Scînteia, februarie 1969 (Anul 38, nr. 7963-7990)

1969-02-01 / nr. 7963

PAGINA 2 In IntImpinarea _ ________________________ ALEGERILOR PENTRU MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ ȘI CONSILIILE POPULARE AGENDA ELECTORALĂ (Urmare din pag. I) nul cultural din Sesesti a fost or­ganizat un simpozion la care se­cretarul comitetului de partid si cadre didactice au vorbit despre ..Consiliile populare — organe lo­cale ale puterii de stat­ 1, realiză­rile economice si social-culturale obţinute în cei aproape 25 de ani de la eliberarea ţării de sub ţu­gul fascist. In oraşul Baia de A­­ramă a fost expusă conferinţa .,De­putatul de ieri si de azi“, exem­plificată cu fapte din activitatea celor ce şi-au îndeplinit cu cinste mandatul încredinţat de către a­­legători în legislaţiile de pînă a­­cum. O serie de cinematografe din Ju­deţul Alba prezintă cicluri de fil­me artistice şi documentare care ilustrează importantele realizări e­­conomice şi social-culturale obţi­nute în ţara noastră în anii con­strucţiei socialiste. Au fost vizio­nate cu interes în ultimele zile producţiile cinematografice „Dru­mul spre succes", „Pe şantierele tineretului“, „Prometeii secolului nostru", „Reportaj din ţara Bir­sei", „Mîine începe azi c şi al­tele. De la începutul campaniei e­­lectorale şi pînă în prezent s-au ţinut în oraşele şi satele judeţu­lui aproape 800 conferinţe şi ex­puneri despre realizările economi­ce din ultimii patru ani şi des­pre drepturile largi ale cetăţeni­lor. Candidaţi ai Frontului Unităţii Socialiste Ipostazele unei bogate activităţi obşteşti Treburile reporteri­ceşti ne-au prilejuit în nenumărate rîn­­duri întîlniri cu to­varăşul Alexandru Heinrich, directorul general al uzinei „E­­lectroputere" Craiova. Am avut ocazia să-l vedem în cele mai di­ferite ipostaze , sfă­tuindu-se cu şeful u­­nei secţii asupra pro­blemelor de producţie, in compania unor spe­cialişti străini cu ca­re discuta proble­me tehnice, în discu­ţii de lucru cu spe­cialiştii de la autouti­­lare sau ascultînd, în zilele de audienţe, ce­le mai variate proble­me, începind cu ches­tiuni privind bunul mers al muncii în u­­zină şi terminînd cu cele personale. Nici­odată nu se pripeşte. Numai după ce ajun­ge la cea mai co­respunzătoare soluţie, pe baza unei analize şi argumentări te­meinice, dă şi răspun­sul sau indicaţia ne­cesară. La uzina „Electro­­putere“, inginerul A­­lexandru Heinrich şi-a început activitatea în 1950, la un an după înfiinţarea ei. Prima dată a lucrat în ca­drul secţiei de proiec­tări de aparataj. De aici, pas cu pas, ar­cnd toate treptele ie­rarhiei tehnico-admi­­nistrative şi dobîndind un orizont cuprinză­tor asupra probleme­lor acestei importante ramuri industriale, a ajuns ca în 1956 să fie numit în funcţia de director ge­neral al uzinei, sarci­nă pe care o duce la îndeplinire cu succes şi in prezent. Uzin­a realiza în 1950 primele motoare electrice de 10 kW. A urmat apoi construcţia electrocarelor, locomo­tivelor de mină, tram­vaielor de mare ca­pacitate, transforma­toarelor de forţă, ca în ultimii ani să rea­lizeze modernele loco­motive Diesel electri­ce de 2100 CP şi lo­comotive electrice de 5100 kW mult apre­ciate pe piaţa internă şi externă, aparataj de înaltă tensiune ale că­rui performanţe fac faţă cu cinste exigen­ţelor pieţei externe. „Inginerul Alexandru Heinrich — arăta un alegător care îi sus­ţinea candidatura în circumscripţia electo­rală t­r. 2 Craiova pentru alegerile în Marea Adunare Naţio­nală — a crescut o dată cu uzina sa. Pe cît de priceput si harnic s-a dovedit în conducerea producţiei, pe atît de competent si sîrguin­­cios s-a dovedit in ac­tivitatea obştească“. Faptul că directorul acestei mari întreprin­deri craiovene a fost propus candidat în fo­rumul legislativ su­prem al ţării, capătă şi semnificaţia con­firmării aportului a­­cestui vrednic colectiv la izbînzile dobîndite de economia noastră socialistă. N. ŢUICU Electrificarea rurală (Urmare din pag. I) după opinia dv„ cauzele acestor ne­ajunsuri ? — Sesizările, în cele mai multe ca­zuri, sînt îndreptăţite. Electrificarea unui sat, de la începerea lucrărilor şi pînă la terminarea lor completă, du­rează după normativele în vigoare — între trei şi şase luni. De multe ori, însă, se amină chiar începerea lucră­rilor pentru că apar unele greutăţi în acţiunea de constituire a fonduri­lor de electrificare de la locuitorii satelor. Anul trecut, de exemplu, din totalul satelor cuprinse în planul de electrificare al consiliilor populare judeţene, doar 39,4 la sută îndeplini­seră condiţia prevăzută de H.C.M. 299/1958, în care se arată că pînă la 1 noiembrie se vor depune la C.E.C. în contul electrificării jumătate din sumele necesare începerii lucrărilor ce se vor executa în anul următor. Toate acestea s-au răsfrînt negativ a­­supra activităţii de electrificare, de­­terminînd, pe de o parte, nerealiza­­rea planului unor judeţe, iar pe de altă parte, perturbaţii în cadrul în­treprinderilor de electricitate, stag­nări în activitatea echipelor de e­­xecuţie, stocări inutile de materiale etc. La aceasta se mai adaugă şi alte cauze, care ţin de activitatea consilii­lor populare. La solicitarea organelor locale au fost executate un mare nu­măr de axe electrice de 20 (15) kW din fonduri centralizate, care au costat mari sume de bani. Consiliile popu­lare judeţene, însă, în loc să propună electrificarea­ satelor care se pot ra­corda la axele existente, urmărind prin aceasta folosirea eficientă a in­vestiţiilor, cer construirea altora noi, care înseamnă alte cheltuieli supli­mentare, folosirea unor materiale de­ficitare — stîlpi, conductori, izola­tori, laminate — utilizarea de forţă de muncă suplimentară. Pentru acest an este posibilă, prin racordarea la axele existente, electrificarea a 865 sate, dar consiliile populare au propus nu­mai 469 sate. In acelaşi timp, unele consilii populare judeţene chiar dacă propun construirea unor axe noi nu au în vedere şi racordarea la acestea a tuturor satelor ce se întind în zona respectivă.­­ Suntem­ informaţi că în unele ju­deţe, deşi lucrările de electrificare au fost terminate, obiectivele nu sunt puse în funcţiune. In această si­tuaţie se află 7 sate în judeţul Ar­geş, 14 în judeţul Bistriţa-Năsăud, 4 în judeţul Buzău etc. Ce factori de­termină tărăgănarea dării în folosin­ţă a acestora şi ce răspundere poar­tă întreprinderile dv. de speciali­tate ? — Desigur, şi în cadrul întreprin­derilor executante s-au manifestat o serie de deficienţe, unele cu grave efecte negative asupra desfăşurării lucrărilor. In judeţul Argeş, de pildă, lucrările la axul electric Sălătruc- Deduleşti, aflat în execuţia Trus­tului Electromontaj, nu s-au desfă­şurat in acelaşi ritm cu lucrările de electrificare a satelor respecti­ve. S-au manifestat o serie de de­ficiente în ce priveşte asistenţa teh­nică, aprovizionarea cu materiale, a­­sigurarea forţei de muncă etc. Aceleaşi explicaţii sunt vala­bile şi pentru celelalte obiective a căror intrare în funcţiune întîrzie. Multe deficienţe se semnalează în întreprinderile subordonate ministe­rului nostru şi în ce priveşte asigu­rarea serviciilor şi secţiilor cu per­sonal cu calificare corespunzătoare. Mai mult, unele întreprinderi, prin­tre care cele din Argeş şi Suceava, au desfiinţat serviciile de electrifi­cări rurale, lipsind astfel şantierele de electrificare de asistenta tehnică, îndrumarea şi controlul permanent asupra lucrărilor. Toate aceste cauze au influenţat asupra realizării ritmice a planului, la decalarea lucrărilor în trimestrul IV al anului, cînd nu mai există po­sibilitatea executării lor din lipsa capacităţii de lucru a şantierelor de construcţii şi montaj. — Avînd în vedere că planul lu­crărilor de electrificare din acest an este cu aproape 50 la sută mai mare decît în 1968, ce măsuri se vor lua pentru îmbunătăţirea activităţii şi realizarea lucrărilor intr-un termen cit mai scurt ? — Pentru eliminarea deficienţelor existente, încă de la începutul anului se vor urmări mai bine lucrările atît de către conducerile de întreprinderi, cît şi de direcţia generală din minis­terul nostru, pentru a se intensifica demersurile către consiliile populare, Comitetul pentru problemele admi­nistraţiei locale, Uniunea Naţio­nală a C.A.P. şi la celelal­te organe interesate în această ac­ţiune, în vederea asigurării la timp a documentaţiei, materialelor, forţei de muncă etc. Pentru urgentarea lu­crărilor, încă de anul trecut Minis­terul Energiei Electrice, împreună cu Ministerul Finanţelor, C. S. P. şi C.P.A.L. au întocmit un proiect de ho­­tărîre menit să ducă la înlăturarea unor greutăţi întîmpinate în electrifi­carea satelor. Se prevede, de aseme­nea, acordarea de credite pe termen lung din partea statului comunelor care urmează să fie electrificate, îm­bunătăţirea modului de planificare, care să permită întocmirea din timp a proiectelor şi altele. Pe lingă lucrările de elec­trificare noi şi extinderile ce se fac în fiecare an, avem în vedere creşterea continuă a numărului de gospodării electrificate şi extinderea folosirii utilajelor şi aparatelor elec­­trocasnice. Aceste cerinţe impun uni­tăţilor de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor electrice sarcini sporite, pentru asigurarea energiei la parame­trii optimi. Pentru normalizarea ni­velului de tensiune, în fiecare între­prindere de electricitate s-au stabilit planuri concrete de îmbunătăţire a tensiunii electrice. De asemenea, pen­tru îmbunătăţirea stării tehnice a re­ţelelor de joasă tensiune, pînă în pre­zent s-au înlocuit peste 50 000 bran­şamente învechite şi s-au consolidat circa 1300 km linii electrice. Acestea vor duce la reducerea deranjamente­lor în reţeaua de joasă tensiune, vor crea condiţii optime de folosire a in­stalaţiilor electrice. SCl NT El A — sîmbăta 1 februarie 1969 Investiţia de ingeniozitate in munca politică de mase Intenţia acestor însemnări este de a facilita cunoaşterea şi extinderea unor iniţiative valoroase ale Comite­telor judeţene de partid Braşov şi Vîlcea în domeniul muncii politice de masă. Semnalarea unor aseme­nea experimente care au trecut exa­menul eficienţei pare cu atît mai utilă cu cît de multe ori refe­ririle curente la necesitatea aban­donării unor forme şablon, anoste ale muncii politice de masă, lipsite de forţă de convingere, nu sunt ur­mate de căutări efective pentru în­locuirea acestora cu modalităţi care să-şi dovedească practic vitalitatea, forţa de înrîurire. încă de la început se impune o precizare: interlocutorii, secretarii cu problemele de propagandă, pre­cum şi şefii secţiilor de propagandă şi agitaţie ai comitetelor judeţene de partid Braşov şi Vîlcea au fost unanimi în a aprecia că unele pro­grese realizate în intensifica­rea mun­cii politice de masă, lărgirea cîmpu­­lui ei de influenţă şi extinderea ga­mei mijloacelor folosite au fost de­terminate de eforturile privind creş­terea eficacităţii muncii politice în îndeplinirea sarcinilor trasate de partid, îndeosebi a celor economice. Totodată, ei au subliniat utilitatea consultării maselor atît în perioada de „prospectare“ a soluţiilor, cît şi în desfăşurarea propriu-zisă a ac­ţiunilor, în experimentarea unor forme noi, originale, de activitate. Dar să dăm cuvîntul faptelor... La Braşov, lunile de sfîrşit ale anului trecut au însemnat un exa­men greu pentru realizarea necon­diţionată a unor sarcini economice, între care capul de afiş l-au deţinut lichidarea rămînerii în urmă în în­deplinirea planului de către unele întreprinderi şi mobilizarea tuturor forţelor la sate pentru terminarea recoltării cartofilor. Pe lingă pune­rea în valoare a forţelor şi resurse­lor întreprinderilor şi cooperativelor agricole de producţie, situaţia de moment a impus intensificarea aju­torului acordat acestor unităţi. „Intre alte numeroase măsuri iniţiate în acest scop, ne relatează tov. Ştefan Antoniu, secretar al comitetului ju­deţean al P.C.R., au fost şi întîlni­­rile, discuţiile de lucru ale primu­lui secretar şi altor membri ai bi­roului comitetului judeţean de par­tid cu diferite categorii de intelec­tuali care puteau acorda, folosind modalităţile specifice ce le sunt pro­prii, un ajutor real în rezolvarea sarcinilor economice. In acest con­text au fost luate în discuţie şi mij­loacele de a spori în acest domeniu aportul filialei braşovene a artiştilor plastici. La început, ideea a pă­rut bizară: unii tovarăşi s-au arătat sceptici : ce vor face ? vizite în întreprinderi ? călătorii tu­ristice la ţară ? ...Practica a arătat însă utilitatea acestei acţiuni. Efec­tele ei au întrecut propriile noastre aşteptări“. După întîlnirea amintită, artiştii plastici, îndeosebi graficieni, s-au constituit în echipe. Insoţindu-i pe activiştii de partid şi de stat, pe zia­riştii din presa locală la uzinele „Electroprecizia“, „Hidromecanica“, la fabrica de­ radiaţ­iie şi cabluri, în peste 20 de comune, intre care Teliu, Comana, Cincu, Pîrău, Şiaca şi în zeci de sate, s-au edificat la sursă asupra numeroaselor proble­me acute ale întreprinderilor şi a cauzelor unor rămîneri în urmă în campania agricolă. Şi n-a fost nevoie decît de cîteva ore de asemenea „documentare“ pentru ca pe panouri mari, în locu­rile cele mai frecventate din între­prinderi, în faţa căminului cultural sau a consiliului popular comunal, să fie dezvăluite, prin intermediul ÎNSEMNĂRI DIN JUDEŢELE BRAŞOV ŞI VÎLCEA ! a unor desene sau caricaturi, mai convingătoare decît mul­te „prelucrări“, diferite defi­cienţe mult timp camuflate, încăl­cări ale disciplinei muncii, tărăgănări în aplicarea unor soluţii judicioase de organizare raţională a producţiei, risipa de materiale, lucrul de mîn­­tuială, lipsa de spirit gospodăresc — au constituit ţinta atacului frontal al graficienilor. Iar efectul aces­tei agitaţii vizuale s-a resim­ţit imediat, mulţi au fost treziţi din toropeală. „La ora cînd se făcea schimbul de producţie era atîta lume în faţa panourilor cu caricaturi in­cit cu greu te puteai apropia de ele" — ne spune Eftimie Modîncă, preşedintele filialei din Braşov a U­­niunii artiştilor plastici. După cum ne relata tovarăşul Dumitru Cristea, şeful secţiei de propagandă a comitetului judeţean de partid, dat fiind răsunetul acestei acţiuni, se preconizează a i se im­prima continuitate. După selecţie, cele mai bune lucrări urmează să fie prezentate, în cadrul unei expo­ziţii, la Braşov, iar apoi, multiplicate şi difuzate în întreprinderi şi co­mune sub forma unor albume. Fireşte, nimeni nu susţine că ase­menea iniţiative ar fi avut rolul ho­­tărîtor în recuperarea rămînerii în ■ urmă dintr-un şir de unităţi dar, aşa cum se apreciază la comitetul jude­ţean de partid, aportul lor pozitiv, impulsul pe care l-au dat acţiunilor politice şi organizatorice întreprinse de organizaţiile de partid a fost in­contestabil. Aspecte diferite, dar într-un sens asemănătoare — prin concepţia care stă la baza lor — am întîlnit şi la Vîlcea. Tovarăşii Constantin Matei, secretar al comitetului judeţean de partid, şi Ion Ţuca, şeful secţiei de propagandă şi agitaţie, ne-au relatat că organele locale au fost mult timp preocupate de funcţionarea de­fectuoasă a maşinilor de la I.R.T.A. care îngreuna transportul la timp al salariaţilor spre întreprinderi. Justi­ficări se găseau de fiece dată, nu lipseau nici angajamentele, to­tuşi nu se constata nici o îmbună­tăţire. Şi iată că, în cele din urmă, s-a găsit antidotul indolenţei unora. Nu a fost nevoie de altfel decît de puţină ingeniozitate spre a folosi mijloace existente... „Funcţionează în oraş două cinecluburi — şi-a spus cineva. Oare nu ar putea fi ele mai de folos dacă, în loc de naturi moarte, cineaştii ar surprinde pe peliculă imagini de viaţă Astfel s-a ajuns ca, într-una din dimineţi, „cineaştii“ vîlceni să în­­tîmpine pe şoferi la garaj încă la ora începerii programului. Mulţi întîr­­ziaţi au răspuns atunci cu un zîmbet zeflemitor... aparatului. Dar acesta i-a urmărit pe tot traseul: lată oa­meni căţăraţi pe scările maşinilor, busculade la urcare şi coborîre, la capătul traseului numeroase maşini „la coadă“, ceea ce demonstra neres­­pectarea graficului de circulaţie. La aceste secvenţe s-au adăugat scurte interviuri cu conducerea garajului, cu şoferi şi cetăţeni — într-un cu­­vînt un film „în alb şi negru“ al transportului în comun. Fireşte, do­cumentarul n-a fost făcut spre a fi păstrat în arhivă, ci spre a fi supus discuţiei opiniei publice. Peste numai cîteva zile el a fost prezentat spre vizionare, ca un supliment la jurnalul cinematografic. O confruntare pe viu, usturătoare, menită să-i scuture pe unii, să-i facă să simtă presiunea o­­piniei cetăţenilor. Şi, într-adevăr, au mai urmat cî­teva raiduri la I.R.T.A., dar docu­mentare cinematografice de acest fel n-au mai rulat: în scurt timp au scăzut simţitor reproşurile la adresa transportului în comun. Intr-un alt raid, ochiul indiscret al aparatului de filmat şi magnetofo­nul care-l însoţeşte au urmărit dez­văluirea unor carenţe ale comerţului local. Numeroase secvenţe au pre­zentat „pe viu“ nesocotirea unor re­guli elementare de igienă, aspecte ale unei serviri necivilizate, maga­zine închise pentru că vînzătorii ple­caseră să-şi rezolve treburi perso­nale... Asistenta în faţa căreia a fost proiectat filmul au constituit-o cei 300 de lucrători ai comerţului din Rm. Vîlcea, în primele rînduri — conducerile unităţilor comerciale. A fost o „bază“ pentru discuţii mai ...largă decit multe referate şi in­structaje pe cît de generale, pe atît de somnifere. Filmul s-a dove­dit un punct de plecare ingenios pentru luarea unor măsuri energice, ca şi pentru intensificarea muncii politice-educative desfăşurate de or­ganizaţiile de partid, de U.T.C., sin­dicate. La Rm. Vîlcea, aşadar, prin acti­vitatea membrilor cineclubului, a­­pa­ratul de filmat a fost inclus în arsenalul muncii politice de masă, devenind — cum l-au denumit local­nicii — un micro-reflector la scara oraşului. Şi nu vom dezvălui un se­cret consemnînd faptul că, după cum ne relata tovarăşul Petre Dănică, prim-secretar al comitetului judeţean de partid, sunt în pregătire alte „fil­me documentare“ avînd ca temă pro­bleme de etică, de comportare a tine­rilor la lucru şi în timpul liber, pre­cum şi pregătirea unei discuţii mai largi privind buna gospodărire a ora­şului — temă de deosebită actuali­tate în condiţiile largii întreceri a­­flate în curs de desfăşurare ca răs­puns la chemarea Consiliului popular judeţean Galaţi. Am consemnat doar cîteva exemple reflectînd căutările organelor de partid în vederea împrospătării, în­viorării formelor muncii politice de masă, spre a le face mai convingă­toare şi a le conferi o cît mai mare eficacitate. „Secretul" reuşitei 11 constituie, pretutindeni, receptivita­tea faţă de propunerile cetăţenilor, intensificarea investiţiei de ...ingenio­zitate, spirit practic, novator, perse­verenţă. Şi cu regret totuşi trebuie să arăt că tot ce am aflat cu adevărat nou, interesant la Braşov, nu era cunos­cut la Vîlcea, iar „noul" care se naşte aci nu ajunsese să fie cunoscut la Braşov. Experienţa pozitivă circulă încă greoi, de parcă graniţele judeţe­lor i-ar împiedica pe vecini să se cu­noască mai bine, să-şi împărtăşească concluziile decurgînd din eforturile ce le fac pentru perfecţionarea stilu­lui lor de muncă. Este o constatare care invită la reflecţii. Constantin MORARU Noua policlinică din Nâsâud, județul Bistriţa-Năsăud Foto : S. Cristian Intr-o singură zi, în sala unei singure instanţe judecătoreşti din Capitală, am întîlnit şapte copii în căutarea paternităţii; „pledau“ cerînd un nume, o mîngîiere părintească, un sprijin. Copii rezultaţi din relaţiile avute de pă­rinţii lor în afara căsă­toriei îşi reclamau drep­turile fireşti în faţa in­stanţei de judecată, l-ara urmărit pe fiecare, sub nume şi vîrste diferite, ca pe o singură fiinţă care ar fi trecut de şapte ori prin faţa noastră, repe­­tînd de fiecare dată cu duioşie cuvîntul de două silabe pe care toţi l-am pus la căpătîiul vocabu­larului : ta-ta ! Mi-au ră­mas în minte cîteva nume. Brîncuşa, în vîrstă de un an, era în centrul u­­nei acţiuni introduse de tatăl ei care-i tăgăduia paternitatea Roxana, care abia a împlinit doi ani, după cîteva acţiuni introduse de mama ei pentru a-i legifera pater­nitatea încă nu a reuşit să-şi cunoască tatăl fi­resc . Andrei şi Marian sînt fraţi, dar numai unul a obţinut prin hotărîre judecătorească ca el să poarte numele tatălui şi a­­cesta să fie obligat să-şi îndeplinească îndatori­rile pe care le are pen­tru creşterea şi educarea lui. Şi, în sfîrşit, micuţa Andrea, timp de aproape trei ani (de la vîrsta de opt luni) a figurat într-o acţiune de stabilire a pa­ternităţii... Ce sarcină grea pentru judecător ca, în asemenea condiţii, printre mărturii pro şi contra, să trimită copiii să-şi „doneze" sîn­­gele pentru analize, să li se apese minutele pe ta­bla înnegrită de tuş pen­tru a 11 se verifica am­prentele, să-i trimită la examene medicale — pro­be cu care să-şi cîştige identitatea ! Şi pentru ce toate aceste probe ? Pen­tru a alimenta cauze năs­cute din imoralitate și cupiditate, în care pater­nitatea — unul dintre sentimentele de cea mai înaltă nobleţe ale spetei umane — devine un fel de titlu de proprietate. Iar copilul un „bun“ con­testat adesea cu o josni­că vehementă. Te hin­dest! la atîtia oameni de omenie ce înfiază si cresc copii care nu sînt „sîngele“ lor — si totuşi, această împrejurare nu le ştirbeşte cu nimic din sentimentele şi grija cu adevărat părintească, dă­ruite cu o firească gene­rozitate. Şi iată, în schimb, părinţi care — fără să le pese de soarta acestor fragede vlăstare — dau dovadă de un e­­goism feroce, vindicativ. Revoltat de aceste situa­ţii inumane te întrebi: care-i vinovatul şi cauza vinovăţiei ? De obicei sen­timentele de iubire între soţi devin mai puternice odată cu apariţia copii­lor. Nu se constată însă acelaşi lucru între părinţii copiilor rezultaţi din re­laţiile intervenite în afara căsătoriei, unde, în majo­ritatea cazurilor, odată cu apariţia copiilor îşi fac apariţia resentimente­le, acuzaţiile, tăgada. In asemenea împreju­rări, ocrotirea intereselor mamei şi ale copilului se înfăptuieşte pe baza dis­poziţiilor Codului familiei care prevăd că stabilirea filiaţiei faţă de tată pen­tru copilul din afara că­sătoriei, ce nu a fost re­cunoscut voluntar, se face prin hotărîre judecăto­rească în urma unei ac­ţiuni introduse de mamă, în numele copilului, după cum paternitatea poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl cot.,ului. Aşa se nasc dosare voluminoa­se cu copii şi părinţi re­clamanţi sau pîrîţi, cu martori, acte şi foste scri­sori de dragoste, cu con­cluzii puse de procuror, de avocaţi, cu verdicte date de judecători asu­pra celui mai gingaş pro­ces al naturii — apariţia vieţii. Nu poţi rămîne netulbu­rat după ce ai a­­sistat la acest epilog a ceea ce a fost dragostea între părinţii acestor co­pii, chiar dacă hotărîrea judecătorească este temei­nic şi legal pronunţată. Dacă deschizi dosarul nr. 4202/1968 al Judecăto­riei Sectorului 7 vei cu­noaşte drama Brînduşei. Reclamantul B.T. a che­mat în judecată pe soţia sa, mama Brînduşei, pen­tru ca să se stabilească că tatăl fetiţei, deşi năs­cută în timpul căsătoriei lor este un alt bărbat cu care soţia sa a întreţinut relaţii. Instanţa de jude­cată a admis în mod just acţiunea. In acest mod, în relaţiile de familie s-a stabilit o ordine, dar în datele de stare ci­vilă ale Brînduşei, la rubrica „tatăl“, a rămas un loc gol. Tatăl ei firesc, care desigu­r cunoaşte a­­devărata situaţie, se va grăbi oare să-şi recunoas­că în mod voluntar copi­lul sau va trebui ca prin altă acţiune, fetiţa să cea­ră a i se stabili paternita­tea ? In dosarul nr. 225/1967 al fostului Tribunal raio­nal T. Vladimirescu, a fost respinsă ca nefondata acțiunea introdusă de mama I. D. în numele fiicei sale Roxana, prin care cerea să se constate că numitul G. P. este ta­tăl fetitei. Instanța de judecată a dat această soluție, avînd în vedere si comportarea lipsită de răspundere și moralitate a reclamantei. IN CĂUTAREA TATĂLUI PIERDUT In altă cauză (dosar nr. 1504/1968, aflat în arhiva Judecătoriei Sectorului 5) s-a stabilit o stare civilă diferită celor doi frați Marian si Andrei. Tatăl, F. A. (profitînd de... de­păşirea termenului unei acţiuni judiciare) nu re­cunoaşte decît pe unul dintre copii. El a cîşti­­gat în parte acest pro­ces dar cei doi fraţi vor creşte despărţiţi, înstrăi­naţi. ...Dosare cu copii­­i părinţi, cu probe, dez­bateri, acţiuni admise sau respinse, toate lao­laltă concurînd pentru stabilirea paternităţii, toa­te laolaltă constituind a­­devărate drame. Ce de­clanşează asemenea dra­me ? In imensa majorita­te a cazurilor ele sunt consecinţa imoralităţii — rodul unor legături nele­galizate prin actul de că­sătorie sau al unor acte imorale, de desfrîu, al u­­nor legături extraconju­­gale. Aspectul cel mai scan­dalos al acestor procese penibile este faptul că, adesea, ele nu reprezintă altceva decît o încercare de fapt, de „legalizare" a unor calcule meschine, cupide. Este condamnabi­lă deopotrivă atitudinea acelor mame care acţio­nează „la noroc", pe pro­babilul tată, selecţionîn­­du-1 (dintre mai mulţi bărbaţi cu care s-au aflat în relaţii în mod uşura­tic) numai după cuantu­mul salariului acestuia, cît şi a acelor bărbaţi care din egoism, cu to­tală rea-credinţă, se sus­trag de la obligaţiile pă­rinteşti — şi unii şi alţii uitînd că a ocroti copilă­ria copiilor noştri înseam­nă a îndeplini cel mai înalt act închinat vieţii. Mioriţa MOARCAŞ procuror FAPTUL DIVERS Fantomatică Zadarnic claxonează şoferii din Vaslui. Moderna staţie de alimentare „Peco“ din localita­te, dată recent (de nici două luni) în folosinţă, îi alimentea­ză doar cu iluzii. De ce ? Pen­tru că doar după cîteva zile electromotoarele s-au defectat .Şi de atunci tot într-o repa­raţie p ţin); pentru că uleiul de motoare se găseşte din cînd în cînd, dar, îndeobşte, lipseşte cu desăvîrşire; pentru că in­stalaţia cu aer comprimat hi­bernează — n-are furtunuri şi manometre. Şi, în sfîrşit, pen­tru că ecoul apelurilor nu a­­junge şi la Baza de desface­re a produselor petroliere Iaşi, de care ţine staţia. Dumnealor, în lipsă de benzină, ard ga­zul... ? Fără cap şi fără coadă Amatorii de turism montan din Cîmpulung Muscel se pot declara mulţumiţi. Prin grija u­­nor edili locali (în speţă Trus­tul de reparaţii şi construcţii) munţii au fost aduşi chiar în oraşul lor, pe strada I. C. Fri­­mu. Despre ce este vorba ? încă de anul trecut, aici s-au început lucrări de canalizare. S-au să­pat şanţuri, pe o lungime de aproape 3 km, s-au aşezat tu­burile . Şi cînd să înceapă reamenajarea străzii... au luat-o d’a cape cu săpăturile. Pasă­mite, tuburile n-aveau diame­trul corespunzător. Au lucrat „fără cap“, fără coadă și-acum sunt... la mijloc ! Poleiul! După cum ne-a relatat docto­rul Gheorghe Enache, directo­rul Spitalului nr. 1 Craiova, în dimineața zilei de 30 ianuarie (pînă pe la orele 11), din cauza poleiului de pe străzi şi tro­tuare, au fost înregistrate în Craiova aproape 100 de acci­dente. Si in timp ce pe străzi se produceau accidente, coman­damentul judeţean Dolj pentru deszăpezire se afla în şedinţă in vederea... stabilirii măsurilor „operative" împotriva efectelor negative ale poleiului. Nu-i o „alunecare" (pe polei) spre şe­­dintomanie 7 Mistreţii de la „Mistreţul*4 Totul a început de la secţia „Progresul“ din Roşiorii de Vede care aparţinea pe atunci de I.I.S. „Mistreţul“ din Bucu­reşti. Au constatat oamenii de acolo că în gestiunea lor sunt minusuri. Şi nu oarecare, ci măricele, de cîteva sute de mii de lei. Provenienţa acestora ? Se valorificau ilicit mari can­tităţi de produse finite, se prac­tica pe scară largă sistemul pa­chetelor cu mezeluri pentru vi­zitatori, rude şi prieteni, gus­tări cu băuturică în incinta în­treprinderii, ca şi (culmea !) a­­runcarea la canal a mai mul­tor tone de produse de proastă calitate. Şi atunci s-au organi­zat transferuri fictive de car­ne, de mai multe tone, către unele depozite din Bucureşti ale „Mistreţului“, care aveau plu­suri pe baza normelor largi de producţie. Nu o fi ştiut de a­­ceste falsuri şi tov. Alexandru Şandor, inginerul şef al între­prinderii ? Paguba se ridică la circa un milion de lei ! Se fac cercetări. Exprimîndu-ne plas­tic, afacerea este mai mult de­cît... mistreţească. „Cabinetul acustic“ Profesorul Emil Kővári din Oradea a experimentat, cu re­zultate bune, „cabinetul acus­tic“ — o aparatură concepută de el şi care cultivă resturile de auz. Caracteristica aparatu­rii audio-corective respective este aceea că profesorul se poa­te ocupa în acelaşi timp de 6 elevi deodată, cu intensitatea si frecventa corespunzătoare res­turilor de auz ale fiecărui e­­lev in parte, prin intermediul magnetofonului şi pikup-ului. Elevii pot auzi propria lor voce prin microfonul instalat la fie­care din cele 6 locuri şi îşi pot controla organele fonatorii prin oglinzi instalate în fața lor. Rezultatele celor trei luni de experimentare sunt optimiste. Cît o merge? întreprinderea agricolă de stat Pitești a încheiat anul 1968 cu o pierdere de 6 milioane. Cauzele ? Multiple, printre ca­re... schema personalului. Au fost încadrate pe posturi de muncitori calificate oameni care „se învîrt“ prin birouri (numai la acest capitol s-au irosit 50 000 lei). Semnalăm de ase­menea că diferiţi lucrători au fost plătiţi peste limitele sala­riilor maxime. De asemenea, gestiuni importante sunt deţinu­te de oameni care au cinstea pătată, împotriva prevederilor legale. Cei din conducerea I.A.S. cunosc bine aceste nere­guli, dar aplică metoda struţu­lui. încaltea, e cald nisipul ? ■ Rubrica redactată de Ştefan ZIDARIŢA • Gheorghe DAVID I cu sprijinul corespondenţilor­­ „Scînteii" ^

Next