Scînteia, aprilie 1969 (Anul 38, nr. 8022-8051)
1969-04-01 / nr. 8022
PAGINA 2 Ceea ce remarci imediat aici, la întreprinderea de produse finite din lemn de la Rădăuţi, este efervescenta creatoare prezentă în fiecare secţie sau sector de producţie, de la locurile unde se trasează dimensiunile pieselor de mobilier, pînă la halele de montaj şi rectificare, întreprinderea a păşit în noul an sub semnul unor sporite exigenţe faţă de calitatea produselor ei, şi menţinerea acestui debut promiţător, amplificarea lui este un angajament evident în fiecare loc de muncă. Mindunei de a lucra într-o întreprindere nouă, modern utilată, recent îmbogăţită sub aspectul creşterii capacităţii de producţie — oamenii îi adaugă neobosite strădanii, căutări, spre a-şi ridica activitatea la cît mai înalte cote calitative. Iar „centrul de gravitaţie“ al tuturor acestor preocupări şi exigenţe, al schimbului de idei menit să deschidă cale largă progresului, locul de unde pornesc iniţiativele, cuprinzînd apoi întreaga masă de muncitori, este organizaţia de partid a întreprinderii. Viaţa organizaţiei de partid este astfel barometrul de mare sensibilitate care reacţionează prompt la tot ceea ce este nou şi înaintat, impunîndu-se ca factorul determinant al obţinerii tuturor acelor rezultate care, în ansamblu, conferă întreprinderii rădăuţene unul din locurile fruntaşe printre unităţile economice ale judeţului Suceava. La încheierea intîiului trimestru al celui de-al patrulea an al cincinalului, IPROFIL Rădăuţi se prezintă cu toţi indicatorii de producţie şi economicofinanciari îndepliniţi. Iată, aşadar, temeiul pentru care am socotit util ca, în cele ce urmează, să încercăm o succintă „radiografie“ a muncii de partid de aici, desprinzînd cîteva din elementele esenţiale prin care organizaţiile de bază îşi îndeplinesc rolul conducător, funcţia de forţă dinamică a colectivului. TEMEIUL AUTORITĂŢII NECONTESTATE Să începem cu un scurt interviu. Interlocutor : inginerul Ioan Pintilie, secretarul comitetului ţie partid din întreprindere. — Care este, după opinia dv., factorul de prim ordin al exercitării rolului conducător al organizaţiei de partid în viaţa întreprinderii ? — Competenţa. A conduce, a îndruma un colectiv de muncă în aşa fel ca să poată da întreaga măsură a capacităţii sale in efortul general al înfăptuirii sarcinilor trasate de partid presupune însuşirea temeinică a politicii partidului, cunoaşterea aprofundată a specificului unităţii economice respective, a problemelor ei, a îndatoririlor ce-i revin din obiectivele stabilite de partid , solicită calităţi politice şi organizatorice, temeinică pregătire politică şi profesională, din partea fiecărui membru de partid şi cu atît mai mult din partea celor aleşi în fruntea organizaţiilor de bază din comitetul de partid. De aceea, repet, consider că o condiţie esenţială a unei conduceri eficiente este competenţa. — In ce măsură este asigurat acest cadru de competenţă politică şi profesională în organizaţiile de partid din întreprindere ? — Rezultatele pe care le-am obţinut In primul trimestru al anului 1969 au printre antecedentele lor unul la care aş vrea să mă refer mai amănunţit: adunările de alegeri în organizaţiile de bază şi conferinţa de partid pe întreprindere. Plecînd de la sarcinile stabilite de partid, noi am căutat să conferim alegerilor un bogat conţinut, să orientăm dezbaterile acestora către dezvăluirea aspectelor deficitare, către elaborarea unor măsuri care să ridice la un nivel superior întreaga activitate. Pe acest fond s-au desfăşurat alegerile ; atît de ample şi aprofundate au fost dezbaterile în fiecare organizaţie de bază, incit ecoul lor e şi astăzi sesizabil. Dar, alături de această retrospectivă exigentă, ne-am pus problema creşterii competenţei birourilor organizaţiilor de bază, a comitetului de partid, în sensul promovării celor mai capabili şi bine pregătiţi oameni. Există aici, în activitatea comitetului de partid din întreprindere, o optică exigentă asupra nivelului de competenţă, sub multiple aspecte, al birourilor organizaţiilor de bază, ai comitetului de partid, optică ce are în vedere nu numai realităţile de azi ci şi dezideratele viitorului. La aceasta contribuie faptul că din comitetul de partid, ca şi din birourile organizaţiilor de bază, fac parte ingineri, tehnicieni, maiştri, muncitori cu înaltă calificare; am întilnit printre ei, alături de comunişti cu îndelungat stagiu în partid şi multă experienţă, tineri membri ai partidului, caracterizat prin energie şi iniţiativă. Schiţând un profil al oricăruia dintre aceşti oameni, afli lucruri revelatoare. De numele lăcătuşului mecanic Dumitru Onciuleanu, secretarul organizaţiei de bază nr. 5, se leagă o iniţiativă care a dus la Înlocuirea unor materiale din import, prin resurse depistate in întreprindere. Inginerul Alexandru Lescinschi, membru in comitetul de partid, se află aici de la terminarea studiilor superioare. Șeful serviciului mecanicșef de astăzi al întreprinderii aici si-a dobîndit primul certificat de inovator, după cum tot aici a dobîndit maturitatea politică în virtutea căreia, ca responsabil al cursurilor invățămintului de partid, se preocupă de dezvoltarea pregătirii ideologice a comuniștilor. Sunt oameni cu o mare autoritate în rindurile colectivului, printre care ar trebui să-l menţionăm, în primul rind, pe cel ce vorbea despre competenţa conducerii — secretarul comitetului de partid — inginerul Ioan Pintilie,, sau pe maistrul Gheorghe Băhneanu, excelent organizator al producţiei, căruia i s-a încredinţat sectorul de mare răspundere al montajului mobilei pentru export. Dar, cum intenţia noastră de a sugera cititorului, prin cîteva elemente, o fizionomie colectivă dinamică, permeabilă noului, o socotim realizată, ne oprim aici, subliniind exigenţa organizaţiilor de partid faţă de calităţile politice, profesionale şi morale ale celor pe care i-au ales în conducere. INIŢIATIVĂ, INIŢIATIVĂ ŞI IAR INIŢIATIVĂ împrejurarea cea mai des invocată în discuţia noastră cu secretari ai organizaţiilor de bază de la IPROFIL Rădăuţi a avut loc pe la începutul anului şi a adus în prim plan al atenţiei organizaţia de partid nr. 3. De aici, din rindurile comuniştilor din sectorul maşini I, croit, pregătire II şi depozitul de cherestea, a plecat o chemare la întrecere care, în scurt timp, a cuprins întreaga întreprindere, însufleţiţi de hotărîrile plenarei C.C. al P.C.R. din 16—17 decembrie 1968, membrii de partid de aici au trecut la o examinare lucidă a resurselor proprii, trasînd un plan cuprinzător de acţiune. A fost un produs al gîndirii colective acest plan ; el includea sugestii primite de la fiecare loc de muncă, iar atunci cînd adunarea generală l-a aprobat, a primit noi întregiri. In final, însă, adunarea a hotărît să se adreseze tuturor organizaţiilor de bază, sub forma unei chemări la întrecere pentru depăşirea sarcinilor de plan, întărirea disciplinei în producţie şi folosirea eficientă a timpului de lucru, îmbunătăţirea calităţii produselor şi reducerea consumului specific de lemn şi alte materii prime şi materiale. Dar dincolo de precizarea obiectivelor economice, chemarea la întrecere a formulat un bogat program de ridicare a conştiinţei, de perfecţionare a pregătirii profesionale, un program la înfăptuirea căruia să concure întreaga capacitate politică şi organizatorică a organizaţiei de partid, a organizaţiilor de masă, a conducerii tehnico-administrative. Chemarea aceasta este astăzi la loc de cinste pe agenda de preocupări a fiecărei organizaţii de bază si, treptat, s-a constituit intr-un cadru care, la rîndu-i, a favorizat alte iniţiative. Iată cîteva, despre care am aflat cu prilejul unei mese rotunde ad-hoc, cu participarea unor secretari ai organizaţiilor de bază. Tema : orientare şi iniţiativă in munca de partid. Arcadie Reut, secretarul organizaţiei de partid nr. 4 : Din proprie experienţă, ne-am convins că între o orientare judicioasă către ceea ce este hotărîtor şi iniţiativă este o strînsă legătură. Deci, nu numai să cunoşti, ci să acţionezi. In chemarea lansată în întreprindere se vorbeşte despre folosirea la întreaga lor capacitate a utilajelor. Este acesta un obiectiv care, la noi, în sectoarele finale — finisat, lustruit, ambalat — capătă expresii specifice. Am fost înzestraţi nu de mult cu o maşină nouă de turnat lac. Deservirea acesteia nu punea doar probleme de calificare. Apăreau posibilităţi de reorganizare a activităţii în sector, favorabile, mai ales, îmbunătăţirii ritmicităţii. Ne-am propus, în consecinţă, o discuţie despre răspunderea comuniştilor faţă de zestrea tehnică a întreprinderii, despre „atitudinea activă" faţă de utilaje. Urma să aibă loc în adunarea generală. In prealabil, pornind din secţia unde avea să se introducă noua maşină, am efectuat un studiu asupra folosirii, întreţinerii, reparării utilajelor, un studiu în care pe prim plan se afla omul, rolul lui. A urmat dezbaterea propriu-zisă, după care, prin toate pîrghiile de influenţare de care dispunem, am concentrat atenţia colectivă către obiectivul „nici o stagnare, nici o reparaţie înainte de termen“. — Această relaţie între orientare şi acţiune are o mare importanţă — continuă discuţia Gavril Cornea, secretarul organizaţiei de partid nr. 2. In cursul anului 1968 am avut de înfruntat un şir de dificultăţi din care am tras însă câteva concluzii esenţiale. Una dintre ele : necesitatea perfecţionării organizării muncii. Organizaţia de partid, in urma alegerilor, s-a gîndit (intenţionat folosesc expresia, fiindcă intr-adevăr a fost o gîndire colectivă) mult timp ce se poate face ca randamentul uman să crească. Acolo unde muncim noi, la sectorul montaj, se concentrează toată producţia fabricii. Din consultările întreprinse de biroul organizaţiei de partid cu muncitorii din sector a apărut ideea concentrării aici a celor mai buni muncitori care, înainte ca întreprinderea să cunoască dezvoltarea de azi, lucraseră în diferite puncte de montaj. Am făcut această propunere comitetului de partid, care sprijinind-o a pus-o în discuţia comitetului de direcţie. Astăzi, la mai puţin de două luni de la această reorganizare, efectul este cel scontat; lucrăm mai bine, ne îndeplinim planul. — Relevînd cîteva din caracteristicile bunei orientări a activităţii organizaţiei de partid, aş adăuga, la cele amintite perseverenţa, reia firul discuţiei Dumitru Onciuleanu, secretarul organizaţiei de partid nr. 5. După stabilirea judicioasă a celor mai importante obiective, să fii perseverent în infăptuirea lor. Uneori, în mod greşit, această perseverenţă este înţeleasă ca repetare a sarcinilor cu prilejul diferitelor adunări şi şedinţe. Cred că o asemenea viziune e formală. Cum procedăm ? Să mă refer tot la chemarea lansată de organizaţia numărul 3. Pentru mecanici, aceasta presupune o înaltă probitate profesională. Noi efectuăm întreţinerea şi repararea maşinilor, aşa incit e lesne de imaginat ce urmări poate avea aici superficialitatea. Nu e vorba deci de măsuri limitate la o scurtă perioadă, ci de o înrîurire continuă asupra conştiinţei. De aceea, o dată cunoscute, dezbătute, Întregite, implicaţiile mai largi ale chemării la întrecere au constituit teme de expuneri in invătămîntul de partid, au atras eforturile grupelor sindicale, unde s-au purtat discuţii despre influenţa calificării mecanicilor şi lăcătuşilor asupra bunului mers al întreprinderii. Ne-am străduit, aşadar, să îmbinăm orientarea judicioasă cu perseverenţa în materializarea ideilor. Iată şi opinia unuia din autorii chemării la întrecere, muncitorul Ioan Nasadniuc, secretarul organizaţiei de bază nr. 3 : „Tovarăşul Onciuleanu vorbea despre perseverenţă în înfăptuirea sarcinilor. Eu aş adăuga la aceasta combativitatea. Uneori, o atitudine insuficient de critică şi autocritică a organizaţiei de partid duce la evitarea atacării frontale a ceea ce e mai important. Sunt aşteptate rezolvări din „exterior“. Multă vreme, sectorul nostru in primele 9—10 zile ale fiecărei luni, nu avea comenzi. Oamenii erau nevoiţi să se ocupe de mici lucrări, reparaţii etc. după care începea „asaltul“. Se împămîntenise chiar părerea că aşa va fi întotdeauna, că asta depinde exclusiv de beneficiari etc. Dar realitatea era alta, şi a ieşit în evidenţă cînd, la sfîrşitul anului trecut, am efectuat un studiu asupra resurselor umane şi materiale nefolosite în sector. De aici a apărut necesitatea îmbunătăţirii organizării muncii, a fluxului productiv. A reieşit cu claritate că aşa-zisa cauză „externă“ a lipsei de comenzi la începutul lunii nu era decit efectul perpetuării manifestărilor de pasivitate proprii conducerii administrative a sectorului. Le-am pus în discuţia organizaţiei de partid. Dar altfel ca pînă atunci. Adică în perfectă cunoştinţă a stărilor de lucruri, arătînd cauze, indicînd urmări, mijloace de remediere. Organizaţia de partid s-a dovedit combativă în acea dezbatere, după cum fusese combativă în pregătirea ei şi, ulterior, în aplicarea a ceea ce s-a hotărît. Sînt trei luni de atunci. Avem acum o ritmicitate bună, dar mai ales avem o atmosferă de muncă ostilă tolerării neajunsurilor, o atmosferă critică şi autocritică pe care ne străduim s-o menţinem la acest nivel de exigenţă“. Cauzele deficienţelor erau şi într-o parte şi în cealaltă. Aceasta a fost, pînă la urmă, concluzia. Fiindcă s-a ajuns la o concluzie judicioasă, tocmai în urma schimbului liber de păreri, a studierii situaţiei reale. Florea Bighei, din colectivul de muncă politică de masă din organizaţia de bază nr. 5 : „La noi există practica discuţiilor operative cu membrii de partid, cu toţi mecanicii şi lăcătuşii din sector. Nu suntem partizanii şedinţelor convocate pentru orice. Discuţii şi consultări prompte, schimburi de păreri, astfel ca fiecare să ştie ce are de făcut. Suntem preocupaţi în momentul de faţă să economisim bronzul, material mai scump. Am făcut din aceasta un obiectiv de muncă politică, de consultări individuale. A apărut, astfel, o idee : să construim un cuptor de topit bronz şi să folosim deşeurile, şpanurile. Am trecut operativ la acţiune şi astfel s-au putut realiza importante economii de bronz“. O bogată paletă a muncii colective care se ramifică de la comitetul de partid în organizaţiile de bază. Aşa cum se exprima ultimul din participanţii la această discuţie, fiecare trebuie să ştie bine ce are de făcut, fiecare să înţeleagă ce solicită de la el organizaţia de partid. Este vorba de sarcina de partid , încredinţată în funcţie de obiectivele aflate în faţa organizaţiei, de pregătirea şi aptitudinile comuniştilor, ea constituie un mijloc esenţial de educare partinică a acestora, precum şi de creştere a forţei de înrâurire a organizaţiei în ansamblu. Cu condiţia, fireşte, ca să nu se ajungă la o supraaglomerare de sarcini. Fiindcă există şi „excepţii“ de nedorit. Tînăra ingineră Carmen Ghenghea este membră în comitetul orăşenesc de partid şi răspunde, cu îndatoriri de propagandă, de alte întreprinderi din oraş. In acelaşi timp, este şi membră în biroul executiv al consiliului local al sindicatelor, unde se ocupă de probleme economice. In întreprindere este şi secretar al unei organizaţii a U.T.C. Şi, după propria-i expresie, „face cite puţin“ din toate... ORGANIZAŢIA DE PARTID-conducător competent și dinamic al colectivului întreprinderii NIMIC DE CONCEPUT FĂRĂ O BUNĂ ORGANIZARE Am văzut un fel de grafic al repartizării îndatoririlor membrilor comitetului de partid; el oferă o imagine limpede asupra forţelor de care dispune, asupra felului în care sunt folosite. Există un nucleu alcătuit din cei mai experimentaţi membri de partid, prin care comitetul acţionează operativ asupra întregii colectivităţi a întreprinderii. Caracteristic activităţii sale este precizarea îndatoririlor fiecăruia dintre tovarăşii din activul comitetului, stabilirea unor sarcini de partid concrete şi controlabile. In ce măsură sunt extinse acest procedeu, această metodă de lucru şi în organizaţiile de bază ? Spicuiesc din dialogul purtat cu membri ai birourilor organizaţiilor de bază, cu alţi membri de partid. Aurel Doca, membru în biroul organizaţiei de partid nr. 1. „Mă ocup îndeosebi de două obiective : învăţămîntul de partid şi calificarea profesională, întreprinderea noastră este relativ nouă. Mulţi dintre muncitorii ei aici s-au calificat. Şi în prezent există cursuri de calificare frecventate de 143 de oameni. O neplăcută experienţă a dovedit că lipsa de control din partea organizaţiei de partid asupra felului cum îşi însuşesc oamenii cunoştinţele profesionale atrage multe neajunsuri privind calitatea producţiei. Un anumit control se făcea şi înainte. Dar cum ? Biroul organizaţiei de bază urmărea numai prezenţa la cursuri. Ce-şi însuşesc oamenii ? Cum asimilează cunoştinţele ? De asta nu se ocupa nimeni. Am iniţiat, de aceea, un control, prin participări la cursuri, prin discuţii cu oamenii, prin studierea efectelor in producţie a celor învăţate şi, apoi, am supus concluziile noastre unei adunări generale. — In biroul organizaţiei de bază au loc discuţii contradictorii ? — Da. Chiar dacă cineva are o părere nu îndeajuns de bine fundamentată, o exprimă în birou, unde ajungem pe baza confruntării părerilor la un punct de vedere comun. Aşa s-a întîmplat, nu de mult, cu prilejul unei discuţii despre calitatea producţiei. In birou erau mai multe opinii. Unii considerau că apariţia cîtorva defecte de prelucrare se datorează exclusiv maşinilor. Alţii, că oamenii sînt vinovaţi. Tot exclusiv. — Care era adevărul ? SE SIMTE „UMĂRUL" ORGANIZAŢIILOR DE MASĂ? » Secretarul comitetului U.T.C. din întreprindere, tovarăşul Constantin Rotaru, a răspuns întrebării noastre asupra participării tineretului la preocupările majore ale colectivului, printr-o ciudată reacţie. „Din cauza atîtor controale, nu te mai poţi ocupa de desfăşurarea propriu-zisă a activităţii“. Dintr-o mai atentă investigare a stărilor de lucruri a reieşit însă că respectivele controale au stîrnit iritare numai pentru că au constatat absenţa totală a unor acţiuni elogios prezentate în scriptele organizaţiei de tineret a întreprinderii. Cu cîteva săptămîni înainte, un colectiv al comitetului judeţean U.T.C., controlînd munca organizaţiilor de tineret de aici, constatase că din planurile privind intensificarea vieţii culturale, cu grijă păstrate în dosare, aproape nimic nu fusese aplicat. Oare nu există probleme care să merite atenţia organizaţiei U.T.C. de la I.P.R.O.F.I.L Rădăuţi ? Sunt aici 214 utecişti. Sunt aici 44 de tineri care urmează cursurile de calificare. Se arăta în darea de seamă prezentată adunării generale a salariaţilor, cu prilejul dezbaterii sarcinilor de plan pe anul 1969, că în 1968, „majoritatea muncitorilor care nu şi-au îndeplinit normele au fost elevii practicanţi care au lucrat în acord individual“ etc. Mulţi tineri absentează din producţie. Iată, deci, nu numai obiective permanente (calificarea), dar şi altele imediate la atingerea cărora aportul organizaţiilor U.T.C. este departe de a fi corespunzător. Negreşit, însă, criticabilă este şi lipsa de preocupare a organizaţiilor de partid care au datoria să se ocupe îndeaproape de conducerea şi îndrumarea organizaţiilor U.T.C., manifestînd faţă de ele aceeaşi exigenţă ca şi faţă de propria activitate. In mai mare măsură se simte „umărul“ sindicatului. Unele din problemele privind îmbunătăţirea organizării producţiei şi a muncii şi-au aflat soluţii aici, prin diverse metode utilizate spre a conecta întreaga masă de salariaţi la aceste preocupări. Unele răspunsuri le-a dat comisia inginerilor și tehnicienilor de pe lingă comitetul sindicatului, determinînd, între altele, înlăturarea „locului îngust“ de la sectorul de pregătire care s-a efectuat prin aplicarea acelui studiu de „organizare a fluxului tehnologic la lustruit“, despre care ne vorbea inginerul Gheorghe Mailath, responsabilul comisiei. In diferite perfecţionări aduse organizării producţiei se reflectă atenţia acordată popularizării a ceea ce e nou in tehnologia industriei forestiere, informării profesionale a inginerilor, tehnicienilor, maiştrilor. Pe lingă eforturile consacrate promovării noului, sau mai bine zis, o dată cu acestea, remarci aici o bună experienţă în folosirea opiniei grupelor sindicale, în cunoaşterea îndatoririlor şi înlăturarea neajunsurilor. Grupele sindicale completează strădaniile organizaţiilor de partid pentru a forma o opinie colectivă combativă faţă de orice rămîneri in urmă. Un singur fapt, şi e concludent. De cîtva timp s-a introdus obiceiul ca orice sancţiune administrativă să fie dezbătută şi în grupa sindicală. Efectul ? Scăderea considerabilă a numărului abaterilor. PRINCIPIUL VASELOR COMUNICANTE ÎN CIRCULAŢIA IDEILOR Am început, în mod intenţionat, aceste însemnări printr-o radiografie în metodologia activităţii organizaţiilor de bază. Două motive au pledat pentru aceasta : ele au rolul hotărîtor in acumularea acelor elemente calitative care, însumate, au determinat mersul ascendent al întreprinderii ; către organizaţiile de bază, către îndrumarea lor, converg marea majoritate a eforturilor comitetului de partid. Dar, îndrumînd organizaţiile de bază, insistînd asupra metodologiei lor, comitetul de partid îşi realizează viziunea de ansamblu a propriei activităţi de conducere a vieţii întreprinderii. Orice obiectiv ales, orice iniţiativă privind actualitatea sau perspectiva are la temelie aportul concret al organizaţiilor de bază şi, implicit, orice măsură declanşează, prin intermediul lor, largi efecte. Aceasta învesteşte actul de conducere şi control al comitetului de partid cu atribuţiile cunoaşterii şi competenţei. Am întîlnit, şi în acest sens, exemple revelatoare. Iată un episod : pregătindu-se pentru participarea la o dezbatere în cadrul comitetului de direcţie în legătură cu cauzele unor pierderi materiale, secretarul comitetului de partid şi-a făcut propria „documentare“, prin intermediul organizaţiilor de bază. Cuvîntul tuturor comuniştilor din întreprindere a fost exprimat de secretar atunci, cînd, opunîndu-se unor tendinţe de justificare a pierderilor, prin motive aşazis „obiective“, a propus comitetului de direcţie un studiu atent al acestora, spre stabilirea exactă a răspunderilor. Propunerea a fost acceptată şi multe pierderi sunt astăzi recuperate. In zilele cînd vizitam IPROFIL Rădăuţi, la comitetul de partid se pregătea o plenară care avea să dezbată munca depusă de comitetul de direcţie pentru realizarea productivi destinate exportului. Ademenea metode, de punere în discuţia comitetului de partid a activităţii comitetului de direcţie sunt deseori folosite aici şi întotdeauna cu bune urmări. Ni s-a relatat că dintr-o astfel de analiză a rezultat necesitatea Îmbunătăţirii evidenţei producţiei. Tovarăşilor din comitetul de direcţie nu le-a venit să creadă că în întreprindere nu se ţine o evidenţă ştiinţifică a activităţii oamenilor. S-a recurs atunci la studii, cronometrări, consultări la fiecare loc de muncă. Rezultatul a fost concludent. Comitetul de direcţie a hotărît imediat perfecţionarea evidenţei. Exercitarea rolului conducător, a controlului vizează aici atît realităţile etapei prezente, cît şi perspectiva. Astăzi, pe agenda comitetului de partid figurează multe preocupări vizînd întreprinderea de mîine, care va trebui să răspundă unor comandamente calitative superioare, va fi deservită de utilaje cu un plus de tehnicitate. Acestui „mîine“, astăzi îi sînt consacrate mai ales eforturi de perfecţionare a oamenilor. O perfecţionare care are loc în procesul materializării dezideratelor actuale. Ne-a părut sugestivă, în acest sens angajarea tuturor cadrelor de specialitate în acţiunea largă de organizare ştiinţifică a producţiei, urmărită îndeaproape de comitetul de partid. Prin studiile aplicate în 1968, s-au dobîndit economii de aproximativ 700 000 lei. Afli însă aici şi studii care îşi propun ca tel întîmpinarea anilor 1971—1976. ★ Schiţînd cîteva din liniile profilului organizaţiilor de partid de la IPROFIL-Rădăuţi, experienţa şi metodologia lor, nu înseamnă că ele nu sînt perfectibile, că nu există rămîneri în urmă ce se cer înlăturate. Elementul esenţial însă constă in peisajul de muncă, de preocupări, de eforturi perseverente pentru perfecţionarea vieţii de partid, pentru excluderea a tot ce este formal, pentru încărcarea fiecărui act cu o cît mai mare densitate de idei şi utilităţi. Este ceea ce, de altfel sublinia şi tovarăşul Gheorghe Cuciureanu, secretar al Comitetului orăşenesc Rădăuţi al P.C.R. : „Fireşte, eficienţa muncii de partid nu se măsoară de astăzi pe mîine, nu se concretizează imediat în unităţi materiale sau în cifre. Ceea ce se poate însă constata în organizaţiile de bază de la IPROFIL este climatul creator, atitudinea exigentă, neîmpăcată faţă de lipsuri, îmbinarea intervenţiei prompte cu acţiunile politico-educative de perspectivă. Iar toate acestea se reflectă în ridicarea la un nivel superior a activităţii economice a întreprinderii“. — Comitetul orăşenesc de partid are în intenţia sa extinderea experienţei bune a acestor organizaţii de bază? — Am făcut-o şi pînă In prezent cu prilejul instruirii secretarilor, dar credem că nu e de ajuns. Ne gîndim, de aceea, să organizăm cîteva schimburi de experienţă între organizaţiile de partid din oraş, atît cele de la IPROFIL, cît şi din alte părţi, mai ales cu scopul extinderii metodelor eficiente folosite. IPROFIL Rădăuţi este emblema unei întreprinderi care, de cîţiva ani, dobîndeşte un tot mai larg prestigiu pe piaţa internă, cît şi pe depărtate meridiane ale planetei. Temeiurile acestui prestigiu se află aici, in conştiinţa oamenilor, în căutările lor, izvorîte din acel nucleu de iniţiativă şi elan creator, din acea forţă dinamică, pe care o constituie organizaţiile de partid. Platon FARDAU SCINTEIA - marți 1 aprilie 1969 omik Închinată LUPTEI REMUIIONĂRE ...Sínt vieţi care, asemenea umbrelor trecătoare, nu lasă nici o urmă. J. J. Rousseau afirma că oricît de lungă ar fi distanţa dintre punctul naşterii şi cel al morţii, viaţa rămîne totdeauna prea scurtă cînd este rău împlinită. Sínt, însă, vieţi care, dăruindu-se cu generozitate cauzei celor mulţi, sapă adine in conştiinţa generaţiilor ce le succed amintirea unor vajnici luptători pentru libertate. Un asemenea luptător înflăcărat a fost şi Ion Fónagy, de la a cărui moarte prematură se împlinesc azi patru decenii. A văzut lumina zilei la 19 octombrie 1900, în comuna Marghita, din judeţul Bihor, însetat de învăţătură, izbuteşte, în ciuda greutăţilor materiale, să termine liceul din Oradea. Nutrea fierbinte gîndul să devină constructor. In anul 1918 se afla la Budapesta, student la arhitectură. Evenimentele revoluţionare îl surprind acolo. Se încadrează imediat în mişcarea de tineret. In timpul puterii sovietice ungare din 1919, îl găsim militind activ in apărarea revoluţiei. După înfrîngerea revoluţiei ungare, încercă, la Viena, apoi la Praga, să-şi continue studiile. Nu şi le-a putut termina, însă, fiind absorbit de pasiunea pentru activitatea revoluţionară. In anul 1922 se reîntoarce in ţară. 11 aflăm, mai întîi la Satu Mare, apoi la Oradea, Timişoara şi in alte localităţi ale Transilvaniei. Era perioada cînd, după crearea sa, Partidul Comunist Român îşi dezvolta activitatea organizatorică, politică şi ideologică, afirmîndu-se pe arena vieţii politice româneşti ca cel mai consecvent apărător al intereselor maselor muncitoare, al drepturilor şi libertăţilor democratice pentru întregul popor. Se organizau atunci secţiile locale legale ale partidului; cercurile de tineret se înmănuncheau in Uniunea Tineretului Socialist, devenită în 1924 Uniunea Tineretului Comunist. In rindurile tineretului comunist îşi desfăşoară în aceşti ani Ion Fónagy activitatea sa revoluţionară. Se dovedeşte a fi un destoinic şi energic agitator, propagandist şi organizator al tineretului muncitor din Valea Someşului. Pentru calităţile sale este primit în anul 1923 în Partidul Comunist Român care reunea în rindurile lui pe cei mai buni fii ai poporului, pe cei mai hotărîţi luptători revoluţionari, indiferent de naţionalitate. Curînd i se încredinţează sarcini de mare răspundere : instructor al Comitetului Central al P.C.R. şi organizator al presei comuniste din Transilvania, care avea misiunea să propage linia partidului, să mobilizeze masele la lupta împotriva exploatării şi asupririi, pentru o viaţă mai bună a poporului muncitor. O dată cu scoaterea partidului în ilegalitate, primeşte şi sarcina de a se ocupa de organizarea activităţii în noile şi grelele condiţii care au urmat. Astfel, în 1925, capătă misiunea, pe care o duce la bun sfîrşit, de a organiza una din tipografiile ilegale ale partidului la Tg. Mureş. In toţi aceşti ani, Ion Fónagy se dovedeşte a fi tipul revoluţionarului dîrz, care pentru a-şi îndeplini întocmai şi la timp sarcinile încredinţate nu se cruţa, nu se dădea în lături de la nici un sacrificiu. Cît timp a activat liber, putea fi întilnit cînd la Bucureşti, cînd la Oradea, Satu Mare, Arad, Braşov, Timişoara şi din nou în Capitală pentru a raporta şi a primi noi sarcini, noi misiuni revoluţionare. Dintr-o întimplare nefericită, la începutul anului 1926, tipografia de la Tg. Mureş a fost descoperită de poliţie. Tipograful şi autorul manifestelor pregătite pentru tipar au fost arestaţi. Consiliul de Război l-a condamnat pe Ion Fónagy la 5 ani închisoare. La „Doftana“, unde este Întemniţat, luptătorul Ion Fónagy îşi continuă activitatea revoluţionară căreia i se dăruise cu trup şi suflet. Deşi slăbit şi bolnav, el îşi îndeplineşte cu cinste sarcina de propagandist al cercului de studii din închisoare. Cei care au fost atunci Împreună cu el işi amintesc cu admiraţie de cunoştinţele temeinice ale tînărului comunist, de talentul său în a împărtăşi tovarăşilor de detenţiune, intr-un chip accesibil, atrăgător, preţioasele învăţăminte cuprinse In lucrări clasice ale marxismului ca : „Anti-Dühring“, „Sfînta Familie“ ş.a. Activitatea sa revoluţionară n-a încetat, de fapt, decit o dată cu completa sa epuizare fizică, datorată condiţiilor inumane de la „Doftana“. Eforturile organizaţiei de partid din închisoare şi ale tovarăşilor din sfară de a-1 interna în spitalul din Cîmpina şi a-1 salva au fost zadarnice. La 1 aprilie 1929, viaţa comunistului Ion Fónagy s-a stins. Scurta viaţă a acestui înflăcărat luptător revoluţionar — la moarte abia împlinise vîrsta de 28 de ani — a fost însă plină, bogată, ca puţine altele, prin neobosita muncă desfăşurată cu abnegaţie în slujba unei mari şi înflăcărate idei — aceea a eliberării maselor muncitoare de exploatare și asuprire. Idee întruchipată pe deplin in realitatea lurminoasă a României socialiste d* * N. G. MUNTEANU LA COMEMORAREA LUI ION FONAGY EXEMPLUL (Urmare din pag. D ore pe care le petrece in slujba societăţii. Pentru că in „8-ul producţiei“ avem, în fiecare om, doi: individul Georgescu sau Stănescu şi instituţia respectivă. Fără a admite că un individ poate fi necivilizat, suntem, în orice caz, infinit mai pretenţioşi faţă de instituţie). La plecare, II întrebăm din uşă pe tovarăşul Dumitriu : — De ce are acest aspect clădirea ministerului ? — După cum aţi văzut, na fac reparaţii. Aşa e. Şi chiar dacă ne deranjează prezenţa sacilor de nisip şi a varului, o explicăm ; dar nici o reparaţie nu poate justifica chiştoacele şi hîrtiile de pe scări sau geamurile nespălate de cine ştie cînd. Cerîndu-le — şi foarte bine fac că le cer — lucrătorilor din comerţ să aibă o atitudine civilizată, funcţionarii ministerului ar trebui să le servească, înainte de toate, un exemplu. — Care este valoarea exemplului in acţiunea de întărire a comportării civilizate ? — l-am întrebat pe tovarăşul conf. univ. Paul Popescu- Neveanu. — fundamentală. La urma urmelor, ce este această acţiune decit un act educativ ? Or, se ştie bine, este un adevăr curent, că nici o predică din lume, nu va face dintr-un copil un om de treabă, dacă cel care i-o ţine, tatăl său, de exemplu, nu va dovedi prin comportarea sa cotidiană că este, în primul rind, el, posesorul calităţilor pe care le recomandă cu atîta stăruinţă. Exemplul, exemplul, exemplul — iată cheia oricărei educaţii — Adică problema modelului... — întocmai. Spiritul de civilizaţie prezintă o infinitate de faţete; el este un permanent examen la care este supusă întreaga societate de către ea însăşi. Trebuie ca tot ceea ce reprezintă manifestări ale sale să fie evidenţiat, să fie stimulat. Şi invers, să fie sancţionată prompt orice manifestare negativă. Avem nevoie de modele pe care să le propagăm şi avem nevoie de intransigenţă faţă de modelele negative. — Şcoala are aici un rol important. — Indiscutabil. Aş spune mai mult: este principalul factor de propagare şi fortificare a spiritului civilizat. („Civilizaţia — ne scrie cititoarea noastră Elena Botez, din Bucureşti — coordonatele care o caracterizează, ar trebui să se predea în şcoli incepînd din clasele elementare“). Despre rolul opiniei publice ne-a vorbit tovarăşul profesor Vasile Popeangă din Arad : — Opinia publică, formă a conştiinţei colective, are de multe ori reacţii prompte în faţa unor manifestări negative. Alteori, nu. — De ce ? — Aş enumera aici o serie de factori : primul, indiferenţa. Ea are un rol nociv în toate compartimentele vieţii, dar aici este, parcă, şi mai nocivă. Un om poate fi indiferent pentru că nu ştie discernămîntul respectiv, pentru că el însuşi făptuieşte acte necivilizate. El nu este afectat nici o clipă de o manifestare huliganică , cum să nu fie indiferent ? In el,,nu se trezeşte reacţia legitimă de apărare pentru că ar însemna să se apere de el însuşi. Altul este indiferent nu fiindcă nu ar avea criterii, ci fiindcă „filozofia“ lui de viaţă îi comandă „nu te băga, nu te amesteca“. Aceştia sînt exemple triste de auto-anulare cetăţenească. Neopunînd manifestărilor necivilizate nici o rezistenţă, ei ajută la proliferarea acestora. Un alt factor este teama pe care o manifestă destui atunci cînd este vorba de curmarea unor atitudini necivilizate. Să luăm exemplul scandalagiilor ; oamenii au o aversiune firească faţă de ei şi nu se amestecă dar, socotesc eu, aici trebuie ca fiecare să-şi impună ca o datorie civică învingerea repulsiei pe care o simte. Să se considere, în minutele acelea, în serviciul comandat al societăţii. Aş vrea să subliniez un aspect important din punct de vedere sociologic : opinia publică se încheagă în jurul a două-trei nuclee. Este nevoie ca intr-un colectiv neorganizat (cum sunt, de pildă, călătorii dintr-un autobuz — spre deosebire de o brigadă sau de o grupă studențească) să intervină un element sau două mai active care să polarizeze în jurul lor întregul grup. Să nu uităm că încălcările normelor de conduită socială sunt, în general, făcute într-un spirit agresiv. Ei bine, „tăriei" negative trebuie să i se opună o „tărie" de cel puţin acelaşi grad, dar cu semn schimbat. Acesta este rostul factorilor activi, mobilizatori ai opiniei publice. Tot despre rolul opiniei publice, al mijloacelor de influenţare cetăţenească ne-a vorbit tovarăşul Paul Florea, preşedintele judecătoriei sectorului 3 al Capitalei: — Toată practica noastră judecătorească ne duce la constatarea ei principala stavilă împotriva manifestărilor spiritului necivilizat o constituie opinia colectivă, fie cea de la locul de muncă, din bloc, din cartier. Dintre nenumăratele conflicte pe care le rezolvă justiţia, o mare parte ajung aici pentru că nu a intervenit la timp riposta celor care erau cei mai îndreptăţiţi să o facă : tovarăşii de muncă, prietenii, vecinii. Intr-un cuvînt, pentru că spiritul cetăţenesc a avut carenţe intr-un loc sau altul, într-o zi sau alta. — Ce măsuri concrete preconizaţi in această privinţă ? — O măsură de înaltă valoare educativă s-a luat prin mărirea atribuţiilor comisiilor de judecată. Este o formă de organizare a opiniei publice care dă roade dintre cele mai îmbucurătorite. O a doua măsură pe care aş preconiza-o ar fi codificarea muncii funcţionarilor publici, adoptarea unui statut. Spun aceasta deoarece relaţiile dintre instituţii şi public prezintă o mare importanţă în problema despre care discutăm. Noi sîntem uneori puşi să dezlegăm în instanţă lucruri încîlcite de către un funcţionar, încîlceli pentru care el, adesea, nu răspunde. ★ Profilaxia şi terapeutica manifestărilor necivilizate — iată un subiect de o permanentă actualitate. Sintetizînd, am spune că toate acţiunile ce se degajă din aceste obligaţii continue ale societăţii se reduc, în cele din urmă, la străduinţa de a face din normele generale ale societăţii normele fiecărui om în parte. Societatea socialistă aşează la loc de cinste preocuparea pentru desăvîrşirea tuturor membrilor ei; eforturile partidului nostru se îndreaptă spre a crea asemenea condiţii de trai şi spirituale incit normele înaltei civilizaţii să intre cît mai profund şi mai organic în cotidianul, curentul vieţii noastre. Iată cărei sarcini de onoare îi sunt dedicate toate zilele noastre de muncă, toate preocupările noastre, toate orele noastre. ★