Scînteia, decembrie 1968 (Anul 37, nr. 7903-7933)

1968-12-01 / nr. 7903

CURSUL RENTABILIZĂRII IN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT "J. Beneficiul — rezultante fireşti ale activităţii economice — exprimă, în ultimă instanţă, cuantumul eforturilor fizice şi intelectuale, concordanţa pînă la identitate a factorilor de de­cizie şi de execuţie în activitatea productivă. Alternativa pierderilor — care uneori atîrnă greu în balanţa rezultatelor economico-financiare — reprezintă un fenomen anacronic, de esenţa parazitismului social atunci cînd sînt determinate de cauze subi­ective. In agricultura de stat acţiu­nile vaste, de mare complexitate pen­tru rentabilizarea producţiei sunt o urmare a aplicării noilor principii de organizare, planificare, finanţare şi creditare stabilite de partid. După un an de la generalizarea acestor p­­rincipii, de la crearea întreprinderi­­or şi fermelor agricole, este pe cit de firească pe atît de necesară ana­liza rezultatelor obţinute, a tendin­ţelor şi problemelor noi apărute în evoluţia acestui important sector al economiei naţionale. Potrivit date­lor centralizate la Departamen­tul întreprinderilor agricole de stat, rezultă că activitatea economico-fi­­nanciară pe acest an se va solda cu importante beneficii. Pozitivă este constanţa preocupărilor majorităţii consiliilor de administraţie ale I.A.S. şi a şefilor de ferme de a găsi surse de rentabilizare care estompează e­­fectele negative ale secetei din prima parte a anului. Semnificativ este că din cele 352 milioane de lei, cît repre­zintă valoarea producţiei marfă li­vrate peste plan în primele trei trimestre ale anului în curs, o pon­dere mare revine unor produse ca vinul şi strugurii, lîna, fructele etc. Cu excepţia Trustului zonal I.A.S. Galaţi, toate celelalte al­ trusturi au realizat atît planul de venituri to­tale, cît şi producţia marfă. Se re­marcă, de asemenea, preocuparea pentru îmbunătăţirea calităţii pro­duselor, îndeosebi la grîu, struguri, carne de bovine şi alte sortimente, ceea ce a permis obţinerea unor preţuri de livrare superioare şi, de­sigur, satisfacerea în mai mare mă­sură a cerinţelor beneficiarilor. Discuţiile cu numeroase cadre re­levă că, pe lingă valorile materiale create, anul acesta, ca urmare a mă­surilor luate de partid pentru îmbu­nătăţirea activităţii în agricultura de stat, s-a realizat un mare cîştig de experienţă prin trecerea specia­liştilor la conducerea directă şi ne­mijlocită a proceselor de producţie, prin definirea unui stil de muncă mai operativ în activitatea acestora. Dintre numeroasele exemple oferite ne oprim la I.A.S. Arad, care a reali­zat planul anual încă de la data de 10 noiembrie. Consiliul de adminis­traţie al întreprinderii a analizat posibilităţile de a mări producţia­­marfă fără investiţii suplimentare. Pe lîngă resursele interne, au fost căutate mijloace şi dincolo de hota­rele întreprinderii. Cunoscînd că, în unele întreprinderi agricole de stat din împrejurimi, în timpul verii, graj­durile, precum şi alte construcţii, rămîn goale, s-a trecut la amenaja­rea lor cu mijloace locale pentru creşterea păsărilor. Valoarea acestor acţiuni se concretizează prin creşte­rea a nu mai puţin de 270 000 de pui, în adăposturi reamenajate sau im­provizate. Zeci de alte iniţiative ale şefilor de ferme reprezintă tot atîtea noi surse de beneficii. Proporţia a­­cestora se poate exprima prin două cifre: 15 milioane de lei beneficii previzibile pînă la sfîrşitul anului, faţă de 5 milioane planificate. O notă de distincţie se cuvine a fi acordată acelor întreprinderi care au făcut saltul de la pierderi la bene­ficii. Deşi este în fond evoluţia nor­mală a acestor unităţi, se cuvine să o menţionăm, întrucît s-a realizat în condiţiile unui an agricol mai pu­ţin favorabil. Fostele gospodării care intră în componenţa I.A.S. Huj­a din cadrul Trustului Braşov au încheiat bilanţul anului trecut cu pierderi de 15 947 mii lei, continuind să fie pre­văzute 1,5 milioane pagube şi în acest an. In locul acestora, între­prinderea va da beneficii. Una din problemele-cheie în ac­ţiunea de rentabilizare a I.A.S. este creşterea producţiei şi a beneficiilor în raport cu dotarea tehnico-mate­­rială. Folosirea intensă şi permanen­tă a mijloacelor mecanice şi a forţei de muncă exprimă căutarea a noi surse de beneficii. Anul trecut I.A.S. Medgidia a realizat 18,3 milioane lei beneficii. Planul pe acest an a ajuns la 26 milioane lei, dar se pre­limină că vor fi obţinute circa 37 milioane. Chiar dacă proporţiile sunt mai re­duse, exemple asemănătoare oferă şi I.A.S. Variaş, Grabăţ, Amzacea, Peştera, Ostrov şi altele. Nu se poate să nu consemnăm asemenea exemple care demonstrează resursele inepui­zabile de care dispune agricultura noastră de stat. Dar tabloul rezultatelor pe anul în curs în agricultura de stat pre­zintă şi pete întunecate datorate uni­tăţilor care continuă să lucreze cu pierderi sau, în locul beneficiilor prevăzute, oferă bilanţuri negative, întreprinderea agricolă de stat Vlă­­deni din Trustul Slobozia, in loc de 2,2 milioane lei beneficii va fi în neplăcuta situaţie de a solicita aco­perirea pierderilor de două milioane. Previzibilul la I.A.S. Smirdan, Trus­tul Galaţi, înseamnă 6,9 milioane lei pierderi, în loc de 749 mii lei beneficii. Astfel de unităţi, care trag în jos media rezultatelor de ansam­blu, trebuie să constituie problema nr. 1 pentru conducerea Departa­mentului I.A.S., a trusturilor zonale şi a celor în cauză directă. Desigur, în agricultură, ca urmare a influen­ţelor climatice, rezultatele scontate diferă adesea de cele obţinute, dar diferenţele între pierderi şi benefi­cii nu pot fi explicate numai prin variaţii de ordin climatic. Mai pro­blematică decit seceta ni se pare persistenţa concepţiei că o unitate agricolă poate supravieţui cu do­taţii de milioane de lei de la bu­getul statului, pe seama eforturilor cadrelor din întreprinderile şi fer­mele care dau beneficii. Care sunt cauzele reale ale existen­ţei întreprinderilor şi fermelor ne­rentabile, cum se explică faptul că: In condiţii asemănătoare se obţin producţii şi costuri mult diferite şi, mai ales, ce se face pentru aducerea pe linie de plutire a unităţilor „păgu­boase“ ? Este acţiunea de rentabili­zare a tuturor fermelor agricole pre­ocuparea primordială a Departamen­tului I.A.S., a trusturilor zonale . Am considerat că cel mai în măsu­ră să dea răspuns la asemenea în­trebări este tovarășul Angelo MICU­­LESCU, prim-vicepreședinte al Con­ C. BORDEIANU (Continuare în pag. a IlI-a) Grija pentru avutul ob­ştesc, mişcarea de masă pentru realizarea de econo­mii, emulaţia descoperirii şi folosirii cu eficienţă a re­surselor interne sunt încetă­ţenite de mult ca fenomene generale şi caracteristice e­­conomiei noastre. Numeroa­se scrisori adresate ziarului vorbesc despre oameni pentru care apărarea şi spo­rirea avuţiei sociale consti­tuie nu numai o datorie in­trinsecă profesiei lor, dar şi o problemă de etică ci­vică, de răspundere patrio­tică. Semnatarii, cetăţeni de profesii şi vîrste diferite, ne scriu despre ei şi tovară­şii lor de muncă, despre toţi aceia care depun osîrdie pentru apărarea şi salvarea bunurilor materiale, ne re­latează despre iniţiativele unor colectivităţi privind buna gospodărire a fondu­rilor băneşti, ne fac cunos­cuta strălucite exemple de creatori, de specialişti, care prin invenţii, inovaţii, raţio­nalizări au adus economii de milioane de lei statului. In acelaşi timp sosesc la redacţie şi scrisori prin care ochiul vigilent al opiniei publice sesizează forurile competente despre supape prin care se risipesc bani ori bunuri materiale din avuţia socială, aver tizează despre existenţa, în unele unităţi socialiste, a unor inamici camuflaţi, care toa­că bunul colectiv. Aceştia, spre deosebire de alţi in­fractori, fură cite puţin, pi­cătură cu picătură, profi­­tînd de cea mai mică ne­­orînduială. Oriunde se cui­băreşte indisciplina, se ma­nifestă nepăsarea, negli­jenţa, proasta gospodărire, apar „rozătorii“ din umbră. Ei sunt încurajaţi şi toleraţi de gură cască, de incompe­tenţi şi delăsători. Ultimele verificări efectu­ate de către Procuratura municipiului Bucureşti la întreprinderea pentru in­dustrializarea cărnii — București, de exemplu au scos la iveală unele ele­mente necinstite, ce au măcinat încet dar sigur, bunuri materiale în va­loare de mii și mii de lei. In anul curent, pînă la data încheierii controlului, pe rolul consiliului de ju­decată au figurat circa 100 de dosare privind cazuri de sustrageri sistematice de carne. Cum au fost soluţio­nate cele mai multe din aceste cazuri ? Simplu: de fiecare dată, consiliul de judecată se întrunea şi... hotăra. Hotăra aceeaşi sanc­ţiune : „mustrare scrisă cu avertisment“, însoţită u­­neori de amenzi intre 50—100 lei ! Puteau să fie cît de cît educa­tive şi instructive aseme­nea soluţii „originale", care pe deasupra se mai pronun­ţau şi după două sau trei luni de la săvîrşirea fapte­lor ? ! Puteau oare hoţii să rămînă nepăsători in fata unor invitaţii atît de ten­tante, în fata unor atît de convingătoare dovezi de „înţelegere“ . Tovarăşul Emanoil Duminică, direc­torul întreprinderii. Justifi­că această inadmisibilă sta­re de lucruri prin neritmici­­tatea producţiei, prin fluc­tuaţia de cadre, prin neres­pectarea termenelor de li­vrare de către unele între­prinderi furnizoare etc. Iată, aşadar, un întreg lanţ al slăbiciunilor : hoţia nu poate fi stîrpită din cauza fluctuaţiei de cadre, fluc­tuaţia de cadre nu poate fi curmată din cauza produc­ţiei neritmice, producţia ne­ritmică nu poate deveni ritmică din cauza modului defectuos în care unele I.A.S.-uri înţeleg să se a­­chite de obligaţiile contrac­ Infractorul „modest“ tuate... Un cerc vicios de care profită duşmanii avu­tului obştesc. Cînd se va curma această situaţie in­tolerabilă la întreprinde­rea „Abatorul ?“ In funcţie de împrejurări, de „condiţii“, unii ronţăitori nu adoptă neapărat hoţia propriu-zisă. Ei ştiu să se facă simpatici, să fie a­­greaţi, să cîştige bunăvoin­ţa unora, dispuşi să treacă cu vederea, să cocoloşească neajunsurile. Apoi, trec la atac. Grigore Drideanu, de exemplu, lucrător la între­prinderea de materiale izo­latoare dir. Berceni — Plo­ieşti, dîndu-se bine pe lîngă şeful său direct, N. Eduard, „l-a convins“, prin fel de fel de şiretlicuri, să-i dea­ în mod ilegal o aprobare pentru confecţionarea unui cazan de baie, chipurile din deşeuri, cauzînd astfel a­­vutului colectiv un prejudi­ciu de peste 1 000 lei ! Pen­tru infracţiunea săvîrşită, Drideanu a fost trimis în judecată. Cum rămîne însă cu culantul Eduard, care, galanton cu bunurile statu­lui, n-a avut de suportat nici o consecinţă ? Un alt caz : Vasile Du­­mitrescu fost ospătar, după ce a executat un număr de 7 condamnări pentru fapte cu caracter penal, două Dumitru MINCUILESCU (Continuare în pag. al1-a) ­nteia Anul XXXVIII Nr. 7903 Duminică 1 decembrie 1968 6 PAGINI — 30 BANI ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. M­ÎJI-VÂ! PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A DELEGAŢIEI PARTIDULUI COMUNIST MEXICAN Sîmbătă dimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a primit delegaţia P. C. Mexican formată din tovarăşii Marta Borquez, membru al Pre­zidiului C.C. al P.C.M., şi Enrique Semo, membru al C.C. al P. C. Mexican, care face o vizită în ţara noastră. A participat tovarăşa Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. In cadrul discuţiilor care au avut loc cu acest prilej, desfăşurate Intr-o atmosferă tovărăşească, de caldă prietenie, s-a efectuat un schimb de vederi privind unele probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, precum şi în legătură cu dezvoltarea în continuare a relaţiilor frăţeşti din­tre cele două partide. ★ In cursul vizitei în ţara noastră, delegaţia P. C. Mexican a avut o întilnire la C.C. al P.C.R. cu to­varăşii Paul Niculescu-Mizil, mem­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R.,­ Ghizela Vass şi Aldea Militarii, membri ai C.C. al P.C.R., care a prilejuit o informare reciprocă asupra activităţii şi pre­ocupărilor actuale ale celor două partide. Delegaţia a vizitat Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democra­tice din România, Fabrica de con­fecţii şi tricotaje Bucureşti şi s-a întîlnit cu reprezentanţi ai Acade­miei de ştiinţe social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R şi cu condu­cerea Consiliului Naţional al Fe­meilor. în Editura politică a apăruţi NICOLAE CEAUŞESCU Expunere la şedinţa jubiliară a Marii Adunări Naţionale consacrată sărbătoririi semicentenarului unirii Transilvaniei cu România — 29 noiembrie 1968 — Lucrarea a fost publicată intr-un ti­raj de masă. Constituirea Consiliilor judeţene ale Frontului Unităţii Socialiste In toate Judeţele ţârii au fost constituite Consiliile Frontului Uni­tăţii Socialiste. In ultimele zile au avut loc şedinţe de constituire în oraşele de reşedinţă ale judeţelor Bihor, Botoşani, Braşov, Brăila, Caraş-Severin, Cluj, Harghita, Ia­lomiţa, Maramureş, Tulcea, Vaslui, precum şi în municipiul Bucureşti. La şedinţe au luat parte repre­zentanţi ai organelor de partid, membrii, birourilor organizaţiilor obşteşti şi uniunilor profesionale care au aderat la Frontul Unităţii Socialiste, oameni ai muncii din marile întreprinderi, instituţii, uni­tăţi agricole, oameni de artă şi cul­tură. La şedinţele din judeţele Bi­hor, Caraş-Severin, Cluj, Harghita şi Maramureş au participat şi re­prezentanţi ai consiliilor judeţene ale oamenilor muncii de naţionali­tate m­aghiară şi germană. La aceste şedinţe, primii secre­tari ai comitetelor judeţene de par­tid şi al Comitetului municipal de partid Bucureşti care au luat cuvîntul au subliniat însem­nătatea constituirii consiliilor jude­ţene ale Frontului Unităţii Socia­liste. Crearea acestor organisme politice permanente — au subliniat vorbitorii — constituie o contribu­ţie la întărirea coeziunii societăţii noastre socialiste. Ele asigură creş­terea rolului conducător al partidu­lui în organizarea şi conducerea în­tregii opere de construcţie socia­listă. Prin înfiinţarea Frontului U­­nităţii Socialiste, au spus vorbitorii oamenii muncii au posibilitatea să contribuie în mare măsură la ela­borarea şi înfăptuirea politicii in­terne şi externe a partidului, la promovarea intereselor economice şi sociale ale poporului român. Planurile adoptate la aceste şe­dinţe consemnează măsurile ce tre­buie luate pentru constituirea Con­siliilor municipale, orăşeneşti şi comunale ale Frontului Unităţii Socialiste, precum şi pregătirile ce trebuie făcute pentru alegerile de deputaţi în Marea Adunare Naţio­nală şi în consiliile populare. La şedinţele de constituire au fost alese birourile consiliilor ju­deţene şi ale municipiului Bucu­reşti. Ca preşedinţi ai acestor con­silii au fost aleşi : Victor Bolojan — Bihor; Gheorghe Ghinea — Botoşani ; Mihai Nicolae — Brăila ; Ilie Făsui — Caraş-Severin : Aurel Duca — Cluj : Ludovic Fazekaş — Harghita : Vasile Marin — Ialomi­ţa : Gheorghe Blaj — Maramureş : Teodor Coman — Tulcea : Gheor­ghe Tănase — Vaslui şi Dumitru Popa — municipiul Bucureşti. SEMICENTENARUL UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA O sărbătoare a tuturor fiilor patriei Acad. Ştefan PETERFI Temeliile de granit ale frăţiei dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare Eduard EISENBURGER Unirea Transilvaniei cu România, eveniment al cărui semicentenar a fost sărbătorit de întregul nostru popor, a însemnat un act progresist de im­portanţă istorică, prin care s-a înfăptuit un de­ziderat fierbinte al po­porului român şi s-a rea­lizat cadrul statal pentru dezvoltarea economiei şi culturii naţionale. Prin acest act s-au creat, în acelaşi timp, posibilităţi mai largi pentru lupta forţelor progresiste împo­­triva exploatării şi asu­pririi burghezo-moşiereşti, în interesul progresului social. Pe bună dreptate, sub­liniind legitimitatea aces­tui act istoric ca ce­rinţă obiectivă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta în expunerea la şedinţa jubiliară a Marii Adu­nări Naţionale, că elibe­rarea naţională a poporu­lui român, înfăptuirea u­­nităţii sale statale s-au impus, „ca o problemă la ordinea zilei, ca o ne­cesitate imperioasă ridica­tă de însăşi dezvoltarea societăţii, ca o condiţie indispensabilă de care de­pindea înscrierea poporu­lui român pe orbita pro­gresului, alături de ţările avansate ale Europei“. Aniversarea a 50 de ani de la unirea Transilvaniei cu România este o sărbă­toare pentru toţi fiii ţă­rii, un moment din cel­e mai importante in istoria şi dezvoltarea patriei ; la manifestările legate de a­­niversare au participat cu deosebită însufleţire toţi cetăţenii, fără deosebire de naţionalitate. însuşi acest eveniment a prile­juit încă o dată o puter­nică ilustrare a unităţii socialiste a întregului nostru popor, a prieteniei de nezdruncinat dintre poporul român şi naţiona­lităţile conlocuitoare. Clasa muncitoare, miş­carea socialistă au jucat un rol activ, de frunte, în realizarea statului ro­mân unitar. Forţele înain­tate ale mişcării munci­toreşti militau pentru so­luţionarea marilor pro­bleme care interesau în­tregul popor — eliberarea de sub jugul habsburgic, reforma agrară democra­tică, egalitate în drepturi şi posibilitatea pentru fiecare naţiune din cadrul imperiului austro-ungar de a-şi hotărî ea însăşi soarta. O amploare deo­sebită au cunoscut în toate colţurile Transilvaniei mişcările ţărăneşti, împle­tirea luptelor sociale cu mişcarea de eliberare na­ţională a grăbit dezinte­grarea imperiului habs­burgic şi constituirea statelor de sine stătătoare în această parte a Euro­pei. Alături de muncitorii, ţăranii şi intelectualii ro­mâni, oamenii muncii maghiari, germani şi sîrbi au luat parte activă la luptele sociale care, îm­preună cu mişcările de e­­liberare naţională, au dus la prăbuşirea imperiului habsburgic. Sub presiu­nea forţelor populare, a luptelor revoluţionare, De­claraţia de la Alba Iulia, proclamînd solemn unirea Transilvaniei cu România, înscria în textul ei o se­rie de drepturi democra­tice, între care şi egalita­tea pentru naţionalităţile conlocuitoare. In furtunile vremurilor, oamenii muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi s-au unit în luptă comună, au fău­rit împreună bunuri ma­teriale şi spirituale care constituie patrimoniul a­­cestei ţări, au făurit lao­laltă istoria meleagurilor pe care locuiesc. (Continuare în pag. a l1-al înfăptuirea unităţii sta­tale a României acum o jumătate de secol a fost şi rămîne o victorie istorică a unui popor care veacuri de-a rîndul a ştiut să-şi dedice cu demnitate şi eroism toate forţele idealurilor înalte ale li­bertăţii şi propăşirii. Ac­tul unirii Transilvaniei cu România a constituit ex­presia politică a unei ne­cesităţi de stringentă o­­biectivitate istorică, împli­nirea visului scump al a­­celora care din timpuri îndepărtate ale istoriei au trăit şi au muncit pe a­­ceste meleaguri. Această necesitate a fost înţeleasă şi de oamenii muncii, de exponenţi înaintaţi ai naţionalităţi­lor conlocuitoare, care şi-au adus contribuţia la realizarea Unirii. Pe bună dreptate sublinia tovară­şul Nicolae Ceauşescu în expunerea de la Marea Adunare Naţională că unirea este nu rezultatul unor înţelegeri la masa tratativelor, ci rodul luptei întregului popor, pentru unire pronunţîndu-se şi numeroşi reprezentanţi ai naţionalităţilor conlocui­toare. Secolele de muncă şi de luptă comună pentru libertate socială şi naţio­nală au cimentat priete­nia frăţească dintre toţi locuitorii pămîntului stră­moşesc. In momentele cruciale ale Istoriei, cei obidiţi au fost întotdeauna de-o seamă, avînd, indi­ferent de limba pe care o vorbesc, aceleaşi idealuri. Referindu-se la idealul făuririi statului naţional unitar român, revoluţio­narul sas Stephan Lud­wig Roth, acest „mare prieten al românilor“, cum l-au numit con­temporanii săi, scria în timpul evenimentelor anului 1848 : „Dată fiind ataşarea sufletească a românilor arde­leni faţă de cei din „ţară“, va veni un timp cînd Mol­dova, Muntenia şi Ardea­lul vor forma o singură ţară Românească“. Această viziune realistă avea să-şi găsească expre­sia, şapte decenii mai tîr­­ziu, în poziţia fără echi­voc a saşilor faţă de e­­venimentele anului 1918. In acel an, în ajunul lui 1 decembrie se putea citi în ziarul de limbă germană de la Sighişoara : „Mîine vor umple va­lea Mureşului sute de mii de români, reprezentanţi ai tuturor meleagurilor. Vechiul Bălgrad va fi martorul avintului înăl­ţător al unui popor vital trezit la libertate. In locul unde au sungerat eroii Horia, Cloşca şi Crişan, naţiunea română îşi va proclama mîine suveranitatea“. Reprezen­tanţii populaţiei săseşti din Transilvania, adu­naţi la Mediaş pentru a lua act de unire, au sa­lutat călduros, în una­nimitate, decizia luată la Alba Iulia prin voinţa poporului. Referindu-se la poziţia saşilor, Nicolae Iorga scria că aceştia vor fi credincioşi patriei comune la fel ca şi fraţii lor români, că vor da tot ce au mai bun ca Româ­nia să devină un stat fe­ricit și bogat. Putem spu­ne astăzi că viziunea is­toricului român s-a ade­verit pe deplin. (Continuare în pag. a II-a) CU RADU ALDULESCU, IOSIF BIRTALAN, NICOLAE BOBOC,, PETRE CODREANU, NORBERT PETRI, MAURICIU VESCAN DESPRE­­ PUNŢILE MUZICII SPRE MARELE PUBLIC A beneficia de sufragiile unui audi­toriu numeros şi exigent, a se bucura de notorietate constituie ambiţia mărturisită ori nu — dar firească — a oricărui compozitor. Pentru artistul autentic, consacrarea nu reprezintă desigur un scop, ci corolarul unei ac­tivităţi laborioase de cizelare a talen­tului, de exprimare a gîndirii şi a in­dividualităţii artistice, rezultatul con­fruntării sale cu epoca şi cu destina­tarii direcţi ai creaţiei. Istoria muzi­cii demonstrează, prin exemple ilus­tre, că drumul spre patrimoniul de valori ale umanităţii trece prin inima marelui public. „De la inimă la ini­mă“, spunea George Enescu, formu­­lînd cea mai succintă definiţie a ra­portului dintre compozitor şi audito­riul său, şi definind în acelaşi timp Însăşi esenţa actului creator, esenţa muzicii însăşi. Această comuniune a­­fectivă, spirituală între muzician şi public, spre care năzuia Enescu, este favorizată de condiţiile asigurate as­tăzi, în ţara noastră, creaţiei şi răs­­pîndirii valorilor muzicale. Este un aspect important, definitoriu al pro­cesului complex de dezvoltare a vie­ţii artistice — aspect în jurul căruia s-au concentrat răspunsurile primite în cadrul anchetei de faţă. — Am douăzeci de ani de activitate concertistică — ne-a spus violonce­listul Radu Aldulescu — și îmi pot da seama de schimbarea imensă in­tervenită în structura și în competenta publicului muzical. Cercului restrîns de snobi, care dădea, odinioară, colo­ratura specifică manifestărilor artis­tice, i-a luat locul un auditoriu rar?, care știe, în genere, să aprecieze şi să reacţioneze generos în faţa muzicii de înaltă ţinută. Nu numai în Capi­tală sau în alte cîteva centre cu tradiţie culturală, dar în multe lo­calităţi ţ­in ţară am întîlnit acest pu­blic nou, am simţit căldura şi entu­ziasmul unui tineret receptiv la valo­rile artei muzicale. Se face sim­t, aş spune, un spirit nou, cu deschidere spre marea cultură, un spirit ce cîş­­tigă teren acolo unde instituţiile mu­zicale, forurile locale se preocupă de educarea artistică a publicului care — potenţial — există pretutindeni. Interpretînd, de pildă, lucrări ca „Simfonia concertantă" de Geor­ge Enescu, „Triplul concert“ de Paul Constantinescu, „Simfonia con­certantă" de Ludovic Feldman s.a., am simtit adeseori că muzica „trece rampa" — atît la Tîrgu Mureș, la Oradea, la Cluj, la Timişoara ori la Bacău, cît si cu prilejul unor turnee in centre muncitoreşti unde există o viaţă artistică densă. In acelaşi timp, am intuit necesita­tea unei activităţi mai susţinute de propagare a muzicii şi a educaţiei muzicale la Galaţi, bunăoară, şi chiar la Craiova, unde si pregătirea orches­trelor e susceptibilă de perfecţiona­re. Dacă rezonanţa numelor unor cla­sici ai muzicii universale exercită o anumită atracţie asupra publicului în formare, cred că promovarea crea­ţiei compozitorilor noştri — mul­ţi încă insuficient cunoscuţi mase­lor de auditori — ar trebui sprijinită prin interpretări de cea mai bună calitate şi printr-o politică de reper­toriu gîndită cu grijă. — Creaţia compozitorilor români din diferite generaţii este bine pri­mită de publicul de la Tîrgu Mureş — ne spune Iosif Birtalan, com­pozitor şi dirijor din localitate. Exis­tă o receptivitate crescîndă faţă de muzica contemporană, inclusiv cea autohtonă — ca urmare a activităţii educative desfăşurată consecvent de filarmonică, de ansamblul nostru de cîntece şi jocuri, inclusiv ansamblul de pionieri, care are o contribuţie esenţială în această direcţie. Răs­foind programele filarmonicii, pe lîngă piese de Strauss, Debussy, Ra­vel, Bartók sau Enescu, întîlnim, in stagiunea trecută, prezentarea, în primă audiţie, a unor lucrări ca poe­mul simfonic „In amintirea eroilor de la Mărăşeşti“ de M. Chiriac, „Concertul pentru trompetă“ de Au­rel Popa, „Dansuri de pe Mureş" de Zoltán Aladár, „Concertul pentru orgă“ de A. Porfetye, „Ulisse" de Li­­viu Glodeanu, şi alte creaţii de ge­nuri diferite, dar reprezentative pentru direcţiile în care se dezvoltă şcoala componistică românească. Pu­tem afirma liniştiţi că ţinuta inter­pretărilor şi a programelor filar­monicii (ca şi ale concertelor cu lu­crări corale originale date de ansam­blurile amintite şi care au purtat mesajul artei noastre pînă în cele (Continuare în pag. a IV-a) Telegrame Stimatului tovarăş NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste Stimate tovarăşe preşedinte, Permiteţi-mi să vă transmit felicitări cordiale cu prilejul alegerii dumneavoastră în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Fron­tului Unităţii Socialiste. Sunt încredinţat că între Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din România şi Comitetul Central al Fron­tului Naţional din Republica Socialistă Cehoslovacă se va dezvolta o colaborare avantajoasă, care va duce la o lărgire şi adincire a prieteniei şi a cunoaşterii reciproce dintre popoarele României şi Cehoslovaciei. Vă urez multe succese în această importantă funcţie a dumneavoastră. Cu salutări cordiale, tovărăşeşti EVZEN ERBAN, preşedintele Comitetului Central al Frontului Naţional al Republicii Socialiste Cehoslovace Excelenţei Sale General JE­AN-BE DEL BOKASSA Preşedintele Republicii Africa Centrali BANGUI Cu prilejul celei de-a X-a aniversări a proclamării republicii, adresez Excelenţei Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, felicitări cordiale îm­preună cu cele mai bune ură, de sănătate şi fericire personală, de pros­peritate şi progres poporului Republicii Africa Centrală, îmi exprim convingerea că relaţiile dintre ţările noastre se vor dez­volta continuu în interesul celor două popoare şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next