Scînteia, aprilie 1968 (Anul 37, nr. 7660-7689)
1968-04-08 / nr. 7667
PAGINA 2 Actualitatea culturală Viaţa muzicală Emilia Pe r De mai mulţi ani, stagiune de stagiune, ne întâlnim cu Emilia Petrescu. Este interpreta ideală a glasului de soprano din marile opere vocal-simfonice ale clasicilor, unde aduce miresmele suave ale acelui aer pur al înălţimilor, al contemplării spre care tinde gîndirea lor dăruită omului. Concertele de muzică veche, reconstituirile atit de modeme ale muzicii barocului, aproape că nu se petrec fără un motet, un coral, o arie dintr-o cantată, dacă nu un număr solistic amplu, cîntat de Emilia Petrescu. In opera preclasică e Popee sau „Servitoare stăpină", temerari Clorindă sau — mai ieri — îndrăgostită Cleopatră. Extazul liric al liedului romantic ii este drag, după cum partiturile noi, chiar și cele de severi instrumentalizare a stilului vocal, nu-i sunt străine. Cercetează, descoperă fi elfére, ca intr-un muzeu sonor de autentici cultură muzicală, bucuria interpretărilor ei sensibile si inteligente. E unul din acei rari artişti in preajma cărora muzica se simte întotdeauna în siguranţă, egală cu ea însăţi, aproape fără acele „dispoziţii vocale** mai mult sau mai puţin favorabile, atit de obişnuite chiar şi celor mai iluştri cîntăreţi. Emilia Petrescu este o certitudine de împlinire artistică. Permanenta vibraţie afectivă a interpretărilor se realizează nu numai prin receptivitatea faţă de tot ceea ce cvită, ci si prin curiozitatea artistică niciodată încheiată sau obosită de a mai căuta. Repertoriul imens creşte mereu fierte opere vocale ale compozitorilor noştri, din toate generaţiile, deci de stiluri diverse, nu au intrat in viaţă călăuzite de arta ei de a rosti cuvintul, poezia edijată! Şi nn recitalul de acum ctteva zile cele „Trei cîntece pentru Till“, de Felicia Donceanu, pe versuri de George Călinescu, s-au susţinut excelent un program intr-o încadrare prestigioasă („Trei poeme“ de Debussy pe versuri de Mallarmé şi Trei lieduri, de Hugo Wolf). Aceasta, şi datorită unei tălmăciri pline de gust şi de atenţie faţă de ceea ce era esenţial in ele, din punctul de vedere al originalităţii muzicii. Emilia Petrescu erită întotdeauna într-un anumit fel, cu un glas pur, tandru, dulce, cu o candoare şi o seninătate de muză lirică. Nu e monotonă, fiindcă reuşeşte să fie subtilă ; enitul ei variază tn nuanţe discrete şi multiple de concentrare a emoţiei, tn gradaţii gindite de intensitate fi fineţe a expresiei. Nu a încercat decit tn ocazii rare teatrul muzical (deşi am credinţa că ar fi reuţit fi acolo), îmi amintesc de liedul „Margareta toreund", de Schubert, după „Faust" de Goethe, această viziune tragică a neliniştii femeii care iubeşte, cu şi fără speranţă, creat cindva in dimensiunile lui dramatice, dar in maniera care ii este proprie . Un palpit interior, o durere care nu strigă, ci murmură tinguitor suferinţa. Revenim la recitalul care ne-a sugerat aceste rînduri: o seară de muzică pe care cu plăcere ai reasculta-o curind, de la melodiile agreabile de Benjamin Britten, la liedurile inedite ale lui Wilhelm Kempff şi cele, mult eritate pentru farmecul lor, ale lui Richard Strauss. O seară in care prezenţa lui Alexandru Sumski a demonstrat că acompaniamentul pianistic este un atrăgător si plin de posibilităţi domeniu al artei, atunci cînd este practicat de un muzician. Ada BRUMARU Nikita Magaloff în epoca noastră, a radiodifuziunii, a discului, a televiziunii, este firesc să apară un mare număr de pianişti. „Oceane de pianişti...“ cum spunea George Enescu. Unii dintre ei buni, alţii chiar foarte buni ! Dar puţini vor fi aceia care vor trece dincolo de limitele profesiei, care vor putea să se identifice cu acel „inefabil“ — despre care vorbea cu atîta patos George Călinescu — al marilor capodopere muzicale, recurgînd nu numai la noţiunea de „meşteşug stăpînit cu fermitate", ci tinzînd spre mult dorita, dar adesea inabordabila noţiune de „măiestrie", ce nu poate fi raportată direct decit la bogatul conţinut de idei şi sentimente al autenticelor creaţii tălmăcite. Un astfel de pianist poate fi considerat Nikita Magaloff ! Desigur, acelora care s-au obişnuit cu spiritul „dionisiac" al unui Sviatoslav Richter, care te cutremură prin forţa gigantică a expresiei sale, uneori cu rezonanţe de „clar-obscur“ rembrandtian, alteori cu „gustul amar" al „tristului neant" expresionist, „apolinicul" Nikita Magaloff ne va apărea — cel puţin la începutul contactului cu minunata sa artă — ca fiind ceva ieşit cu totul din comun, şi de ce nu am spune-o, chiar foarte straniu.... Aşa ni s-a înfăţişat redînd geniala „Sonată in re major, K.V. 576" de Mozart ; in alte cuvinte, mai glacial, mai puţin direct si uneori umbrit de mici imperfecţiuni sub aspectul „perlajului mozartian". Si totuşi, in ceea ce priveşte construcţia măreţului edificiu sonor a fost de-a dreptul impresionant, cum izbutea, cu o mare economie de mijloace, să unească intr-un tot unitar, inseparabil — ca un monolit de granit — multiplele şi contrastantele secţiuni ale acestei sonate. Si dacă acceptăm că a „interpreta expresiv" înseamnă in primul rînd a „construi eficient“, Nikita Magaloff rămîne si sub acest raport un astru de prima mărime. Punctul culminant al serii l-a constituit indiscutabil prezentarea la un înalt nivel artistic a celor trei sonate — „re major“, „şi major“, „re major" — de Scarlatti. Cit de clar a reieşit că esenţa muzicii acestui mare maestru anunţă crepusculul polifoniei baroce şi în acelaşi timp zorile unei noi epoci, nu mai puţin atrăgătoare, a melodiei acompaniate, epoca strălucitoare a conceptului armonic ! Dar talentul remarcabil al lui Nikita Magaloff a izbutit si reliefeze si o latură mai aparte a acestui triptic pianistic : sensul discret al unui romantism de contingenţă brahmsiană (in sonata in „si major"), „clasică" in elementele de formă si „romantică" in fermecătorul ei conţinut. Sonata in „si bemol minor" opus 35 de Chopin a fost înfăţişată cu o nobleţe reţinută, impresionindu-ne puternic în special secţiunea a 3-a — „Marche funebre" — în care interpretul a eliminat orice fals patetism, orice contraste stridente, mergînd spre obîrşiile tainice, la o esenţă spiritualizată, unde marile creaţii îşi pierd urmele în umanitate. După „serenada în la" de Strawinsky, o lucrare mai puţin reprezentativă din perioada neoclasică a autorului, după părerea mea neinspirat inclusă în program, am fost răsplătiţi din plin prin tălmăcirea splendidă a celor „șase studii după Paganini" de Liszt. Aceste ample studii pianistice au fost redate convingător, departe de ceea ce numim „interpretare edulcorată“ sau ceea ce ar constitui un „tehnicism în sine"... Nikita Magaloff a fost și solistul Filarmonicii de Stat „George Enescu", sub conducerea dirijorului Mircea Popa, într-un concert în care ne-a demonstrat că acel eroic şi strălucitor „Concert imperial" de Beethoven poate fi înţeles şi interpretat şi sub o altă prismă a interiorizării. Doru POPOVICI PREMIERE TEATRUL „BARBU DELAVRANCEA“ prezintă la 11 aprilie premiera piesei „Hora Domniţelor", de Radu Stanca. Regia: Sorana Coroamă. Muzica : Liviu Glodeanu. Coregrafia : Vera Proca-Ciortea. „CA LA TANASE“ este titlul spectacolului prezentat ieri seară, in premieră, de Teatrul satiric-muzical „C. Tănase". Autori: Jack Fulga si H. Nicolaide ; muzica — Florentin Delmar, Gelu Solomonescu, Florin Comisei, V. Veselovschi; regia — Nicolae Dinescu; dirijor Sile Dinicu. TEATRUL „MATEI MILLO" DIN TIMIŞOARA a prezentat la 4 aprilie, in premieră, comedia „Madame Sans-Gene" de V. Sardou și F. Moreau. Director de scenă — Marietta Sadova. Decorurile — Mircea Marosin. Costumele — Emilia Jivanov. Simbătă, 6 aprilie la TEATRUL DE STAT TURDA a avut loc premiera spectacolului cu „Hangița", comedie în 3 acte de Carlo Goldoni. Regia — Val Mugur, Colectivul TEATRULUI DE STAT DIN SIBIU prezintă pe scena teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ două spectacole din repertoriul său (in zilele de simbătă 13 si respectiv duminică 14 aprilie). Publicul bucureștean va avea prilejul să vadă piesa-poem „Ostatecul“ de Radu Stanca (regia: Ariana Stoica), precum $i drama „Rosmersholm" de Ibsen (în regia lui Aureliu Manea, student in ultimul an al I.A.T.C. „I. L. Caragiale"). TEATRALE CALEIDOSCOP De piatră... O măsură binevenită a Comitetului de cultură şi artă al Capitalei are în vedere înlocuirea treptată a unor busturi rudimentare care — plasate în parcul Herăstrău — au făcut obiectul multor critici apărute în presă. Menite să evoce personalităţi de seamă ale culturii române şi universale, aceste busturi concepute naturalist şi realizate în serie, multe dintre ele deteriorate, în loc să înfrumuseţeze urîţesc — de mulţi ani — faţa unuia dintre principalele locuri de agrement ale oraşului. Dar, detronate de pe socluri, indezirabilele statul nu se îndură parcă să părăsească parcul. Una s-a strecurat în tufişurile de lingă , biblioteca „Alexandru Sahla“. Alta şi-a ascuns faţa după zidurile sălii de expoziţie (pavilionul „C“) şi tot acolo, chiar lîngă aleea principală, pe unde se perindă mii de bucureşteni, zac răsturnate în iarbă încă două sculpturi. Ele reprezintă — de mai bine de două săptămîni — un fel de „monumente“ ale neglijenţei edilitare. Paradoxal — nimeni nu pare direct responsabil de această situaţie : cei care au hotărît înlocuirea busturilor nu dispun de mijloacele necesare scoaterii lor din parc, iar administraţiei parcului Herăstrău nu-i revine, oficial, nici un fel de obligaţie — în competenţa ei intrînd horticultura, nu plastica ! Iar busturile refuză să plece singure, rămînînd... de piatră în faţa oricăror argumente (din solidaritate, probabil, cu suratele lor care continuă să stea, nederanjate, pe socluri, în alte puncte ale frumosului parc). "Prin tufişuri se şopteşte că, de fapt, se aşteaptă ca aceste rebuturi artistice să fie „repartizate“ altor parcuri din ţară. Sperăm că nu-i adevărat... Oricum, reproducem mai jos — în atenția forurilor competente — un instantaneu din parcul Herăstrău... Sezon umoristic După o pauză cam lungă, caricatura apare din nou la întâlnire cu publicul în Salonul umoriştilor (vernisajul la 10 aprilie, în rotonda Ateneului). Aşadar un motiv de veselie. Organizatorii expoziţiei ne asigură de calitatea participării, întîlnim nume prestigioase, Gopo, Cik Damadian, Taru şi alţi maeştri ai genului, alături de artişti tineri — Iosif Teodorescu, Ion Dogar-Marinescu, Mihai Grosu. După zece ani de cînd nu ne-am mai întîlnit cu caricatura într-o astfel de expoziţie, să sperăm că această confruntare... va stîrni satisfacţia publicului. Dacă vom consemna şi expoziţia de desene umoristice ale lui D. Negrea deschisă în Sala Magheru, putem spune că umorul are în această primăvară un sezon bun. cinema • Eddie Chapman, agent secret : PATRIA — 12 ; 15 ; 18 , 21, LUCEAFĂRUL — 12 ; 15;15 ; 18 ; 20,45. • Topkapy : SALA PALATULUI (seria de bilete 2321 — orele 17,30 și seria 2322 - orele 20,30), REPUBLICA (completare Flori pentru litoral) — 11,30 ; 13,45 ; 16,15 ; 18,45 ; 21,15, BUCUREȘTI (completare Cînd frumosul este util) — 11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21. • Eu, eu, eu... şi ceilalţi : CAPITOL — 11,15 ; 13,30 ; 16; 18,30; 21, FEROVIAR — 10,30; 13; 15,30; 18,15; 21. • Cele trei nopţi ale unei iubiri : CENTRAL — 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 , 20,30. 0 Intoarce-te : FESTIVAL — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. • Regina cîntecelor : CINEMATECA — 10 ; 12,30 ; 16,30. • Noul locatar : VICTORIA — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. • Trei grăsuni : LUMINA — (completare Pepite) — 11 ; 12,45 ; 14,45 ; 16,45 ; 18,45 ; 20,45. • Tom și Jerry : DOINA — (completare Fuga Dascăi) — 10,30 ; 12 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30, FLOREASCA (completare Duşca) — 11,30 ; 14 , 16. • Post-sezon : UNION — 15,30 ; 18 ; 20,30. Sin Egiptul nou — Ultimele scrisori — Flori și isecte — Gustav modifică — Jucătorul : TIMPURI NOI — 9—21 în continuare. • Eroii de la Telemark : GIULESTI — 15,30 ; 18 ; 20,30, ARTA — 11,45 ; 14,15 ; 17,15 , 20. • Leul african : ÎNFRĂȚIREA INTRE POPOARE (completare Miracole) — 16 , 18 ; 20,15, MOŞILOR (completare Năică pleacă la București) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Hocus-Pocus : EXCELSIOR (completare Cînd frumosul este util) — 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,15 ; 20,30 MODERN (completare Flori pentru litoral) — 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. • Am întîlnit ţigani fericiţi : DACIA (completare Plinea noastră) — 8,30—16,30 în continuare ; 18,45 ; 21. POPULAR (completare Daţi-mi un calmant) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Doctorul Aumădoare : BUZEŞTI (completare Orizont ştiinţific nr. 1/1968) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Escroc fără voie : CRINGAŞI (completare Flora australiană) — 15,30 ; 18 , 20,30. • pentru cîţiva dolari în plus : GRIVIŢA — 12 ; 15 ; 18 ; 20,45, GLORIA - 11,45 ; 14,30 ; 18 ; 20,45. • Sfîntul la pindă : BUCEGI (completare Orizont ştiinţific nr. 12/1967) — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. VOLGA (completare încercări) — 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. S Reîntoarcerea lui Surcouf : UNIREA (completare acuma dragostei) — 15,30 ; 18 , 20,30. 0 Răpirea fecioarelor : TOMIS — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. FLAMURA — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30, (la ambele completarea Cînd frumosul este util): AURORA (completare Flori pentru litoral) — 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,30. • Blestemul rubinului negru : FLACĂRA — 14,30 ; 16,30 ; 18,30 ; 20,30, RAHOVA — 15,30 ; 18 ; 20,30. • Un bărbat și o femeie : VITAN (completare Mitică şi formula lui de viaţă) - 15,30 ; 18 ; 20,30, MUNCA (completare Gustav ştie mai bine) — 14 , 16 ; 18,15 ; 20.30. • Noaptea nunţii în ploaie : MIORIŢA (completare Orizont ştiinţific nr. 1/1968) — 12 ; 15.30 ; 18 . 20,30 FLOREASCA - 18 ; 20.30. • Impurare trecătoare : COSMOS (completare Creierul) — 15,30 ; 18 , 20,30. • Cei șapte samurai : VIITORUL — 15 , 18 ; 21. 0 Cu toată viteza, înainte : MELODIA (completare Flori pentru litoral) — 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. • Sindbad marinarul : PROGRESUL (completare Lupta internă a speciilor) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • Două bilete la matineu : LIRA (completare Cu dansatorii maghiari In Grecia) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • Capcana : DRUMUL SĂRII (completare Gustav și cioara nerecunoscătoare) — 15 ; 17,30 ; 20. • Dragostea unei blonde : FERENTARI (completare Anatolia ospitalieră) — 15,30 ; 18 ; 20,30. • O lume nebună, nebună, nebună : COTROCENI - 15,30 ; 19. • Nu uita gara Lugovala : PACEA (completare împlinire) —16 , 18 ; 20. ÎN SĂLILE DE CONCERTE la „I SOLISTI DI ROMA". Cu un deosebit interes sunt aşteptate concertele formaţiei „I solisti di Roma" (10 şi 11 aprilie, la Ateneu). Cvintetul italian închină arta interpretării sale muzicii preclasice : Albinoni, Geminiani, Vivaldi, Scarlatti, Telemani... Şi aceasta nu intîmplător. Membrii formaţiei desfăşoară pe lingă activitatea concertistică o muncă ştiinţifică de cercetare, de documentare, de pătrundere în universul manuscriselor muzicale ce datează din secolele XVII, XVIII. Este cheia unei pure interpretări a muzicii acelor epoci, de tălmăcire a celor mai fine nuanţe, sonorităţi. Apreciem iniţiativa Filarmonicii de a prezenta, pentru Centrul universitar Bucureşti, lucrări de Corelli, Vivaldi, Bach, Rameau! Aşadar, marţi, la Ateneu, ora 20,30, Paul Popescu, Mihai Constantinescu, Radu Aldulescu, cu orchestra Filarmonicii, prezintă muzică preclasică pentru studenţi. CLA ARAD, reţine atenţia „Festivalul Bach“ care va fi prezentat la 13—14 aprilie de către corul şi orchestra simfonică ale Filarmonicii de Stat din localitate dirijate de Jan Hugo Huss. Programul include Suita a II-a în si minor (solist flautistul Gheorghe Mureşanu), Cantata „Cearta dintre Phoebus şi Pan", Concertul brandemburgic nr. 3 şi Cantata „Magnifica“. Solişti : baritonul Octav Enigărescu, tenorul Nicolae Stan de la Teatrul muzical din Braşov, precum şi cvartetul arădean „Edith Mathe“, Elena Covaci, Aurel Ghender şi Petre Bogdan. PUBLICITATE CU ENIGME Privim de departe marele panou de afişaj din Piaţa Cosmonauţilor. Atenţia ne este atrasă de un afiş frumos, anunţînd — credem noi — o producţie cinematografică. Că e aşa ne convingem repede citind numele realizatorilor, distribuţia. Dar... unde e titlul ? Nu-l vedem. Plecăm în căutarea titlului pe alte table de afişaj. Sîntem acum pe şoseaua Ştefan cel Mare. Din nou cîteva exemplare ale aceluiaşi afiş lipite unul lîngă altul. Titlul ? Imposibil de aflat. Zeloşi, cei care se ocupă cu afişajul au lipit placatele colorate fără a se sinchisi că unul acoperă titlul celuilalt. Nu este primul caz de „publicitate“ formală. Consemnăm faptul, socotind că întreprinderea care se ocupă cu acest gen de reclamă trebuie să ofere cetăţenilor Capitalei nu „enigme“ gratuite, ci o publicitate atractivă şi eficientă. FILME NOI • Comedia NOUL LOCATAR, producţie a studiourilor poloneze pe o temă de viaţă cotidiană. Regia : I. Majewski. Cu Jan Machulski, Barbara Ludwizanka ş.a. • TREI GRĂSUNI, film in care cunoscutul actor Alexei Batalov apare ca interpret şi, in acelaşi timp, ca regizor al unui basm cinematografic inspirat dintr-o povestire de K. Ciukovski. • INTOARCE-TE, producţie „Mosfilm", investigaţie in lumea copilăriei, dezbatere artistică pe probleme de educaţie. Regia : Eduard Gavrilov, Valeri Kremnev. Cu L. Krugin, Maria Sternikova, Elia Nekrasova. Un „amănunt" ? Noul ansamblu arhitectonic din centrul oraşului Piatra Neamţ, a cărui dezvoltare din ultimii ani încîntă deopotrivă privirile vizitatorilor din ţară şi de peste hotare, cuprinde printre altele şi clădirea casei de cultură a sindicatelor, înfăţişarea exterioarară a acestui modern *'edificiu'ide* cultură este suficientă pentru a-i îndemna pe trecători să-l frecventeze ? Desigur că nu ! Este nevoie de o susţinută şi atractivă propagandă culturală, oamenii trebuie informaţi pe larg asupra manifestărilor organizate aici. Popularizarea acestora este ca şi inexistentă. Vitrinele largi ce străjuiesc intrarea principală te consternează prin dezordinea şi aerul lor de paragină. E drept, se află afişat şi un program ; în dreptul fiecărei zile sunt trecute activităţi numeroase şi interesante (spectacole, conferinţe, repetiţii), dar la o privire mai atentă observi că datele se referă la... prima săptămînă din luna martie ! Este nu o chestiune „de amănunt“, ci o proastă „carte de vizită“ pentru conducătorii acestui aşezămînt de cultură. Dovadă a unei nepăsări care se repercutează şi asupra eficienţei activităţii cultural-educative de masă desfăşurate aici. Constantin ANI coresp. „Scînteii* Pentru noi, „prinţesele“ Există o cultură, o artă a modei. Există şi nişte reviste de specialitate editate la noi, — una chiar aşa intitulată: „Moda“, şi ale cărei ultime apariţii le-am răsfoit recent. Menirea lor ? Să ne ajute îndeosebi pe noi, femeile, să avem o ţinută vestimentară atractivă, practică, modernă. In acest scop, sínt publicate fotografii, sínt acreditate modele de rochii pentru diferite ocazii, este trasată adică „linia" modei la zi. Cum este această linie ? Aici începe mirarea. Numeroase sínt sugestiile lipsite în fond de utilitate și, adeseori, şi de gust. Sunt recomandate nu variate modele de o eleganţă simplă şi accesibilă, (linia modernă nu exclude simplitatea .), ci fel de fel de toalete somptuoase, pretenţioase, destinate parcă unor prinţese de către cineva care nu ştie că astăzi chiar şi prinţesele, cele nesofisticate, poartă rochii lipsite de stridentă. Nu ar fi oare cazul ca în loc să se „inspire“ (copiind) din diferite surse care promovează extravaganta, cei care creează moda să tină în mai mare măsură seama de necesitățile noastre, imaginînd si recomandînd modele adecvate, frumoase, pentru toate prilejurile şi la îndemîna oricui ? Alexandra COSMIN SCINTEIĂ - luni 8 aprilie 1968 MsmmmmmBmmaaBmammsssmmemttsmi&si Cu barca pe lac, în ambianța plăcută a pomilor în floare OMUL CARE DINAMIZEAZĂ (Urmare din pag. I)mentele Conferinţei Naţionale a partidului se subliniază că posturile de răspundere — şi răspunderea este foarte mare cînd este vorba de conducerea şi îndrumarea colectivelor de oameni ! — trebuie încredinţate numai acelora care „...cu competenţă, spirit novator şi intransigenţă faţă de lipsuri, se dovedesc capabili să-şi îndeplinească îndatoririle, să dinamizeze colectivul din care face parte, să stăpînească temeinic ştiinţa şi arta conducerii“. Dar cum reuşesc cei cu munci de răspundere să dinamizeze colectivele din care fac parte ? Am constatat, de pildă, că maistrul sau şeful de echipă care, pe linie profesională, se descurcă în mare măsură independent şi dispun de iniţiativă iar sub aspect moral-relaţional se remarcă printr-o bună cunoaştere a oamenilor, a nevoilor şi aspiraţiilor lor, printr-o justă cîntărire a meritelor şi realizărilor fiecărui „subaltern“ — asemenea maiştri şi şefi de echipă sunt profund simpatizaţi de oameni şi, în consecinţă, ei sunt ascultaţi şi urmaţi din convingere. Dimpotrivă, maiştrii care lucrează oarecum „după ureche,“ empiric şi, în plus, mai sunt şi deficitari în raporturile lor cu „subalternii“, nu numai că nu au şansă de a se impune, dar devin surse de influenţă negativă asupra relaţiilor şi atmosferei din grupul de muncă. Stima, preţuirea, autoritatea — într-un cuvînt prestigiul de care se bucură cineva — reprezintă, în acelaşi timp, o problemă profesională şi morală. Profesională, pentru că, mai ales în orînduirea noastră, baza lui imediată o constituie criteriul competenţei. Gradul în care omul îşi stăpîneşte meseria, cunoştinţele şi priceperile sale profesionale arată ce poate omul efectiv, care este ecoul intervenţiilor sale în procesul muncii. Pe această bază se şi naşte consideraţia şi încrederea în el, iar prestigiul devine, implicit, şi o chestiune morală. Totodată, el îl obligă pe om la mai mult, îl leagă şi mai strîns de sarcinile sale, amintindu-i că răspunderea sa este şi mai mult pusă „în joc“. Prestigiul implică, desigur, un grad de „expansiune“ socială a valorii omului, şi ca atare, el este strîns legat de popularitate, dar nu se identifică cu ea. Graţie „blîndeţii“, „bunătăţii“ şi toleranţei de care dă dovadă, un director de întreprindere poate deveni cu uşurinţă „popular“, dar aceasta nu-i asigură automat şi prestigiul în faţa celorlalţi. Dimpotrivă, un alt director, fiind mai sever şi mai autoritar, se poate bucura de mai puţină popularitate, însă, fiind bine pregătit profesional, se bucură de stimă şi prestigiu. Ideal ar fi ca prestigiul să fie însoţit de popularitate şi popularitatea de prestigiu. Din păcate, însă, ele funcţionează uneori separat. Cînd nu poate fi dobîndit in integritatea componentelor sale, prestigiul — această perlă veritabilă — este imitat, făcut, contra-făcut. Se alunecă atunci într-un soi de popularitate ieftină, caracterizată prin aceea că omul ajunge —, conştient sau inconştient — să se impună şi să devină cunoscut prin intermediul scăderii exigenţei, al concesiilor şi „serviciilor“ de orice fel pe care le împarte în dreapta şi în stînga. Este clar că, atunci, numele lui se răspîndeşte şi mulţi vor alerga spre el ca spre un „binefăcător“, cîntîndu-i poate „osanale“ şi mîngîindu-i orgoliul. Un asemenea soi de prestigiu nu poate fi însă durabil. Sacul concesiilor şi al serviciilor se consumă. Motivele „stimei“ şi „consideraţiei“ se sting. Prestigiul autentic este o însuşire de conţinut şi sursa lui rezidă, cum spuneam intr-o serie de aptitudini şi însuşiri reale ale personalităţii. El este un instrument de consacrare socială a persoanei numai în măsura în care în persoana respectivă există într-adevăr ceva demn de consacrat. Prestigiul este unul din indicatorii gradului de realizare şi integrare superioară a individului, un puternic factor motivaţional al viitoarelor acţiuni şi iniţiative ale persoanei. Pentru colectivele de muncă el este un factor de coeziune. Oamenii tind să se grupeze în jurul celor „cu prestigiu“, îi simpatizează şi îi includ în relaţiile lor preferenţiale. Şi într-un caz şi-n celălalt, funcţia prestigiului este, deci, una pozitivă, constructivă, ceea ce face ca societatea noastră să fie interesată în cultivarea şi promovarea lui sistematică. Pentru că problema prestigiului se subsumează, de fapt, unei problematici sociale mai largi, aceea a criteriilor selecţiei şi promovării cadrelor cu munci de răspundere în instituţii şi întreprinderi. Febră portuari (Urmare din pag. I) cărui punct de îmbarcare, în funcţie de asta s-au stabilit cerinţele, au fost puse în circulaţie vase la capacităţile solicitate şi aşa mai departe. Deci, o mai bună organizare. „Galaţii — consemna cu mai bine de o sută de ani în urmă un dicţionar francez — ocupă una dintre cele mai bune poziţii... El va deveni odată Venefia sau Amsterdamul Mării Negre". Prefigurare îndrăzneaţă pentru vremea aceea cînd portul abia se năştea. — Realităţile noi ale oraşului — ne spune inginerul Cristea, şeful serviciului exploatare — şi-au pus amprenta și pe fizionomia portului. Simți aici pulsul statornic al dezvoltării intense a Galațiului, al marilor sale obiective industriale. Să vă dau un singur exemplu : față de anul trecut, în primul trimestru al acestui an am manipulat o cantitate dublă de piatră și nisip necesară construcţiilor. Combinatul siderurgic — prin comunicarea sa cu lumea, prin puternica-i respiraţie industrială — amplifică necontenit traficul de mărfuri al portului. In prezent sunt pe terminate cinci dane maritime. Vase de mare tonaj vor putea fi deservite la nivelul condiţiilor tehnice din porturile moderne. Noi macarale (părînd păsări acvatice uriaşe şi suple, cu rotiri largi, în arcuri de cerc perfecte, la comanda omului), noi instalaţii vor scurta timpul de staţionare a navelor. Se află în construcţie un cămin pentru docheri şi marinari, precum şi o staţie de gresare a utilajelor portului. Cotele activităţii — în toate compartimentele — se află în plină creştere. Portul Galaţi îţiare, în acest început de primăvară, o navă cu toate pînzele sus. teatre • Filarmonica de stat „G. Enescu" (în sala Studio a Ateneului) ; Recital de violoncel Ştefan Metz ; Recital de pian Const. Kiriţescu — 20. • Opera Română : Falstaff — 19,30. • Teatrul de stat de operetă : Singe vienez — 19,30. • Teatrul de Comedie : Troilus şi Cresida — 20 (spectacol amînat din 27. III). • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala Magheru) : Lovitura — 19.30. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A) : Micul infern (spectacol prezentat de Teatrul „Al. Davila“ — Piteşti) — 20. • Teatrul Giuleşti (în sala Studio a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale") : Paharul cu apă — 19,30. • Teatrul Mic : Tango — 20. Îi Teatrul evreiesc de stat : Trei piese într-un act ( Cehov —20. • Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“ sala Savoy): Ca la Tănase (premieră oficială) — 19,30. • Teatrul de estradă „Ion Vasilescu" : Adam Ift Eva la revistă — 19,30.