Scînteia, februarie 1969 (Anul 38, nr. 7963-7990)
1969-02-01 / nr. 7963
CUM VALORIFICĂM RESURSELE ORGANIZĂRII INDUSTRIALE A ZOOTEHNIEI ? milioane de lei, existînd posibilităţi de îmbunătăţire în continuare a situaţiei economico-financiare. Pe anul în curs, fiecare din aceste complexe va produce cîte 12 milioane de kg carne de porc în greutate vie. Elementele esenţiale care definesc complexele zootehnice se referă la reducerea consumului specific pe unitatea de produs datorită în special folosirii nutreţurilor combinate, la gradul ridicat de mecanizare şi, parţial, de automatizare a lucrărilor, ceea ce permite realizarea unor indici tehnico-economici superiori altor sectoare agricole. In general, indicii de creştere a productivităţii muncii sunt comparabili cu cei realizaţi în marile uzine şi fabrici. Din acest punct de vedere evoluţia este deosebit de concludentă în sectorul avicol al întreprinderilor agricole de stat. Cu ani în urmă, în fostele gospodării agricole de stat, existau adăposturi de cîte 250 găini care dădeau, în medie, cîte 100 ouă pe an. In aceste condiţii, o îngrijitoare obţinea circa 25 000 ouă anual. In prezent, în hale de cîte o mie de metri pătraţi, norma de deservire pe o îngrijitoare s-a ridicat la 6 000 de găini, care dau în medie peste 200 de ouă pe an. Aşadar, o singură îngrijitoare obţine circa 1,2 milioane de ouă anual, cu recorduri individuale de pînă la 1,4—1,5 milioane. Valori materiale de peste 700—800 mii lei produc anual şi muncitorii din sectoarele de îngrăşare ale complexelor industriale de creştere a porcilor. Acestea nu sunt performanţe-limită, mai ales dacă avem în vedere productivitatea muncii pe salariat. Există încă posibilităţi de reducere a personalului administrativ, de inţionalizare a muncă. ..Intensificarea proceselor de producţie, valorificarea şi reducerea investiţiilor specifice sunt acţiuni inseparabil legate de modernizarea tehnologiilor de creştere , ne spune ing. Ion Moldovan, director general în Departamentul I.A.S. Reducerea substanţială a investiţiilor specifice a mers paralel cu economisirea suprafeţelor de teren. Pe baza modernizării tehnologiilor, a devenit posibil ca mărirea producţiei de carne şi reducerea preţului de cost să fie corelate cu îmbunătăţirea apreciabilă a calităţii cărnii. începînd din a doua jumătate a anului trecut au fost studiate posibilităţile de a produce carne cu un procent mai redus de grăsime, în concordanţă cu cerinţele beneficiarilor. In acest scop, pe acelaşi spaţiu construit, se măreşte rulajul de porci anual astfel ca aceştia să poată fi livraţi la o greutate medie de 100 kg. Unul din elementele de modernizare a tehnologiilor se referă la îmbunătăţirea indicilor de reproducţie, în scopul obţinerii unui număr cît mai mare de purcei. La complexul Olteniţa s-a experimentat înţărcarea purceilor la vîrsta de 20—25 zile, faţă de 36 zile cît prevăd normele tehnologice, ceea ce permite mărirea indicilor de utilizare a scroafelor. Acest cîştig de 10—15 zile a devenit posibil prin utilizarea în alimentaţie a preparatului românesc „Lactovit". Numai prin aplicarea acestei metode, de la acelaşi număr Ing. C. BORDEIANU (Continuare în pag. a IlI-a) Dezvoltarea zootehniei, creşterea ponderii acestei ramuri în ansamblul producţiei şi veniturilor din agricultură reprezintă una din marile acţiuni iniţiate de partidul şi statul nostru în contextul măsurilor luate pentru creşterea producţiei agroalimentare In dezvoltarea zootehniei, numeroase întreprinderi şi ferme agricole de stat au dobîndit o preţioasă experienţă pozitivă care fructifică investiţiile materiale şi financiare ale statului la un grad superior de tehnicitate şi eficienţă economică. Din acest punct de vedere sunt de remarcat eforturile desfăşurate şi rezultatele dobîndite în crearea şi dezvoltarea zootehniei industriale. Investiţiile efectuate în ultimii ani au dus la apariţia pe harta ţării a unor mari combinate de tip industrial pentru creşterea porcilor şi păsărilor, ca şi a complexelor de vaci de lapte şi de îngrăşare a taurinelor. Merită evidenţiate rezultatele obţinute la complexele industriale de la Olteniţa, Călăraşi, Caracal sau Căzăneşti-Ialomiţa. Anul trecut, datorită măsurilor luate pentru mărirea producţiei şi reducerea orei"1’» de cost, activitatea acestor unităţi s-a soldat cu beneficii de cîte 21—26 Semnele tinereţii şi ale maturităţii Există oare vreun om care să nu-şi apropie zi de zi ca fiind propriul lui peisaj — noul peisaj al ţării ? Există oare vreun artist, om în primul rînd, care să nu vibreze sensibil la măreţele transformări, care au adus România socialistă la vîrsta unei superbe înfloriri ? întrebările mele sunt mai mult figuri de stil, pentru că fiecare cetăţean al ţării, fiecare artist al acestui popor poartă cu el oglinda în care se văd pădurile de schele, întinderile în care strălucesc biruinţele noastre. Nici nu e nevoie să cutreieri îndelung ţara pentru a constata, deşi poate a constata nu e termenul cel mai potrivit, că acest nou peisaj se impune ca o forţă irezistibilă, că meleagurile natale s-au schimbat atît de mult. Dar pentru un artist care, prin insăşi menirea lui, a făcut mulţi paşi prin noua geografie a patriei ? Trebuie să mărturisesc că asemenea paşi am făcut şi eu, acolo unde m-au trimis sentimentele care mă leagă de pămîntul românesc. Nu voi vorbi în rîndurile care urmează de acele exemple care sînt la indemîna noastră, a tuturor, care sînt pe buzele tuturor şi care reprezintă chintesenţa politicii economice a partidului, marile obiective care au împînzit ţara — hidrocentrale şi mari uzine unde se concentrează puterea vitală a României. Voi vorbi de locuri mai modeste în aparenţă, dar în care se simte acelaşi puls înnoitor, aceeaşi firească aplecare spre hărnicie caracteristică mîinilor româneşti. Eram acum cîtva timp la Filipeştii de Pădure — la mina carboniferă de acolo. Desigur, ea nu se poate compara cu cele din Valea Jiului. Dar intrînd în mină, şi nu dintr-o curiozitate turistică, ci din dorinţa firească de a cunoaşte, mi-am dat seama că indiferent de dimensiuni, ritmul de creştere este acelaşi. M-am convins că, lăsind la o parte aparenţele, un stejar viguros şi un spic de grîu se aseamănă prin felul în care cresc, sănătos şi drept, spre aceeaşi împlinire. Şi pretutindeni unde am fost am constatat acelaşi ritm neîntrerupt, aceeaşi aspiraţie, aceleaşi împliniri. Deci, dacă e vorba de ceea ce a adus socialismul acestor tărîmuri, cred că în primul rînd trebuie să amintim dimensiunea interioară a dezvoltării, dimensiune care se materializează în puzderia de constelaţii ale muncii — şantierele. Nu este oare un semn al tinereţii unui popor conştiinţa faptului că munca stă la temelia puterii lui economice, politice, suveranităţii lui de stat ? Şi nu este un semn al înţelepciunii şi maturităţii, cînd aceasta devine principalul imperativ ? Aşa se face că astăzi putem spune cu mîndrie că semnul civilizaţiei noastre — simbol în acelaşi timp — este schela impresionantă, schela care susţine munca şi care profilează viitorul combinat, viitoarea uzină, viitorul bloc. Peste tot pe unde am fost, acest simbol m-a urmărit cu insistenţă. Şi din acest punct de vedere eram mîndru să văd că într-un cartier, a cărui vîrstă se aseamănă cu cea a copiilor, cartierul Ţiglina din citadela oţelului — Galaţi — prezenţa artei se simţea sigură. Era o mîndrie de artist ce ştia că arta poate să slujească acestor înalte idealuri, poate să le întruchipeze în mod pregnant. Și îmi doresc ca, lingă marile realizări ale poporului nostru, să văd trecute și marile realizări ale artei noastre. Există oare o mai mare bucurie pentru un artist ? Viorel MARGINEANU pictor PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, MÍJÍ-VÁ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXVIII Nr. 7963 Sîmbătă 1 februarie 1969 8 PAGINI — 40 BANI In Editura politică a apărut NICOLAE CEAUȘESCU CUVÎNTARE LA PLENARA CONSILIULUI UNIUNII NATIONALE A COOPERATIVELOR AGRICOLE DE PRODUCTIE — 28 IANUARIE 1969 LUCRAREA A APARUT INTR-UN TIRAJ DE MASA. In IntImpinareâ ALEGERILOR PENTRU MAREA ADUNARENAJIONALA ŞI CONSILIILE POPULARI AGENDĂ ELECTORALA Campania electorală prilejuieşte o intensă activitate politico-culturală în toate judeţele ţării. In judeţul Brăila se desfăşoară în prezent o bogată activitate culturală — simpozioane, conferinţe, manifestări artistice, cu prilejul cărora sunt trecute în revistă realizările economico-sociale obţinute pe plan local. La Berteşti de Jos a fost organizată o discuţie publică privind buna gospodărire şi înfrumuseţarea comunei, la care au luat parte sute de cetăţeni. Manifestările cultural-artistice care au loc la căminele culturale şi casele de cultură din judeţul Dolj sunt închinate alegerilor de la 2 martie. La Bistreţ, Castranova şi în alte comune au fost organizate simpozioane închinate succeselor obţinute de poporul nostru în domeniile economiei, ştiinţei şi culturii, în numeroase oraşe şi comune din judeţ au loc manifestări închinate tinerilor care votează pentru prima oară. La Filiaşi s-au organizat seri ale tineretului, unde s-a expus conferinţa „Tinereţe, patrie, socialism“. Casele de cultură din Piatra Neamţ, Tg. Neamţ şi căminele culturale din Răuceşti, Butnăreşti, Horia, Vînători, Bălţăteşti şi Ghindăoani au prezentat, în faţa a peste 4 000 de cetăţeni, bogate şi interesante programe artistice, seri literare şi simpozioane dedicate alegerilor de la 2 martie. In 14 comune din judeţul Neamţ au fost organizate conferinţe, avînd ca teme democratismul orînduirii noastre, politica internă şi externă a României socialiste, imaginea de ieri şi de azi a satelor şi oraşelor de pe Valea Bistriţei şi Siretului. Un loc important în agenda manifestărilor politice şi culturale din judeţul Mureş îl ocupă conferinţele, simpozioanele, serile de întrebări şi răspunsuri, jurnalele vorbite şi mesele rotunde. Cu deosebit interes au fost ascultate de mii de cetăţeni români, maghiari şi germani, adunaţi în sălile caselor de cultură din Sighişoara, Tîrnăveni, Reghin şi la căminele culturale din numeroase comune, conferinţele: „Democratismul socialist, expresie a forţei şi superiorităţii noii orînduiri“, „Deputatul — reprezentant al oamenilor muncii“, „Unitatea moral-politică a poporului nostru“. Numeroase teme şi manifestări au fost inspirate din viaţa şi realitatea localităţilor judeţului. La casa de cultură din Haţeg un numeros public a urmărit un program de diafilme pe temele „Hunedoara — inima de oţel a patriei“ şi „Marile şantiere ale cincinalului“. Şi oraşele şi comunele judeţului Tulcea sunt în plină efervescenţă electorală. Mii de cetăţeni din Frecăţei, Cataloi, M. Kogălniceanu, Niculiţel şi din alte comune au participat la simpozioanele „România pe noi culmi ale progresului şi civilizaţiei“ sau „Trecut şi perspectivă : cifre şi fapte“. La ştafeta cultural-artistică „Votăm bunăstarea“, organizată în cinstea alegerilor de la 2 martie, participă 120 de formaţii în care sunt cuprinşi peste 1 500 de artişti amatori. O bogată activitate dedicată apropiatelor alegeri se desfăşoară şi în judeţul Mehedinţi. La cămi(Continuare in pag. a II-a) IN PAG. A V-A Din cronica marilor realizări ale socialismului GRIVIŢA într-o dimineaţa însorita... Străbătind intr-o dimineaţă de iamă străzile Capitalei, fotoreporterul a surprins pe peliculă imaginea luminoasă, tonică a construcţiilor moderne, care împodobesc azi pretutindeni faţa oraşelor patriei. Aici, în Piaţa Chibrit, se intilnesc două artere principale — Calea Griviţei şi Bd. 1 Mai. Realităţile lor de azi, confruntate cu cele de ieri, au prilejuit scriitorului EUGEN BARBU reportajul pe care-l publicăm in pagina a V-a. ELECTRICITATEA A PĂTRUNS IN MAREA MAJORITATE A SATELOR ŢĂRII Si totuşi, scurt-cîrcuite 9 9 * pe reţeaua electrificării Electrificarea a cuprins majoritatea satelor ţării, lumina electrică pătrunzînd în cele mai îndepărtate localităţi. In Directivele Congresului al IX-lea al partidului se prevede ca în perioada actualului plan cincinal să fie electrificate 5 000 de sate, iar în 1972—1973 acţiunea de electrificare să fie, în linii mari, încheiată. In legătură cu această acţiune de mare amploare şi importanţă economică şi socială, ne-am adresat tovarăşului Alexandru Dobrişan, director al Direcţiei de investiţii pentru instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice din Ministerul Energiei Electrice, cu rugămintea de a ne evidenţia pe de o parte, rezultatele meritorii obţinute pînă în prezent, iar pe de altă parte, de a ne explica motivele unor anomalii care produc „scurt-circuite“ nedorite în reţeaua electrificării rurale. — In recentul Comunicat cu privire la îndeplinirea planului de stat pe 1968 se arată că sarcina de electrificare pe primii 3 ani ai cincinalului a fost înfăptuită, în ce se concretizează ? Ce factori au determinat aceste realizări ? — Intr-adevăr, dacă la 1 ianuarie 1966 erau electrificate 48,9 la sută din numărul satelor, pină la finele anului 1968 au fost electrificate 9 209 localităţi rurale, ceea ce înseamnă 70 la sută din totalul satelor existente în ţara noastră. Numărul gospodăriilor rurale în care a pătruns becul electric se ridică la peste 1 500 000, în judeţele Constanţa, Timiş, Braşov, Tulcea. Sibiu. Ilfov. Teleorman, electrificarea cuprinde între 95 şi 99,5 la sută din numărul satelor. In acest an, lucrările în judeţele de mai sus vor fi încheiate în întregime. Anul 1988 a însemnat o mare mobilizare de forte, atît din partea întreprinderilor de electricitate subordonate ministerului nostru, cît si din partea consiliilor populare, astfel incit au fost electrificate 880 de sate. S-a executat un mare volum de lucrări, printre care 1 500 km linii de tensiune medie, 1 200 posturi de transformare, 2 600 km linii de joasă tensiune şi 180 000 branşamente şi instalaţii interioare, la care se mai adaugă încă 1 000 km linii de tensiune medie pentru racordarea satelor în care s-au executat instalaţii electrice. — Cifrele sunt revelatoare. Ce v-aţi propus pentru 1953 ? — Se vor electrifica alte aproape 800 de sate. Dar în afara acestora, specific anului 1969 este faptul că în cursul lui se va executa un volum mare de lucrări de extindere. Astfel, reţeaua de joasă tensiune va fi extinsă la încă 1 000 sate, se vor electrifica alte 200 000 gospodării individuale, iar din fondurile de investiţii ale ministerului nostru se vor mai executa 1 000 km linii de tensiune medie. In acest an se va acorda prioritate judeţelor Argeş, Suceava, Vîlcea. Buzău, Gorj, Botoşani, Iaşi, în care electrificarea s-a făcut într-o proporţie mai redusă. Ceea ce trebuie să avem mai mult în vedere în acest an şi în viitor este colaborarea mai strinsă, mai eficientă dintre unităţile de electricitate care execută lucrările si consiliile populare. în treacăt fie spus, de multe ori aceasta a lipsit sau s-a realizat sporadic. — Prin această remarcă ati anticipat una din întrebările noastre Ce se va face pentru ca în acest an lipsa de colaborare pe care aţi semnalat-o să nu se mai repete ? — Acest lucru nu este greu de realizat dacă cei doi parteneri — executant şi beneficiar — îşi respectă cu fermitate contractele şi convenţiile încheiate. Trebuie să acordăm mai multă atenţie eşalonării lucrărilor şi executării lor ritmice pentru evitarea aglomerărilor de la sfîrşitul anului, asigurării şantierelor cu materialele necesare şi forţa de muncă etc. In 1969 demarajul este mai bun ca în alţi ani. Deşi ne aflăm la începutul anului, o bună parte din proiectele pentru satele ce trebuie electrificate au fost executate şi s-a întocmit documentaţia pentru axele de 20 kV în vederea racordării satelor. Prin înţelegerile încheiate cu consiliile populare judeţene, acestea s-au angajat să asigure din resurse locale, atît pentru electrificările noi, cît şi pentru extinderi 33 870 m.c. stîlpi de lemn. Un început bun în ce priveşte colaborarea strinsă cu consiliile populare a fost făcut în judeţele Sălaj, Suceava şi altele, dar el trebuie continuat şi extins. Totuşi, cititorii ne semnalează o serie de deficienţe, de greutăţi, care duc la tărăgănarea lucrărilor de electrificare, la întîrzierea nejustificată a punerii în funcțiune a obiectivelor planificate. Care sunt. Vasile MIHAI (Continuare în pag. a II-a) Dialog cu un tînăr prieten de Dumitru ALMAŞ Profesiunea mă obligă să trăiesc printre tineri. O plăcută şi tonică obligaţie. O obligaţie, s-o spun de la început, transformată de mult, de la începutul ei, într-un adevărat ideal de viaţă. Căci nu-i nimic mai pasionant, mai înălţător, mai încărcat de probleme şi, totodată, mai frumos decit preocuparea de a ajuta tineretul să crească şi să înflorească. Căci nimic nu-i mai frumos, mai nobil decit meseria de profesor sau învăţător — de grădinar de suflete umane, de călăuz al celor mai curate, mai pline de energie şi de căldură suflete umane. Intru de multe ori în uzine. Vizitez biblioteci şi cămine studenţeşti. Asist şi la unele şedinţe ale cenaclurilor literare. Şi, întrucîtva, nu-s străin nici de munca tinerilor din institutele de cercetare. Ii văd pe tineri la examene şi îi urmăresc, cu emoţie, în primii paşi făcuţi în profesie. In marea lor majoritate, tinerii noştri de azi se devotează profesiei, muncii, creaţiei, cu un acut simţămînt al răspunderii sociale. Şi ajung, repede, la rezultate admirabile. Ne putem mîndri cu tineretul pe care-1 avem şi îl creştem. Dar se mai întîmplă și altfel... In tihnă, discutam, cu vreo lună în urmă, cu un tînăr student care-mi făcuse cinstea să-mi citească ultima carte despre viata studenților de acum trei decade. îmi punea, in final, o întrebare : — Spuneţi drept: cît din roman e fantezie și cu realitate ? — Dumneata ce crezi ? — Că aveţi o fantezie bogată... Nu ştiu dacă l-am convins că, în adevăr, am dormit o lună de zile în gangul căminului de pe Pictor Grigorescu 5 ; că ne-am bătut cu poliția pentru un pat, pe care să ne hodinim ciolanele istovite de foame și schilodite de lovituri cu vina de bou, că realităţile trăite de noi au fost mult mai aspre, mai nedrepte, mai mizerabile, mai cîineşti decit le-am putut eu prinde în cuvinte şi-n imagini. Şi mi-am dat seama şi de ce îi este greu să mă creadă : el stă la cămin într-o cameră de două persoane, luminoasă, caldă, primitoare, cu mobilă comodă, cu covor pe jos, cu lustră elegantă, cu perdea fină, aurind gingaş lucrurile din interior. Poate că l-am cam plictisit vorbind de „ce-a fost“. Prietene al meu, tînăr şi simpatic, vioi şi inteligent, cu mintea aerisită de lecturi şi spectacole, de ce te-ai uitat sceptic şi ironic la mine cînd am spus că dacă acum treizeci şi cinci de ani aş fi căpătat o cameră ca asta, şi încă pe gratis, i-aş fi sărutat pragul înainte de a intra? Nu, te rog să mă crezi, tinere prieten, dar ţin mult, foarte mult, să înţelegi că nimic, dar absolut nimic n-a căzut cu hirzobul din cer, că totul s-a construit cu sudoare şi singe. Că mîine, cînd vei ajunge la anii mei, te vei simţi teribil de jignit dacă ai surprinde nepăsare. (Continuare In pag. a IV-a) Substratul fu ■■ „starii excepţionale“ din Spania Pe şoseaua ce duce spre frontiera Spaniei cu principatul Andorra au fost instalate, din zece în zece kilometri, posturi de control. Maşinile sunt oprite, controlul actelor se face cu cea mai mare minuţiozitate. Orice persoană care pare suspectă este reţinută de reprezentanţii ordinii publice... In orăşelul universitar din Madrid, totul pare pustiu. Impresia de aşezare părăsită e risipită doar de prezenţa, din loc în loc, a patrulelor de poliţie... In Spania a fost decretată starea excepţională. In seara zilei de 24 ianuarie. Consiliul de Miniştri, reunit la Palatul Pardo sub preşedinţia generalului Franco, a hotărît instituirea stării excepţionale în întreaga ţară pe o perioadă de trei luni. In baza decretului, o serie de garanţii constituţionale au fost suspendate; poliţia a primit puteri depline de a deschide anchete, a face arestări şi a exila persoanele considerate indezirabile. Iar aceste „puteri depline“ au fost prompt valorificate , imediat după intrarea în vigoare a decretului a urmat un val de arestări. O serie de personalităţi ale vieţii culturalartistice, cunoscute pentru vederile lor progresiste, sunt interogate la Curtea Supremă din Madrid. Printre aceştia se află cineastul de reputaţie mondială Juan Bardem, fizicianul Sergio Reyes, pictorul Juan Genovés, scriitorul Alfonso Carlos Comin, criticul de artă José Galván. Poliţia a închis „Clubul prietenilor UNESCO din Madrid“, motivând că acesta ar fi un loc de întrunire al opoziţiei. Au fost, de asemenea, închise universităţile din Madrid şi Barcelona. Ziarul „L’Humanité" relevă, citind surse oficiale spaniole, că la Madrid s-a făcut cunoscută intenţia ministrului de interne, Camilo Alonso Vega, de a înfiinţa noi lagăre de detenţiune. Autorităţile au motivat recenta Dan MUNTEANU (Continuare In pag. • Vila)