorghe Dumitru, inginer şef la întreprinderea minieră. I.G C. are însă numai 17 instalatori, nici măcar unul de fiecare punct. Şi astfel se întîmplă deseori ca unul sau altul din punctele termice să fie închise deoarece instalatorul a fost chemat să facă o reparaţie urgentă în vreun bloc, în asemenea condiţii, la ce mai foloseşte aparatura de urmărire şi de reglare cu care sunt înzestrate punctele termice?“. Interesant de reţinut că aceste deficienţe grave puteau fi prevenite. La 9 noiembrie 1967, comisia economică a comitetului regional de partid, împreună cu organele locale de partid, sfatul popular regional, constructori şi proiectanţi, întreprinderea minieră Motru au analizat în ce măsură oraşul e pregătit pentru iarnă. S-a încheiat o minută, în care erau enunţate foarte succint obligaţiile ce reveneau fiecărei întreprinderi sau instituţii în această direcţie, precum şi scadenţa îndeplinirii lor. Deşi termenele au trecut de mult, cea mai mare parte a obiectivelor au rămas neîndeplinite. Semnatarii minutei au petrecut un vesel revelion în apartamentele lor din Craiova, uitînd cu totul de obligaţiile pe care şi le-au asumat. Şi alte cîteva probleme. Pare de necrezut, dar o mare parte a oraşului se află încă sub semnul provizoratului. Din cele 25 de blocuri, din care unele sunt locuite de peste doi ani, doar la 4 s-a făcut recepţia definitivă. Trustul regional de construcţii Oltenia n-a găsit mijloacele şi răgazul să facă remedierile necesare pentru a se prezenta în faţa examenului pe care-l constituie o asemenea recepţie. Situaţia are însă consecinţe grave, din păcate numai pentru locatari. Se ştie că în anul de garanţie, constructorul este obligat să facă eventualele reparaţii, inclusiv cele ale instalaţiei de încălzire. Blocurile nefiind definitiv predate beneficiarului, nu se ştie exact în sarcina cui cad aceste reparaţii. Dar şi conducerea T.R.C. Oltenia a petrecut un an nou fără griji... Şi pentru că tot pornisem pe panta explicaţiilor, ne-am gîndit să cerem şi o explicaţie „de ansamblu“, o explicaţie a tuturor explicaţiilor primite. în acest scop am făcut o vizită tovarăşului Gabriel Ciupagea, vicepreşedinte al Sfatului popular regional Oltenia, care răspunde atît de activitatea întreprinderilor de construcţii, cît şi a celor de gospodărie comunală. I-am povestit toate cele văzute şi auzite la Motru. Dînsul ne-a ascultat cu cea mai mare atenţie şi cu... surprindere. Am izbutit chiar să-i trezim indignarea, urmată imediat de o scuză : „Nu am primit sesizări în acest sens. Dar dacă este aşa, e o lipsă a noastră..." Intr-adevăr, tovarăşul vicepreşedinte a iniţiat imediat cîteva acţiuni care să ducă la depistarea şi remedierea rapidă a deficienţelor semnalate. Sperăm ca măcar acum tărăgănările peste orice limită, neglijenţa şi lipsa de răspundere să-şi primească replica cuvenită. La începutul acestor rînduri spuneam că au fost mai multe sesizările care ne-au adus la Motru. Una dintre acestea se referea la transportul minerilor spre mine şi de acolo înapoi, precum şi la transportul orăşenesc. — In multe privinţe — ne spunea tovarășul Cornel Bălăcui, directorul general al întreprinderii miniere Motru — socotim rezolvată problema transportului minerilor. Există 18 trasee între comunele învecinate și mine, deservite de autobuzele D.R.T.A. Ar fi însă necesar ca graficulorar de parcurs să fie respectat mai cu stricteţe, ca mijloacele de transport să fie mai intens folosite, şi, pe cît posibil, completate. Intrucît se întîmplă ca oamenii să rămînă pe traseu şi pînă cînd sîntem anunţaţi, pînă trimitem după ei maşinile întreprinderii, trec ore bune de lucru, nemaivorbind de faptul că sunt nevoiţi să aştepte în frig. Totodată, se ridică problema minelor situate la distanţe mai mici de 5 km, care nu pot fi deservite de autobuzele D.R.T.A. Acestea s-ar cuveni să fie deservite de curse locale. Dar localitatea noastră, deşi a fost declarată oraş, nu are încă transport orăşenesc. Foarte util ar fi şi un autobuz care să lege oraşul de gara însurăţei — situată la o depărtare de 4 km — unde se coboară pentru a se ajunge la Motru. La I.G.C. Motru aflăm că s-a întocmit un studiu cu privire la organizarea în aşteptarea atributelor urbanităţii transportului orăşenesc. Ar fi de dorit ca forurile locale de resort să-i acorde o soluţionare grabnică. Un domeniu important al organizării vieţii într-un oraş este cel al comerţului, iar în scrisorile primite la redacţie, comerţul îşi avea partea sa. O notă bună pentru cei care se ocupă de aprovizionarea acestui orăşel : magazinele spaţioase şi luminoase oferă un sortiment bogat de mărfuri alimentare şi nealimentare, frumos prezentate. Sunt însă şi unele observaţii de făcut. Prima şi cea mai importantă se referă la calitatea pîinii d,e deseori cenuşie şi grea, la mare distanţă de pîinea rumenă şi pufoasă care iese din cuptoarele atîtor fabrici. Pe deasupra se vinde şi veche. „Aşa vine de la fabrică, ne explică vînzătorii de la centrele de pîine. Se pare că fabrica din Broşteni, în special, stochează pîinea". In rafturile frumoaselor centre de pîine, în afară de produsele neîmbietoare de care aminteam, se găsesc prea puţine produse de panificaţie — cantitativ şi ca varietate. Pentru 1968, Ministerul Industriei Alimentare a prevăzut construirea la Motru a unei fabrici de pîine. Sfatul popular regional, executantul acestei lucrări, n-a primit nici pînă acum proiectul. Din această cauză, nu s-a putut prezenta la C.S.P. necesarul de materiale. Probabil s-a pierdut din vedere faptul că termenul de intrare în funcţiune este tot... 1968 ! In încheierea acestor însemnări, o informaţie preţioasă pentru reprezentanţii forurilor centrale şi locale care ar avea intenţia să viziteze oraşul (în vederea luării unor măsuri) , şoseaua pînă la Motru este asfaltată... $ In foarte bună stare de circulaţie... SClNTEIA — joi 1 februarie 1968 Se vor îmbunătăţi condiţiile de călătorie ale bucureşteanului cu mijloacele I.T.B.? Convorbire cu ing. Horia Iacob TEIUŞAN, directoi general al I.T.B. Zilnic cu vehicolele de transport in comun ale I.T.B. călătoresc circa 3 milioane de persoane. Nu totdeauna această călătorie se desfăşoară şi în condiţiile corespunzătoare , aglomeraţia în anumite ore ale zilei, aşteptările în staţii, uneori şi atitudinea personalului de deservire provoacă nemulţumiri justificate. Ce măsuri se iau pentru îmbunătăţirea condiţiilor de călătorie cu mijloacele transportului in comun ? Cu această întrebare a început convorbirea noastră cu ing. HORIA IACOB TEIUȘAN, directorul general al întreprinderii. — In acest an transportul în comun al Capitalei va fi dotat cu peste 200 de noi autobuze de mare capacitate. Ele vor fi utilizate atît pentru sporirea numărului de vehicole pe traseele existente, cît şi pentru înfiinţarea altor trasee. Acestea din urmă vor îmbunătăţi legăturile directe dintre diferitele cartiere, în special cele noi ale oraşului, scurtînd durata de călătorie, înainte de definitivarea traseelor şi stabilirea celor mai avantajoase şi urgente variante se va efectua un sondaj al opiniei călătorilor. Tot în acest an vor fi date în folosinţă substaţiile electrice din Cotroceni şi Bd. Ion Şulea şi se va extinde capacitatea substaţiei Militari. Ele vor permite sporirea numărului de vehicule — tramvaie şi troleibuze — peliniile 13, 18, 19 şi 84, foarte aglomerate în prezent. Prin intrarea în funcţiune a bazei de troleibuze din cartierul Sergent Niţu Vasile se vor îmbunătăţi condiţiile de întreţinere şi reparare a troleibuzelor şi ca atare se va micşora numărul defectărilor pe traseu. — Este evident că în felul acesta se creează premisele pentru îmbunătăţirea circulaţiei. Dar am dori să ne informaţi şi asupra măsurilor organizatorice care ar putea întregi efectele completării parcului de vehicole. — O importanţă deosebită are în această privinţă urmărirea pe cît posibil de către noi a respectării decalajului ororiilor de lucru ale diferitelor întreprinderi şi instituţii. Dacă în cursul vîrfului de dimineaţă, în trei ore, între 5 şi 8 sînt transportaţi circa 340 000 de călători, peste o sută de mii din aceştia (aproape 30 la sută) sunt transportaţi în jumătatea de oră dintre 6.30—7. Aceasta denotă că trebuie să colaborăm mai strîns cu conducerile de întreprinderi şi instituţii astfel încît decalările de orarii să fie îmbunătăţite. Noi vom urmări această problemă cu mai multă perseverenţă. în al doilea rînd, vom continua introducerea de vehicole de mare capacitate şi în special de autobuze articulate. Primele 80, care sunt în circulaţie, au dat rezultate foarte bune, alte 50 sunt în construcţie în atelierele noastre, încă o rezervă ce ar putea fi pusă în valoare socotim că ar fi creşterea vitezei pe traseele de tramvaie, trecute „pe zonă proprie de circulaţie“, cu alte cuvinte pe zonele rezervate exclusiv acestui fel de transport. In 1968, o dată cu modernizarea bulevardelor Armata Poporului si Păcii, se creează asemenea zone. — Nu se impune o mai judicioasă reamplasare a unor linii pentru reducerea marelui număr de kilometri de trasee comune pe principalele bulevarde și descongestionarea acestora ? — Socotim că acest lucru este absolut necesar, legat în special de frecvența excesiv de mare a vehicolelor transportului în comun pe bulevardele Gh. Gheorghiu-Dej, Republicii și Nicolae Bălcescu etc. Pentru aceasta este însă nevoie ca și prevederile de creare a unor artere paralele cu aceste bulevarde să fie cît mai curînd realizate. Pînă atunci, există însă posibilitatea modernizării unor intersecţii stradale, care să permită o trecere mai fluentă a vehicolelor şi reducerea riscurilor de accidentare. în această direcţie, sub îndrumarea Comitetului Executiv al Sfatului popular al oraşului Bucureşti, vom intensifica colaborarea noastră cu organele care concură la asigurarea circulaţiei şi cu D.M.C. Şi colaborarea de pînă acum a avut rezultate concrete. De pildă, reglementarea circulaţiei la un nivel satisfăcător pentru un moment, în zona Podul Şerban Vodă — P-ţa Unirii. Pentru anul acesta este prevăzută amenajarea şi modernizarea nodului de intersecţie Calea Văcăreşti — Şos. Olteniţei — Şos. Berceni — Serg. Niţu Vasile, a celui din P-ţa Gheorghe Coşbuc ş.a. — Ce măsuri de mai bună dirijare a traficului în transportul în comun se prevăd ? — Pentru asigurarea unei ritmicităţi mai bune şi creşterea operativităţii la rezolvarea blocărilor de circulaţie şi avariilor vom dota toate vehicolele de intervenţie, precum şi cîte un vehicol de pe fiecare linie cu radiotelefoane. Vom majora şi numărul de autovehicole de supraveghere a traseelor şi vom spori exigenţa pentru respectarea graficelor de mers şi asigurarea unei cît mai mari punctualităţi a întregului nostru personal din sectoarele transportului în comun. Totodată, am prevăzut amenajarea corespunzătoare a tuturor capetelor de linii, în această privinţă avem nevoie de sprijinul direcţiei orăşeneşti P.T.T.R., căreia îi solicităm să acorde în aceste locuri circuitele telefonice cu prioritate. Vom experimenta în acest an pe una din linii un sistem modern de teledispecer electronic automat. Studiile şi proiectele pentru acesta au fost întocmite de Institutul pentru proiectări de automatizare — I.P.A. — şi analizăm posibilitatea introducerii unei supravegheri a principalelor intersecţii şi noduri de circulaţie prin mijloacele de televiziune cu circuit închis. în cursul convorbirii am fost informaţi că la I.T.B. se iau măsuri pentru îmbunătăţirea întreţinerii vehicolelor şi introducerea pe trasee a primelor vagoane de tramvai modernizate, pe roţi elastice, cu mers liniştit şi finisaj interior mai îngrijit De o atenţie deosebită se va bucura activitatea educativă pe care organizaţiile de partid şi sindicale o vor desfăşura în rîndul personalului, în vederea îmbunătăţirii comportării faţă de călători care uneori lasă încă foarte mult de dorit (şi unii călători sunt în culpă asemănătoare). Transportul în comun ridică încă probleme serioase, dintre care foarte multe nerezolvate. Evident, măsurile amintite înseamnă un important pas înainte în direcţia îmbunătăţirii condiţiilor în care se desfăşoară transportul în comun în Capitală. Esenţial este ca în permanenţă conducerea I.T.B. să ţină seamă de sugestiile şi observaţiile călătorilor, să le aprecieze ca un sprijin, să vină in întîmpinarea lor. Convorbire realizată de Al. PLAIEŞU FAPTUL DIVERS Statornicie Astăzi, prima zi de februarie, reprezintă pentru Gheorghe Bugoi, şef de tură la Depoul C.F.R.loteşti, ultima zi de serviciu. Începînd de mîine, el este pensionar. Atrage însă atenţia următorul amănunt: Gh. Bugoi iese la pensie avînd ca vechime 41 ani de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi. Deşi la C.F.R. se circulă foarte mult, iată o dovadă de stabilitate pe care o apreciem cu toţii. Risipitorii iată dovada unei lipse totale de spirit comercial, cu efecte negative în finanțele statului. I.C.I.L. Satu Mare are depozitare de aproape doi ani (!!) 55 tone de unt în diferite depozite frigorifice din fără. Această considerabilă cantitate de unt s-a degradat, nemaifiind propice consumului. Ba, mai mult, pentru această colină de unt, acum bun doar pentru săpun, se plătesc anual dobînzi (penalizări) de 250000 lei. Cine suportă paguba de aproape trei milioane ! Fiind vorba de banii statului, cerem deschiderea unei anchete. Puneţi frînă Comoditatea şi o exagerată în I credere de sine au dus la stin- I gerea unei vieţi. La Sibiu, un vagon de tramvai aflat în cursă I a rămas fără frîne. Vatmanul a oprit pe traseu, solicitînd meca- I nicul de la depou. In scurt timp I a sosit la faţa locului maistrul me- I canic loan Popa. El a refuzat să I înlăture defecţiunea pe loc (din comoditate I), cerînd vatmanului să conducă vagonul în această I stare. Cum vatmanul a refuzat, ■ invocînd pericolul coborârii unei I pante cu vagonul fără frînă, I maistrul Popa s-a urcat la manetă încercînd să „demonstreze" I că tramvaiul poate coborî și fără frînă. Ajungînd la pantă, tramvaiul a luat viteză vertiginoasă I surprinzând (pe linie) pe cetățea- I nul Bogdan Anatolie (care traversa strada reglementar, prin I locul marcat), accidentîndu-1 mor- I tal. Pescărească ,v« ■».'■ - ■ 7t% I La Bicaz se fac pregătiri pen- | tru primul pescuit industrial in . lacul de acumulare. S-a organi- I zat o echipă de pescari și s-au procurat 8 lotci, 5 sandoline . (bărci cu motor), o şalupă, năvoade, setei şi alte ustensile. Odată cu pescuitul industrial, vor avea acces pe malul apei şi peş- I carii amatori. Aşadar, „marea dintre munţi“, in care s-au de- versat în ultimii ani circa 100 milioane de puieţi şi icre embrio- nate de diferite specii de peşti, a devenit nu numai un obiectiv turistic, dar şi o importantă bază piscicolă: crap, păstrăv, lostriţă , şi... răbdare. Pregătiţi undiţele şi noi v-am servit momeala, în Franţa şi retur » . Un cetăţean din Bucureşti, str. I Puţu cu roată nr. 5, a expediat o scrisoare socrilor săi din co- Imuna Frata, regiunea Cluj. Pli- I cui, datorită superficialităţii unui • salariat de la poştă a ajuns în... I Franţa, localitatea Cluses (vezi • Cluj). De aici s-a întors retur I după 2 săptămîni de plimbare I gratuită în străinătate. Scrisoarea, plină de ştampile, o păstrăm pen- I tru documentarea tovarăşilor de la poştă. Bineînţeles, dacă îi in- ■ teresează. Oricum, noi nu vrem ca trimiţînd o scrisoare la Ca- Iracal să ajungă la... Caracas. Semnaţi de primire Ni se semnalează o situaţie a- • normală la Şcoala generală din I Sebeşul de Jos (Sibiu). Intre ca- drele didactice sunt relaţii încor- I date. De pe urma acestei dihonii I suferă procesul de învăţămint. Se pare că directo- I rul şcolii aplică dictonul I „dezbină şi stăpîneşte“. Stir- . neşte nedumerire şi faptul că I secţia de Invăţămînt a sfatului popular raional, deşi a fost I sesizată de trei ori (în scris şi I verbal) nu a binevoit să privească atmosfera neprincipială I dintre cadrele acestei şcoli ca un prejudiciu adus instruirii şi edu- ■ cării elevilor. De aceea îi expe- I diem, cu poşta de azi, sesizarea unuia dintre profesori. Aşteptăm, în termenul legal, concluziile şi măsurile luate. Să n-avem vorbe ! Rubrică redactată de Ştefan ZIDARIŢA 1 Ştefan DINICA cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii"