Scînteia, aprilie 1968 (Anul 37, nr. 7660-7689)

1968-04-01 / nr. 7660

DIREC­TE IN CARE TREBUIE ACŢONAT PENTRU CREŞTEREA RENTABILITĂŢII ÎN I­DUSTRIA MINIERĂ Colectivele de nume ,10 ingineri * tehnicieni h,.­­n . minieră •­­se o niţel ' : a sensu­*" pajor ai pr 'rasate de conducerea j • ■••... ,talului în domeniul cres­­ţei activită-UI­ economice . oglindeşte la iniţiativa, ., :ea tor şi pro­funzim­ea cu ta-e ,, - , dar studiile si analizele mcepînd de anul trecut, u , ai.ţiune de în.­laturare a j. . o • Planificate în întreprinde,u. care cu dota­ţie de la b i-vi i» ..,o,-:re a benefi­­f,.1?5..în lr : -rile rentabile. cr£tereaPe ' ‘ de !Ctiune pentru ' »onaiie în ra- , ? H 1 '•'•­** de impor­­“Î.n-!n»ui'■ or ‘sc din înseşi prdpthl ' producţiei mi­căruiâ ' ■ spect asupra Larma mtî eptat atenția colectiv. * .m în Aprinderi a ... . arhrii gradului ut .ne i itaţilor de pro­t aLnir'iît:'nie miniere si in­boia L nr . T Studiile’ ela­dem*^* „* organizarea locurilor ă : V- ■ iselor auxiliare şi posibil foloi'i“ P®* ?c­ um ÎTj_i ț are mai Intensivă a li­tătii Trtilatu­ r Je lucru şi a capaci-K le transP°? d« ... .» ce a permis să se ob­­. sporuri de produc­­­ederile de plan în a­­u tăţile industriei mi­* ;rea cea mai iim­por­ Ing. Victor GÎRJOABA secretar-general în Ministerul Minelor tantă — circa 90 la sută — în chel­tuielile de producţie ale întreprinde­rilor noastre o are manopera, ca­drele tehnice şi economice din unităţi, cu sprijinul specialiştilor din minister, au cercetat cu a­­tenţie resursele de creştere a productivităţii muncii, de stabilire a unui raport mai favorabil intre numărul muncitorilor direct produc­tivi şi auxiliari. S-a pus accentul îndeosebi pe sporirea gradului de concentrare a producţiei pe guri de mine şi pe un număr mai redus de orizonturi şi locuri de muncă, cit şi pe mărirea dimensiunilor unor pa­nouri şi fronturi de lucru. Efectele economice ale măsurilor luate în a­­cest domeniu se reflectă în creşterea randamentului pe post şi reducerea unor cheltuieli materiale. Astfel, micşorarea dispersării activităţii din subteran a determinat reducerea efectivelor de muncitori din proce­sele auxiliare de producţie — trans­port, întreţinere, evacuarea apelor, iluminat etc — iar mărirea dimen­siunilor unor panouri şi fronturi de lucru, pe lingă efectul de concen­trare a producţiei, a contribuit la di­minuarea volumului lucrărilor de pregătire. La creşterea productivităţii mun­cii a contribuit în mare măsură şi aplicarea concluziilor rezultate din analizele privind utilizarea timpului de lucru şi gradul de ocupare a muncitorilor. S-a ajuns astfel la creşterea timpului consumat la locul de muncă şi, implicit, la ridicarea ponderii timpului efec­tiv de lucru în totalul timpului calendaristic. Deşi nu putem afirma că în această privinţă s-a făcut tot ce era posibil, în ultimele luni timpul efectiv de lucru la fronturile produc­tive a crescut cu 5—10 la sută, ceea ce se reflectă direct în sporirea producţiei şi productivităţii muncii, în reducerea cheltuielilor de produc­ţie. Rezultate din ce în ce mai bune în creşterea eficienţei economice a pro­ducţiei s-au obţinut în ultima vreme şi prin valorificarea superioară a unor produse, ridicarea nivelului lor calitativ și diversificarea sortimente­lor. S-au aplicat sau sunt în curs de aplicare o serie de măsuri menite să asigure valorificarea superioară a pi­ritelor, a minereului complex de la Leșul Ursului, a minereului mărunt de fier de la Lueta, a hălzilor de mi­nereu de fier sărac de la Teliuc. Cercetările tehnologice efectuate pentru îmbunătăţirea şi diversifica­rea sortimentelor la o serie de sub­stanţe nemetalifere — caolin, talc, grafit, betonite, nisip pentru turnă­torii, argile refractare, feldspat etc. — sunt, de asemenea, îmbucurătoare. S-au preconizat măsuri ca majorita­­. ... . ..­ .. -ctrrcevfri . .I­gĂSisKîcA-aplicare pe­ scară industrială ince­­pînd din acest an. Conjugată şi influenţată puternic de acţiunea de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, activitatea pentru rentabilizarea întreprinderilor şi produselor a urmărit diminuarea cheltuielilor de producţie şi pe alte căi : reducerea consumului de lemn de mină, a consumurilor specifice de alte materiale şi piese, scăderea chel­tuielilor cu întreţinerea şi exploata­rea utilajului, a cheltuielilor admi­­nistrativ-gospodăreşti şi a celor neproductive. Măsurile aplicate s-au concretizat, anul trecut, într-un spor de acumulări peste plan de 190 mi­lioane lei. Au fost rentabilizate şapte Întreprinderi şi mai multe pro­duse — lignitul extras din subteran, huila energetică de Anina, plumbul în concentrate plumboase, zincul în concentrate zincoase, calcarul meta­lurgic, mica ş.a. Realizări fructuoase au fost obţi­nute şi în primele două luni ale a­­nului 1968 de către un şir de unităţi miniere din Valea Jiului, de între­prinderile miniere Oradea, Ploieşti, Rovinari, Orşova, Combinatul minier Baia Mare, salinele Slănic şi Ocna Mureş etc. Aceasta dovedeşte că soluţiile preconizate în 1967 pen­tru creşterea eficienţei economice au o puternică bază reală. Subliniem că cel mai important efect al măsurilor stabilite pînă a­­cum în acţiunea de organizare ştiin­ţifică a producţiei şi a muncii, de creştere a eficienţei economice — (Continuare in pag. a IlI-a) - f ta­­rţilor aramu­eşene , oriunde pătrunzi spre a-i dealuri cu nume de le­i prin cele patru porţi ? op. Dealul Ştef­ăniţei, Gu-­­­tuta, tăiate oblic de vreme piatra munţilor, Maramu­­se dezvăluie printr-o lume intece incizate în lemn şi f­ir, care individualizează t tirul unui cerc turtit a­l Marmaţiei, spaţiu ondu­doinit de dealuri geometri­ , în ceaţa cărora distingi ce­ti chipuri de voievozi: eu, Bogdan Vodă, Ştefan de­şte. Alături, înţelegi pre­­■ ţa meşterilor anonimi: ţe­­. ’­ari şi iconari tmulgînd nuan­şi smalţuri din ierburi şi ăcini, fierbindu-le într-o al- C Linie unică, moştenită de la o p­­ioraţie la alta, cioplitori d­e porţi di biserici cu turnuri ci­ufite. Cel mai frecvent arta ciopli­­ții se concretizează în porfi, arta fiind cartea de vizită a o­iului de pe aceste meleaguri, pabilă prin simbolurile înscri­­se stilpi să vorbească despre racterul oamenilor, sincer, schis şi ospitalier, ori aprins aspru ca tăişul securii. Stîlpii lifii, în majoritatea cazurilor el — blazonul unei familii de nori căsătoriţi — alteori şase, din desenele lor devin cronici­l­e unei existenţe. In fiecare stîlp meşterul na­­ş­ează datini, simboluri devenite lit, într-un ritm de linii, un­­chiuri şi cercuri în consens cu lasticitatea naturală a stejaru­­­i. Cercul-soare, aspiraţie spre amină şi fecunditate... De la bază, pe faţa stîlpului urcă din­­r-un cerc simplu, primară în­­elegere a facerii, ori dintr-un arpe împodobit cu frunze, bi­­blicul pom al vieţii, mai precis îşneşte cu zvircoliri printre cele două şiruri de motive geo­metrice ori florale incizate pe muchiile stîlpului pînă ajunge în echilibrul luminii. Acoperişul din şindrilă In formă de aripă desăvîrşeşte această arhitectură în care asculţi o muzică încre­menită de veacuri în lemn ori intuieşti esenţe brăncuşiene ple­­dînd întru măreţie şi demnitate. Adesea însă poarta constituie forma miniaturală a pridvoru­lui, de aceea motivele se reiau, se amplifică în întreaga arhi­tectură a gospodăriilor moroşe­­nilor cum de altfel se întîmplă şi în Oltenia şi în Moldova. Dar în toate simbolurile omul este o prezenţă tonică, vie, îşi imprimă aspiraţiile. Borodi din Vad sau Vlad din Sălişte. Ovriş sau Stan Petraş din Săvînta se refugiază cu discreţie după fie­care cîntec caligrafiat in lemn, lăsîndu-l să se rostească ase­meni stihurilor mioritice drept creaţia tuturora... Ion IUGA LOCUL I PE ŢARĂ LA CONCURSUL LEGUMICULTORILOR TIMIŞOARA (coresponden­tul „Scînteii“).­­ Recent la co­operativa agricolă de produc­ţie „30 Decembrie“-Tomnatic a avut loc festivitatea înmînă­­rii drapelului şi diplomei pen­tru locul I pe ţară la concursul legumicultorilor. Anul trecut, cooperatorii din Tomnatic au obţinut pe o suprafaţă de 73 ha, în medie, 46 321 kg legu­me la hectar. Valoarea acestor produse s-a ridicat la 6 321 500 lei, faţă de numai 4 854 500 lei, cît era prevăzut în plan. Pen­tru acest an, cooperatorii din Tomnatic sunt hotărîţi să dez­volte realizările obţinute. Ei au prevăzut mărirea suprafe­ţelor afectate culturii legu­melor la 84,42 ha. In curînd, de pe cele 2 ha de seră va în­cepe culesul primelor cantităţi de roşii. PROLETAR­ D AN TOATE TÂRÎLE, UNIfI-VÂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXVII Nr. 7660 Luni 1 aprilie 1968 4 PAGINI -30 BANI SPORT FOTBAL Etapa a XVII-a, ATLETISM Surpriză in crosul „L’Huma­­nité“ (corespon­denţă specială din Paris) * CICLISM Prima e­­tapă a „Turului Marocului“ (Moi­­ceanu pe locul 6) TENIS Ţiriac şi Năstase in semifi­nalele turneului de la Roma TENIS DE MASA C­apionii naţionali / 1968 Alte ştiri din ţară şi de peste hotare în pagina a lll-a \ '-i' . .. •’» Duel între „uriaşi" în meciul c­e rugbi Griviţa roşie — Steaua Vizita preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer d in Finlanda Duminică la amiază a părăsit Capitala, plecînd spre Helsinki, pre­şedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care, însoţit de ministrul afacerilor externe, Cor­­neliu Mănescu, va face o vizită o­­ficială in Finlanda, la invitaţia gu­vernului finlandez. La plecare, pe aeroportul Bănea­­sa, erau prezenţi tovarăşii Ilie Ver­­deţ, prim-vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri, Alexandru Dră­­ghici, Janos Fazekas, Gheorghe Ră­­dulescu, Vasile Vîlcu, Iosif Banc, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Mănescu, Gheorghe Gaston Marin, membri ai guvernului şi alte per­soane oficiale. A fost de faţă Seppo Olavi Ai­­namo, însărcinat cu afaceri ad-in­­terim al Finlandei la Bucureşti. (Agerpres) HELSINKI 31.— Trimişii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu şi Mircea S. Ionescu, transmit: După un zbor de aproximativ patru ore, avionul special, la bordul căruia se aflau preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, şi ministrul afacerilor­­ externe, Corneliu Mă­ceşc­u, a aterizat ş­i aer­oportul Seutula. Dominat de majestuoase păduri prin care şi-a răsfirat piste­le, aeroportul capitalei finlandeza şi-a primit oaspeţii într-o atmosfe­ră sărbătorească — expresie a re­laţiilor de stimă şi prietenie ce s-au dezvoltat în zilele noastre între România şi Finlanda. Arbo­rate pe frontispiciul aerogării, se profilau pe fundalul cerului nordic drapelele de stat ale României şi Finlandei. La coborârea din avion, oaspeţii români au fost salutaţi cu căldură de preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Finlandei, Mauno Koivisto, şi de ministrul afacerilor externe, Ahti Karjalainen. Premierul finlan­dez a prezentat apoi oaspeţilor celelalte persoane oficiale venite în întîmpinare : Aarje Simonen, mi­nistrul justiţiei, Vaino Leskinen, ministrul comerţului şi Industriei, Arjeo Kemnonen, comandantul şef al armatei, Teuvo Aura, preşedintele Consiliului municipal al oraşului Helsinki, Lauri Aho, primarul ora­şului Helsinki, precum şi alte per­sonalităţi ale vieţii politice finlan­deze. Au fost de faţă Niculai Ioan Vancea, ambasadorul României la Helsinki, membri ai ambasadei şi ai agenţiei economice a ţării noastre în Finlanda, precum şi Kaarlo Veikko Mäkele, ambasadorul Vis­­landei la Bucureşti. Erau, de asemenea, prezenţi nu­meroşi ziarişti finlandezi şi cores­pondenţi ai presei străine. O companie de elită a forţelor armate finlandeze a prezentat o­­norul. După intonarea imnurilor de stat ale celor două ţări, premierii României şi Finlandei au trecut o revistă garda de onoare. Primii miniştri ai celor două ste­te, precum şi celelalte personali­tăţi au luat­ apoi loc In maşinile oficiale, Indreptîndu-se spre reşe­dinţa rezervată oaspeţilor români, în marele Hotel Marski. La reşedinţă, premierul Mauio Koivisto şi ministrul afacerilor ex­terne, Ahil Karjalainen, s-au intre­ţinut cordial, la o cupă de şam­panie, cu preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi ministrul afacerilor externe, Core­neliu Mănescu. In timpul ziborului deasupra teri­toriului Uniunii Sovietice, preşedin­tele Consiliului de Miniştri al Ro­mâniei, Ion Gheorghe Maurer, a re­dresat de la bordul avionului o te­legramă de salut preşedintelui Con­siliului de Miniştri ai UJLS.&, Aiexei Kssîghia. Primii miniştri ai celor două ţâri pe aeroportul din Helsinki JURĂMÎNT SOLEMN Cazarma am găsit-o aceeaşi şi to­tuşi alta. Un aer proaspăt, sărbăto­resc, de o solemnitate degajată m-a intîmpinat chiar de la intrare. In dimineaţa zilei de ieri, întîlnirile cu cei mai tineri ostaşi, discuţiile cu comandanţii şi educatorii lor, pro­gramul deosebit de bogat al activi­tăţilor culturale şi sportive — toate erau străbătute de sensul unui eve­niment major in Viaţa ostăşească — depunerea jurămîntului militar. Act solemn, bogat in semnificaţii, cu răs­­frîngeri profunde în viaţa fiecărui ostaş, act prin care triitul se leagă să-şi apere glia strămoşească pînă la moarte. Cu o parte din ostaşi, care ieri au depus jurămîntul militar, m-am în­treţinut înainte de ceremonie. — Ar fi multe de spus... — m­i-a mărturisit soldatul V. Coman. îmi place aici. Există multă solicitudine din partea comandanților. M-am a­­comodat repede. Mi-am făcut şi prie­teni. Pentru jurămînt m-am pregătit, între altele, obţinînd rezultate foarte bune la trageri. ■Niciodată, ca în această solemnă şi, dialogul soldatului Coman cu pa­tria, ca şi al celorlalţi, n-a fost mai direct şi mai deschis. „Eu, cetăţean al Republicii Socialiste România, in­­trînd în rîndurile forţelor armate, jur să fiu devotat poporului munci­tor, patriei mele şi conducerii de stat a Republicii Socialiste România“. Cu alţi tineri ostaşi, printre care S. Enache, I. Lăbunţ, D. Badea, C. Guiu am schimbat cîteva păreri după ce au depus Jurămîntul. Ei ştiu că li se poate încredinţa orice misiune, că sînt ostaşi adevăraţi, că nu vor mai fi priviţi ca nişte „boboci" neiniţiaţi nu ale milită­­riei, deşi fiecare îşi dă seama că greul abia începe. Însuşirea meseriei armelor nu-i o treabă simplă şi u­­şoară. Ea cere dăruire, eforturi, stă­­pînire de sine, spirit de sacrificiu. Iar fiecare este convins că prin muncă va izbuti să se formeze ca luptător adevărat. Stau mărturie rezultatele de pînă acum. — La tragerile de iniţiere cu auto­matul — ne spune căpitanul V. Man­­olo — toţi militarii din subunitate au tras foarte bine. Am încredere in ei. Sunt sigur că şi la celelalte categorii de pregătire vor obţine performanţe ridicate. Cînd m-am despărţit de tinerii ostaşi, peste cazarmă şi depărtări parcă mai răsuna încă ecoul jură­mîntului şi al „Trei culorilor“. Ni­meni dintre ei nu va uita această zi. Pe cîmpurile de instrucţie, la aplica­ţiile tactice, în sălile de specialitate, jurămîntul depus ieri va fi continuu întărit prin fapte demne ale celor cărora li s-a încredinţat înalta mi­siune de apărare a patriei socialiste. LecotMMt-colonal­a STRUJAN PE CÎTEVA ARTERE NAŢIONALE ! Cu ochiul turistului exigent A venit primăvara! O dată cu ea sporeşte dorul de drumeţie. Şi pentru că valul turiştilor începe să se urnească din loc şi se va îngroşa continuu în lu­nile următoare, se pune în mod firesc întrebarea : ce pregătiri se fac pentru ca turiştii să fie întimpi­­naţi cum se cuvine . Am căutat răspuns la aceas­tă întrebare în raidul-an­­chetă întreprins de cores­pondenţii ziarului în jude­ţele Suceava, Iaşi, Alba, Prahova şi Sibiu. Menţionăm, de la în­ceput, că toate aceste ju­deţe sunt bogate în obiec­tive turistice, care suscită interesul iubitorilor de drumeţie din ţară şi de peste hotare. In cadrul pregătirilor, un loc important 11 ocupă a­­menajarea şi marcarea drumurilor şi potecilor, în vederea înlesnirii accesu­lui şi orientării turiştilor. Anul acesta, turiştii vor găsi noi drumuri asfaltate, căi de acces mai bune spre diferite obiective. Amin­tim, între altele, că au fost asfaltate şoselele Tîrgu Frumos — Hîrlău — Boto­şani, Tîrgu Frumos — Paş­cani — Moţca, drumurile spre mînăstirile Putna, Vo­­roneţ, Humor ; pînă la 10 iunie se va da în circula­ţie drumul modernizat Su­­ceviţa — Vatra Moldovi­­■tei — Sadova — Cîmpu­­lung Moldovenesc, care străbate unul dintre cele mai frumoase trasee turis­tice. Trebuie spus insă că multe drumuri, chiar din­lea Prahovei, în unele puncte — Cîmpina, Co­marnic, Sinaia — asfaltul este deteriorat, viiturile si noroiul împiedică circula­ţia normală a autovehicu­lelor. N-am întîlnit nici măcar urmă de picheri sau cantonieri care să lu­creze la curăţirea şi repa­ratul şoselei. La sfîrşi­t de cele de pe trasee tu­ristice binecunoscute, au suferit în timpul iernii de­teriorări, iar reparatul lor întîrzie ; alte drumuri ur­mau să fie modernizate, dar executarea lucrărilor e tărăgănată. Să luăm, de pildă, drumul național de pe Valea Teleajenului, care străbate locuri de o rară frumusețe. De la Vălenii de Munte în sus, drumul se află într-o stare de com­pletă deteriorare, este plin de denivelări, lipsit de in­dicatoare şi semne de o­­rientare. Pe şoseaua na­ţională care străbate sa­tul anului trecut trebuia terminată asfaltarea dru­mului de la Iugani la Mirceşti, unde se află casa memorială „Vasile Alecsandri“, dar lucră­rile nu s-au terminat nici pînă acum. Intr-o stare proastă se află şi drumu­rile Sibiu — Păltiniş (30 de km), cele care duc spre mînăstirile Probota, Rîşca şi Slatina (judeţul Su­ceava). Lucrurile nu stau bine nici in ce priveşte rolul informational pe care tre­buie să-l îndeplinească şo­seaua, strada, poteca in o­rientarea turistului. Vechi­le indicatoare, marcaje şi placarde turistice, dacă nu au dispărut, sunt degrada­te, iar altele noi n-au fost pregătite. De altfel, pentru că suntem­ la capitolul in­formării turistice, se poate spune că se vor repeta, dacă nu se vor lua măsuri, situaţiile din anii trecuţi, cînd tipăriturile, hărţile şi alte materiale de informa­re turistică au apărut tîr­­ziu sau după trecerea se­zonului. La O.N.T. Alba am aflat că se lucrează la hărţi turistice ale judeţului. Vor folosi ele turiştilor ? l-am întrebat pe tov. Ion Rada, directorul agenţiei judeţe­ne O.N.T. „Vor fi cîteva hărţi de uz intern, pentru informarea noastră“, ni s-a răspuns. Exact ceea ce tre­buia demonstrat. Turistul va fi nevoit să facă inves­tigaţii pe cont propriu. Pornind la drum, turis­tul este interesat să ştie dacă va găsi sau nu pe tra­seul ales posibilităţi de ca­sare şi masă, unităţi de de­servire. In urma constatărilor fă­cute şi a discuţiilor purtate cu prilejul raidului, suntem­ in măsură să anunţăm că, faţă de anul trecut, locurile raid anchetă de popas s-au înmulţit şi, în plus, au apărut sau vor apărea noutăţi care oferă surprize plăcute turiştilor. Iată cîteva. Pe Valea Pra­hovei, la intrarea în Sinaia (punctul Pîrîul Rece), s-au montat căsuţe turistice cu 60 de camere de cite 2—3—4 locuri ; la complexul Ca­­raiman din Buşteni s-a dat în folosinţă un hotel cu 60 de locuri ; la ieşirea din Si­naia (spre Braşov) se va deschide restaurantul „La calul bălan“, cu mobilier rustic, unde se vor servi mîncăruri preparate după reţete proprii. La Alba Iulia, unde anul tre­cut au poposit 120 000 de turişti din ţară şi de peste hotare, se construieşte un camping cu o terasă-restau­­rant pe malul Mureşului, în apropiere de comuna Oarda (în triunghiul format de şoseaua E 15 A, Mureş şi Sebeş). La motelul Bu­cium (Iaşi) s-a dat în folo­sinţă un camping cu 100 de N. BRUJAN, C. CA­­PRARU, M. CORCACI, ŞT. DINICA, N. ŢUICU corespondenţii „Scînteii" (Continuare in pag. a III-a) ANGLIA în faţa „blocadei” celor 6 Costin C. KIRIŢESCU doctor in economia La începutul lunii a­prile, Confe­rinţa miniştrilor de externe al ţă­rilor din Piaţa Comună va relua la Luxemburg discuţiile privind ade­rarea Angliei la acest organism in­ternaţional. Ar fi greu de socotit de cite ori a fost pusă pînă acum această problemă pe ordinea de zi a forurilor conducătoare ale Pieţei comune. Ce motive Îndeamnă Anglia, cu toate nenumăratele eşecuri suferite pînă acum, să persevereze In dorin­ţa de a pătrunde în Piaţa comună ? Răspunsul la această Întrebare­­ dă istoria Angliei, care fără îndoială reprezintă una din paginile cele mai pasionante ale istoriei omenirii. Dacă n-ar fi de luat în considerare decit epoca modernă , o ţară insulară care devine inima celui mai mare imperiu colonial, stăpină a o­­ceanelor şi implicit a comerţului mondial, un pămint bucolic care se transformă pe rind In atelierul manufacturier al lumii, apoi in ţara de baştină a marii industrii mecani­zate, leagăn al modului de producţie capitalist. Anglia este prima ţară mare de pe glob care şi-a îngrămădit încă de la mijlocul secolului trecut peste 50 la sută din populaţie In oraşe (în prezent: 80 la sută, restul de 20 la sută fiind constituit In mare parte din orăşeni care preferă să locuiască la ţară). Agricultura a devenit intre timp o povară pentru economie, ea depinzînd de subvenţiile statului In­tr-un asemenea grad, Incit s-a ajuns de curînd, pentru motivul realiză­rii de economii bugetare, să se facă propunerea insolită de a se contopi ministerul agriculturii cu acela al... pensiilor. Este limpede că o ase­menea orientare a economiei insulare britanice nu putea fi decît rodul sui-generis al imperiului, al miilor de fire care, peste întinsul apelor, legau metropola de posesiunile ei coloniale, iar mai tîrziu de țările Commonwealth-ului. Astăzi însă, potrivit legilor impla­cabile ale dezvoltării istorice, impe­riul s-a prăbuşit, Commonwealth-ul — care n-a putut niciodată constitui un bun înlocuitor al imperiului co­lonial — se pulverizează, miile de fire s-au rupt sau se rup unul după altul. Rezultatul acestei involuţii este semnificativ. Balanţa de plăţi externe a Angliei se soldează mereu cu defi­cite. în 1967, de exemplu, deficitul s-a cifrat la 650 milioane lire ster­line, față de 133 milioane în 1966. Principala cauză a deficitului este (Continuare in pag. a IV-a)

Next