Scînteia, iunie 1968 (Anul 37, nr. 7720-7749)

1968-06-01 / nr. 7720

SCINTEIA — simbata 1 iunie 1968 pagina economică Acceleratori şi frîne în asimilarea noilor maşini şi utilaje Măsurile luate în ultimii ani în industria construcţiilor de maşini în scopul reducerii duratei ciclurilor de asimilare — cerinţă, după cum s-a arătat în repetate rînduri, de importanţă vitală pentru accelerarea progresului tehnic în economia naţională — îşi dovedesc eficacitatea. Existenţa unui plan de asimilări amănunţit, cu suficientă perspectivă, ridicarea la un nivel superior a colaborării dintre ca furnizor, şi celelalte ministere beneficiare, aprofundarea şi detalierea de către uzine a sarcinilor lor de asimilare, precum şi eşalonarea acestor lucrări cu ajutorul graficelor întocmite pe bază de criterii ştiinţifice — toate acestea au creat uzinelor constructoare de maşini condiţii să organizeze mai bine activitatea de asimilare a maşinilor şi utilajelor, să reducă simţitor durata ciclurilor de asimilare a numeroase produse noi. Locomotiva electrică de 6 580 CP, vagoanele de călători, maşinile de frezat portale, douăsprezece tipuri de transformatoare electrice cu puteri pînă la 63 MVA, mai multe tipuri de motoare electrice, echipamentul electric pentru noul troleibuz articulat, diferite tipodimensiuni de cabluri telefonice pentru centrale urbane şi interurbane, precum şi alte multe produse de înaltă tehnicitate şi complexitate au fost asimilate în intervale de timp relativ scurte, unele în mai puţin de un an. Oricît de vizibile sînt progresele făcute în acest domeniu, nu putem să trecem cu vederea că, într-o serie de cazuri, ritmul lucrărilor de asimilare continuă să fie foarte lent, iar durata lor — deşi nu există motive obiective — excesiv de mare, uneori de peste 3—4 ani. Cîteva exemple sunt concludente în acest sens. Deşi lucrările de asimilare a instalaţiei automate de tăiat şi transportat cărămizi şi a silozului de argilă cu farfurie şi şnec au început la uzinele ,„Progresul“-Brăila în 1963, abia anul acesta e prevăzută... omologarea prototipurilor. Pînă la începerea fabricaţiei de serie mai este, deci, de aşteptat. De ce ? Din două, una : ori utilajele amintite nu mai sunt necesare nimănui şi, ca atare, figurează dn planul de asimilări doar în virtutea inerţiei, ori unii tovarăşi de la uzina brăileană ţin cu tot dinadinsul să bată toate recordurile de durată înregistrate pînă acum în acest domeniu. Colectivul Uzinei mecanice Cugir a depus în permanenţă eforturi susţinute pentru a realiza în bune condiţii sarcinile din planul tehnic. Dar în unii ani planul tehnic a fost mult prea încărcat, a depăşit simţitor capacitatea de proiectare şi de pregătire tehnologică a uzinei. Aşa se face că pregătirea fabricaţiei de serie pentru maşina de mortezat danturi MD-500 s-a făcut abia lunile trecute, adică în al 4-lea an de la începerea lucrărilor de asimilare, iar pentru maşina de frezat caneluri FC-1000, al cărei prototip a fost omologat încă în anul 1965, această fază urmează să fie încheiată abia... în noiembrie a.c. Similară este situaţia şi în cazul asimilării maşinii combinate de prelucrare complexă a panourilor de mobilă C.P.C.-25 la întreprinderea mecanică-Roman. Proiectarea acestei maşini s-a făcut în anul 1964, prototipul — în 1965, omologarea acestuia — în trimestrul I 1967, iar pregătirea fabricaţiei de serie e planificată a se face... în septembrie 1968. Este greu de înţeles de ce a fost necesar, în acest caz, cel puţin un an pentru fiecare fază a ciclului de asimilare. Cadre cu munci de răspundere din uzine şi din M.I.C.M. ne-au asigurat că această situaţie nu va mai dăinui — toate cazurile de mai sus fiind acum pe un făgaş bun — că, după atîtea tărăgănări, respectivele produse vor intra, peste puţin timp, în fabricaţia de serie. Foarte bine ! Atît doar că, din păcate, în acest domeniu rămîn în continuare uşor vizibile unele simptome ale altor viitoare prelungiri exagerate. In acest an, la Fabrica de maşini-unelte şi agregate-Bucureşti, de pildă, dintre prevederile planului tehnic departamental n-a fost realizată sarcina privind asimilarea strungului carusel cu traversă fixă SC-1600, începută în 1966. De ce ? Pentru că Uzinele de construcţii de maşini-Reşiţa au livrat cu întîrziere piesele turnate necesare. La uzina „Independenţa“-Sibiu n-a fost omologat la termenul stabilit (trimestrul I) prototipul maşinii de torcretat galerii miniere . şnecul s-a uzat prematur şi acum se lucrează la modificarea lui constructivă. In sfîrşit, la Uzina mecanică-Cugir lipsa de capacitate în atelierul de uzinaj se resimte şi acum. Din acest motiv, prototipurile a două maşini orizontale de frezat n-au putut fi realizate conform graficului stabilit. Din cele arătate nu trebuie să se tragă neapărat concluzia că asimilarea în fabricaţie a unor noi maşini şi utilaje ar fi pretutindeni slab organizată. S-ar putea ca dereglările amintite să fie doar simple accidente. Important este, în orice caz, ca ele să nu se mai repete, ca în uzine să se ia toate măsurile capabile să asigure respectarea întocmai a graficelor de desfăşurare a lucrărilor de asimilare. Mulţi specialişti sunt unanimi în a considera ca uzinele constructoare de maşini dispun de posibilităţi de a scurta simţitor durata ciclurilor de asimilare în fabricaţie a unor produse noi. Totul este ca ele să facă uz mai intens de aceste posibilităţi. Dar tot atît de important este ca anumiţi factori acceleratori ai acestei importante activităţi să fie mai puternic puşi în mişcare. Despre ce anume este vorba în mod concret ? Lăsînd la o parte ceea ce s-a mai publicat in ultimul timp în ziarul nostru pe această temă, este vorba, înainte de toate, de dezvoltarea cercetării ştiinţifice uzinale privind problemele pe care le ridică asimilarea de noi produse, de îmbunătăţirea activităţii de documentare tehnică cu care aceasta trebuie să înceapă, de sporirea aportului acestor două activităţi la promovarea unor soluţii constructive moderne şi avantajoase, care să permită utilizarea pe scară cit mai largă a celor mai productive tehnologii de fabricaţie. Fapt este însă că, în unele uzine, în loc ca documentarea şi cercetarea să influenţeze nemijlocit scurtarea ciclurilor de asimilare, ele sunt mult prea sumare sau suprimate cu totul, chipurile pentru a se cîștiga timp ! Iar rezultatele, evident, sunt exact inverse , în loc să scadă, din lipsa unei temeinice documentări, a unor date pe care nu ancheta economică mai cercetarea le poate furniza, durata asimilărilor creşte. Nu pot fi subestimate în acest domeniu şi anumite greutăţi. Apar uneori situaţii cînd, necunoscîndu-se din timp şi amănunţit cerinţele beneficiarilor, adică, practic, ceea ce urmează să se asimileze peste un an sau doi, documentarea şi cercetarea sunt în mod obiectiv imposibile. Este de remarcat că multe întreprinderi, de pildă Uzina de maşini electrice şi uzina „Griviţa roşie“ din Capitală sau Uzina de utilaj chimic- Ploieşti sondează, totuşi, stăruitor cerinţele de perspectivă ale virtualilor lor beneficiari, studiază din timp problemele dificile pe care presupun că le vor ridica viitoarele sarcini de asimilare. Considerăm că aceste strădanii ale uzinelor se cuvin să fie mai mult sprijinite, atît de către organele economice centrale, prin nominalizarea și detalierea sarcinilor de asimilare de perspectivă, cit şi de către beneficiarii noilor maşini şi utilaje. Ministerelor beneficiare li se cere să precizeze în timp util condiţiile tehnice impuse noilor produse, să pună la dispoziţia constructorilor toate datele necesare întocmirii caietelor de sarcini şi normelor interne ale acestora. Totodată, pentru ca ciclurile de asimilare să poată fi scurtate este imperios necesar ca beneficiarii să nu-şi mai modifice sau completeze cerinţele pe parcurs, uneori după ce s-au executat prototipurile şi chiar seriile zero, cum s-a întîmplat, recent, în cazul motorului de antrenare pentru compresorul auxiliar al locomotivei electrice, executat de Uzina de maşini electrice- Bucureşti. Accesul mai rapid la modelele străine de comparaţie — prin simplificarea actualei metodologii de achiziţionare a lor — şi, în general, mai buna organizare a studierii nivelului tehnic al produselor existente pe piaţa internaţională, a tendinţelor şi orientărilor ce se manifestă pe plan mondial in diferitele ramuri ale construcţiei de maşini constituie, de asemenea, o cale de reducere a ciclurilor de asimilare. Ca şi diminuarea marelui volum de muncă care se mai consumă în prezent cu proiectarea. In construcţia de utilaje siderurgice, chimice şi pentru rafinării, ca şi în alte domenii, mult timp s-ar putea cîştiga în proiectare prin tipizarea subansamblelor, a părţilor componente ale diferitelor utilaje. Din păcate, însă, eforturile în această privinţă ale uzinelor şi institutelor departamentale de cercetări şi proiectări nu sunt suficient de convergente , în loc să colaboreze la elaborarea de norme de tipizare generale şi de obiect — cu valabilitate republicană, fiecare elaborează norme de acest gen cu aplicabilitate restrînsă, locală. De asemenea, experienţa unor uzine arată că cu cit proiectele sunt mai cuprinzătoare, de mai înaltă tehnicitate şi concentrate pe cit mai puţine formate de desen, elaborarea lor durează mai puţin. Important este ca Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini să acţioneze cu mai multă fermitate pentru o severă disciplină din partea tuturor uzinelor constructoare de maşini în realizarea sarcinilor de asimilare. Ing. Adrian PRODAN LABORATOR PENTRU CONTROLUL INSTALAŢIILOR SUB PRESIUNE BACĂU (corespondentul „Scînteii"). — La Combinatul chimic din Borzeşti a intrat în funcţiune un laborator pentru controlul instalaţiilor mecanice prin gama-defectoscopie, ultrasunete şi vibraţii. Cu ajutorul unei aparaturi moderne se efectuează controlul instalaţiilor mecanice aflate sub presiune, determinîndu-se defectele de uzură la conducte şi vase tehnologice, se execută măsurători periodice ale vibraţiilor la maşinile cu mişcare de rotaţie, în vederea stabilirii măsurilor necesare întreţinerii utilajului în perfectă stare de funcţionare. De la Şantierul naval din Galaţi MINERALIERUL DE 12500 TONE ÎN PRIMA CURSĂ GALAŢI (corespondentul „Scînteii"). La Şantierul naval din Galaţi a avut loc ieri după-amiază un eveniment deosebit. Cea mai tînără şi mai mare navă construită în ţară, mineralierul „Petroşani* de 12 500 tone, a plecat în prima cursă. Semnificaţia acestui eveniment este cu atît mai evidentă dacă ne gîndim că prima navă construită în ţară a părăsit şantierul în 1960. în această perioadă, producţia de nave maritime a cunoscut o dezvoltare continuă. Numai la export au fost livrate pînă acum 40 de nave maritime de diferite tonaje. In timp ce alt mineralier de 12 500 tone, „Anina*, se află la dana de armare, un altul — „Cugir* — se află pe cală. Alte 8 vase maritime de 4 500 și 3 800 tone sunt, de asemenea, în curs de armare. Pe planșeta proiectanților sunt în stadiu de finalizare variante îmbunătăţite de nave, aflate în prezent în construcţie, precum şi noi tipuri de nave. C.I.L.-Blaj, modernă unitate a industriei de prelucrare a lemnului — vedere panoramică (Foto : Agerpres) PAGINA 3 PUTEM OBŢINE O PRODUCŢIE SATISFĂCĂTOARE DE LEGUME? La începutul acestui an, pentru a nu se mai repeta neajunsurile care au existat în anii trecuţi în ce priveşte producţia de legume, s-au luat o serie de măsuri în primul rînd pentru asigurarea bazei tehnice materiale necesare legumiculturii. Astfel, au fost puse la dispoziţia unităţilor agricole materialele necesare producţiei legumicole : răsadniţe, utilaje de irigat, seminţe, îngrăşăminte. Ca urmare, activitatea în această ramură a agriculturii s-a putut desfăşura în condiţii mai bune. De altfel, pe baza rezultatelor de pînă acum se poate afirma căi, în majoritatea unităţilor producătoare, producţia de legume se prezintă destul de bine deşi seceta din această primăvară a influenţat negativ dezvoltarea culturilor. Ce s-a realizat şi ce trebuie să se întreprindă, în continuare, pentru a se obţine cantităţi cit mai mari de legume astfel incit să se asigure, cit mai curînd aprovizionarea corespunzătoare ,a populaţiei şi să se asigure industriei de conserve materia primă necesară ? In planul de măsuri stabilit de Consiliul Superior al Agriculturii şi Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie s-a prevăzut ca, în acest an, să se realizeze o producţie globală de 3100 000 tone legume, asigurîndu-se o proporţie corespunzătoare cerinţelor, între diferite sortimente. Aşa cum apreciază specialiştii, în legumicultură, mai mult decât în alte ramuri ale agriculturii, există posibilitatea să se influenţeze direct, pe calea irigaţiilor şi prin alte măsuri agrotehnice, obţinerea unor recolte mari. In ce priveşte suprafeţele, după datele centralizate la Consiliul Superior al Agriculturii rezultă că, pînă la această dată s-au semănat şi plantat 91 la sută din cele prevăzute. Au mai rămas de plantat unele suprafeţe cu varză de toamnă, tomate tîrzii şi altele. Dar există un neajuns, care ar putea influenţa negativ producţia legumicolă şi anume faptul că nu se irigă întreaga suprafaţă cultivată. După ce o iarnă întreagă s-a discutat atîta despre necesitatea extinderii irigaţiilor în legumicultura, iată ce se constată acum : s-au contractat legume pentru a fi cultivate în teren neirigat pe o suprafaţă de 24 400 ha. Cele mai mari din aceste suprafeţe sunt îndeosebi în judeţele Arad, Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Dolj, Ialomiţa, Ilfov, Olt, Prahova, Teleorman, Timiş, Tulcea. După cum se vede, suprafeţele respective se află, în marea lor majoritate, în judeţele afectate de secetă, ceea ce are, fără îndoială, repercusiuni negative asupra producţiei. De ce se repetă o situaţie atît de criticată în trecut ? Desigur, explicaţia poate fi găsită în modul defectuos în care direcţiile agricole şi uniunile cooperatiste au urmărit amplasarea culturilor de legume. Situaţia din judeţul Ilfov este deosebit de semnificativă în această privinţă. Ea a fost analizată recent de către biroul Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie la care au participat preşedinţii şi specialiştii din principalele cooperative agricole cultivatoare de legume din judeţ. Pînă la data de 23 mai în acest judeţ s-a plantat şi semănat o suprafaţă de 13 102 ha cu legume, ceea ce reprezintă 87 la sută din suprafaţa prevăzută. Dacă se analizează însă cantităţile de legume pe care se poate conta, surprizele sunt mari, întrucît nu se irigă toate suprafeţele, producţiile sunt mici, iar unele culturi chiar s-au compromis. Dintr-o analiză recentă rezultă că în judeţul Ilfov au fost calamitate culturi de legume pe o suprafaţă de 1 132 ha. Unii specialişti aruncă vina pe grindină, dar cele mai multe culturi au fost pierdute din cauza că nu s-au făcut udările, în judeţul Ilfov nu se irigă 1100 ha din cele cultivate cu legume. La şedinţa de care am amintit, unii preşedinţi şi specialişti din cooperativele agricole din judeţ au avut o atitudine de neînţeles faţă de problema irigaţiilor şi a producţiei de legume în general. „Asta e situaţia. Atîta obţinem, atîta livrăm“, au spus unii dintre ei. La cooperativa agricolă „Scînteia“ din Crevedia Mare, în loc de 18 000 kg ceapă verde s-au obţinut numai 2 000 kg deoarece, aşa cum arăta preşedintele, cultura nu a fost irigată. Şi nu este unicul caz. In această situaţie fără îndoială că atîta cit se obţine atîta se şi livrează. Organele agricole, cu sprijinul organizaţiilor de partid trebuie să acţioneze cu mai multă perseverenţă pentru lichidarea unei asemenea situaţii astfel incit să se asigure realizarea şi livrarea integrală a producţiei de legume prevăzută şi contractată. Am insistat mai mult asupra judeţului Ilfov deoarece aci se obţine circa 12 la sută din producţia de legume a întregii ţări, acest judeţ constituind baza de aprovizionare a populaţiei Capitalei. Pentru normalizarea situaţiei, Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole a trimis în cooperativele agricole 50 de specialişti pentru a ajuta efectiv la realizarea producţiei de legume prevăzute. Este un lucru bun numai că, esenţial este ca ceea ce se stabileşte să se şi aplice, insistîndu-se în mod deosebit asupra irigaţiilor. Situaţia este caracteristică şi pentru unităţile agricole din alte judeţe. La o recentă teleconferinţă care a avut loc la Consiliul Superior al Agriculturii, în care s-a analizat problema producţiei legumicole, s-a putut face constatarea că acolo unde nu s-au făcut la timp udările, se obţin producţii mici iar în unele cazuri culturile s-au compromis. Şi peste tot există o relaţie strînsă între aceste două elemente: în judeţul Constanţa nu se irigă 1 600 ha şi s-au compromis 420 ha ; Olt — 300 ha neirigate — 280 ha compromise; Dolj 900 ha neirigate — 500 ha compromise etc. Din această situaţie trebuie să se tragă învăţăminte şi să se ia măsuri urgente în vederea irigării întregii suprafeţe cultivate cu legume. Consiliul Superior al Agriculturii şi Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie au luat măsura să se reînsămînţeze toate suprafeţele cu culturi compromise asigurînd seminţele necesare. De asemenea, se organizează însămînţarea sau plantarea unor suprafeţe suplimentare cu legume pe terenuri care n-au fost iniţial destinate acestor culturi dar care pot fi uşor irigate. Peste tot însă este necesar ca organele agricole, conducerile cooperativelor agricole şi specialiştii din unităţi să întreprindă măsuri energice în vederea extinderii culturilor succesive pe terenuri care se eliberează de culturile de cereale, cartofi şi alte plante timpurii. In perimetrele amenajate, pentru irigat, s-a indicat să se însămînţeze sau planteze în cultură succesivă în mod deosebit ceapă, morcovi, tomate, fasole, castraveţi, mazăre, verdeţuri şi altele. Pentru aceasta trebuie luate măsuri urgente în vederea asigurării seminţelor necesare şi, bineînţeles, funcţionării în cele mai bune condiţii a sistemelor de irigare, factorul hotărîtor de care depinde succesul acestei importante acţiuni. Prin cultivarea cu legume a tuturor terenurilor amenajate pentru irigat sau care pot fi udate prin mijloace simple, se va putea obţine în plus o mare cantitate de legume, care va aduce venituri suplimentare cooperativelor agricole şi va contribui, în acelaşi timp, la o mai bună aprovizionare a populaţiei cu aceste produse. Un factor important menit să contribuie la sporirea producţiei de legume îl constituie cointeresarea membrilor cooperativelor agricole în executarea lucrărilor la timp şi de cea mai bună calitate. In această privinţă va avea desigur, un efect pozitiv recomandarea Biroului permanent al Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie privind aplicarea unor măsuri de retribuire în legumicultura. Potrivit acestor recomandări, în toate cooperativele agricole care au contractat şi livrează legume unităţilor Departamentului pentru valorificarea legumelor şi fructelor sau fabricilor de conserve aparţinînd Ministerului Industriei Alimentare şi care au disponibilităţi băneşti, în contul zilelor-muncă, vor putea aplica, cu aprobarea adunării generale, diferite forme de retribuţie în bani. Astfel, pentru zilele muncă efectuate la cultura legumelor se pot plăti cooperatorilor, săptămînal, chenzinal sau cel mult lunar, valoarea integrală a cotei în bani planificată pentru o zi-muncă. Un alt sistem se referă la retribuirea muncii prin acordarea unui anumit procent din veniturile realizate prin valorificarea produselor legumicole. In acest caz, repartizarea pe cooperatori sau grupe de cooperatori a sumei globale ce revine pentru plata muncii, se va face în raport de cantităţile obţinute pe suprafaţa ce le-a fost atribuită în cadrul echipei, grupei de familii sau familiei. Se va putea acorda, în alt caz, plata în bani pe zi lucrată, aplicîndu-se tarifele care se utilizează în întreprinderile agricole de stat. Organele de partid și agricole sunt chemate să rezolve toate problemele de care depinde extinderea suprafețelor cultivate cu legume, să popularizeze şi să sprijine aplicarea noilor forme de retribuire a muncii pentru ca toţi cooperatorii să fie cointeresaţi în sporirea producţiei de legume, în valorificarea unor cantităţi cit mai mari din aceste produse. Ion HERŢEG INVESTIŢIILE IN SECTORUL ALIMENTAR (Urmare din pag. I) unele şantiere. Astfel, nu s-a reuşit pînă în prezent să se dea în exploatare toate obiectivele restante din anul 1967, iar pe unele şantiere — Fabrica de zahăr Corabia, Fabrica de ulei Slobozia, Fabrica de conserve Feteşti — se constată rămîneri în urmă ale lucrărilor, faţă de graficele de execuţie, de pînă la 4—5 luni. Nu este deloc tolerabilă această situaţie precară, dacă ţinem seama că termenele de intrare în producţie expiră în trimestrele II şi III din anul curent. Cauzele ? Una dintre ele constă în neasigurarea şantierelor cu forţa de muncă necesară. De pildă, pe şantierele fabricii de zahăr Corabia, fabricii de bere Piteşti, fabricii de ulei Slobozia s-a înregistrat în permanenţă un minus de forţă de muncă, între 300 şi 800 muncitori. Au mai intervenit şi neajunsurile în aprovizionarea cu materiale a şantierelor şi, mai ales, întîrzierile sistematice în livrarea construcţiilor metalice şi a unor utilaje de către întreprinderile Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini. De pildă, chiar în acest an am fost anunţaţi că 400 tone utilaje, instalaţii de automatizări, în valoare de 3 milioane lei, nu vor putea fi livrate la termene corelate cu prevederile de dare în funcţiune a noilor obiective. Faţă de aceste neajunsuri cu grave repercusiuni asupra investiţiilor industriei alimentare, în cursul lunii aprilie, conducerea ministerului nostru, împreună cu alţi factori de răspundere a analizat situaţia lucrărilor la 5 şantiere principale : fabricile de zahăr Buzău, Oradea şi Corabia, fabrica de ulei Slobozia şi complexul de morărit şi panificaţie Sibiu. La această analiză au participat miniştri adjuncţi de la M.I.C. şi M.I.C.M., conducerile întreprinderilor beneficiare şi ale proiectanţilor, precum şi reprezentanţi ai Ministerului Comerţului Exterior. Cum este şi firesc, cu acest prilej s-a stabilit un plan de măsuri, cu responsabilităţi precise. Se constată încă de pe acum încălcări ale angajamentelor luate, decalări de termene, care periclitează respectarea termenelor de punere in funcţiune a capacităţilor analizate. Astfel, unele uzine constructoare de maşini, furnizoare de utilaje tehnologice, au cerut din nou amînări faţă de termenele stabilite la nivelul conducerilor ministerului nostru şi Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini. Este cazul uzinelor „Automatica“ Bucureşti şi „Independenţa“ Sibiu, care sunt mult rămase în urmă cu livrarea unor utilaje şi instalaţii determinante pentru punerea în producţie a obiectivelor amintite, pentru buna funcţionare a altor fabrici ale industriei alimentare. In aceeaşi situaţie se află uzina „Tehnofrig“-Cluj. Grafice coordonatoare au fost întocmite de ministerul nostru împreună cu organizaţiile de construcţii tutelate de Ministerul Industriei Construcţiilor. Nici acestea nu s-au respectat şi au apărut alte rămîneri în urmă în realizarea stadiilor fizice la diferitele obiective : la casa maşini şi siloz srot, corp extracţie rafinărie de la fabrica de ulei Slobozia, la estacadele de transport, calea de rulare de la podul silozului de sfeclă şi cuptorul de var de la fabrica de zahăr Oradea, precum şi la corpul de fabricaţie şi centrala termoelectrică de la fabrica de zahăr Corabia. In plus, ca şi cum neajunsurile acestea nu ar fi suficiente şi grave, au început să se producă dereglări şi prin necontractarea la termen a unor utilaje şi aparataje din import. Astfel, pentru fabrica de ulei Slobozia la o serie de reductoare, robineţi de siguranţă, aparatură de măsură şi control, deşi fişele tehnice au fost depuse încă din luna mai 1967, nici pînă în prezent nu au fost contractate de organele Ministerului Comerţului Exterior. O situaţie similară se regăseşte şi la fabricile de zahăr Oradea şi Corabia, în cazul unor ventile, robineţi, regulatoare de debit şi de presiune. Ceea ce este necesar să întreprindă factorii care concură la realizarea investiţiilor Ministerului Industriei Alimentare nu mai repetăm. Ei cunosc foarte bine obligaţiile ce le revin, dar nu le respectă riguros şi la termen. Insistăm, însă, asupra situaţiei la cele 5 obiective mai importante amintite şi care trebuie să intre în funcţiune în acest an. La fabrica de zahăr Buzău, Ministerul Industriei Construcţiilor are îndatorirea să asigure forţa de muncă necesară lucrărilor, întrucît tocmai partea de construcţii este rămasă în urmă faţă de prevederile planului de măsuri întocmit. Este neraţional ca avansul cîştigat la lucrările de montaj să fie pierdut, ceea ce s-ar repercuta negativ asupra începerii probelor tehnologice la centrala termoelectrică. La fabrica de zahăr Oradea, în funcţie de timpul scurt rămas pînă la termenul de dare în exploatare, este necesară creşterea efectivelor de muncitori, în special la lucrările de montaj pentru secţiile purificare, fierbere şi condiţionare. * ... O situaţie mai dificilă se constată la şantierul fabricii de conserve Feteşti, unde în prezent, din cauza lipsei forţei de muncă, sînt rămîneri în urmă de aproape 3 luni. La acest şantier situaţia este cu atît mai gravă cu cit una din capacităţi — linia de mazăre — trebuia să intre în funcţiune în aceste zile. Ministerul Industriei Construcţiilor are încă multe de făcut, pe şantierul amintit, dacă ţinem seama că din valoarea lucrărilor, pentru întreaga capacitate ce trebuie pusă în funcţiune pînă la 30 august, pe primele 4 luni ale anului s-a realizat numai 28 la sută, urmînd ca în circa 3 luni să se realizeze restul, de 72 la sută. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, în cazul fabricii de ulei Slobozia, are îndatorirea să asigure pînă la 30 iunie livrarea celor 7 prăjitoare, în execuţia uzinei „Vulcan“, iar „Automatica“ să livreze pînă la 15 august tablourile de automatizare şi comandă. Potrivit ultimelor date, organizaţiile de construcţii depun eforturi importante pentru accelerarea ritmului lucrărilor, dovadă fiind executarea unui volum de peste 10—12 milioane lei în luna aprilie, pe fiecare şantier, la structura de construcţii-montaj. Cu toate acestea, ținind seama de volumul însemnat de construcţii-montaj rămas de realizat, acest ritm îl considerăm nesatisfăcător. Şantierul de la Corabia nu şi-a mărit efectivele cu cîteva sute de muncitori, aşa cum s-a stabilit acum mai bine de o lună de zile că este strict necesar. Cu efectivele actuale nu se poate asigura o producţie mai mare decît cea realizată în luna aprilie şi, deci, recuperarea restanţelor. Mai mult ca oricînd, se impune conjugarea eforturilor furnizorilor de utilaje, ale constructorilor, beneficiarilor în vederea creării tuturor condiţiilor pentru ca şantierele să poată lucra din plin. Cred că şi conducerile Ministerului Industriei Construcţiilor şi Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini vor înţelege această imperioasă sarcină : noile şi „vechile“ obiective trebuie să intre în funcţiune la termen, în cel mai scurt timp. COMPLEXE MODERNE PENTRU CREŞTEREA IASI INGRĂŞAREA ANIMALELOR La Rădăuţi, se află în construcţie un complex de îngrăşare a tineretului taurin cu o capacitate de 4 000 capete. Mai multe grajduri sunt acum în stadiul de finisaj. Complexul va intra in funcţiune la sfîrşitul trimestrului III. Lucrări asemănătoare se fac și la I.A.S. Răcăciuni — Bacău. Prin construirea a 12 grajduri, capacitatea complexului porcin de aici se va dubla.