Scînteia, februarie 1969 (Anul 38, nr. 7963-7990)

1969-02-01 / nr. 7963

CUM VALORIFICĂM RESURSELE ORGANIZĂRII INDUSTRIALE A ZOOTEHNIEI ? milioane de lei, existînd posibilităţi de îmbunătăţire în continuare a si­tuaţiei economico-financiare. Pe a­­nul în curs, fiecare din aceste com­plexe va produce cîte 12 milioane de kg carne de porc în greutate vie. Elementele esenţiale care definesc complexele zootehnice se referă la reducerea consumului specific pe u­­nitatea de produs datorită în special folosirii nutreţurilor combinate, la gradul ridicat de mecanizare şi, parţial, de automatizare a lucrări­lor, ceea ce permite realizarea u­­nor indici tehnico-economici supe­riori altor sectoare agricole. In ge­neral, indicii de creştere a produc­tivităţii muncii sunt comparabili cu cei realizaţi în marile uzine şi fa­brici. Din acest punct de vedere evoluţia este deosebit de conclu­dentă în sectorul avicol al între­prinderilor agricole de stat. Cu ani în urmă, în fostele gospodării a­­gricole de stat, existau adăposturi de cîte 250 găini care dădeau, în medie, cîte 100 ouă pe an. In a­­ceste condiţii, o îngrijitoare obţi­nea circa 25 000 ouă anual. In pre­zent, în hale de cîte o mie de me­tri pătraţi, norma de deservire pe o îngrijitoare s-a ridicat la 6 000 de găini, care dau în medie peste 200 de ouă pe an. Aşadar, o sin­gură îngrijitoare obţine circa 1,2 milioane de ouă anual, cu recor­duri individuale de pînă la 1,4—1,5 milioane. Valori materiale de peste 700—800 mii lei produc anual şi muncitorii din sectoarele de îngrăşare ale com­plexelor industriale de creştere a porcilor. Acestea nu sunt perfor­­manţe-limită, mai ales dacă avem în vedere productivitatea muncii pe salariat. Există încă posibilităţi de reducere a personalului administra­tiv, de in­ţionalizare a muncă. ..In­tensificarea proceselor de producţie, valorificarea şi reducerea investi­ţiilor specifice sunt acţiuni insepa­rabil legate de modernizarea teh­nologiilor de creştere , ne spune ing. Ion Moldovan, director gene­ral în Departamentul I.A.S. Redu­cerea substanţială a investiţiilor spe­cifice a mers paralel cu economi­sirea suprafeţelor de teren. Pe baza modernizării tehnologiilor, a deve­nit posibil ca mărirea producţiei de carne şi reducerea preţului de cost să fie corelate cu îmbunătăţirea a­­preciabilă a calităţii cărnii. înce­­pînd din a doua jumătate a anului trecut au fost studiate posibilită­ţile de a produce carne cu un pro­cent mai redus de grăsime, în con­cordanţă cu cerinţele beneficiarilor. In acest scop, pe acelaşi spaţiu con­struit, se măreşte rulajul de porci anual astfel ca aceştia să poată fi livraţi la o greutate medie de 100 kg. Unul din elementele de moder­nizare a tehnologiilor se referă la îmbunătăţirea indicilor de reproduc­ţie, în scopul obţinerii unui număr cît mai mare de purcei. La com­plexul Olteniţa s-a experimentat în­ţărcarea purceilor la vîrsta de 20—25 zile, faţă de 36 zile cît prevăd normele tehnologice, ceea ce permite mărirea indicilor de utilizare a scroafelor. Acest cîştig de 10—15 zile a devenit posibil prin utilizarea în alimentaţie a preparatului românesc „Lactovit". Numai prin aplicarea a­­cestei metode, de la acelaşi număr Ing. C. BORDEIANU (Continuare în pag. a IlI-a) Dezvoltarea zootehniei, creşterea ponderii acestei ramuri în ansam­blul producţiei şi veniturilor din a­­gricultură reprezintă una din ma­rile acţiuni iniţiate de partidul şi statul nostru în contextul măsuri­lor luate pentru creşterea produc­ţiei agroalimentare In dezvoltarea zootehniei, numeroase întreprinderi şi ferme agricole de stat au dobîndit o preţioasă experienţă pozitivă care fructifică investiţiile materiale şi fi­nanciare ale statului la un grad su­perior de tehnicitate şi eficienţă e­­conomică. Din acest punct de vedere sunt de remarcat eforturile desfăşu­rate şi rezultatele dobîndite în crea­rea şi dezvoltarea zootehniei indus­triale. Investiţiile efectuate în ultimii ani au dus la apariţia pe harta ţării a unor mari combinate de tip indus­trial pentru creşterea porcilor şi pă­sărilor, ca şi a complexelor de vaci de lapte şi de îngrăşare a taurine­lor. Merită evidenţiate rezultatele obţinute la complexele industriale de la Olteniţa, Călăraşi, Caracal sau Căzăneşti-Ialomiţa. Anul trecut, da­torită măsurilor luate pentru mări­rea producţiei şi reducerea orei"1’» de cost, activitatea acestor unităţi s-a soldat cu beneficii de cîte 21—26 Semnele tinereţii şi ale maturităţii Există oare vreun om care să nu-şi apropie zi de zi ca fiind propriul lui peisaj — noul peisaj al ţării ? Există oare vreun artist, om în primul rînd, care să nu vibreze sensibil la măreţele transformări, care au adus România socialistă la vîrsta unei superbe înfloriri ? între­bările mele sunt mai mult fi­guri de stil, pentru că fiecare cetăţean al ţării, fiecare artist al acestui popor poartă cu el oglinda în care se văd pădurile de schele, întinderile în care strălucesc biruinţele noastre. Nici nu e nevoie să cutreieri în­delung ţara pentru a cons­tata, deşi poate a constata nu e termenul cel mai potrivit, că acest nou peisaj se impune ca o forţă irezistibilă, că meleagu­rile natale s-au schimbat atît de mult. Dar pentru un artist care, prin insăşi menirea lui, a făcut mulţi paşi prin noua geo­grafie a patriei ? Trebuie să mărturisesc că a­­semenea paşi am făcut şi eu, acolo unde m-au trimis senti­mentele care mă leagă de pă­­mîntul românesc. Nu voi vorbi în rîndurile care urmează de acele exemple care sînt la indemîna noastră, a tutu­ror, care sînt pe buzele tuturor şi care reprezintă chintesenţa politicii economice a partidului, marile obiective care au împîn­­zit ţara — hidrocentrale şi mari uzine unde se concentrează puterea vitală a României. Voi vorbi de locuri mai modeste în aparenţă, dar în care se simte acelaşi puls înnoitor, aceeaşi fi­rească aplecare spre hărnicie caracteristică mîinilor româ­neşti. Eram acum cîtva timp la Fi­­lipeştii de Pădure — la mina carboniferă de acolo. Desigur, ea nu se poate compara cu cele din Valea Jiului. Dar intrînd în mină, şi nu din­­tr-o curiozitate turistică, ci din dorinţa firească de a cu­noaşte, mi-am dat seama că indiferent de dimensiuni, rit­mul de creştere este acelaşi. M-am convins că, lăsind la o parte aparenţele, un stejar vigu­ros şi un spic de grîu se a­­seamănă prin felul în care cresc, sănătos şi drept, spre aceeaşi împlinire. Şi pretutindeni unde am fost am constatat acelaşi ritm ne­întrerupt, aceeaşi aspiraţie, a­­celeaşi împliniri. Deci, dacă e vorba de ceea ce a adus socialismul acestor tă­­rîmuri, cred că în primul rînd trebuie să amintim dimensiunea interioară a dezvoltării, dimen­siune care se materializează în puzderia de constelaţii ale mun­cii — şantierele. Nu este oare un semn al tinereţii unui popor conştiinţa faptului că munca stă la temelia puterii lui economi­ce, politice, suveranităţii lui de stat ? Şi nu este un semn al înţelepciunii şi maturităţii, cînd aceasta devine principalul im­perativ ? Aşa se face că astăzi putem spune cu mîndrie că semnul ci­vilizaţiei noastre — simbol în acelaşi timp — este schela im­presionantă, schela care susţine munca şi care profilează vii­torul combinat, viitoarea uzină, viitorul bloc. Peste tot pe unde am fost, acest simbol m-a urmărit cu in­sistenţă. Şi din acest punct de vedere eram mîndru să văd că într-un cartier, a cărui vîrstă se aseamănă cu cea a copiilor, cartierul Ţiglina din citadela o­­ţelului — Galaţi — prezenţa ar­tei se simţea sigură. Era o mîn­drie de artist ce ştia că arta poate să slujească acestor înalte idealuri, poate să le întruchi­peze în mod pregnant. Și îmi doresc ca, lingă marile realizări ale poporului nostru, să văd trecute și marile realizări ale artei noastre. Există oare o mai mare bucurie pentru un artist ? Viorel MARGINEANU pictor PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, M­ÍJÍ-VÁ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXVIII Nr. 7963 Sîmbătă 1 februarie 1969 8 PAGINI — 40 BANI In Editura politică a apărut NICOLAE CEAUȘESCU CUVÎNTARE LA PLENARA CONSILIULUI UNIUNII NATIONALE A COOPERA­­TIVELOR AGRICOLE DE PRODUCTIE — 28 IA­­NUARIE 1969 LUCRAREA A APARUT INTR-UN TIRAJ DE MASA. In IntImpinareâ ALEGERILOR PENTRU MAREA ADUNARENAJIONALA ŞI CONSILIILE POPULARI AGENDĂ ELECTORALA Campania electorală prilejuieşte o intensă activitate politico-cultu­­rală în toate judeţele ţării. In judeţul Brăila se desfăşoară în prezent o bogată activitate cul­turală — simpozioane, conferinţe, manifestări artistice, cu prilejul cărora sunt trecute în revistă rea­lizările economico-sociale obţinute pe plan local. La Berteşti de Jos a fost organizată o discuţie publi­că privind buna gospodărire şi în­frumuseţarea comunei, la care au luat parte sute de cetăţeni. Manifestările cultural-artistice care au loc la căminele culturale şi casele de cultură din judeţul Dolj sunt închinate alegerilor de la 2 martie. La Bistreţ, Castranova şi în alte comune au fost organizate simpozioane închinate succeselor obţinute de poporul nostru în do­meniile economiei, ştiinţei şi cul­turii, în numeroase oraşe şi co­mune din judeţ au loc manifestări închinate tinerilor care votează pentru prima oară. La Filiaşi s-au organizat seri ale tineretului, unde s-a expus conferinţa „Tinereţe, pa­trie, socialism“. Casele de cultură din Piatra Neamţ, Tg. Neamţ şi căminele culturale din Răuceşti, Butnăreşti, Horia, Vînători, Bălţăteşti şi Ghin­­dăoani au prezentat, în faţa a pes­te 4 000 de cetăţeni, bogate şi in­teresante programe artistice, seri literare şi simpozioane dedicate ale­gerilor de la 2 martie. In 14 comune din judeţul Neamţ au fost organizate conferinţe, avînd ca teme democratismul orînduirii noastre, politica internă şi externă a României socialiste, imaginea de ieri şi de azi a satelor şi oraşelor de pe Valea Bistriţei şi Siretului. Un loc important în agenda ma­nifestărilor politice şi culturale din judeţul Mureş îl ocupă conferin­ţele, simpozioanele, serile de între­bări şi răspunsuri, jurnalele vorbite şi mesele rotunde. Cu deosebit in­teres au fost ascultate de mii de cetăţeni români, maghiari şi ger­mani, adunaţi în sălile caselor de cultură din Sighişoara, Tîrnăveni, Reghin şi la căminele culturale din numeroase comune, conferinţele: „Democratismul socialist, expresie a forţei şi superiorităţii noii orîn­­duiri“, „Deputatul — reprezentant al oamenilor muncii“, „Unitatea moral-politică a poporului nostru“. Numeroase teme şi manifestări au fost inspirate din viaţa şi realita­tea localităţilor judeţului. La casa de cultură din Haţeg un numeros public a urmărit un program de diafilme pe temele „Hu­nedoara — inima de oţel a patriei“ şi „Marile şantiere ale cincinalu­lui“. Şi oraşele şi comunele judeţu­lui Tulcea sunt în plină eferves­cenţă electorală. Mii de cetăţeni din Frecăţei, Cataloi, M. Kogălni­­ceanu, Niculiţel şi din alte comu­ne au participat la simpozioanele „România pe noi culmi ale pro­gresului şi civilizaţiei“ sau „Tre­cut şi perspectivă : cifre şi fapte“. La ştafeta cultural-artistică „Vo­tăm bunăstarea“, organizată în cinstea alegerilor de la 2 martie, participă 120 de formaţii în care sunt cuprinşi peste 1 500 de ar­tişti amatori. O bogată activitate dedicată a­­propiatelor alegeri se desfăşoară şi în judeţul Mehedinţi. La cămi­(Continuare in pag. a II-a) IN PAG. A V-A Din cronica marilor realizări ale socialismului GRI­VIŢA într-o dimineaţa însorita... Străbătind intr-o dimineaţă de iamă străzile Capitalei, fotoreporterul a surprins pe peliculă imaginea luminoasă, tonică a con­strucţiilor moderne, care împodobesc azi pre­tutindeni faţa oraşelor patriei. Aici, în Piaţa Chibrit, se intilnesc două artere principale — Calea Griviţei şi Bd. 1 Mai. Realităţile lor de azi, confruntate cu cele de ieri, au prilejuit scriitorului EUGEN BARBU reportajul pe care-l publicăm in pagina a V-a. ELECTRICITATEA A PĂTRUNS IN MAREA MAJORITATE A SATELOR ŢĂRII Si totuşi, scurt-cîrcuite 9 9 * pe reţeaua electrificării Electrificarea a cuprins majorita­tea satelor ţării, lumina electrică pătrunzînd în cele mai îndepărtate localităţi. In Directivele Congresului al IX-lea al partidului se prevede ca în perioada actualului plan cinci­nal să fie electrificate 5 000 de sate, iar în 1972—1973 acţiunea de electri­ficare să fie, în linii mari, încheiată. In legătură cu această acţiune de mare amploare şi importanţă econo­mică şi socială, ne-am adresat tova­răşului Alexandru Dobrişan, direc­tor al Direcţiei de investiţii pentru instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice din Ministerul Energiei Electrice, cu rugămintea de a ne evidenţia pe de o parte, rezul­tatele meritorii obţinute pînă în pre­zent, iar pe de altă parte, de a ne explica motivele unor anomalii care produc „scurt-circuite“ nedorite în reţeaua electrificării rurale. — In recentul Comunicat cu pri­vire la îndeplinirea planului de stat pe 1968 se arată că sarcina de elec­trificare pe primii 3 ani ai cincina­lului a fost înfăptuită, în ce se con­cretizează ? Ce factori au determi­nat aceste realizări ? — Intr-adevăr, dacă la 1 ianuarie 1966 erau electrificate 48,9 la sută din numărul satelor, pină la finele anului 1968 au fost electrificate 9 209 localităţi rurale, ceea ce înseamnă 70 la sută din totalul satelor exis­tente în ţara noastră. Numărul gospodăriilor rurale în care a pătruns becul electric se ridică la peste 1 500 000, în judeţele Constan­ţa, Timiş, Braşov, Tulcea. Sibiu. Il­fov. Teleorman, electrificarea cuprin­de între 95 şi 99,5 la sută din nu­mărul satelor. In acest an, lucrările în judeţele de mai sus vor fi în­cheiate în întregime. Anul 1988 a însemnat o mare mo­bilizare de forte, atît din partea întreprinderilor de electricitate sub­ordonate ministerului nostru, cît si din partea consiliilor populare, ast­fel incit au fost electrificate 880 de sate. S-a executat un mare volum de lucrări, printre care 1 500 km linii de tensiune medie, 1 200 posturi de transformare, 2 600 km linii de joasă tensiune şi 180 000 branşamente şi instalaţii interioare, la care se mai adaugă încă 1 000 km linii de tensiu­ne medie pentru racordarea satelor în care s-au executat instalaţii elec­trice. — Cifrele sunt revelatoare. Ce v-aţi propus pentru 1953 ? — Se vor electrifica alte aproape 800 de sate. Dar în afara acestora, specific anului 1969 este faptul că în cursul lui se va executa un vo­lum mare de lucrări de extindere. Astfel, reţeaua de joasă tensiune va fi extinsă la încă 1 000 sate, se vor electrifica alte 200 000 gospodării individuale, iar din fondurile de in­vestiţii ale ministerului nostru se vor mai executa 1 000 km linii de tensiune medie. In acest an se va acorda prioritate judeţelor Argeş, Suceava, Vîlcea. Buzău, Gorj, Boto­şani, Iaşi, în care electrificarea s-a făcut într-o proporţie mai redusă. Ceea ce trebuie să avem mai mult în vedere în acest an şi în viitor este colaborarea mai strinsă, mai eficientă dintre unităţile de electricitate care execută lucrările si consiliile popu­­lare. în treacăt fie spus, de multe ori aceasta a lipsit sau s-a realizat sporadic. — Prin această remarcă ati anti­cipat una din întrebările noastre Ce se va face pentru ca în acest an lipsa de colaborare pe care aţi semnalat-o să nu se mai repete ? — Acest lucru nu este greu d­e rea­lizat dacă cei doi parteneri — exe­cutant şi beneficiar — îşi respectă cu fermitate contractele şi convenţiile încheiate. Trebuie să acordăm mai multă atenţie eşalonării lucrărilor şi executării lor ritmice pentru evitarea aglomerărilor de la sfîrşitul anului, asigurării şantierelor cu materialele necesare şi forţa de muncă etc. In 1969 demarajul este mai bun ca în alţi ani. Deşi ne aflăm la începutul a­­nului, o bună parte din proiectele pentru satele ce trebuie electrificate au fost executate şi s-a întocmit docu­mentaţia pentru axele de 20 kV în vederea racordării satelor. Prin înţe­legerile încheiate cu consiliile popu­lare judeţene, acestea s-au angajat să asigure din resurse locale, atît pentru electrificările noi, cît şi pentru extin­deri 33 870 m.c. stîlpi de lemn. Un început bun în ce priveşte colabora­rea strinsă cu consiliile populare a fost făcut în judeţele Sălaj, Suceava şi altele, dar el trebuie continuat şi extins.­­ Totuşi, cititorii ne semnalează o serie de deficienţe, de greutăţi, care duc la tărăgănarea lucrărilor de electrificare, la întîrzierea nejus­tificată a punerii în funcțiune a o­­biectivelor planificate. Care sunt. Vasile MIHAI (Continuare în pag. a II-a) Dialog cu un tînăr prieten de Dumitru ALMAŞ Profesiunea mă obligă să trăiesc printre tineri. O plăcută şi tonică obligaţie. O obligaţie, s-o spun de la început, transformată de mult, de la începutul ei, într-un adevărat ideal de viaţă. Căci nu-i nimic mai pasionant, mai înălţător, mai încărcat de probleme şi, totodată, mai frumos de­cit preocuparea de a ajuta tineretul să crească şi să înflorească. Căci nimic nu-i mai frumos, mai nobil de­cit meseria de profesor sau învăţător — de grădinar de suflete umane, de călăuz al celor mai curate, mai pline de energie şi de căldură su­flete umane. Intru de multe ori în u­­zine. Vizitez biblioteci şi cămine studenţeşti. Asist şi la unele şedinţe ale ce­naclurilor literare. Şi, în­­trucîtva, nu-s străin nici de munca tinerilor din institutele de cercetare. Ii văd pe tineri la examene şi îi urmăresc, cu emoţie, în primii paşi făcuţi în pro­fesie. In marea lor majo­ritate, tinerii noştri de azi se devotează profesiei, muncii, creaţiei, cu un acut simţămînt al răspunderii sociale. Şi ajung, repede, la rezultate admirabile. Ne putem mîndri cu tineretul pe care-1 avem şi îl creş­tem. Dar se mai întîmplă și altfel... In tihnă, discutam, cu vreo lună în urmă, cu un tînăr student care-mi fă­cuse cinstea să-mi citeas­că ultima carte despre viata studenților de acum trei decade. îmi punea, in final, o întrebare : — Spuneţi drept: cît din roman e fantezie și cu­ rea­litate ? — Dumneata ce crezi ? — Că aveţi o fantezie bo­gată... Nu ştiu dacă l-am con­vins că, în adevăr, am dor­mit o lună de zile în gan­gul căminului de pe Pictor Grigorescu 5 ; că ne-am bătut cu poliția pentru un pat, pe care să ne hodinim ciolanele istovite de foame și schilodite de lovituri cu vina de bou, că realităţile trăite de noi au fost mult mai aspre, mai nedrepte, mai mizerabile, mai cîineşti decit le-am putut eu prin­de în cuvinte şi-n imagini. Şi mi-am dat seama şi de ce îi este greu să mă crea­dă : el stă la cămin într-o cameră de două persoane, luminoasă, caldă, primitoa­re, cu mobilă comodă, cu covor pe jos, cu lustră ele­gantă, cu perdea fină, au­rind gingaş lucrurile din interior. Poate că l-am cam plictisit vorbind de „ce-a fost“. Prietene al meu, tînăr şi simpatic, vioi şi inteligent, cu mintea aerisită de lec­turi şi spectacole, de ce te-ai uitat sceptic şi iro­nic la mine cînd am spus că dacă acum treizeci şi cinci de ani aş fi că­pătat o cameră ca asta, şi încă pe gratis, i-aş fi săru­tat pragul înainte de a intra? Nu, te rog să mă crezi, tinere prieten, dar ţin mult, foarte mult, să înţelegi că nimic, dar absolut nimic n-a că­zut cu hirzobul din cer, că totul s-a construit cu sudoare şi singe. Că mîine, cînd vei ajunge la anii mei, te vei simţi teribil de jignit dacă ai surprinde nepăsare. (Continuare In pag. a IV-a) Substratul f­u ■■ „starii excepţionale“ din Spania Pe şoseaua ce duce spre frontiera Spaniei cu principatul Andorra au fost instalate, din zece în zece kilo­metri, posturi de control. Maşinile sunt oprite, controlul actelor se face cu cea mai mare minuţiozitate. Orice persoană care pare suspectă este re­ţinută de reprezentanţii ordinii pu­blice... In orăşelul universitar din Madrid, totul pare pustiu. Impresia de aşezare părăsită e risipită doar de prezenţa, din loc în loc, a patrulelor de poliţie... In Spania a fost decre­tată starea excepţională. In seara zilei de 24 ianuarie. Con­siliul de Miniştri, reunit la Palatul Pardo sub preşedinţia generalului Franco, a hotărît instituirea stării excepţionale în întreaga ţară pe o perioadă de trei luni. In baza decre­tului, o serie de garanţii constituţio­nale au fost suspendate; poliţia a primit puteri depline de a deschide anchete, a face arestări şi a exila persoanele considerate indezirabile. Iar aceste „puteri depline“ au fost prompt valorificate , imediat după intrarea în vigoare a decretului a urmat un val de arestări. O serie de personalităţi ale vieţii cultural­­artistice, cunoscute pentru vederile lor progresiste, sunt interogate la Curtea Supremă din Madrid. Prin­tre aceştia se află cineastul de re­putaţie mondială Juan Bardem, fizi­cianul Sergio Reyes, pictorul Juan Genovés, scriitorul Alfonso Carlos Comin, criticul de artă José Galván. Poliţia a închis „Clubul prietenilor UNESCO din Madrid“, motivând că acesta ar fi un loc de întrunire al opoziţiei. Au fost, de asemenea, în­chise universităţile din Madrid şi Barcelona. Ziarul „L’Humanité" re­levă, citind surse oficiale spaniole, că la Madrid s-a făcut cunoscută inten­ţia ministrului de interne, Camilo Alonso Vega, de a înfiinţa noi la­găre de detenţiune. Autorităţile au motivat recenta Dan MUNTEANU (Continuare In pag. • Vil­a)

Next