Scînteia, iunie 1968 (Anul 37, nr. 7720-7749)
1968-06-01 / nr. 7720
VIZITA IN R.S.F. IUGOSLAVIA A DELEGAŢIEI DE PARTID ŞI DE STAT ROMÂNE, CONDUSA DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Sosirea la Brioni BHIONI. — Trimişii speciali Aerpres, S. Strujan şi N. Plopeanu, tansmit: Vineri dimineaţa, delegaa de partid şi de stat a Republcii Socialiste România, condusă de avarăşul Nicolae Ceauşescu, secrer general al C.C. al P.C.R., preedintele Consiliului de Stat, a pleat cu avionul din Dubrovnik spre i’ola. Oaspeţii români sunt însoţiţi de Ratu Dugonici, preşedintele Conferinţei Federale a U.S.P.M.I., membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Iakov Blajevici, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., preşedintele Skupstinei R.S. Croaţia, şi alte persoane oficiale. Pe aeroportul din Pola, membrii delegaţiei române au fost salutaţi de tovarăşul Mialko Todorovici, secretar al Comitetului Executiv al C.C. al U.C.I., membru al Consiliului Federaţiei, Mika Spiliak, preşedintele Vecei Executive Federale, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Petar Stambolici, preşedintele C.C. al Uniunii Comuniştilor din Serbia, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Marko Nikezici, secrsfcfti -âe etţi- fortott-stepevila du, ■ terne, membru al C.C. al U.C.I., precum şi de Antun Pavlinici, preşedintele Skupstinei orăşeneşti Pola, Ivan Silian, preşedintele Conferinţei orăşeneşti a U.S.P.M., şi alţi reprezentanţi ai organelor locale. Delegaţia română a plecat apoi din portul Pola — împreună cu conducătorii iugoslavi veniţi în întîmpinare — spre Brioni, reşedinţa de vară a preşedintelui R.S.F. Iugoslavia, cu nava „Podgorica“, escortată de vedete torpiloare ale marinei militare iugoslave. La sosirea la Brioni, membrii delegaţiei române au fost întîmpinaţi de tovarăşul Iosip Broz Tito şi soţia, precum şi de Vladimir Popovici, membru al Consiliului Federaţiei, membru alPrezidiului C.C. al U.C.I., secretar general al preşedintelui Republicii, şi de alte persoane oficiale. Pe chei era aliniată o gardă de onoare a marinei militare. Vineri după-amiază, tovarăşa Iovanka Broz a oferit la Bribni un ceai în cinstea tovarăşei Elena Ceauşescu. Au participat tovarăşele Elena Maurer și Maria Mălnăşan, Ştefiţa Spiliak. Tatiana Dufov a fiint desfășurat într-o atmosferă prietenească. Copilul de Octav PANCU-IAŞI Printre simbolurile unanim acceptate, copilul, întruchipînd viitorul, se înscrie — prin semnificaţia şi universalitatea sa — în sfera cea mai nobilă a umanităţii. In preocupările omului modern copilul ocupă un loc ce depăşeşte ceea ce aş numi sfera afectivă, unde el este obiectul celei mai statornice iubiri. Din ce în ce mai viguros şi mai îndreptăţit, viaţa sa, destinul său au pătruns în zonele meditaţiei lucide, împrumutînd celui mai contemporan dintre cuvinte — responsabilitate — sensuri fără de care acesta s-ar defini incomplet. Ne este greu să ne imaginăm astăzi o singură acţiune înscriindu-se în apărarea raţiunii şi civilizaţiei umane — de la refuzul tînărului John de a se juca cu focul în Vietnam pină la o conferinţă internaţională dedicată salvgardării păcii, de la protestul împotriva cruzimii, semnat de un grup de învăţători dintr-un cătun nordic cu pure nopţi albe şi reni blinzi, pina la un impresionant marş acuzînd segregaţia rasială — acţiune care, prin caracterul ei de răspundere faţă de viitor, să nu găsească numeroase puncte de contact cu copilul, cu soarta sa. Este motivul care a impus în calendarul contemporan o zi dedicată copilului, o zi mărturisind mai mult decit un gest ales, generat de un nobil sentiment ce invită omenirea să-şi sărbătorească anual dragostea, statornica, splendida dragoste pentru cele mai fragede mlădiţe ale ei. In prima zi de iunie, culoarea roşie marchează în calendar o sărbătoare chemînd la meditaţii cu privire la cel ce a descoperit (o, cît de simplu !) cheia cu care să deschidă orice inimă, dar, în acelaşi timp, fără să vrea, deţine şi soluţia în stare să ne albească prematur tîmplele. Şi, implicit, aceste meditaţii conduc la ideea de responsabilitate. O idee scumpă nouă, în principiu, şi deosebit de pregnantă şi de activă în conştiinţa noastră atunci cînd ea afectează copilul. Departe de a fi o simplă imagine înaripată, constatarea că România de azi este o ţară a copilăriei fericite materializează un adevăr care ne onorează. Civilizaţia noastră socialistă a creat nu numai condiţii bune, materiale şi morale dezvoltării armonioase a copilului, ci a impus sentimentul de maximă răspundere faţă de soarta sa ca unul dintre acele atribute fără de care nu poate fi conceput portretul etic, cetăţenesc al unui om trăind azi la noi. Viaţa ne învesteşte pe toţi cu calitatea de educatori şi cei mai mulţi dintre noi am învăţat ori ne străduim să învăţăm această meserie temeinic. O facem cu dragoste, cu pasiune, cu tact. O facem beneficiind de existenţa unei majore şi generoase preocupări a partidului şi a statului faţă de tînăra generaţie. Statisticile mondiale înscriu România contemporană printre primele ţări din lume ajunse la un procentaj minim al mortalităţii infantile, printre puţinele ţări propunîndu-şi, pe baza unui program concret şi edificator, să atingă un stadiu atît de înalt al învăţămîntului, printre, de asemenea, puţinele state care acordă deosebit de substanţiale alocaţii bugetare sănătăţii, ocrotirii, dezvoltării multilaterale a copilului. Încercăm o satisfacţie care nu-i chiar la îndemîna oricui cînd afirmăm că noi — deşi întîmpinăm cu toată generozitatea sărbătoarea de la 1 iunie, marcîndu-i prezenţa nu doar prin tone de ciocolată şi incalculabile stoluri de baloane, ci, în primul rînd prin transformarea ei intr-un prilej solemn de bilanţ al iubirii şi răspunderii noastre faţă de copii — n-o socotim decit un act în plus la masivul dosar al copilăriei (Continuare în pag. a IV-a) PROLETARÍ DÍN TOATE TÂRÍ LE, UNÍTÍ-V Á! ^ • ■ Anul XXXVII Nr. 7720 Sîmbătă 1 iunie 1968 8 PAGINI-40 BANI Continuarea convorbirilor oficiale Vineri după-amiază au continuat la Brioni convorbirile dintre delegaţia Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat, şi delegaţia Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, condusă de tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Din partea română au participat tovarăşii: Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Aurel Mălnăşan, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România la Belgrad. Din partea iugoslavă au pârtiei ----.... r 14-«»* secretar al Comitetului Executiv al C.C. al U.C.I., membru al Consiliului Federaţiei, Mika Spiliak, preşedintele Vocei Executive Federale, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Petar Stambolici, preşedintele C.C. al U.C. din Serbia, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Jakov Blajevici, preşedintele Skupstinei R. S. Croaţia, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Rato Dugonici, preşedintele Conferinţei Federale a Uniunii Socialiste a Poporului Muncitor din Iugoslavia, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Vladimir Popovici, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., secretar general al preşedintelui Republicii, Marko Nikezici, secretar de stat al afacerilor externe, membru al C.C. al U.C.I., Mustafa Babici, membru al Vecei Executive Federale, membru al C.C. al U.C.I., I.iulio Babici, consilier al secretarului de stat pentru afacerile externe, şi Iaksa Petrici, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R. S. F. Iugoslavia la Bucureşti. . jC’nniy'i* ilF' ,.p . îr». tr-o atmosferă cordială, prietenească, de înțelegere reciprocă. Sosirea la Brioni Telefoto: Agerpres Factori care periclitează planul de investiţii în sectorul alimentar Ing. Ion PLUNGU secretar general în Ministerul Industriei Alimentare Ca şi în alte ramuri economice, în industria alimentară îndeplinirea programului de investiţii din acest an în condiţii optime este decisivă pentru realizarea obiectivelor actualului cincinal. Mai mult, s-ar putea spune că această caracterizare are o nuanţă şi mai puternică, un accent deosebit în cazul ministerului nostru, din cel puţin trei motive. Este vorba, pe de o parte, de numărul mare de capacităţi de producţie care trebuie să intre in funcţiune în acest an, conform graficelor existente, multe din ele fiind fabrici noi, cu importante sarcini în domeniul producţiei marfă, exportului şi al planului de acumulări băneşti. In acest sens, pe lista punerilor în exploatare se află Fabrica de ulei Slobozia, fabricile de zahăr de la Corabia şi Oradea, Fabrica de conserve Feteşti, de brînzeturi şi produse lactate Slatina şi altele. De asemenea, tot în acest an trebuie să intre în producţie o serie de obiective restante din 1967: Fabrica de zahăr Buzău, Fabrica de paste şi biscuiţi Iaşi, fabricile de pîine de la Suceava, Sibiu, Timiişoara, Sinaia — sînt numai cîteva din obiectivele industriei alimentare aflate în această situaţie. In al treilea rînd, executarea integrală a lucrărilor din programul de investiţii prevăzute pentru acest an şi recuperarea restanţelor în punerea în funcţiune a obiectivelor influenţează favorabil deschiderea, în lunile următoare, a noi şantiere, care vor pune bazele unor viitoare şi deosebit de importante întreprinderi ale industriei alimentare cum ar fi: Fabrica de amidon Tg. Secuiesc, Fabrica de bere Constanţa, Fabrica de produse lactate Oradea Dat fiind aceste corelaţii şi interdependenţe, apare cu toată claritatea înalta responsabilitate care ne revine atît nouă, Ministerului Industriei Alimentare, în calitate de titular al investiţiilor, cît şi celorlalţi factori — constructori, furnizori de preţuri11,accelerarea ritmului lucrărilor, recuperarea tuturor rămînerilor în urmă şi darea în funcţiune în cel mai scurt timp a obiectivelor prevăzute în planul pe anul în curs. Revin asupra acestei precizări — ea a mai fost formulată şi în „Scinteia“ nr. 7681, din 22 aprilie a. c. — întrucît nici acum ritmul de execuţie, stadiile fizice ale lucrărilor de pe diferite şantiere nu sunt corespunzătoare şi periclitează punerea în funcţiune la termenele stabilite a noilor obiective, iar la cele restante se tergiversează darea lor în producţie, ceea ce provoacă în continuare daune economiei naţionale Se pune întrebarea dacă părţile angajate, prin reglementările legale, în realizarea investiţiilor din industria alimentară sunt sau nu decise să-şi respecte obligaţiile ce le revin şi angajamentele ce şi le-au luat cu diferite ocazii — minute, şedinţe contracte economice. Răspunsul necesită unele relatări mai amănunţite. Ministerului Industriei Alimentare, cum spuneam, datorită calităţii de titular al investiţiilor, i-au revenit şi îi revin importante obligaţii, de care a căutat, şi în bună parte a reuşit, să se achite cu promptitudine. Au fost asigurate proiectele de execuţie aproape integral la sfîrşitul lui 1967 pentru obiectivele aflate în construcţie în acest an, fapt ce a permis ca aprovizionarea cu unele materiale şi pregătirea lucrului să se facă în condiţii incomparabil mai bune decât în perioadele precedente. Utilajele din import, necesare obiectivelor cu termen de punere în funcţiune în anul 1968, au fost asigurate pe şantiere aproape în întregime, încă din anul 1967. Totodată, s-a urmărit îndeaproape respectarea graficelor de execuţie întocmite cu constructorii. Constatînd nerespectarea acestor grafice, conducerea ministerului nostru a sesizat în repetate rinduri conducerile ministerelor tutelare ale organizaţiilor de construcţii. Am reuşit, de asemenea, să respectăm programul de pregătire a cadrelor necesare exploatării noilor capacităţi de producţie. Nu întîmplător, deci, eforturile noastre conjugate cu cele ale constructorilor şi furnizorilor de utilaje au permis ca o serie de obiective restante din anul trecut să fie puse în funcţiune, iar pe unele şantiere lucrările să fie aduse „la zi“. Este vorba de fabricile de pâine de la Timişoara şi Suceava, Fabrica de paste şi biscuiţi Iaşi care au fost date în exploatare în acest an. Dar aceste succese nici pe departe nu pot constitui prilej de satisfacţie, mai ales dacă privim stadiul actual , necorespunzător şi pe alocuri îngrijorător al lucrărilor pe (Continuare în pag. a IlI-a) Să ne înfruntăm pe terenul faptelor In ultimii ani viaţa literară din ţara noastră cunoaşte o efervescenţă sporită, din ce în ce mai vie, uşor de constatat, în raport cu alte perioade sărace în dezbateri, trăind din cîteva opinii subiectiviste şi înguste cel mai adesea. Astăzi se discută mai mult, se discută mai inteligent, mai nuanţat, mai subtil, ceea ce nu e rău, dimpotrivă. De aceea şi subscriu la această animaţie, la efervescenţa fără de care dezvoltarea şi înflorirea unei literaturi sînt de neconceput. Şi dacă am,, totuşi, o rezervă de făcut, ea ţine de ceea ce rămîne în urma acestei efervescenţe, fiindcă îndemnuri şi exclamaţii s-au mai rostit şi se vor mai rosti, dar numai cu atîta nu se realizează mare lucru, în scris. Un romancier fără nici un roman e ca un artilerist fără tunuri, ca un constructor fără case, ca o casă fără acoperiş, neisprăvită. Ion LANCRANJAN pe care o mănîncă pină la urmă ploaia şi vîntul — timpul — factorul determinant, pe care nu-l poate înşela nimeni, indiferent de fotoliul în care stă, indiferent de „curentul11 la care aderă, indiferent de opinii relaţiile şi combinaţiile pe care se bizuie. Ar fi bine, tocmai de aceea — ar fi de dorit, ar fi necesar, ar fi ideal — ca efervescenţa aceasta, reală şi salutară, să se concretizeze în fapte artistice cît mai diverse şi cît mai convingătoare, pentru „sprijinirea“ cărora să nu se mai cheltuiască atîta energie, prin culisele şi prin coridoarele atît de întortocheate ale literaturii. Există, pentru aceasta, suficiente condiţii. Există, în primul rînd, un trecut bogat şi glorios al literaturii noastre, o tradiţie mare, din care decurg însă nişte obligaţii, nişte înţelesuri profunde, asupra cărora stăruim şi nu prea, în funcţie de împrejurări. Diversitatea de stiluri, de exemplu, pe care o abordăm şi noi socotindu-ne uneori, în secret sau făţiş, reprezentantul celei mai rodnice direcţii, de analiză sau de antianaliză, a cunoscut în perioada dintre cele două războaie mondiale o înflorire rară. In această perioadă, contradictorie şi frămîntată, bogată şi darnică însă, au coexistat şi s-au completat armonios proza de analiză cu proza de creaţie, romanul istoric şi romanul ancorat direct în realităţile vremii. Personalităţile mari ale epocii — personalităţi reale, construite printr-un efort stăruitor şi onest, de-o viaţă — s-au realizat şi s-au completat într-un spirit de înaltă şi de fructuoasă animaţie. Adevărul cunoscut, că nu te poţi realiza pe deplin decit într-o perioadă de avînt a întregii literaturi — şi-a găsit exemplificarea. Existenţa lui Rebreanu, a operei sale de fapt, nu s-a realizat prin excluderea lui Sadoveanu din literatură, nici existenţa lui Blaga n-a fost condiţionată de excluderea lui Arghezi — exemplele s-ar putea înmulţi — în vreme ce astăzi mai stă (Continuare în pag. a IV-a) în pagina a V-a ÎNTÎRZIIND Povestire de Constantin Stoiciu în pagina a Vl-a • FLACĂRA PATRIOTISMULUI IESE IM MOŞITI, IN PĂDURI... • VIATA SOSIILA IN CERCURI CONCENTRICE • CE A CRESCUT PE RUINELE MARII CIVILIZATII INCASE Foto : M. Andreescu Pe şantierul Termocentralei de Ie Deva se lucrează la glisarea coşului de fum. El va avea o înălțime de 220 m „Demonetizarea aurului" — o diversiune psihologică Costin C. KIRIȚESCU doctor în economie Sistemul valutar interoccidental a suferit în ultima jumătate de an o serie de fenomene care au constituit tot atitea evenimente de răsunet. Aceasta datorită în primul rînd interesului pe care problemele monetare îl suscită în cele mai largi cercuri ale societăţii, ca urmare a influenţei lor asupra nivelului de trai ; în al doilea rînd, datorită importanţei mijloacelor de plată şi de rezervă în viaţa economică internaţională, ca instrumente de vehiculare a mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor de-a lungul şi de-a latul globului pămîntesc , iar în al treilea rînd, datorită conţinutului măsurilor luate şi semnificaţiei lor pentru viitorul relaţiilor monetare dintre ţările occidentale. Să le reamintim, pe scurt. Devalorizarea din noiembrie 1967 a lirei sterline, a doua valută-cheie a sistemului monetar interoccidental (prima fiind dolarul S.U.A.), a pus sub semnul întrebării însăşi capacitatea acestor valute de a-şi îndeplini funcţiile care le sunt încredinţate. Pentru a servi la plăţile internaţionale, ele trebuie să-şi menţină stabilitatea faţă de aur şi implicit faţă de celelalte valute, pentru a nu prilejui cîştiguri fără cauză unor parteneri de schimb în dauna altora. Reducerea conţinutului de aur al unei valute-cheie prin" operaţiunea devalorizării — în cazul lirei sterline — sau tendinţa de scădere a puterii de cumpărare a altei valute-cheie, adică deprecierea ei ca urmare a inflaţiei lente şi a crizei externe de încredere — în cazul dolarului — au făcut ca semnul întrebării să se extindă de la cazul particular al uneia sau alteia dintre valutele-cheie, la însuşi sistemul valutar interoccidental în ansamblu, la modul cum el face faţă exigenţelor lumii contemporane. Cîteva luni mai tîrziu, în martie 1968, a avut loc la Washington o întrunire precipitată a guvernatorilor băncilor centrale din cele 7 ţări membre ale aşa-zisei coaliţii a aurului („Gold-Pool“) — Anglia, Belgia, Elveţia, Italia, Olanda, R.F.G. şi S.U.A. — convocată la iniţiativa Statelor Unite. Această întrunire s-a desfăşurat sub presiunea fenomenelor critice care se produceau în acel moment la bursele aurului din Occident şi care constau dintr-o neîncredere faţă de valutele-cheie şi o avalanşă de cereri pentru aur. Hotărîrile „celor 7“ au dus la împărţirea în două a pieţei internaţionale a aurului : pe una din pieţe, rezervată exclusiv autorităţilor monetare, a rămas în vigoare vechiul preţ oficial de 35 dolari uncia de aur, stabilit de S.U.A. în 1934. Pe cea de-a doua piaţă, destinată publicului, preţul se formează în mod liber, fără nici o intervenţie a autorităţilor monetare, numai pe baza jocului dintre cerere şi ofertă. Pe această din urmă piaţă, preţul aurului a devenit instabil, manifestînd tendinţa de creştere peste 40 de dolari uncia. (Continuare în pag. a VII-a) Telegramă Excelenţei Sale Domnului HABIB BURGHIBA Preşedintele Republicii Tunisiene TUNIS In numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal adresez Excelenţei Voastre _ cu ocazia celei de-a 13-a aniversări a zilei naţionale a Republicii Tunisiene felicitări cordiale şi cele mai bune urările sănătate şi fericire personală, de pace şi prosperitate poporului tutUst de prieten. Sunt încredinţat că relaţiile de colaboră reciproc avantajoase dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu în Tfturesul celor două popoare şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România