Scînteia, martie 1968 (Anul 37, nr. 7629-7659)

1968-03-01 / nr. 7629

Anul XXXVII Nr. 7629 | Vineri 1 martie 1968 || 6 PAGINI -30 BANI RENTABILITATEA problemă fundamentală a întregii economii Acad. Vasile MANUSCHI guvernatorul Băncii Naţionale In ultimă analiză, definiţia ren­tabilităţii sau, mai bine zis, semni­ficaţia ei se referă la capacitatea u­­nităţilor economice de a aduce ve­nit, dar un venit mult amplificat în comparaţie cu fondurile materiale şi băneşti cheltuite. Cu alte cuvinte, se are în vedere necesitatea recupe­rării cheltuielilor sociale de către toate unităţile productive şi realiza­rea unui beneficiu net care să asi­gure creşterea volumului acumulări­lor băneşti ale statului. In acest context, rentabilitatea reprezintă una din condiţiile importante ale repro­ducţiei socialiste lărgite şi satisface­rii mai depline a necesităţilor între­gii societăţi. Fiind o categorie econo­mică legată indisolubil de existenţa producţiei de mărfuri şi a relaţiilor băneşti, rentabilitatea mai constituie însă şi un principal criteriu sintetic de apreciere a eficienţei întregii ac­tivităţi economice, la nivelul între­prinderilor şi ramurilor, cît şi pe fiecare produs. Asemenea precizări, strîns legate de rolul major al rentabilităţii, ex­primă raţiunea oricărei activităţi productive, subliniată cu deosebită pregnanţă in documentele de partid şi de stat. Sintetizînd tocmai carac­terul acestei sarcini obligatorii, al unităţii dialectice dintre rentabili­tatea sistematic sporită a tuturor în­treprinderilor şi efectele acesteia asupra eficienţei economiei naţionale în ansamblu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta în raportul prezen­tat la Conferinţa Naţională a P.C.R. : „In orînduirea socialistă rentabilita­tea nu mai este o chestiune privată a diferitelor întreprinderi, ci o pro­blemă fundamentală a întregii so­cietăţi. Orice activitate economică trebuie să corespundă unor cerinţe concrete ale societăţii, să răspundă unor nevoi reale ale vieţii materiale şi spirituale a oamenilor, asigurînd în acelaşi timp creşterea continuă a avuţiei naţionale, sporirea venitului naţional“. Reflectînd aceste trăsături esen­ţiale ale rentabilităţii, precum şi ca­racterul de sarcină primordială pen­tru toate întreprinderile şi ramurile economice — ansamblul de măsuri privind perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale, a­­probat de Conferinţa Naţională a P.C.R., conferă rentabilităţii locul său de premisă necesară pentru rea­lizarea unei înalte eficienţe în utili­zarea fondurilor materiale şi bă­neşti. Prin aceasta se atestă, de alt­fel, capacitatea economiei noastre de a imprima activităţii productive un înalt grad de rentabilitate, de a îm­bunătăţi neîntrerupt raportul dintre rezultatele obţinute şi cheltuielile de muncă socială. De asemenea, se pune în lumină caracteristica generală a activităţii întreprinderilor, aceea de a folosi cu chibzuinţă şi simţ de răs­pundere fondurile materiale şi bă­neşti date spre administrare, preîn­­tîmpinînd risipa, pierderile sau ori­care altă manifestare a ineficienţei economice. Cîteva date sînt absolut necesare, avînd puterea de a îmbrăca ideile, de a le susţine concret. An de an, înde­plinirea sarcinii de reducere a pre­ţului de cost a contribuit la sporirea continuă a beneficiului şi rentabili­tăţii şi, pe această cale, la formarea acumulărilor în scopul dezvoltării în ritmuri susţinute a economiei na­ţionale. Iar analiză, chiar succintă, a principalelor corelaţii şi proporţii, care s-au format în procesul de creare, repartiţie, circulaţie şi utili­zare finală a produsului social şi a venitului naţional, degajă cu clari­tate concluzia că perioada primilor doi ani ai actualului cincinal se in­dividualizează din nou printr-un ri­dicat ritm de creştere a nivelului a­­cestor indicatori fundamentali ai e­­conomiei naţionale. Comparativ cu (Continuare in pag. a IlI-a) Simbol Alb şi roşu, roşu şi alb, Împle­tire de culori esenţiale, care te duc cu gundul la imaginile ele­mentare ale naturii. Ce-ar putea să însemne aceste culori strînse în şnurul de mătase pe care-l oferim, an de an, soţiei, logodni­cei, mamei, fetiţei în ziua Măr­ţişorului ? Am căutat prin cărţi vechi, legende şi obiceiuri şi mai vechi, transmise de la o gene­raţie la alta, nu se ştie de cînd, nu se ştie de unde. Printre marile mituri ivite în decursul milenarei experienţe a poporului, există unul strîns legat de această zi : legenda Babei Dochia. Dochia suie turmele la munte, lepădîndu-şi pe rînd cele 7 sau 12 cojoace, cutezanţă aspru pedepsită de forţele iernii, căci luna lui Mărţişor „împrumută“ de la Făurar două zile de viscol, prefăcînd-o pe babă în stană de gheaţă. Intr-o altă variantă a legendei (există zeci şi zeci, din Bucovina pînă în Banat !), Dochia îşi trimite nora să culeagă fragi. Printr-un farmec, nora transfor­mă nişte tăciuni în fragi, pe care baba îi consumă ca pe un arhaic... gerovital. Zăpadă şi fragi — un prim simbol al culorilor. Dar, ce înseamnă, în fond, măr­ţişorul ? La 1 martie, dis-de-di­­mineaţă, pînă a nu răsări soarele, li se punea copiilor o monedă de aur sau de argint la gît sau la mînă. Copilul purta mărţişorul pînă ce vedea primul pom înflo­rit şi atunci II agăţa de o ramură, anume ca să fie sănătos şi frumos ca florile... Acelaşi dar era oferit fetelor şi femeilor tinere. După ce-l purtau, schimbau găitanul alb şi roşu pe pîine, caş şi vin. Ca să le rămînă chipul nears de soare, alb ca pîinea şi laptele, rumen ca vinul. Dar, spun bătrînii, pentru ca mărţişorul să aibă efec­tul dorit, trebuie purtat cu dem­nitate. Fiindcă, în tot ce a iscat gîndirea şi sensibilitatea poporu­lui, n-a fost uitat niciodată co­mandamentul moral. In sensurile sale cele mai înalte. Printre personajele de taină ale acestei zile se numără și Drago­­betele, zis „cap de primăvară" sau Dragobetele de dragoste. E ziua în care Dragobetele îndeam­nă fetele mari să se spele tot anul cu apă de nea, limpedea apă a zăpezilor, pentru a fi îndrăgite de flăcăi. Prin părţile Olteniei, Dragobetele e înfăţişat de două păsări iscate din lut, cu ciocurile apropiate. De aici, spun unii, s-ar fi ivit „Sărutul" lui Brâncuşi, una din genialele imagini-sinteză ale dragostei, dăruite pînă azi ome­nirii. Obiceiul a rămas, şi azi ca şi ieri, un gest de sensibilitate şi respect, de preţuire şi dragoste adresat femeii. Dacă am evocat cîteva nestemate din tezaurul de tradiţii folclorice, am făcut-o toc­mai ca să nu uităm, atunci cînd dăruim un mărţişor, depărtările de unde vine cu încărcătura lui de­ simboluri adinei cu care l-a investit poporul, cu veştmintele lui filozofice şi etice de o frumu­seţe incomparabilă. Pentru că mărţişorul rămîne, mai presus de orice, o podoabă a sufletului, un mesaj de gingăşie şi de tine­reţe al spiritualităţii noastre. Alb şi roşu, roşu şi alb. Cu a­­ceste culori întinerim puţin la orice vîrstă, cu aceste culori păşim în primăvară. Paul DIACONESCU Spectacol de gală prezentat de Baletul „Triveni" din Delhi Joi seara a avut loc, în sala Uniunii Generale a Sindicatelor, un spectacol de gală prezentat de Baletul „Triveni“ din Delhi. La spectacol au asistat tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ştefan Bă­lan, Gheorghe Cioară, Aurel Moga, miniştri, Pompiliu Macovei, preşe­dintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, conducători ai unor organizaţii obşteşti, oameni de cultură şi artă, un numeros pu­blic. Erau prezenţi Amrik Singh Mehta, ambasadorul Indiei la Bucu­reşti, şi membri ai ambasadei. Spectacolul a cuprins dansuri care aduc pe scenă tradiţii, mituri, viaţa de zi cu zi a poporului in­dian. In pauză, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer s-a întreţinut cordial cu membrii ansamblului. La sfîrşitul spectacolului, care s-a bucurat de succes, artiştilor indieni le-au fost oferite flori din partea preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România. (Agerpres) Mă aflam într-o şcoa­lă, unde efectuam un experiment psiho-pe­­dagogic. Un tînăr co­leg mă invită, într-o pauză, să-mi arate o „maşină de învăţat’, construită de dinsul împreună cu un tehni­cian. „Am întrebările scrise pe aceste carto­naşe, îmi explică. In­troduc întrebarea în a­­parat şi elevul o poate citi prin ferăstruică. Drept răspuns el apasă pe unul din butoane, fiecare reprezentînd u­­nul din cele trei răs­punsuri posibile înscri­se pe acelaşi bileţel. Dacă a apăsat corect se aprinde un bec etc.“ Am urmărit explicaţii­le şi demonstraţia. „Nu pricep de ce nu puneţi dv. direct întrebările, apreciindu-le­ tot opinii Există o „tehnică" a invâţămintului modern ? direct, după aceea — mi-am exprimat nedu­merirea. Nu e prea greoi aşa ?“ Interlocu­torul meu nu se aştep­tase la această atitu­dine din partea unui cercetător. Mă privi u­luit.......Cum, nu ştiţi... n-aţi auzit de „maşinile de învăţat" 7" Auzisem, fireşte, chiar citisem... Entu­ziastul meu interlocu­tor vroia să-şi moder­nizeze tehnica de pre­dare, să fie în pas cu vremea... Dar aşa ? Noul în învăţămînt şi noul în general se poa­te oare realiza grefînd pe un organism consti­tuit, aici un petec, a­­colo o fîşie sau o frac­ţiune dintr-un organ, confecţionate, e drept, la sugestia „ultimului strigăt“, dar fără o şti­inţă a întregului . Studiile recent apă­rute în presă privind dezvoltarea învăţămin­­tului cuprind măsuri bune, îndelung chibzui­te. Dar aceste măsuri nu sunt, nu pot fi decît un cadru, un şir de exi­genţe, de condiţii favo­rabile. Ceea ce se va întîmpla în realitate, depinde, fără îndoială, de noi toţi, cadre di­dactice, autori de pro­grame şi manuale, cer­cetători. Nu doar prin înzes­trarea şcolilor cu mai multe pick-up-uri, magnetofoane, aparate de proiecţie etc. sau chiar „maşini de învă­ţat" vom ridica nivelul învăţămîntului. Moder­nizarea nu începe de aici. Ea începe de la concepţie — concepţia privind funcţiunile în­­văţămîntului în socie­tatea contemporană, concepţia privind direc­ţiile esenţiale în care trebuie realizată azi dezvoltarea intelectua­lă, concepţia privind modalităţile cele mai e­­ficiente — forme de activitate, condiţii de solicitare, procedee de stimulare a motivaţiei, de exercitare, organi­zare şi stabilizare su­plă a sistemului de cu­noştinţe etc. Toate a­­cestea nu se află în te­levizor sau în aparatu­ra modernă a labora­torului. Ele trebuie să se afle în mintea pro­fesorilor şi autorilor de programe şi manuale. Un laborator modern este un ajutor de mare preţ. Prefer însă un bun profesor chiar cu mij­loace tehnice mai mo­deste, unui profesor ce­nuşiu implantat într-un arsenal de aparate di­dactice. Despre ideile noi în învăţămînt se scrie me­reu. De fapt, nici nu este vorba de idei noi. Noi, sunt mai ales con­diţiile obiective, sociale, economice, tehnico­­ştiinţifice, care solicită şi fac posibilă, pe sca­ră largă, reorganizarea procesului școlar pe baza lor. Dr. E. FISCHBEIN (Continuare in pag. a IV-a) Telegramă Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat SS al Republicii Socialiste România ›› BUCUREŞTI » Stimate tovarăşe Ceauşescu, ›› Mulţumesc cordial Consiliului de Stat al Republicii ›› Socialiste România şi dumneavoastră personal pentru « felicitările şi bunele urări transmise cu prilejul zilei \\ mele de naştere împărtăşesc încrederea dumneavoas- SS tră că prietenia frăţească şi colaborarea multilaterală « dintre Uniunea Sovietică şi România se vor dezvolta ss permanent, în interesul popoarelor noastre, al cauzei SS socialismului și păcii. « N. PODGORNN SI COMUNICAT La 6 martie a.c. se convoacă la Sofia Comitetul Politic Consultativ al țărilor participante la Tratatul de la Varşovia. PRIMIREA DE CADRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, A ŞEFILOR CULTELOR DIN ROMÂNIA Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu Vă rog să-mi îngăduiţi să vă ex­prim dv., conducători ai Cultelor, mulţumiri pentru caldele aprecieri pe care le-aţi făcut la adresa poli­ticii guvernului, a patriei noastre, pentru urările ce le-aţi adresat Consiliului de Stat şi mie personal. Noi vedem în acestea o preţuire a politicii promovate de statul nostru, politică îndreptată spre construirea unei vieţi noi, spre făurirea unor condiţii de trai din ce în ce mai bune pentru întregul popor. Consider că nu există îndatorire mai înaltă decît aceea de a sluji neabătut interesele poporului, de a face ca România socialistă să de­vină mai prosperă, mai puternică, cu drepturi egale şi suverane în rîndul naţiunilor lumii. Cetăţenii patriei s-au convins că în politica sa, statul nostru se că­lăuzeşte de interesele supreme ale naţiunii noastre, ale păcii şi pro­gresului în lume — şi tocmai de aceea întregul popor, fără deosebire de naţionalitate sau de credinţă religioasă — munceşte cu însufle­ţire pentru înfăptuirea programu­lui de dezvoltare economică şi cul­turală a ţării. Eforturile poporului român sunt orientate constant spre creşterea puterii economice a ţării, spre dez­voltarea industrială a tuturor zo­nelor patriei, a agriculturii, ştiin­ţei, culturii, spre ridicarea bunăstă­rii sale. Economia se dezvoltă în ritmuri susţinute, s-au obţinut suc­cese însemnate în toate domeniile de activitate. Recentele măsuri pentru îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a ţării, ca şi toate măsurile adoptate în ulti­mul timp de îmbunătăţire a condu­cerii întregii societăţi, vor contribui la mai buna repartizare a forţelor de producţie, la intensificarea dez­voltării tuturor judeţelor, la parti­ciparea mai activă a cetăţenilor la conducerea treburilor de stat şi ob­şteşti. Unul din izvoarele forţei socie­tăţii româneşti contemporane îl constituie largul democratism ce caracterizează toate domeniile de activitate, viaţa noastră politică, e­­conomică, culturală. Socialismul a adus împlinirea aspiraţiilor celor mai înalte ale tu­turor celor ce muncesc din patria noastră, a asigurat şi asigură ega­litatea deplină în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de naţiona­litate şi credinţă religioasă — fii egali ai marii noastre familii — Republica Socialistă România. Societatea noastră se bazează pe comunitatea de interese şi de ţeluri a tuturor categoriilor sociale, pe u­­nitatea întregului popor, care prin eforturile şi inteligenţa sa ridică ţara pe noi trepte de civilizaţie şi progres. Constituţia şi legile ţării exprimă voinţa şi interesele între­gului popor, asigură afirmarea li­beră a aptitudinilor şi capacităţilor sale. Acesta este cadrul social-politic în care au loc dezvoltarea conti­nuă a democraţiei noastre socia­liste, lărgirea drepturilor şi liber­tăţilor cetăţeneşti, crearea condi­ţiilor propice pentru afirmarea de­plină a principiilor umanismului, pentru participarea efectivă a tu­turor cetăţenilor ţării la exercita­rea puterii de stat, la conducerea economiei, culturii şi ştiinţei. Dv. aţi exprimat aici mulţumi­rile şi aprecierile conducătorilor Cultelor, ale tuturor slujitorilor a­­cestora faţă de politica statului nostru, care asigură condiţii pen­tru activitatea tuturor Cultelor, care cere tuturor să servească d­e credinţă interesele patriei, ale po­porului. Noi apreciem contribuţia Culte­lor, a dv., conducătorii acestora, la opera de zidire a României noi, simţămintele pe care le-aţi expri­mat faţă de politica internă şi ex­ternă promovată de partidul şi sta­tul nostru, faţă de măsurile între­prinse pentru progresul şi prospe­ritatea patriei, ca şi pentru apăra­rea cauzei păcii şi colaborării în­tre popoare. Fără îndoială că prin activitatea dv., pusă în slujba intereselor su­preme ale patriei şi poporului, pu­teţi contribui, alături de toţi fac­torii statului nostru, la promovarea acestei politici atît în ţară cît şi în străinătate. Pe noi ne îngrijorează faptul că într-o parte sau alta a lumii nu popoarele îşi hotărăsc soarta, ci a­­ceasta este hotărîtă prin amestec din afară, cu ajutorul armelor. Dv. puteţi aduce o contribuţie în sus­ţinerea politicii externe a statului nostru, de colaborare între popoa­re, de încetare a agresiunii şi bom­bardamentelor în Vietnam, pentru a lăsa poporul vietnamez să-şi ho­tărască singur soarta. De altfel, toate popoarele, indiferent de mă­rimea lor, trebuie să fie lăsate să-şi hotărască singure calea de dezvoltare şi progres social. Numai pe această bază se poate asigura o convieţuire paşnică, se pot crea condiţii pentru propăşirea fiecărei naţiuni în cadrul comunităţii mon­diale. Noi am dori — şi ne expri­măm convingerea — că dv., ca şi pînă acum, veţi susţine această ac­tivitate politică atît în ţară cît şi în relaţiile pe care le aveţi cu alte Culte din străinătate. Avem convingerea că prin mun­ca unită a tuturor cetăţenilor pa­triei noastre, români, maghiari, germani, de alte naţionalităţi — indiferent de credinţe religioase şi concepţii filozofice — vor fi înfăp­tuite măreţele ţeluri ce ni le-am propus, naţiunea noastră liberă şi independentă va păşi mai departe pe calea bunăstării şi fericirii în­tregului nostru popor. Vă urez tuturor sănătate, fericire personală, dv., slujitorilor Cultelor şi credincioşilor pe care îi repre­zentaţi în îndeplinirea tuturor nă­zuinţelor de mai bine pentru po­porul nostru. Joi, la amiază, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a primit, la Palatul Consiliului de Stat, in audienţă de prezentare, pe şefii Cultelor din ţara noastră. La solemnitate au luat parte pre­şedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, vicepre­şedinţii Consiliului de Stat, Emil Bodnaraş şi Ştefan Peterfi, secre­tarul Consiliului de Stat, Constan­tin Stătescu, şi şeful Departamen­tului Cultelor, Dumitru Dogaru. Au fost prezenţi Justinian Ma­rina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, însoţit de Justin Moi­­sescu, arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Suce­vei, Mladin Nicolae, arhiepiscop de Alba Iulia şi Sibiu şi mitro­polit al Ardealului, Firmilian Marin, arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, Nicolae Corneanu, arhiepiscop al Timi­şoarei şi Caransebeşului şi mitro­polit al Banatului, Antim Nica Tîrgovişteanul, episcop, vicar pa­triarhal, Visarion Ploieşteanul, episcop, vicar patriarhal, Mar­ton Aron, episcop romano-catolic de Alba Iulia, însoţit de Huber Iosif, consilier al episcopiei ro­­mano-catolice de Alba Iulia, Francisc Augustin, conducătorul arhiepiscopiei romano-catolice din Bucureşti, însoţit de Berta­lan Blaziu, consilier al arhiepis­copiei romano-catolice Bucureşti; Petru Pleşca, episcop romano-ca­tolic şi provicar al arhiepiscopiei de Bucureşti; Nagy Iuliu, epis­cop al episcopiei reformate Cluj, însoţit de Tolkeş Ştefan, consilier al episcopiei reformate Cluj, Papp Ladislau Iosif, episcop al episcopiei reformate Oradea, în­soţit de Santha Paul, vicarul episcopiei reformate Oradea, Bin­der Hermann, vicar al episcopiei evanghelice de confesiune augus­­tană Sibiu, însoţit de Hochmei­ster Albert, prim curator general al bisericii evanghelice C. A. Si­biu ; Rosen Moses, şef rabin al cultului mozaic, însoţit de Mari­­lus Iţic, membru in consiliul su­perior rabinic; Kiss Alexa, epis­cop al episcopiei unitariene Cluj, însoţit de Kovács Ludovic, vicar al episcopiei unitariene Cluj; To­mid Ştefan, vicar al vicariatului ortodox sîrb Timişoara ; Argay Gheorghe, episcop al episcopiei evanghelice sinodo-presbiteriene Cluj, însoţit de Rapp Carol, vica­rul episcopiei evanghelice S. P. Cluj ; Ioasaf Timotei, episcop loc­ţiitor al mitropoliei de rit vechi Brăila,­ îrtsoţit de tremor răcori, consilier al mitropoliei d­e rit vechi Brăila, Pambuccian Gri­­gore, vicepreşedintele consiliului eparhial al episcopiei armeano­­gregoriene, însoţit de Baronian Zareh, secretarul episcopiei ar­­meano-gregoriene; Iacob Meh­met, muftiul cultului musulman Constanţa; Tăchici Ion, preşedin­tele cultului creştin adventist de ziua 7-a Bucureşti; Vicaş Teo­dor, preşedintele cultului baptist Bucureşti; Bochian Pavel, pre­şedintele cultului penticostal Bucureşti; Gindilă Nicolae, prim delegat al cultului creştin după evanghelie Bucureşti. Cu prilejul primirii la preşedin­tele Consiliului de Stat, au luat cuvîntul: Justinian Marina, pa­triarhul Bisericii Ortodoxe Ro­mâne, Marton Aron, episcop ro­mano-catolic de Alba-Iulia, Papp Ladislau Iosif, episcop al episco­piei reformate Oradea, Binder Hermann, vicar al episcopiei e­­vanghelice C.A., şi Moses Rosen, şef rabinul cultului mozaic. A luat cuvîntul preşedintele Consiliului de Stat. (Continuare In pag. a n-a) RAŢIUNEA ŞI CARACTERUL UNEI CONSFĂTUIRI INTERNAŢIONALE A PARTIDELOR COMUNISTE Astăzi, mai mult ca oricînd, cerin­ţele internaţionalismului socialist de a întări unitatea mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale pot fi îndeplinite numai pe baza respec­tării necondiţionate a principiului că stabilirea de sine stătătoare a liniei politice, a strategiei şi tacticii­ sale constituie dreptul­ exclusiv şi inalie­nabil al fiecărui partid comunist, sin­gurul în măsură să aplice creator principiile universale ale marxism­­leninismului la particularităţile ţării respective. In aceste condiţii, re­laţiilor de solidaritate proprii partidelor comuniste şi muncito­reşti le corespund în mod fi­resc diferite forme de colabo­rare, de contacte, legături, întîlniri care le dau posibilitatea să se cunoas­că mai bine, să se informeze asupra activităţii şi sarcinilor lor, să facă schimb de experienţă, să-şi coordo­neze acţiunile pe baza obiectivelor majore comune. După părerea partidului nostru, în actuala situaţie din mişcarea comu­nistă şi muncitorească, cea mai bună cale pentru dezvoltarea relaţiilor din­tre partidele comuniste, pentru salvgardarea unităţii lor o constituie legăturile şi contactele bilaterale, care dau posibilitatea unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri a poziţiilor, precum şi a găsirii căilor pentru a se ajunge la concluzii şi aprecieri co­mune. Experienţa partidului nostru confirmă că intensificarea relaţiilor bilaterale, a contactelor reciproce, pe baza respectării independenţei, nea­mestecului în treburile interne, ega­lităţii şi solidarităţii internaţionaliste, a stimei şi înţelegerii, creează un cadru propice pentru dezvoltarea le­găturilor internaţionaliste, de priete­nie între detaşamentele clasei mun­citoare, constituind un aport efectiv la întărirea unităţii mişcării comu­niste şi muncitoreşti internaţionale, a solidarităţii tuturor forţelor antiim­­perialiste în lupta pentru democraţie şi socialism, pentru eliberare socială şi naţională, pentru apărarea păcii. Apreciind că un cadru deosebit de favorabil pentru întărirea coeziunii mişcării comuniste îl creează con­tactele directe dintre partide, schim­burile bilaterale de păreri şi de ex­perienţă, partidul nostru consideră că sunt utile, de asemenea, întîlnirile multilaterale internaţionale, ale par­tidelor comuniste şi muncitoreşti, atît pe diferite zone geografice, cît şi pe plan mondial, atunci cînd există condiţii prielnice şi s-a obţi­nut acordul participanţilor. Animat de un înalt spirit de răs­pundere faţă de clasa muncitoare şi poporul român, faţă de interesele su­preme ale mişcării muncitoreşti in­ternaţionale, ale cauzei socialismului, Partidul Comunist Român şi-a mani­festat hotărîrea de a contribui activ la normalizarea relaţiilor din miş­carea comunistă, la restabilirea uni­tăţii. Elementul decisiv al reuşitei unei consfătuiri internaţionale îl re­prezintă abordarea tuturor aspectelor pregătirii şi desfăşurării acesteia prin prisma necesităţii de a-i impri­ma caracterul de manifestare a uni­tăţii de acţiune, pe baza strictei res­pectări a principiilor marxist-leni­­niste şi a normelor fundamentale ale relaţiilor dintre partide. Subordona­­rea oricăror alte considerente de conjunctură acestei necesităţi vitala ar reliefa că nu există piedici de netrecut în calea unei partici­pări cît mai largi la o consfătuire mondială. Referindu-se la hotărîrea partidului nostru de a face totul pentru întărirea unităţii mişcării co­muniste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat : „Sîntem ferm hotărîţi să nu participăm la nici o acţiune care ar putea dăuna acestei unităţi, din­­du-ne în acelaşi timp aportul la orice N. RADULESCU (Continuare în pag. a V-a)

Next