Scînteia, martie 1968 (Anul 37, nr. 7629-7659)
1968-03-01 / nr. 7629
SCINTEIA — vineri 1 martie 1968 pagina economică PENTRU UN CUI PIERZI... LEGUMELE Producţia legumicolă este condiţionată de asigurarea bazei tehnicemateriale necesare. Procurarea din timp şi utilizarea raţională a instalaţiilor pentru producerea răsadului, a materialelor pentru susţinerea şi legarea plantelor, a utilajelor pentru irigat şi a numeroaselor unelte destinate lucrărilor de întreţinere trebuie, de aceea, să preocupe îndeaproape, încă în aceste zile, conducerile tuturor unităţilor producătoare de legume, precum şi organelor agricole. Ţinîndu-se seama de deficienţele care au existat anul trecut în acest domeniu, organele de resort au luat, aşa cum am fost informaţi, o serie de măsuri pentru rezolvarea acestei probleme. Dintr-un buletin al Consiliului Superior al Agriculturii am aflat că aprovizionarea cu materialele prevăzute pentru răsadniţe şi solarii s-a încheiat la cherestea răşinoase şi rame confecţionate de unităţile Ministerului Economiei Forestiere. Asigurarea foliei de polietilenă s-a făcut în proporţie de 73 la sută, a răsadniţelor complete şi a geamului — 94 la sută. Şi la Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie se consideră că, spre deosebire de anul trecut, aprovizionarea unităţilor cultivatoare cu diferite materiale a decurs mai bine. Tov. Constantin Şerban, directorul Direcţiei de aprovizionare şi desfacere din cadrul uniunii făcea aprecierea că au mai rămas deschise două probleme. Prima şi cea mai importantă : asigurarea prefabricatelor de beton pentru răsadniţe. Sarcina era ca pînă la sfîrşitul lunii februarie, întreprinderile producătoare să livreze întreaga cantitate. Or, pînă la 23 februarie din 11130 mc, cît sînt prevederile, s-au livrat numai 8 300 mc. Au rămas în urmă unele întreprinderi, cum ar fi întreprinderea „Progresul“ din Capitală. Acest lucru are consecinţe negative asupra desfăşurării normale a lucrărilor de amenajare a răsadniţelor. In calculele făcute de organele agricole, privind necesarul de răsadniţe, s-au avut în vedere şi prefabricatele de beton. Or, întîrzierea livrării lor afectează, în prezent, circa 30 hectare de răsadniţe. Faptul că pînă acum s-au semănat numai 101,4 ha în răsadniţe faţă de 235 ha cît s-a prevăzut, se explică şi prin întîrzierea livrării prefabricatelor de beton. Dar rămînerea în urmă se datoreşte, în parte, şi faptului că unele cooperative nu ridică cu mijloace proprii prefabricatele din beton, deşi unele cantităţi stau în stoc în întreprinderile producătoare. Deci concluzia care se poate trage la acest punct este de a intensifica ritmul producerii prefabricatelor de beton și ridicarea lor de către cooperativele agricole. Și aceasta cît mai repede, deoarece mai tirziu va fi zadarnic orice efort. A doua problemă : La foliile de polietilenă livrările se desfăşoară ritmic. Există însă cerinţa de a se livra în avans unele cantităţi de polietilenă pentru a putea fi folosite la amenajarea cît mai devreme a solariilor. Iată deci că, în general lucrurile se prezintă bine, cu unele excepţii subliniate în rîndurile de mai sus. Dar, producţia legumicolă depinde, în parte, şi de unele materiale mai mărunte, care adesea sînt neglijate. Despre ce este vorba ? Zilele trecute am făcut o vizită la baza de aprovizionare Chitila de lîngă Bucureşti, în curtea depozitului forfota obişnuită : camioane încărcau îndeosebi suluri mari de polietilenă, utilaje de irigat, piese de schimb şi altele. Totuşi, achizitorii din cooperativele agricole, cu hîrtiile de comandă în mînă, alergau dezamăgiţi dintr-un loc în altul. Nu găseau unele materiale de care, spuneau ei, au absolută nevoie. Burtea Ştefan, achizitor la cooperativa agricolă din Slobozia se plîngea că nu găseşte sîrmă subţire, în bază fiind numai din cea groasă, cuie de şită şi alte asemenea mărunţişuri. Un grup de cooperatori din comuna Brazi se tînguiau că magazinerii nu le puteau livra sîrmă zincată, sîrmă neagră, cuie de sită care se folosesc la solarii. Din discuţiile avute cu tov. B. Pelin, directorul bazei a reieşit că, într-adevăr, în ce priveşte „mărunţişurile“ nu se stă tocmai bine. Am discutat această problemă la Direcţia de aprovizionare din cadrul Uniunii Naţionale. A rezultat că lipsesc unele sortimente, considerate de mai mică importanţă. La sîrmă zincată cu diametrul pînă la 2 mm s-au cerut, pe total, 2 000 de tone, s-au repartizat 550 tone, iar din aceasta s-au livrat numai 405 tone. Aceeaşi situaţie este cu unele sortimente de cuie. De la baze, delegaţii cooperativelor agricole se întorc fără aceste „mărunţişuri", ceea ce stînjeneşte mai ales amenajarea solariilor. Multă bătaie de cap dau şi aracii. Centralizarea situaţiei arată că sunt necesari 130 milioane de bucăţi. Pînă acuma s-au contractat 85 de milioane din care 5 milioane cu unităţile Ministerului Economiei Forestiere. Dar, deşi avea comandate 50 milioane de araci, oficiul de aprovizionare Galaţi a renunţat dintr-un condei la 10 milioane. In această privinţă continuă de multă vreme jocul de-a v-aţi ascunselea. In legumicultură, multe lucrări continuă să se facă cu atelajele şi mai ales cu caii. Dar acum, cînd trebuie să se transporte îngrăşămintele la grădinile de legume, caii nu pot face un pas. De vină sînt cuiele pentru potcoave, caele cum li se spune. In timpul vizitei la baza de la Chitila vrînd să intru la tov. director Pelin, mi s-a atras atenţia să stau la rînd că şi alţii aşteaptă pentru caele. Oamenii — achizitorii din cooperativele agricole — intrau şi ieşeau fericiţi că au primit aprobare pentru 500 caele. Am întrebat pe directorul bazei de ce această stricteţe la cuiele de potcoavă. „Nu primim decît cantităţi mici, mult sub cerinţele noastre. Pe primul trimestru am avut o repartiţie de 75 000 bucăţi dar nouă ne trebuie de ordinul milioanelor. Gîndiţi-vă, la o potcoavă trebuie 8 cuie, calul are 4 picioare şi se potcoveşte de 6 ori pe an. Cele 150 cooperative care se aprovizionează de la noi au în medie 100 de cai, deci avem nevoie de aproape 3 milioane de caele. Or, fabrica de la Medgidia nu ne dă nici un sfert. De aceea dăm caelele pe bază de tabel, ca să ia toată lumea cîte ceva". De la Direcţia de aprovizionare şi desfacere am aflat şi cauzele. In trecutul nu prea îndepărtat caelele erau produse de mai multe întreprinderi. Dar acum producţia a fost concentrată la o singură întreprindere a industriei locale, la cea din Medgidia, care nu mai poate face faţă cerinţelor. După cum declara directorul acestei unități delegatului bazei de la Chitila producția de caele nu este rentabilă, întreprinderea lucrînd în pierdere la acest produs și de aceea nu produce îndeajuns. Oricare ar fi cauza este necesar să se ia măsuri urgente în vederea asigurării unei producţii corespunzătoare de caele. Am ridicat, în rîndurile de faţă, unele probleme privind aprovizionarea cu materiale aşa-zis mărunte. Dar şi ele îşi au importanţa lor deoarece fără ele lucrările în legumicultura sunt stînjenite. De aceea, organele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie trebuie să le acorde toată atenţia. Vor trebui combătute acele practici care se întâlnesc la unele baze de aprovizionare unde se spune cu uşurinţă : nu avem. De asemenea, se cere din partea bazelor de desfacere mai multă preocupare pentru asigurarea tuturor materialelor necesare, iar din partea cooperativelor agricole mai multă seriozitate pentru ridicarea lor la timp şi grăbirea amenajării de răsadniţe şi solarii. Ion HERŢEG Lucrări de modernizare şi extindere la rafinăria Ploieşti. In fotografie rezervoarele de ulei (Foto : Agerpres) (Urmare din pag. I) 1965, în 1967 sporurile la produsul social şi venitul naţional au fost de 20,8 la sută şi, respectiv, de 18,1 la sută. Totodată s-a îmbunătăţit, în continuare, structura producţiei, a crescut ponderea produselor cu grad superior de valorificare a materiilor prime şi materialelor, s-a lărgit şi diversificat gama sortimentelor fabricate şi au fost consemnate rezultate pozitive în ridicarea calităţii acestora. Realizările obţinute pe plan cantitativ şi calitativ au fost întregite de cele financiare, de nivelul mai înalt al rentabilităţii şi beneficiului, confirmîndu-se încă o dată caracterul realist, ştiinţific şi mobilizator al politicii economice a partidului şi statului nostru. Dar, această corespondenţă între realizările cantitative şi calitative, pe de o parte, şi cele financiare, pe de altă parte, a fost în unele cazuri anihilată. Se ştie că, în economia noastră, creşterea rentabilităţii diferitelor întreprinderi nu contravine intereselor altor întreprinderi, ci dimpotrivă există condiţii favorabile pentru armonizarea acestor interese, prin prisma şi in slujba scopurilor generale ale întregii societăţi. Cum se explică, în acest caz, faptul că şi în 1967 statul la fel de ridicate se menţin in unele ramuri şi întreprinderi pierderile de timp de lucru — absenţe nemotivate, învoiri şi concedii fără plată, întreruperi — precum şi unele cheltuieli neproductive, generate de folosirea incompletă a capacităţii mijloacelor tehnice, de rebuturi, nerespectarea calităţii prescrise, la care se adaugă consecinţele indisciplinei economice şi financiare : amenzi, locaţii, penalizări, dobînzi. Tocmai în scopul depăşirii acestui stadiu de evidentă înapoiere economică, în care se aflau unele întreprinderi, s-a declanşat anul trecut acţiunea de rentabilizare — in strînsă conformitate cu indicatiile de partid şi de stat — a continuat să suporte sume importante pentru subvenţionarea unor unităţi productive care îşi desfăşoară activitatea în condiţii nerentabile ? Răspunsul trebuie căutat în principal în perpetuarea unor cauze subiective, generatoare ale pierderilor şi ale unei rentabilităţi scăzute, legate de unele neajunsuri ce se mai menţin în organizarea producţiei şi a muncii, de nerespectarea regimului de economii, de gospodărirea uneori defectuoasă a mijloacelor fixe şi a celor circulante. In contextul acestora, ponderea cheltuielilor materiale de producţie se menţine încă la un nivel ridicat şi aceasta mai ales datorită frecventelor încălcări ale consumurilor specifice de materii prime şi materiale. De pildă, iată o situaţie din 1967 , reprezentând o largă şi complexă analiză, pe fiecare întreprindere şi produs, a cauzelor care generează pierderi. Se viza fructificarea condiţiilor de care dispune economia noastră pentru asigurarea rentabilităţii permanente a întreprinderilor şi nicidecum perpetuarea, sub alte ipostaze, a pierderilor. Valorificînd deci, asemenea condiții, cuprinse de altfel în planurile de măsuri, pînă la finele anului 1967 se prevedea rentabilizarea integrală a unui număr de 39 întreprinderi şi 1 574 produse. Partidul şi statul, nu numai că au trasat această sarcină urgentă, dar au şi creat cadrul propice, extrem de favorabil, pentru realizarea ei riguroasă. Este vorba de organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, de concentrarea unor puternice forţe tehnice şi economice care să sprijine şi să participe efectiv la ducerea la bun sfîrşit a acţiunii de rentabilizare. Cea mai mare parte din conducerile întreprinderilor în cauză şi organele lor tutelare au fructificat condiţiile oferite. Au crescut volumul de economii realizat la pierderile planificate cît şi beneficiile peste plan. Multe conduceri de întreprinderi şi-au schimbat optica şi concepţia, acordînd gospodăririi banilor statului atenţia cuvenită, ceea ce reprezintă un alt efect pozitiv al acţiunii de rentabilizare. Rezultatele obţinute nu s-au ridicat însă la nivelul cerinţelor, deoarece anumite întreprinderi, care conform graficului trebuiau să reducă pierderile pînă la finele anului trecut, au înregistrat depăşiri ale acestora iar 341 unităţi economice nu şi-au realizat beneficiile la nivelul planificat. Majoritatea se localizează în industria chimică, alimentară, economia forestieră, industria construcţiilor şi economia locală. Conducerile întreprinderilor în cauză şi organele lor coordonatoare au scăpat de sub control evoluţia acţiunii şi se pare că au considerat că măsurile vor fructifica de la sine. In orice caz, nu au dat dovadă de suficientă exigenţă şi răspundere în aplicarea propriilor decizii, fapt care recomandă ca în 1968 să revadă şi să reevalueze resursele interne şi să amplifice eforturile pentru lichidarea completă a pierderilor. Problema rentabilităţii în economia noastră are insă un caracter complex şi multilateral. Ea nu trebuie să intereseze doar întreprinderile cu pierderile toată linia, sau cu produse nerentabile. In strînsă concordantă cu Directivele Conferinţei Nationale a P.C.R., obţinerea, in continuare, a celei mai înalte rentabilităţi la produse, în întreprinderi şi la nivelul economiei naţionale trebuie să preocupe pe toţi factorii tehnici şi economici. Ca urmare, se impune adîncită analiza rentabilităţii şi introduşi chiar noi indicatori sintetici, care să măsoare mai bine rezultatele activităţii productive, in condiţii de comparabilitate. De mare folos ar fi, de exemplu, raportarea totalului acumulărilor băneşti la totalul fondurilor de producţie şi circulaţie folosite, a sporului de acumulări băneşti la sporul de fonduri utilizate, a creşterii productivităţii muncii la creşterea gradului Înzestrării tehnice pe un muncitor. Aceşti indicatori ar fi capabili să stimuleze utilizarea cît mai completă a fondurilor fixe şi circulante, să contribuie la asigurarea integrităţii valorilor materiale, lichidarea si prevenirea imobilizărilor de mijloace, la eliminarea cheltuielilor neproductive si a pierderilor, corelindu-se mai realist nivelul rentabilităţii cu cel al dotării tehnice. Acţiunea de rentabilizare şi de ridicare a gradului acesteia, începută anul trecut, nu poate fi considerată ca o acţiune de campanie. Rentabilitatea trebuie privită in perspectiva unui şir de ani şi nu truncheată sau limitată la o perioadă, la un scop în sine. Ea este mereu actuală şi din motivul că unele neajunsuri financiare sau, mai bine spus, unele consecinţe financiare ale unor defecţiuni tehnice, tehnologice şi organizatorice persistă şi în 1988. In luna ianuarie au continuat refuzurile din cauza calităţii necorespunzătoare a unor mărfuri, „remarcîndu-se“ în acest domeniu unele întreprinderi aparţinînd industriei uşoare, construcţiilor de maşini, metalurgice şi economiei forestiere. Stăruit, de asemenea, împrumuturile restante, îndeosebi la unele unităţi din cadrul Ministerului Industriei Chimice, Ministerului Industriei Construcţiilor, plus unele din ramurile amintite mai sus. M-am oprit la aceste deficienţe pentru că reflectă oarecum actul finalizării activităţii întreprinderilor RENTABILITATEA — refuzurile influenţînd nefavorabil nivelul producţiei marfă vîndută şi încasată. Iar împrumuturile restante oglindesc imobilizările în stocuri supranormative, fără mişcare şi de prisos, debitori, goluri de mijloace financiare — acte care afectează capacitatea de bun gospodar al banilor statului în cazul întreprinderilor respective. Dar acţiunea de rentabilizare trebuie continuată şi datorită faptului că ea este o parte integrantă a organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii. Urmărind, printre altele, obţinerea unei producţii fizice, productivităţi a muncii şi acumulări băneşti mai ridicate, decît prevederile planului cincinal, cit şi atingerea nivelului normelor de muncă şi de consum, a manoperei specifice pe produs, a preţului de cost realizat în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii se cere dezvoltată perseverent, excluzîndu-se „pauzele“, atitudinea despectativă sau automulţumirea. Important este să nu se disperseze forţele ci, dimpotrivă, să fie concentrate atit spre lichidarea neajunsurilor de natura celor arătate, preîntîmpinînd apariţia altora, cît şi spre acele măsuri care să favorizeze din plin amplificarea eficienţei economice a întregii activităţi productive. O corelaţie care trebuie avută permanent in vedere este cea dintre creşterea nivelului de trai şi sporirea venitului naţional, precum şi între acesta şi rata acumulării. Intre ele există o strînsă dependenţă — care reflectă unitatea între scopul producţiei sociale şi mijloacele înfăptuirii lui — ceea ce presupune că este nevoie ca mărirea rentabilităţii întreprinderilor şi produselor să stea perseverent în centrul preocupării tuturor întreprinderilor şi organelor lor tutelare. Desigur, în socialism, scopul producţiei nu este realizarea beneficiilor, ci satisfacerea nevoilor mereu crescînde ale oamenilor muncii, pe baza dezvoltării şi perfecţionării continue a forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie, iar obţinerea de beneficii cît mai mari reprezintă mijlocul, izvorul de resurse necesare pentru realizarea acestui imperativ. Iată de ce ridicarea eficienţei producţiei şi îndeplinirea sarcinilor sporite ale activităţii economice prevăzute pentru anul 1988 impun gospodărirea cu maximum de eficientă a resurselor materiale și bănești, aplicarea unui regim strict de economii. Ramura sau __, depășirea consumului întreprinderea produsul (n tone) Industria metalurgică laminate feroase 1 148 industria metalurgica cocs metalurgic 23 200 Industria materialelor de combustibil la fabricarea construcții clincherului 19 100 U.C.M.M.A. Bocşa metal 1484 „Rulmentul“-Brașov metal 1429 Dezvoltarea exploatării miniere Căpeni BRAȘOV (corespondentul „Scînteii"). Se investesc sume importante în vederea dezvoltării capacității de producție a întreprinderii miniere Căpeni. Anul trecut aici s-a dat în exploatare o nouă mină , Vîrghița, cu o capacitate anuală de 300 000 tone. înaltul nivel de dotare tehnică, ca şi aplicarea unor metode raţionale de exploatare a cărbunelui au avut ca efect realizarea unei productivităţi cu 20 la sută mai mare şi a unui consum de lemn, cu 15 mc la mia de tone cărbune, mai scăzut decît se realiza la vechea mină Căpeni. După numai şase luni de exploatare, la noua mină s-au atins parametrii proiectaţi. Toate acestea au permis colectivului de la Căpeni să livreze peste prevederile anului trecut o cantitate de 62 485 tone lignit şi mai bine de 5 000 tone brichete. Cît priveşte planul pe primele 40 de zile din acest an a fost şi el depăşit cu mai bine de 800 tone cărbune. In prezent la mina Vîrghiş I se montează o combină de abataj de mare capacitate care va spori productivitatea muncii cu încă 30 la sută. In acelaşi timp, nu departe de Vîrghiş I, se lucrează intens la deschiderea unei noi unităti : mina Vîrghiș II care urmează să intre în exploatare in cursul anului viitor. Ea va asigura 150 000 tone cărbune pe an. PRINDE CONTUR FABRICA DE OSII SI BOGHIURI - BALS Fabrica de osii şi boghiuri, aflată in construcţie la Balş, capătă contur. In cele două hale industriale, care vor adăposti, pe o suprafaţă de 35 000 mp, fabrica de roţi monobloc, au fost turnate circa două treimi din fundaţii. Au fost, de asemenea, începute lucrările la toate obiectivele de deservire şi anexe. Datorită rezultatelor obţinute în cursul anului trecut, cînd pe acest şantier s-a executat un volum dublu de lucrări faţă de cel planificat, cît şi muncii avîntate a constructorilor în perioada care a trecut de la începutul acestui an, prevederile din grafice au fost simţitor devansate, creîndu-se posibilitatea ca la sfîrşitul primului semestru al acestui an construcţia halei de fabricaţie la cald să fie terminată. Subscriind la bunele rezultate obţinute de constructorii din Balş, uzina din Borşa a expediat de pe acum in întregime cele 560 tone de construcţii metalice (ferme de acoperiş, căi de rulare etc.), necesare construcţiei halei respective. (Agerpres) Sincronizarea perfectă a activităţii unităţilor economice în totalitatea lor, prin stabilirea unor corelaţii optime în relaţiile de aprovizionare-desfacere, constituie cheia de boltă a îndeplinirii ritmice a sarcinilor de producţie. Acest deziderat e tradus în viaţă cu ajutorul prevederilor planului. Instrumentul de legătură fiind CONTRACTUL ECONOMIC. E lesne de presupus, în acest caz, importanţa respectării întocmai şi de către toţi partenerii a termenelor, condiţiilor şi clauzelor contractuale. Orice încălcare sau subapreciere, inofensive la prima vedere, ale acestor înţelegeri cu putere de lege, numai de către o singură întreprindere, poate avea repercusiuni dintre cele mai nedorite asupra activităţii întregului „lanţ“ economic. Cunoscînd bine aceste consecinţe, în majoritatea întreprinderilor nu se admite nici un fel de rabat în îndeplinirea exemplară a sarcinilor asumate prin contractele economice. Este dovada unui înalt spirit de responsabilitate în relaţiile bilaterale : furnizor-beneficiar. Şi totuşi, mai sunt situaţii cînd această armonie se dereglează. Cauzele ?... Ni le înfăţişează pe scurt tov. Nicolae Patrubani, directorul Filialei 16 Februarie a Băncii Naţionale. — In nerealizarea întocmai a obligaţiilor de contract, cauzele obiective — adică cele independente şi fără posibilităţi de evitare în întreprinderea respectivă — şi cele subiective se împletesc si uneori se completează reciproc. Obiectiv si subiectiv. Unde se sfîrşeşte aria acestui justificativ si obsedant „obiectiv“, paravan de acoperire a oricărei alunecări din sfera riguroasă a prevederilor contractuale ? Ne oprim la uzina „Independenţa“-Sibiu. Sfîrşitul anului trecut evidenţia existenţa a 111 contracte restante în valoare de aproape 23 milioane lei. De vină ar fi greutăţile în aprovizionarea cu tablă, flanşe, laminate şi ţeava, livrate cu întârziere de combinatele siderurgice din Galaţi şi Reşiţa şi de uzina de ţevi „Republica", din Capitală. Ca urmare, am poposit la întreprinderea bucureşteană. Aici, tov. Angelus Dumitrescu, şeful serviciului desfacere, ne-a relatat: „ Una peste alta, cantităţile de ţevi contractate cu „Independenta" in 1967 au fost livrate la termen sau in avans. E drept, in puţine cazuri s-au înregistrat şi întârzieri. Insă e vorba de cantităţi cu totul reduse. Răsfoind scriptele notăm unele întârzieri chiar de trei luni în livrarea unor ţevi de diferite dimensiuni prevăzute , bunăoară, în contractele 11168 şi 21254. Cazurile sunt rare şi se referă la cantităţi mici. Numai că de cealaltă parte a „rampei", la celălalt capăt al firului, la beneficiar, micile inconsecvenţe contractuale capătă cu totul alte proporţii. Lipsa doar a unui singur reper, din cele cîteva mii ce sunt necesare pentru realizarea fiecărui utilaj fabricat la „Independenţa“-Sibiu, împiedică trecerea acestuia în categoria produselor finite şi, mai departe, livrarea lui către marile şantiere industriale. Deci, ce a determinat la „Republica“ aceste restanţe, ale căror efecte s-au amplificat în progresie geometrică , prezentat la altă adresă tov. ing. Nicolae Ştefan, director general adjunct în Ministerul Industriei Alimentare, care ne-a spus : — Cînd, la sfîrşitul anului 1966, am comunicat planul de producţie mărit ce revenea fabricii de ţigarete „Bucureşti", am mizat pe sosirea la timp din import a utilajelor necesare realizării acestui spor în trimestrul IV. Dar maşinilenu au sosit. — La data stabilirii planului de producţie, în ce stadiu se afla importul utilajelor respective . — Tocmai aici e „nevralgia“. La acea dată nu aveam încheiate contractele cu furnizorii externi. Ele s-au perfectat în lunile martie şi iunie 1967, termenele preconizate şi livrările efective — întârziate la rîndul lor — făcînd imposibilă realizarea producţiei planificate. Cu alte cuvinte, s-a vândut pielea ursului din pădure. Sporuri de plan prevăzute a se obţine prin capacităţi de producţie... ipotetice. Şi, după aceea, cei răspunzători de încălcarea obligaţiilor contractuale vin şi decretează „ce vreţi, cauze obiective". Vălul e prea străveziu. Iată încă o dovadă. La uzina bucureşteană ..Vulcan“, tov. Decebal Ghiţescu, coordonator al disciplinei contractuale, ne purte imediat în temă: „la sfîrşitul anului 1967 aveam 37 contracte nerealizate, in valoare de 4151 000 lei. Altele, însumînd 57 milioane lei, s-au decalat pentru anul 1968“. Cui se datorează ele ? In ordine, lipsei de materiale, neexecutării în cadrul uzinei a sculelor pentru caneluri, unei greşite programări a comenzilor, cu repercusiuni prompte în lipsa de capacitate şi neurmăririi atente a producţiei, începînd cu faza de omologare, lansare şi fabricaţie, şi terminînd cu livrarea efectivă. — Trebuie adăugat, a intervenit tov. Petre Trăilescu, şef birou contracte, că o mare vină o au şi beneficiarii. Pentru ilustrare, ni s-au dat cîteva cazuri. Proiectul de execuţie a cazanelor de 7/14 tone — beneficiar Ministerul Economiei Forestiere — a parvenit uzinei cu 6 luni întârziere, ceea ce a... depărtat termenul de livrare cu o perioadă cel puţin egală. O situaţie asemănătoare o prezintă cazanele de 3 G.cal, executate pentru U.N.C.A.P. Concluzia care se impune este că termenul de „cauză obiectivă“, departe de a fi un fenomen inabordabil şi de acţiune implacabilă, rezidă un modul defectuos în care unele unităţi economice şi forurile lor tutelare reuşesc (sau mai bine zis, nu !) să răspundă sarcinilor contractuale. O asemenea concluzie este întărită de experienţele pozitive ale întreprinderilor în care clauza contractuală este o obligaţie fermă şi unde pentru respectarea sa întocmai nu e precupeţit nici un efort. Discutând, fie cu tov. Vasile Ulmeanu, director al fabricii de becuri „Steaua electrică“-Fieni, fie cu ing. Pompiliu Cojocaru, directorul întreprinderii textile „Bucegi“ din Pucioasa, sau cu Ion Scumpu, inginer-şef al fabricii de sticlărie „Bucureşti", opiniile au fost identice. Sau aproape identice. Fiecare dintre ele atestă completa subordonare a activităţii de producţie realizării ireproşabile a sarcinilor din contracte, finalizării — în circuitul economiei nationale — a eforturilor întreprinderilor. Cît despre caracterul „obiectiv“ al indisciplinei contractuale, practica arată clar : nu fatalitatea este de vină, ci dereglările organizatorice intr-o verigă sau alta a „lanțului“ economic, a complexului de relaţii furnizor-beneficiar-for de resort. Pentru respectarea întocmai a exigenţelor contractuale — conchidea Inginerul-şef al fabricii de sticlărie „Bucureşti“ — este nevoie de eforturi şi căutări continue. De un înalt spirit de responsabilitate materială în toate verigile care acţionează ca parteneri în contractul economic. Dan MATEESCU ÎN RELAŢIILE CONTRACTUALE PARTENERI DE NĂDEJDE! — Motivele sînt două, ne spunea tov. ing. Mihai Bercin, din cadrul serviciului producţie. Adică, întîrzierea cu care ne-am aprovizionat cu oţelurile aliate necesare executării ţevilor solicitate de uzina sibiană, precum şi faptul că „Independenţa“ ne comandă multe mărunţişuri, nerentabile pentru noi. Aşa că lăsăm şi noi aceste comenzi pentru perioadele cînd suntem mai puţin aglomeraţi. — De ce nu grupaţi aceste comenzi... nerentabile pe beneficiari şi termene apropiate ? — Primirea defectuoasă — târzie — a repartiţiilor din partea unor beneficiari e principalul obstacol care stă în drumul acestor grupări, convenabile tuturor părţilor. Cauza „obiectivă" înseamnă pînă acum repartiţii necomunicate în timp util, aprovizionare necorespunzătoare, programare defectuoasă. Parcă, parcă ea începe să capete alte contururi, mai lumeşti. Dar, să mergem mai departe. La fabrica de ţigarete „Bucureşti", directorul ei, Petre Craus, ne declara : — In trimestrul III al anului trecut nu am realizat planul de producţie deoarece Ministerul Comerţului Interior a renunţat să mai preia o cantitate de 229 tone ţigarete, cuprinse în contractul iniţial încheiat. Cel de-al patrulea trimestru s-a încheiat cu o nerealizare de 80 milioane ţigarete „Snagov“ şi 103 milioane țigarete „Litoral“, pe care, de data aceasta, nu le-am putut noi produce datorită nesosirii din import a unor utilaje. Conjugate, aceste restanţe au condus la o nerealizare de peste 32 milioane lei a acumulărilor planificate. Ştiind deci cauzele, ne-am prezentat la Ministerul Comerţului Interior, la serviciul respectiv, unde tov. Vasile Pantazi ne-a adus, bineînţeles, justificările de rigoare : „ Considerînd că vor avea desfacerea asigurată, am acceptat peste cantităţile contractate 1300 tone ţigarete. Prognoza au s-a confirmat şi, in 1967, a trebuit să renunţăm la 900 tone. E vorba, deci, de necunoaşterea exactă a cererii de consum a populaţiei. Adică, de deficienţele proprii comerţului, care se repercutează nefavorabil asupra Întreprinderilor productive furnizoare. Cum rămîne Insă cu restanțele trimestrului IV . Neam LA DERNA: DUBLAREA PRODUCŢIEI DE „ULEIURI POLARE“ ORADEA (coresp. „Scînteii"). Prin valorificarea resurselor interne, iată nici un fel de investiţie, specialiştii Exploatării miniere Voivozi, sectorul Derna, au reuşit să execute şi să pună în funcţiune o nouă instalaţie pentru producerea uleiurilor minerale cu punct de congelare scăzut. Instalaţia a intrat în probe tehnologice şi primele cantităţi de uleiuri obţinute oferă temei să se aprecieze că ea va permite dublarea capacităţii de producţie a uleiurilor polare de către întreprinderea minieră Oradea. Dată fiind marea utilitate a uleiurilor polare în funcţionarea aparatelor cu mecanisme fine şi a instalaţiilor moderne, acţionate pe principii hidraulice sau frigorifice, aceste produse au o mare căutare pe piaţa internă şi internaţională. — PAGINA 3 III..I...............ill