Scînteia, iunie 1968 (Anul 37, nr. 7720-7749)

1968-06-01 / nr. 7720

VIZITA IN R.S.F. IUGOSLAVIA A DELEGAŢIEI DE PARTID ŞI DE STAT ROMÂNE, CONDUSA DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Sosirea la Brioni BHIONI. — Trimişii speciali A­­erpres, S. Strujan şi N. Plopeanu, tansmit: Vineri dimineaţa, delega­­a de partid şi de stat a Republc­­ii Socialiste România, condusă de avarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­­­r general al C.C. al P.C.R., pre­­edintele Consiliului de Stat, a ple­at cu avionul din Dubrovnik spre i’ola. Oaspeţii români sunt însoţiţi de Ratu Dugonici, preşedintele Conferinţei Federale a U.S.P.M.I., membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Iakov Blajevici, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., preşedin­tele Skupstinei R.S. Croaţia, şi alte persoane oficiale. Pe aeroportul din Pola, membrii delegaţiei române au fost salutaţi de tovarăşul Mialko Todorovici, se­cretar al Comitetului Executiv al C.C. al U.C.I., membru al Consiliu­lui Federaţiei, Mika Spiliak, pre­şedintele Vecei Executive Federale, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Petar Stambolici, preşedin­tele C.C. al Uniunii Comuniştilor din Serbia, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Marko Nikezici, se­­crsfcfti -âe etţi- fortott-stepevila du, ■ terne, membru al C.C. al U.C.I., precum şi de Antun Pavlinici, pre­şedintele Skupstinei orăşeneşti Pola, Ivan Silian, preşedintele Con­ferinţei orăşeneşti a U.S.P.M., şi alţi reprezentanţi ai organelor lo­cale. Delegaţia română a plecat apoi din portul Pola — împreună cu con­ducătorii iugoslavi veniţi în întîm­­pinare — spre Brioni, reşedinţa de vară a preşedintelui R.S.F. Iugosla­via, cu nava „Podgorica“, escortată de vedete­ torpiloare ale marinei militare iugoslave. La sosirea la Brioni, membrii de­legaţiei române au fost întîmpinaţi de tovarăşul Iosip Broz Tito şi so­ţia, precum şi de Vladimir Popovici, membru al Consiliului Federaţiei, membru al­­Prezidiului C.C. al U.C.I., secretar­ general al preşedin­telui Republicii, şi de alte persoane oficiale. Pe chei era aliniată o gar­dă de onoare a marinei militare. Vineri după-amiază, tovarăşa Iovanka Broz a oferit la Bribni un ceai în cinstea tovarăşei Elena Ceauşescu. Au participat tovară­şele Elena Maurer și Maria Măl­­năşan, Ştefiţa Spiliak. Tatiana Du­­­fov a fiint desfășurat într-o atmosferă priete­nească. Copilul de Octav PANCU-IAŞI Printre simbolurile u­­nanim acceptate, copilul, întruchipînd viitorul, se înscrie — prin semnifica­ţia şi universalitatea sa — în sfera cea mai nobilă a umanităţii. In preocu­pările omului modern co­pilul ocupă un loc ce depăşeşte ceea ce aş numi sfera afectivă, unde el este obiectul celei mai statornice iubiri. Din ce în ce mai viguros şi mai îndreptăţit, viaţa sa, des­tinul său au pătruns în zonele meditaţiei lucide, împrumutînd celui mai contemporan dintre cu­vinte — responsabilitate — sensuri fără de care acesta s-ar defini incom­plet. Ne este greu să ne imaginăm astăzi o singură acţiune înscriindu-se în apărarea raţiunii şi ci­vilizaţiei umane — de la refuzul tînărului John de a se juca cu focul în Vietnam pină la o con­ferinţă internaţională de­dicată salvgardării păcii, de la protestul împotriva cruzimii, semnat de un grup de învăţători din­­tr-un cătun nordic cu pure nopţi albe şi reni b­linzi, pina la un im­presionant marş acuzînd segregaţia rasială — ac­ţiune care, prin caracte­rul ei de răspundere faţă de viitor, să nu găsească numeroase puncte de contact cu copilul, cu soarta sa. Este motivul care a im­pus în calendarul con­temporan o zi dedicată copilului, o zi mărturi­sind mai mult decit un gest ales, generat de un nobil sentiment ce invită omenirea să-şi sărbăto­rească anual dragostea, statornica, splendida dra­goste pentru cele mai fragede mlădiţe ale ei. In prima zi de iunie, culoa­rea roşie marchează în calendar o sărbătoare chemînd la meditaţii cu privire la cel ce a des­coperit (o, cît de­ simplu !) cheia cu care să deschidă orice inimă, dar, în acelaşi timp, fără să vrea, deţine şi soluţia în stare să ne albească prematur tîmplele. Şi, implicit, aceste me­ditaţii conduc la ideea de responsabilitate. O idee scumpă nouă, în princi­piu, şi deosebit de preg­nantă şi de activă în conştiinţa noastră atunci cînd ea afectează copilul. Departe de a fi o simplă imagine înaripată, con­statarea că România de azi este o ţară a copilăriei fericite materializează un adevăr care ne onorează. Civilizaţia noastră socia­listă a creat nu numai condiţii bune, mate­riale şi morale dezvol­tării armonioase a copi­lului, ci a impus senti­mentul de maximă răs­pundere faţă de soarta sa ca unul dintre acele atri­bute fără de care nu poate fi conceput portre­tul etic, cetăţenesc al unui om trăind azi la noi. Viaţa ne învesteşte pe toţi cu calitatea de educatori şi cei mai mulţi dintre noi am învăţat ori ne străduim să învăţăm această meserie temeinic. O facem cu dragoste, cu pasiune, cu tact. O facem beneficiind de existenţa unei majore şi generoase preocupări a partidului şi a statului faţă de tînăra generaţie. Statisticile mondiale înscriu Româ­nia contemporană prin­tre primele ţări din lume ajunse la un procentaj minim al mortalităţii in­fantile, printre puţinele ţări propunîndu-şi, pe baza unui program con­cret şi edificator, să a­­tingă un stadiu atît de înalt al învăţămîntului, printre, de asemenea, pu­ţinele state care acordă deosebit de substanţiale alocaţii bugetare sănătă­ţii, ocrotirii, d­ezvoltării multilaterale a copilului. Încercăm o satisfacţie care nu-i chiar la în­­demîna oricui cînd afir­măm că noi — deşi în­­tîmpinăm cu toată gene­rozitatea sărbătoarea de la 1 iunie, marcîndu-i prezenţa nu doar prin tone de ciocolată şi in­calculabile stoluri de ba­loane, ci, în primul rînd prin transformarea ei in­tr-un prilej solemn de bilanţ al iubirii şi răs­punderii noastre faţă de copii — n-o socotim de­cit un act în plus la ma­sivul dosar al copilăriei (Continuare în pag. a IV-a) PROLETARÍ DÍN TOATE T­RÍ LE, UNÍTÍ-V Á! ^ • ■ Anul XXXVII Nr. 7720 Sîmbătă 1 iunie 1968 8 PAGINI-40 BANI Continuarea convorbirilor oficiale Vineri după-amiază au continuat la Brioni convorbirile dintre dele­gaţia Republicii Socialiste Româ­nia, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat, şi delegaţia Republicii So­cialiste Federative Iugoslavia, con­dusă de tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iugoslavia, pre­şedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Din partea română au participat tovarăşii: Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Gheorghe Rădu­­lescu, membru al Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., vicepreşe­dinte al Consiliului de Miniştri, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Aurel Mălnăşan, ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România la Belgrad. Din partea iugoslavă au pârtiei ----.... r 14-«»* secretar al Comitetului Executiv al C.C. al U.C.I., membru al Con­siliului Federaţiei, Mika Spiliak, preşedintele Vocei Executive Fede­rale, membru al Consiliului Fede­raţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Petar Stambolici, pre­şedintele C.C. al U.C. din Serbia, membru al Consiliului Federaţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Jakov Blajevici, preşedin­tele Skupstinei R. S. Croaţia, mem­bru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Rato Dugonici, preşedintele Confe­rinţei Federale a Uniunii Socialiste a Poporului Muncitor din Iugosla­via, membru al Consiliului Fede­raţiei, membru al Prezidiului C.C. al U.C.I., Vladimir Popovici, mem­bru al Consiliului Federaţiei, mem­bru al Prezidiului C.C. al U.C.I., secretar general al preşedintelui Republicii, Marko Nikezici, secretar de stat al afacerilor externe, mem­bru al C.C. al U.C.I., Mustafa Ba­­bici, membru al Vecei Executive Federale, membru al C.C. al U.C.I., I.iulio Babici, consilier al secreta­rului de stat pentru afacerile ex­terne, şi Iaksa Petrici, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R. S. F. Iugoslavia la Bucureşti. . jC’nniy'i* ilF' ,.p­­ . îr». tr-o atmosferă cordială­, priete­nească, de înțelegere reciprocă. Sosirea la Brioni Telefoto: Agerpres Factori care periclitează planul de investiţii în sectorul alimentar Ing. Ion PLUNGU secretar general în Ministerul Industriei Alimentare Ca şi în alte ramuri economice, în industria alimentară îndeplinirea programului de investiţii din a­­cest an în condiţii optime este decisivă pentru realizarea obiec­tivelor actualului cincinal. Mai mult, s-ar putea spune că a­­ceastă caracterizare are o nuanţă şi mai puternică, un accent deosebit în cazul ministerului nostru, din cel puţin trei motive. Este vorba, pe de o parte, de numărul mare de capa­cităţi de producţie care trebuie să intre in funcţiune în acest an, con­form graficelor existente, multe din ele fiind fabrici noi, cu importante sarcini în domeniul producţiei marfă, exportului şi al planului de acumu­lări băneşti. In acest sens, pe lista punerilor în exploatare se află Fa­brica de ulei Slobozia, fabricile de zahăr de la Corabia şi Oradea, Fa­brica de conserve Feteşti, de brînze­­turi şi produse lactate Slatina şi al­tele. De asemenea, tot în acest an trebuie să intre în producţie o serie de obiective restante din 1967: Fa­brica de zahăr Buzău, Fabrica de paste şi biscuiţi Iaşi, fabricile de pîine de la Suceava, Sibiu, Timi­i­şoara, Sinaia — sînt numai cîteva din obiectivele industriei alimentare aflate în această situaţie. In al trei­lea rînd, executarea integrală a lu­crărilor din programul de investiţii prevăzute pentru acest an şi recu­perarea restanţelor în punerea în funcţiune a obiectivelor influenţează favorabil deschiderea, în lunile ur­mătoare, a noi şantiere, care vor pune bazele unor viitoare şi deose­bit de importante întreprinderi ale industriei alimentare cum ar fi: Fa­brica de amidon Tg. Secuiesc, Fabri­ca de bere Constanţa, Fabrica de produse lactate Oradea Dat fiind aceste corelaţii şi inter­dependenţe, apare cu toată clarita­tea înalta responsabilitate care ne revine atît nouă, Ministerului Indus­triei Alimentare, în calitate de titu­lar al investiţiilor, cît şi celorlalţi factori — constructori, furnizori de preţu­ri11,accelerarea ritmului lucrărilor, recuperarea tuturor ră­­mînerilor în urmă şi darea în func­ţiune în cel mai scurt timp a obiec­tivelor prevăzute în planul pe anul în curs. Revin asupra acestei preci­zări — ea a mai fost formulată şi în „Scinteia“ nr. 7­681, din 22 aprilie a. c. — întrucît nici acum ritmul de execuţie, stadiile fizice ale lucrări­lor de pe diferite şantiere nu sunt corespunzătoare şi periclitează pu­nerea în funcţiune la termenele sta­bilite a noilor obiective, iar la cele restante se tergiversează darea lor în producţie, ceea ce provoacă în continuare daune economiei naţio­nale Se pune întrebarea dacă părţile angajate, prin reglementările legale, în realizarea investiţiilor din industria alimentară sunt sau nu de­cise să-şi respecte obligaţiile ce le revin şi angajamentele ce şi le-au luat cu diferite ocazii — minute, şe­dinţe contracte economice. Răspunsul necesită unele relatări mai amănunţite. Ministerului Indus­triei Alimentare, cum spuneam, da­torită calităţii de titular al investi­ţiilor, i-au revenit şi îi revin importante obligaţii, de care a căutat, şi în bună parte a reuşit, să se achite cu promptitudine. Au fost asigurate proiectele de execuţie aproape integral la sfîrşitul lui 1967 pentru obiectivele aflate în con­strucţie în acest an, fapt ce a permis ca aprovizionarea cu unele mate­­riale şi pregătirea lucrului să se facă în condiţii incomparabil mai bune decât în perioadele precedente. Uti­lajele din import, necesare obiecti­velor cu termen de punere în func­ţiune în anul 1968, au fost asigurate pe şantiere aproape în întregime, încă din anul 1967. Totodată, s-a ur­mărit îndeaproape respectarea gra­ficelor de execuţie întocmite cu con­structorii. Constatînd nerespectarea acestor grafice, conducerea ministe­rului nostru a sesizat în repetate rinduri conducerile ministerelor tu­telare ale organizaţiilor de construc­ţii. Am reuşit, de asemenea, să res­pectăm programul de pregătire a cadrelor necesare exploatării noilor capacităţi de producţie. Nu întîm­­plător, deci, eforturile noastre con­jugate cu cele ale constructorilor şi furnizorilor de utilaje au permis ca o serie de obiective restante din anul trecut să fie puse în funcţiune, iar pe unele şantiere lucrările să fie aduse „la zi“. Este vorba de fa­bricile de pâine de la Timişoara şi Suceava, Fabrica de paste şi biscuiţi Iaşi care au fost date în ex­ploatare în acest an. Dar aceste succese nici pe depar­te nu pot constitui prilej de satis­facţie, mai ales dacă privim stadiul actual , necorespunzător şi pe alocuri îngrijorător al lucrărilor pe (Continuare în pag. a IlI-a) Să ne înfruntăm pe terenul faptelor In ultimii ani viaţa lite­rară din ţara noastră cu­noaşte o efervescenţă spo­rită, din ce în ce mai vie, uşor de constatat, în raport cu alte perioade sărace în dezbateri, trăind din cîteva opinii subiectiviste şi în­guste cel mai adesea. As­tăzi se discută mai mult, se discută mai inteligent, mai nuanţat, mai subtil, ceea ce nu e rău, dimpo­trivă. De aceea şi subscriu la această animaţie, la e­­fervescenţa fără de care dezvoltarea şi înflorirea unei­ literaturi sînt de neconceput. Şi dacă am,, totuşi, o rezervă de făcut, ea ţine de ceea ce ră­­mîne în urma acestei efer­vescenţe, fiindcă îndemnuri şi exclamaţii s-au mai ros­tit şi se vor mai rosti, dar numai cu atîta nu se reali­zează mare lucru, în scris. Un romancier fără nici un roman e ca un artilerist fără tunuri, ca un construc­tor fără case, ca o casă fără acoperiş, neisprăvită. Ion LANCRANJAN pe care o mănîncă pină la urmă ploaia şi vîntul — timpul — factorul deter­minant, pe care nu-l poate înşela nimeni, indiferent de fotoliul în care stă, in­diferent de „curentul11 la care aderă, indiferent de opinii relaţiile şi combinaţiile pe care se bizuie. Ar fi bine, tocmai de aceea — ar fi de dorit, ar fi nece­sar, ar fi ideal — ca efer­vescenţa aceasta, reală şi salutară, să se concretizeze în fapte artistice cît mai diverse şi cît mai convin­gătoare, pentru „sprijini­rea“ cărora să nu se mai cheltuiască atîta energie, prin culisele şi prin cori­doarele atît de întortochea­te ale literaturii. Există, pentru aceasta, suficiente condiţii. Există, în primul rînd, un trecut bogat şi glorios al literaturii noastre, o tra­diţie mare, din care decurg însă nişte obligaţii, nişte înţelesuri profunde, asu­pra cărora stăruim şi nu prea, în funcţie de împre­jurări. Diversitatea de sti­luri, de exemplu, pe care o abordăm şi noi socotin­­du-ne uneori, în secret sau făţiş, reprezentantul celei mai rodnice direcţii, de a­­naliză sau de antianaliză, a cunoscut în perioada din­tre cele două războaie mon­diale o înflorire rară. In această perioadă, contra­dictorie şi frămîntată, bo­gată şi darnică însă, au coexistat şi s-au completat armonios proza de analiză cu proza de creaţie, roma­nul istoric şi romanul an­corat direct în realităţile vremii. Personalităţile mari ale epocii — personalităţi reale, construite printr-un efort stăruitor şi onest, de-o viaţă — s-au realizat şi s-au completat într-un spirit de înaltă şi de fruc­tuoasă animaţie. Adevărul cunoscut, că nu te poţi rea­liza pe deplin decit într-o perioadă de avînt a între­gii literaturi — şi-a găsit exemplificarea. Existenţa lui Rebreanu, a operei sale de fapt, nu s-a realizat prin excluderea lui Sadoveanu din literatură, nici existen­ţa lui Blaga n-a fost con­diţionată de excluderea lui Arghezi — exem­plele s-ar putea înmulţi — în vreme ce astăzi mai stă­ (Continuare în pag. a IV-a) în pagina a V-a ÎNTÎRZIIND Povestire de Constantin Stoiciu în pagina a Vl-a • FLACĂRA PATRIOTISMULUI IESE IM MOŞITI, IN PĂDURI... • VIATA SOSIILA IN CERCURI CONCENTRICE • CE A CRESCUT PE RUINELE MARII CIVILIZATII INCASE Foto : M. Andreescu Pe şantierul Termocentralei de Ie Deva se lucrează la glisarea coşu­lui de fum. El va avea o înălțime de 220 m „Demonetizarea aurului" — o diversiune psihologică Costin C. KIRIȚESCU doctor în economie Sistemul valutar interoccidental a suferit în ultima jumătate de an o serie de fenomene care au constituit tot atitea evenimente de răsunet. Aceasta datorită în primul rînd in­teresului pe care problemele mone­tare îl suscită în cele mai largi cercuri ale societăţii, ca urmare a influenţei lor asupra nivelului de trai ; în al doilea rînd, datorită im­portanţei mijloacelor de plată şi de rezervă în viaţa economică inter­naţională, ca instrumente de vehicu­lare a mărfurilor, serviciilor şi capi­talurilor de-a lungul şi de-a latul globului pămîntesc , iar în al treilea rînd, datorită conţinutului măsurilor luate şi semnificaţiei lor pentru vi­itorul relaţiilor monetare dintre ţă­rile occidentale. Să le reamintim, pe scurt. Devalorizarea din noiembrie 1967 a lirei sterline, a doua valută-cheie a sistemului monetar interoccidental (prima fiind dolarul S.U.A.), a pus sub semnul întrebării însăşi capacita­tea acestor valute de a-şi îndeplini funcţiile care le sunt încredinţate. Pentru a servi la plăţile internaţio­nale, ele trebuie să-şi menţină sta­bilitatea faţă de aur şi implicit faţă de celelalte valute, pentru a nu pri­lejui cîştiguri fără cauză unor parte­neri de schimb în dauna altora. Re­ducerea conţinutului de aur al unei valute-cheie prin" operaţiunea deva­lorizării — în cazul lirei sterline — sau tendinţa de scădere a puterii de cumpărare a altei valute-cheie, adică deprecierea ei ca urmare a inflaţiei lente şi a crizei externe de încrede­re — în cazul dolarului — au făcut ca semnul întrebării să se extindă de la cazul particular al uneia sau al­teia dintre valutele-cheie, la însuşi sistemul valutar interoccidental în ansamblu, la modul cum el face faţă exigenţelor lumii contemporane. Cîteva luni mai tîrziu, în martie 1968, a avut loc la Washington o întrunire precipitată a guvernatori­lor băncilor centrale din cele 7 ţări membre ale aşa-zisei coaliţii a auru­lui („Gold-Pool“) — Anglia, Belgia, Elveţia, Italia, Olanda, R.F.G. şi S.U.A. — convocată la iniţiativa Statelor Unite. Această întrunire s-a desfăşurat sub presiunea fenomenelor critice care se produceau în acel moment la bursele aurului din Oc­cident şi care constau dintr-o neîn­credere faţă de valutele-cheie şi o a­­valanşă de cereri pentru aur. Hotă­­rîrile „celor 7“ au dus la împărţirea în două a pieţei internaţionale a aurului : pe una din pieţe, rezervată exclusiv autorităţilor monetare, a rămas în vigoare vechiul preţ oficial de 35 dolari uncia de aur, stabilit de S.U.A. în 1934. Pe cea de-a doua piaţă, destinată publicului, preţul se formează în mod liber, fără nici o intervenţie a autorităţilor monetare, numai pe baza jocului dintre cerere şi ofertă. Pe această din urmă piaţă, preţul aurului a devenit instabil, ma­­nifestînd tendinţa de creştere peste 40 de dolari uncia. (Continuare în pag. a VII-a) Telegramă Excelenţei Sale Domnului HABIB BURGHIBA Preşedintele Republicii Tunisiene TUNIS In numele­ Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal adresez Excelenţei Voastre _ cu ocazia celei de-a 13-a aniversări a zilei naţionale a Republicii Tunisiene felicitări cordiale şi cele mai bune urările sănătate şi fericire perso­­­nală, de pace şi prosperitate poporului tutUst de prieten. Sunt încredinţat că relaţiile de colaboră reciproc avantajoase dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu în Tfturesul celor două popoare şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next