Scînteia, aprilie 1968 (Anul 37, nr. 7660-7689)

1968-04-08 / nr. 7667

PAGINA 2 A­ctualitatea culturală Viaţa muzicală Emilia Pe­ r De mai mulţi ani, sta­giune de stagiune, ne în­tâlnim cu Emilia Petrescu. Este interpreta ideală a glasului de soprano din marile opere vocal-simfo­­nice ale clasicilor, unde a­­duce miresmele suave ale acelui aer pur al înălţimi­lor, al contemplării spre care tinde gîndirea lor dă­ruită omului. Concertele de muzică veche, reconstitui­rile atit de modeme ale muzicii barocului, aproape că nu se petrec fără un motet, un coral, o arie din­­tr-o cantată, dacă nu un număr solistic amplu, cîn­­tat de Emilia Petrescu. In opera preclasică e Popee sau „Servitoare stăpină", temerari Clorindă sau — mai ieri — îndrăgostită Cleopatră. Extazul liric al liedului romantic ii este drag, după cum partiturile noi, chiar și cele de severi instrumentalizare a stilu­lui vocal, nu-i sunt străine. Cercetează, descoperă fi el­fére, ca intr-un muzeu so­nor de autentici cultură muzicală, bucuria interpre­tărilor ei sensibile si inteli­gente. E unul din acei rari artişti in preajma cărora muzica se simte întotdeau­na în siguranţă, egală cu ea însăţi, aproape fără a­­cele „dispoziţii vocale** mai mult sau mai puţin favo­rabile, atit de obişnuite chiar şi celor mai iluştri cîntăreţi. Emilia Petrescu este o certitudine de îm­plinire artistică. Permanenta vibraţie a­­fectivă a interpretărilor se realizează nu numai prin receptivitatea faţă de tot ceea ce cvită, ci si prin cu­riozitatea artistică nicioda­tă încheiată sau obosită de a mai căuta. Repertoriul imens creşte mereu fi­erte opere vocale ale compozi­torilor noştri, din toate ge­neraţiile, deci de stiluri di­verse, nu au intrat in viaţă călăuzite de arta ei de a rosti cuvintul, poezia edi­­jată! Şi nn recitalul de a­­cum ctteva zile cele „Trei cîntece pentru Till“, de Fe­­licia Donceanu, pe versuri de George Călinescu, s-au susţinut excelent un pro­gram intr-o încadrare pres­tigioasă („Trei poeme“ de Debussy pe versuri de Mal­larmé şi Trei lieduri, de Hugo Wolf). Aceasta, şi da­torită unei tălmăciri pline de gust şi de atenţie faţă de ceea ce era esenţial in ele, din punctul de vedere al originalităţii muzicii. Emilia Petrescu erită în­totdeauna într-un anumit fel, cu un glas pur, tandru, dulce, cu o candoare şi o seninătate de muză lirică. Nu e monotonă, fiindcă reuşeşte să fie subtilă ; eni­­tul ei variază tn nuanţe discrete şi multiple de con­centrare a emoţiei, tn gra­daţii gindite de intensitate fi fineţe a expresiei. Nu a încercat decit tn ocazii rare teatrul muzical (deşi am credinţa că ar fi reuţit fi acolo), îmi amintesc de liedul „Margareta toreund", de Schubert, după „Faust" de Goethe, această viziune tragică a neliniştii femeii care iubeşte, cu şi fără spe­ranţă, creat cindva in di­mensiunile lui dramatice, dar in maniera care ii este proprie . Un palpit interior, o durere care nu strigă, ci murmură tinguitor sufe­rinţa. Revenim la recitalul care ne-a sugerat aceste rîn­­duri: o seară de muzică pe care cu plăcere ai reas­­culta-o curind, de la me­lodiile agreabile de Benja­min Britten, la liedurile inedite ale lui Wilhelm Kempff şi cele, mult eri­­tate pentru farmecul lor, ale lui Richard Strauss. O seară in care prezenţa lui Alexandru Sumski a de­monstrat că acompania­mentul pianistic este un a­­trăgător si plin de posibili­tăţi domeniu al artei, a­­tunci cînd este practicat de un muzician. Ada BRUMARU Nikita Magaloff în epoca noastră, a ra­diodifuziunii, a discului, a televiziunii, este firesc să apară un mare număr de pianişti. „Oceane de pia­nişti...“ cum spunea Geor­ge Enescu. Unii dintre ei buni, alţii chiar foarte buni ! Dar puţini vor fi a­­ceia care vor trece dincolo de limitele profesiei, care vor putea să se identifice cu acel „inefabil“ — despre care vorbea cu atîta patos George Călinescu — al ma­rilor capodopere muzicale, recurgînd nu numai la no­ţiunea de „meşteşug stăpî­­nit cu fermitate", ci tinzînd spre mult dorita, dar ade­sea inabordabila noţiune de „măiestrie", ce nu poate fi raportată direct decit la bogatul conţinut de idei şi sentimente al autenticelor creaţii tălmăcite. Un astfel de pianist poa­te fi considerat Nikita Ma­galoff ! Desigur, acelora care s-au obişnuit cu spiritul „dionisiac" al unui Sviatos­lav Richter, care te cutre­mură prin forţa gigantică a expresiei sale, uneori cu rezonanţe de „clar-obscur“ rembrandtian, alteori cu „gustul amar" al „tristului neant" expresionist, „apo­linicul" Nikita Magaloff ne va apărea — cel puţin la începutul contactului cu minunata sa artă — ca fiind ceva ieşit cu totul din comun, şi de ce nu am spune-o, chiar foarte stra­niu.... Aşa ni s-a înfăţişat redînd geniala „Sonată in re major, K.V. 576" de Mo­zart ; in alte cuvinte, mai glacial, mai puţin direct si uneori umbrit de mici im­perfecţiuni sub aspectul „perlajului mozartian". Si totuşi, in ceea ce priveşte construcţia măreţului edi­ficiu sonor a fost de-a drep­tul impresionant, cum iz­butea, cu o mare economie de mijloace, să unească in­tr-un tot unitar, insepara­bil — ca un monolit de granit — multiplele şi con­trastantele secţiuni ale a­­cestei sonate. Si dacă ac­ceptăm că a „interpreta expresiv" înseamnă in pri­mul rînd a „construi efi­cient“, Nikita Magaloff ră­­mîne si sub acest raport un astru de prima mărime. Punctul culminant al se­rii l-a constituit indiscu­tabil prezentarea la un înalt nivel artistic a celor trei sonate — „re major“, „şi major“, „re major" — de Scarlatti. Cit de clar a re­ieşit că esenţa muzicii a­­cestui mare maestru anun­ţă crepusculul polifoniei baroce şi în acelaşi timp zorile unei noi epoci, nu mai puţin atrăgătoare, a melodiei acompaniate, e­­poca strălucitoare a con­ceptului armonic ! Dar ta­lentul remarcabil al lui Ni­kita Magaloff a izbutit si reliefeze si o latură mai aparte a acestui triptic pianistic : sensul discret al unui romantism de contin­genţă brahmsiană (in so­nata in „si major"), „cla­sică" in elementele de for­mă si „romantică" in fer­mecătorul ei conţinut. So­nata in „si bemol minor" opus 35 de Chopin a fost înfăţişată cu o nobleţe re­ţinută, impresionindu-ne puternic în special secţiu­nea a 3-a — „Marche fu­nebre" — în care interpre­tul a eliminat orice fals patetism, orice contraste stridente, mergînd spre o­­bîrşiile tainice, la o esenţă spiritualizată, unde marile creaţii îşi pierd urmele în umanitate. După „serenada în la" de Strawinsky, o lucrare mai puţin reprezentativă din perioada neoclasică a au­torului, după părerea mea neinspirat inclusă în pro­gram, am fost răsplătiţi din plin prin tălmăcirea splendidă a celor „șase studii după Paganini" de Liszt. Aceste ample studii pianistice au fost redate convingător, departe de ceea ce numim „interpre­tare edulcorată“ sau ceea ce ar constitui un „tehni­cism în sine"... Nikita Magaloff a fost și solistul Filarmonicii de Stat „George Enescu", sub conducerea dirijorului Mir­­cea Popa, într-un concert în care ne-a demonstrat că acel eroic şi strălucitor „Concert imperial" de Beethoven poate fi înţeles şi interpretat şi sub o altă prismă­­ a interiorizării. Doru POPOVICI PREMIERE TEATRUL „BARBU DELAVRAN­CEA“ prezintă la 11 aprilie pre­miera piesei „Hora Domniţelor", de Radu Stanca. Regia: Sorana Co­­roamă. Muzica : Liviu Glodeanu. Co­regrafia : Vera Proca-Ciortea. „CA LA TANASE“ este titlul spec­tacolului prezentat ieri seară, in premieră, de Teatrul satiric-muzical „C. Tănase". Autori: Jack Fulga si H. Nicolaide ; muzica — Florentin Delmar, Gelu Solomonescu, Florin Comisei, V. Veselovschi; regia — Nicolae Dinescu; dirijor Sile Dinicu. TEATRUL „MATEI MILLO" DIN TIMIŞOARA a prezentat la 4 apri­lie, in premieră, comedia „Madame Sans-Gene" de V. Sardou și F. Mo­reau. Director de scenă — Marietta Sadova. Decorurile — Mircea Maro­sin. Costumele — Emilia Jivanov. Simbătă, 6 aprilie la TEATRUL DE STAT TURDA a avut loc pre­miera spectacolului cu „Hangița", comedie în 3 acte de Carlo Goldoni. Regia — Val Mugur, Colectivul TEATRULUI DE STAT DIN SIBIU prezintă pe scena tea­trului „Lucia Sturdza Bulandra“ două spectacole din repertoriul său (in zilele de simbătă 13 si respectiv duminică 14 aprilie). Publicul bucu­­reștean va avea prilejul să vadă piesa-poem „Ostatecul“ de Radu Stanca (regia: Ariana Stoica), pre­cum $i drama „Rosmersholm" de Ib­sen (în regia lui Aureliu Manea, stu­dent in ultimul an al I.A.T.C. „I. L. Caragiale"). TEATRALE CALEIDOSCOP De piatră... O măsură binevenită a Comite­tului de cultură şi artă al Capita­lei are în vedere înlocuirea trep­tată a unor busturi rudimentare care — plasate în parcul Herăstrău — au făcut obiectul multor critici apărute în presă. Menite să evoce personalităţi de seamă ale culturii române şi universale, aceste bus­­turi concepute naturalist şi reali­zate în serie, multe dintre ele de­teriorate, în loc să înfrumuseţeze urîţesc — de mulţi ani — faţa unuia dintre principalele locuri de agrement ale oraşului. Dar, detro­nate de pe socluri, indezirabilele statul nu se îndură parcă să pă­răsească parcul. Una s-a strecurat în tufişurile de lingă , biblioteca „Alexandru Sahla“. Alta şi-a as­cuns faţa după zidurile sălii de ex­poziţie (pavilionul „C“) şi tot aco­lo, chiar lîngă aleea principală, pe unde se perindă mii de bucureş­­teni, zac răsturnate în iarbă încă două sculpturi. Ele reprezintă — de mai bine de două săptămîni — un fel de „monumente“ ale negli­jenţei edilitare. Paradoxal — ni­meni nu pare direct responsabil de această situaţie : cei care au hotărît înlocuirea busturilor nu dispun de mijloacele necesare scoaterii lor din parc, iar administraţiei par­cului Herăstrău nu-i revine, ofi­cial, nici un fel de obliga­ţie — în competenţa ei intrînd hor­ticultura, nu plastica ! Iar bustu­­rile refuză să plece singure, rămî­­nînd... de piatră în faţa oricăror argumente (din solidaritate, proba­bil, cu suratele lor care continuă să stea, nederanjate, pe socluri, în alte puncte ale frumosului parc). "Prin tufişuri se şopteşte că, de­­ fapt, se aşteaptă ca aceste rebuturi artistice să fie „repartizate“ altor parcuri din ţară. Sperăm că nu-i adevărat... Oricum, reproducem mai jos — în atenția forurilor com­petente — un instantaneu din par­cul Herăstrău... Sezon umoristic După o pauză cam lungă, cari­catura apare din nou la întâlnire cu publicul în Salonul umorişti­lor (vernisajul la 10 aprilie, în rotonda Ateneului). Aşadar un motiv de veselie. Organizatorii expoziţiei ne asigură de calitatea participării, întîlnim nume presti­gioase, Gopo, Cik Damadian, Taru şi alţi maeştri ai genului, alături de artişti tineri — Iosif Teodorescu, Ion Dogar-Marinescu, Mihai Grosu. După zece ani de cînd nu ne-am mai întîlnit cu caricatura într-o astfel de expoziţie, să sperăm că această confruntare... va stîrni sa­tisfacţia publicului. Dacă vom consemna şi expoziţia de desene umoristice ale lui D. Negrea des­chisă în Sala Magheru, putem spu­ne că umorul are în această pri­măvară un sezon bun. c­inema • Eddie Chapman, agent secret : PATRIA — 12 ; 15 ; 18 , 21, LUCEAFĂRUL — 12 ; 15;15 ; 18 ; 20,45. • Topkapy : SALA PALATULUI (seria de bilete 2321 — orele 17,30 și seria 2322 - orele 20,30), REPU­BLICA (completare Flori pentru litoral) — 11,30 ; 13,45 ; 16,15 ; 18,45 ; 21,15, BUCUREȘTI (completare Cînd frumosul este util) — 11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21. • Eu, eu, eu... şi ceilalţi : CAPITOL — 11,15 ; 13,30 ; 16; 18,30; 21, FEROVIAR — 10,30; 13; 15,30; 18,15; 21. • Cele trei nopţi ale unei iubiri : CENTRAL — 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 , 20,30. 0 Intoarce-te : FESTIVAL — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. • Regina cîntecelor : CINEMATECA — 10 ; 12,30 ; 16,30. • Noul locatar : VICTORIA — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. • Trei grăsuni : LUMINA — (completare Pepite) — 11 ; 12,45 ; 14,45 ; 16,45 ; 18,45 ; 20,45. • Tom și Jerry : DOINA — (completare Fuga Das­­căi) — 10,30 ; 12 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30, FLOREASCA (completare Duşca) — 11,30 ; 14 , 16. • Post-sezon : UNION — 15,30 ; 18 ; 20,30. Sin Egiptul nou — Ultimele scrisori — Flori și isecte — Gustav modifică — Jucătorul : TIMPURI NOI — 9—21 în continuare. • Eroii de la Telemark : GIULESTI — 15,30 ; 18 ; 20,30, ARTA — 11,45 ; 14,15 ; 17,15 , 20. • Leul african : ÎNFRĂȚIREA INTRE POPOARE (completare Miracole) — 16 , 18 ; 20,15, MOŞILOR (completare Năică pleacă la București) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Hocus-Pocus : EXCELSIOR (completare Cînd fru­mosul este util) — 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,15 ; 20,30 MODERN (completare Flori pentru litoral) — 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. • Am întîlnit ţigani fericiţi : DACIA (completare Plinea noastră) — 8,30—16,30 în continuare ; 18,45 ; 21. POPULAR (completare Daţi-mi un calmant) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Doctorul Aumădoare : BUZEŞTI (completare Orizont ştiinţific nr. 1/1968) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Escroc fără voie : CRINGAŞI (completare Flora australiană) — 15,30 ; 18 , 20,30. • pentru cîţiva dolari în plus : GRIVIŢA — 12 ; 15 ; 18 ; 20,45, GLORIA - 11,45 ; 14,30 ; 18 ; 20,45. • Sfîntul la pindă : BUCEGI (completare Orizont ştiinţific nr. 12/1967) — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. VOLGA (completare încercări) — 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. S Reîntoarcerea lui Surcouf : UNIREA (completare acum­a dragostei) — 15,30 ; 18 , 20,30. 0 Răpirea fecioarelor : TOMIS — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. FLAMURA — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30, (la ambele completarea Cînd frumosul este util): AURORA (completare Flori pentru litoral) — 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,30. • Blestemul rubinului negru : FLACĂRA — 14,30 ; 16,30 ; 18,30 ; 20,30, RAHOVA — 15,30 ; 18 ; 20,30. • Un bărbat și o femeie : VITAN (completare Mi­tică şi formula lui de viaţă) - 15,30 ; 18 ; 20,30, MUNCA (completare Gustav ştie mai bine) — 14 , 16 ; 18,15 ; 20.30. • Noaptea nunţii în ploaie : MIORIŢA (completare Orizont ştiinţific nr. 1/1968) — 12 ; 15.30 ; 18 . 20,30 FLOREASCA - 18 ; 20.30. • Im­purare trecătoare : COSMOS (completare Creierul) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Cei șapte samurai : VIITORUL — 15 , 18 ; 21. 0 Cu toată viteza, înainte : MELODIA (completare Flori pentru litoral) — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. • Sindbad marinarul : PROGRESUL (completare Lupta internă a speciilor) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • Două bilete la matineu : LIRA (completare Cu dansatorii maghiari In Grecia) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • Capcana : DRUMUL SĂRII (completare Gustav și cioara nerecunoscătoare) — 15 ; 17,30 ; 20. • Dragostea unei blonde : FERENTARI (completare Anatolia ospitalieră) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • O lume nebună, nebună, nebună : COTROCENI - 15,30 ; 19. • Nu uita gara Lugovala : PACEA (completare împlinire) —16 , 18 ; 20. ÎN SĂLILE DE CONCERTE l­a „I SOLISTI DI ROMA". Cu un deosebit interes sunt aşteptate concertele formaţiei „I solisti di Roma" (10 şi 11 aprilie, la Ateneu). Cvintetul italian închină arta interpretării sale muzicii preclasice : Albinoni, Geminiani, Vi­valdi, Scarlatti, Telemani... Şi aceasta nu intîmplător. Membrii formaţiei des­făşoară pe lingă activitatea concertistică o muncă ştiinţifică de cercetare, de documentare, de pătrundere în universul manuscriselor muzicale ce datează din secolele XVII, XVIII. Este cheia unei pure interpretări a muzicii acelor epoci, de tălmăcire a celor mai fine nuanţe, sonorităţi.­­ Apreciem iniţiativa Filarmonicii de a prezenta, pentru Centrul univer­sitar Bucureşti, lucrări de Corelli, Vivaldi, Bach, Rameau! Aşa­dar, marţi, la Ateneu, ora 20,30, Paul Popescu, Mihai Constanti­­nescu, Radu Aldulescu, cu orchestra Filarmonicii, prezintă muzică preclasică pentru studenţi. CLA ARAD, reţine atenţia „Festivalul Bach“ care va fi prezentat la 13—14 aprilie de către corul şi orchestra simfonică ale Filarmonicii de Stat din lo­calitate dirijate de Jan Hugo Huss. Programul include Suita a II-a în si minor (solist flautistul Gheorghe Mureşanu), Cantata „Cearta dintre Phoebus şi Pan", Concertul brandemburgic nr. 3 şi Cantata „Magnifica“. Solişti : baritonul Octav Enigărescu, tenorul Nicolae Stan de la Teatrul muzical din Braşov, precum şi cvartetul arădean „Edith Mathe“, Elena Covaci, Aurel Ghender şi Petre Bogdan. PUBLICITATE CU ENIGME Privim de departe marele panou de afişaj din Piaţa Cosmonauţilor. Atenţia ne este atrasă de un afiş frumos, anunţînd — credem noi — o producţie cinematografică. Că e aşa ne convingem repede citind numele realizatorilor, distribuţia. Dar... unde e titlul ? Nu-l vedem. Plecăm în căutarea titlului pe alte table de afişaj. Sîntem acum pe şo­seaua Ştefan cel Mare. Din nou cî­­teva exemplare ale aceluiaşi afiş lipite unul lîngă altul. Titlul ? Im­posibil de aflat. Zeloşi, cei care se ocupă cu afişajul au lipit placatele colorate fără a se sinchisi că unul acoperă titlul celuilalt. Nu este primul caz de „publicitate“ for­mală. Consemnăm faptul, soco­tind că întreprinderea care se ocupă cu acest gen de recla­mă trebuie să ofere cetăţenilor Capitalei nu „enigme“ gratuite, ci o publicitate atractivă şi eficientă. FILME NOI • Comedia NOUL LOCATAR, producţie a stu­diourilor poloneze pe o temă de viaţă cotidiană. Regia : I. Majewski. Cu Jan Machulski, Barbara Ludwizanka ş.a. • TREI GRĂSUNI, film in care cunoscutul actor Alexei Batalov apare ca interpret şi, in acelaşi timp, ca regizor al unui basm cinematografic inspi­rat dintr-o povestire de K. Ciukovski. • INTOARCE-TE, producţie „Mosfilm", investi­gaţie in lumea copilăriei, dezbatere artistică pe pro­bleme de educaţie. Regia : Eduard Gavrilov, Va­leri Kremnev. Cu L. Krugin­, Maria Sternikova, Elia Nekrasova. Un „amănunt" ? Noul ansamblu ar­hitectonic din cen­trul oraşului Piatra Neamţ, a cărui dez­voltare din ultimii ani încîntă deopotri­vă privirile vizitato­rilor din ţară şi de peste hotare, cuprin­de printre altele şi clădirea casei de cul­tură a sindicatelor, înfăţişarea exterioa­­ra­­ră a acestui modern *'edificiu'ide* cultură este suficientă pen­tru a-i îndemna pe trecători să-l frec­venteze ? Desigur că nu ! Este nevoie de o susţinută şi atrac­tivă propagandă cul­turală, oamenii tre­buie informaţi pe larg asupra manifes­tărilor organizate aici. Popularizarea a­­cestora este ca şi inexistentă. Vitrine­le largi ce străju­iesc intrarea princi­pală te consternea­ză prin dezordinea şi aerul lor de para­gină. E drept, se află afişat şi un pro­gram ; în dreptul fie­cărei zile sunt trecu­te activităţi nume­roase şi interesante (spectacole, conferin­ţe, repetiţii), dar la o privire mai atentă observi că datele se referă la... prima săp­­tămînă din luna mar­tie ! Este nu o ches­tiune „de amănunt“, ci o proastă „carte de vizită“ pentru conducătorii acestui aşezămînt de cultură. Dovadă a unei nepă­­sări care se repercu­tează şi asupra efi­cienţei activităţii cul­tural-educative de masă desfăşurate aici. Constantin ANI coresp. „Scînteii* Pentru noi, „prinţesele“ Există o cultură, o artă a modei. Există şi nişte reviste de specialitate editate la noi, — una chiar aşa intitulată: „Moda“, şi ale cărei ultime a­­pariţii le-am răsfoit recent. Menirea lor ? Să ne ajute îndeo­sebi pe noi, femeile, să avem o ţinută vestimentară atracti­vă, practică, moder­nă. In acest scop, sínt publicate foto­grafii, sínt acreditate modele de rochii pentru diferite ocazii, este trasată adică „linia" modei la zi. Cum este această li­nie ? Aici începe mi­rarea. Numeroase sínt sugestiile lipsite în fond de utilitate și, adeseori, şi de gust. Sunt recoman­date nu variate mo­dele de o eleganţă simplă şi accesibilă, (linia modernă nu exclude simplitatea .­), ci fel de fel de toa­lete somptuoase, pre­tenţioase, destinate parcă unor prinţese de către cineva care nu ştie că astăzi chiar şi prinţesele, cele nesofisticate, poartă rochii lipsi­te de stridentă. Nu ar fi oare cazul ca în loc să se „inspire“ (co­piind) din diferite surse care promo­vează extravaganta, cei care creează mo­da să tină în mai mare măsură seama de necesitățile noas­tre, imaginînd si re­­comandînd modele adecvate, frumoase, pentru toate prileju­rile şi la îndemîna oricui ? Alexandra COSMIN SCINTEIĂ - luni 8 aprilie 1968 MsmmmmmBmmaaBmammsssmmemttsmi&si Cu barca pe lac, în ambianța plăcută a pomilor în floare OMUL CARE DINAMIZEAZĂ (Urmare din pag. I)­mentele Conferinţei Naţionale a partidului se subliniază că pos­turile de răspundere — şi răs­punderea este foarte mare cînd este vorba de conducerea şi îndrumarea colectivelor de oameni ! — trebuie încredinţate numai acelora care „...cu competenţă, spirit novator şi intransigenţă faţă de lipsuri, se do­vedesc capabili să-şi îndeplinească îndatoririle, să dinamizeze colectivul din care face parte, să stăpînească te­meinic ştiinţa şi arta conducerii“. Dar cum reuşesc cei cu munci de răspundere să dinamizeze colecti­vele din care fac parte ? Am con­statat, de pildă, că maistrul sau şe­ful de echipă care, pe linie profesio­nală, se descurcă în mare măsură independent şi dispun de iniţiativă iar sub aspect moral-relaţional se remarcă printr-o bună cunoaştere a oamenilor, a nevoilor şi aspiraţi­ilor lor, printr-o justă cîntărire a meritelor şi realizărilor fiecărui „subaltern“ — asemenea maiştri şi şefi de echipă sunt profund simpatizaţi de oameni şi, în consecinţă, ei sunt ascultaţi şi urmaţi din convingere. Dimpotrivă, maiştrii care lucrează oarecum „după ureche,“ empiric şi, în plus, mai sunt şi deficitari în ra­porturile lor cu „subalternii“, nu numai că nu au şansă de a se impune, dar devin surse de influ­enţă negativă asupra relaţiilor şi atmosferei din grupul de muncă. Stima, preţuirea, autoritatea — într-un cuvînt prestigiul de care se bucură cineva — reprezintă, în a­­celaşi timp, o problemă profesională şi morală. Profesională, pentru că, mai ales în orînduirea noastră, baza lui imediată o constituie criteriul competenţei. Gradul în care omul îşi stăpîneşte meseria, cunoştinţele şi priceperile sale profesionale arată ce poate omul efectiv, care este ecoul intervenţiilor sale în procesul mun­cii. Pe această bază se şi naşte con­sideraţia şi încrederea în el, iar prestigiul devine, implicit, şi o ches­tiune morală. Totodată, el îl obligă pe om la mai mult, îl leagă şi mai strîns de sarcinile sale, amintindu-i că răspunderea sa este şi mai mult pusă „în joc“. Prestigiul implică, desigur, un grad de „expansiune“ socială a valorii omului, şi ca atare, el este strîns legat de popularitate, dar nu se identifică cu ea. Graţie „blîndeţii“, „bunătăţii“ şi toleranţei de care dă dovadă, un director de întreprindere poate deveni cu uşurinţă „popular“, dar aceasta nu-i asigură automat şi prestigiul în faţa celorlalţi. Dimpo­trivă, un alt director, fiind mai sever şi mai autoritar, se poate bucura de mai puţină popularitate, însă, fiind bine pregătit profesional, se bucură de stimă şi prestigiu. Ideal ar fi ca prestigiul să fie însoţit de populari­tate şi popularitatea de prestigiu. Din păcate, însă, ele funcţionează u­­neori separat. Cînd nu poate fi do­­bîndit in integritatea componentelor sale, prestigiul — această perlă ve­ritabilă — este imitat, făcut, con­­tra-făcut. Se alunecă atunci într-un soi de popularitate ieftină, caracteri­zată prin aceea că omul ajunge —, conştient sau inconştient — să se impună şi să devină cunoscut prin intermediul scăderii exigenţei, al concesiilor şi „serviciilor“ de orice fel pe care le împarte în dreapta şi în stînga. Este clar că, atunci, nu­mele lui se răspîndeşte şi mulţi vor alerga spre el ca spre un „binefăcă­tor“, cîntîndu-i poate „osanale“ şi mîngîindu-i orgoliul. Un asemenea soi de prestigiu nu poate fi însă du­rabil. Sacul concesiilor şi al servi­ciilor se consumă. Motivele „stimei“ şi „consideraţiei“ se sting. Prestigiul autentic este o însuşire de conţinut şi sursa lui rezidă, cum spuneam­ intr-o serie de aptitudini şi însuşiri reale ale personalităţii. El este un instrument de consacrare so­cială a persoanei numai în măsura în care în persoana respectivă exis­tă într-adevăr ceva demn de consa­crat. Prestigiul este unul din indica­torii gradului de realizare şi integra­re superioară a individului, un pu­ternic factor motivaţional al viitoa­relor acţiuni şi iniţiative ale persoa­nei. Pentru colectivele de muncă el este un factor de coeziune. Oamenii tind să se grupeze în jurul celor „cu prestigiu“, îi simpatizează şi îi includ în relaţiile lor preferenţiale. Şi într-un caz şi-n celălalt, funcţia prestigiului este, deci, una pozitivă, constructivă, ceea ce face ca socie­tatea noastră să fie interesată în cul­tivarea şi promovarea lui sistema­tică. Pentru că problema prestigiului se subsumează, de fapt, unei proble­matici sociale mai largi, aceea a criteriilor selecţiei şi promovării ca­drelor cu munci de răspundere în instituţii şi întreprinderi. Febră portuari (Urmare din pag. I) cărui punct de îmbarca­re, în funcţie de asta s-au stabilit cerinţele, au fost puse în circulaţie vase la capacităţile solicitate şi aşa mai departe. Deci, o mai bună organizare. „Galaţii — consemna cu mai bine de o sută de ani în urmă un dicţionar francez — ocupă una din­tre cele mai bune pozi­ţii... El va deveni odată Venefia sau Amsterdamul Mării Negre". Prefigurare îndrăzneaţă pentru vre­mea aceea cînd portul abia se năştea. — Realităţile noi ale oraşului — ne spune in­ginerul Cristea, şeful ser­viciului exploatare — şi-au pus amprenta și pe fizionomia portului. Simți aici pulsul statornic al dezvoltării intense a Ga­­lațiului, al marilor sale obiective industriale. Să vă dau un singur exem­plu : față de anul trecut, în primul trimestru al a­­cestui an am manipulat o cantitate dublă de piatră și nisip necesară con­strucţiilor. Combinatul siderurgic — prin comunicarea sa cu lumea, prin puterni­­ca-i respiraţie industrială — amplifică necontenit traficul de mărfuri al por­tului. In prezent sunt pe terminate cinci dane ma­ritime. Vase de mare to­naj vor putea fi deservite la nivelul condiţiilor teh­nice din porturile moder­ne. Noi macarale (părînd păsări acvatice uriaşe şi suple, cu rotiri largi, în arcuri de cerc perfecte, la comanda omului), noi instalaţii vor scurta timpul de staţionare a navelor. Se află în construcţie un cămin pentru docheri şi marinari, precum şi o sta­ţie de gresare a utilaje­lor portului. Cotele acti­vităţii — în toate compar­timentele — se află în plină creştere. Portul Galaţi îţi­­are, în acest început de pri­măvară, o navă cu toate pînzele sus. teatre • Filarmonica de stat „G. Enescu" (în sala Studio a Ateneului) ; Recital de violoncel Ştefan Metz ; Recital de pian Const. Kiriţescu — 20. • Opera Română : Falstaff — 19,30. • Teatrul de stat de operetă : Singe vienez — 19,30. • Teatrul de Comedie : Troilus şi Cresida — 20 (spectacol amînat din 27. III). • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala Magheru) : Lovitura — 19.30. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A) : Micul infern (spectacol prezen­tat de Teatrul „Al. Davila“ — Piteşti) — 20. • Teatrul Giuleşti (în sala Studio a Teatrului Na­ţional „I. L. Caragiale") : Paharul cu apă — 19,30. • Teatrul Mic : Tango — 20. Îi Teatrul evreiesc de stat : Trei piese într-un act ( Cehov —20. • Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“ sala Savoy): Ca la Tănase (premieră oficială) — 19,30. • Teatrul de estradă „Ion Vasilescu" : Adam Ift Eva la revistă — 19,30.

Next