Scînteia, mai 1969 (Anul 38, nr. 8052-8081)

1969-05-01 / nr. 8052

ASTĂZI, LA ORA 9,00, POSTURILE NOASTRE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE VOR TRANSMITE ÎN DIRECT, DIN PIAŢA AVIATORILOR DIN CAPITALĂ, MITINGUL ŞI DEMONSTRAŢIA OA­MENILOR MUNCII CU PRILEJUL ZILEI DE 1 MAI. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. M­ÎȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXVIII Nr. 8052 Joi 1 Mai 1969 8 PAGINI - 40 BANI TRAIASCA 1 MAI ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc! IN ANUL XXV Supusă legilor implacabile ale firii, primăvara nu soseşte simultan pe toate meridianele şi paralelele Terrei. Temperaturile şi tainicele mişcări biologice o Înregistrează la date diferite. Şi totuşi pretutindeni, indiferent de aceste deosebiri. In conştiinţa lumii mun­citoare venirea primăverii se identifică cu int­ia zi de mai, cînd o simţim alături de noi, încolonîndu-se sub fluturarea stindardelor roşii desfăşurate de uriaşa forţă ce simbolizează solidaritatea internaţională a ce­lor ce muncesc. De peste opt decenii, din anul in care s-a înscris cu roşul jertfei în calendare primul 1 Mai muncitoresc, primăvara a devenit şi un anotimp social , al vigorii revoluţionare, al speranţelor şi solidari­tăţii, al trecerii în revistă a tuturor forţelor, de la an la an mai puternice, unite in lupta pentru pace, de­mocraţie şi o viaţă mai bună. La noi, pe păminturile de lingă Carpati şi Dunăre, de la un capăt la celălalt al ţării, oamenii ies astăzi umăr la umăr In întimpinarea marii sărbători, purtind ramuri in floare şi drapele roşii şi tricolore. Ele sem­nifică angajarea cu toată flinta la opera de desăvîrşire a construcţiei socialiste, la Înfăptuirea măreţului pro­gram al partidului, la Înflorirea şi progresul multila­teral al ţării. Anotimp al marilor declanşări de energii, atft în na­tura ce se trezeşte solar, cit şi pe planul acceleraţiilor sociale, primăvara 1969 capătă o semnificaţie şi o di­mensiune aparte intrucit se află sub semnul anului jubiliar XXV, al apropiatei sărbătoriri a unui sfert de veac de la eliberarea României de sub jugul fascist. Statisticienii şi maşinile electronice vor avea mult de lucru în pragul sărbătorii pentru a putea cuprinde şi oglindi bogatele bilanţuri,­in toate domeniile de acti­vitate, în toate localităţile ţării, pe care le oferă isto­ricul drum parcurs. Dar şi în afara cifrelor oricărui cetăţean al acestei ţări îi apare lim­pede ce a însemnat, într-un atît de scurt răstimp istoric, forţa transformatoare a socialismului asupra destinelor naţiunii ca şi asupra destinelor individuale, înfăptuind şi chezăşuind libertatea, demnitatea, echita­tea şi prosperitatea în condiţiile unei munci creatoare, puse neprecupeţit în slujba colectivităţii socialiste, a progresului social. Iată tot atîtea temeiuri ale optimismului robust care însoţeşte marile eforturi ale poporului nostru, fiecare act constructiv, fiecare plan de viitor. Este un senti­ment reflex al unei plenitudini sufleteşti, al mîndriei de a fi martor şi părtaş la transformarea României într-o ţară cu o industrie puternică, in plină dezvol­tare şi cu o agricultură în plin proces de modernizare, cu o ştiinţă şi cultură avansate. Optimism care izvo­răşte din încrederea neţărmurită în Partidul Comu­nist Român, din hotărîrea cu care, ca un singur om, Întregul nostru popor urmează forţa politică condu­cătoare a societăţii noastre, stegarul intereselor vitale ale naţiunii socialiste. Stindarde şi ramuri Iii­goare. Dar pe lingă aceste simboluri, completîndu-le, coloanele festive ale lui în­­tîi Mai se fac ecoul adine al unor înfăptuiri la care au subscris şi subscriu, la scara amplă a întregii ţări, creatorii de bunuri materiale şi spirituale. Ei rapor­tează partidului că se înfăptuiesc cu deplin succes Directivele Congresului al IX-lea. Astfel, rezultatele obţinute în primii trei ani al cincinalului şi prevede­rile pe anul 1969 sunt superioare planului, oferind cer­titudinea că cincinalul nu va fi numai îndeplinit, ci şi depăşit. Dar milioanele de oameni care vor tălăzui astăzi sub faldurile purpurii ale zilei frăţiei munci­torilor de pretutindeni, care vor îmbrăca în haine de sărbătoare marile noastre pieţe şi bulevarde, aduc cu ei mai mult decit un însumeţitor caleidoscop al reali­zărilor economice. In primul rînd, ei aduc imaginea lor, a familiilor lor, a cartierelor noi sau înnoite •— imagini stenice ale cotidianului socialist, străbătute de voie bună şi poftă de viaţă, de echilibru şi încredere in ziua de mîine. O retrospectivă asupra peisajului so­cial şi uman avînd ca prim punct de reper întilul 1 Mai liber (ceea ce încearcă să realizeze un amplu reportaj din numărul de faţă) ne oferă, pe scara ani­lor, imagini sugestive în această privinţă. Comparate, faptele şi anii demonstrează grija permanentă a parti­dului şi statului nostru faţă de om, faţă de cerinţele sale materiale şi spirituale în creştere Demonstraţie a muncii eliberate de exploatare. 1 Mai în România so­cialistă este şi un argument elocvent, că tot ceea ce se construieşte este destinat fericirii omului, bunăstării tuturor. „La baza politicii noastre stă convingerea că între sarcinile naţionale şi cele internaţionale există o uni­tate dialectică — spunea de curînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Preocupîndu-ne de progresul economic şi social al ţării, nu uităm nici un moment de datoria de a ne aduce contribuţia activă la triumful cauzei socia­lismului şi păcii în lume" Această politică dă glas pro­fundelor sentimente internaţionaliste care animă po­porul nostru, conştient că eforturile sale de a desă­­vîrşi edificiul socialist in tara sa Reprezintă, în acelaşi (Continuare in pag. a VTI-a) PAGINILE II-IN­ MARILE COLOANE CONDUSE DE PARTID PE MAGISTRALA SOCIALISMULUI REPORTAJ DIN 24 DE REPORTAJE Cuvîntul cu cele mai profunde rezonanţe Un sfert de veac de muncă în ace­laşi loc poate părea mult sau pu­ţin — depinde din ce punct de ve­dere judeci. Din punctul meu de vedere nu e mult, pentru că e un drum presărat cu destule satisfac­ţii şi pentru că acum, la 48 de ani, mă simt în plină putere. M-am angajat la uzinele „Republi­ca" în 1945, imediat după război. Aş exagera dacă aş spune că am avut ca ideal să lucrez în metalurgie. Abia trecuse războiul şi mulţi dintre noi, cei ce ne angajam atunci în pro­ducţie, nu urmăream decit posibi­litatea de a cîştiga cinstit o pîine. Pot vorbi însă astăzi, cu mîndrie, de uzina mea, de uzina noastră, de secţia mea. Lucrez la laminorul de 3 ţoli, sînt muncitor şi şef de echipă. Ideea principală a rînduri­­lor pe care Ie trimit redacţiei este asta : fiecare dintre cei 25 de oa­meni ai echipei noastre îşi dă sea­ma că are o răspundere personală pentru mersul producţiei în ansam­blul ei şi reuşeşte să facă faţă a­cestei răspunderi. Am­­trăit în uzină perioade de început a­ construcţiei socialiste, cînd elanul nostru în muncă nu era dublat îndeajuns şi de o înaltă tehnicitate. Azi, dacă mi-e permis să scriu un cuvînt fo­losit uneori în şedinţele comitetu­lui de direcţie al uzinei, gradul de implicare al muncitorului în proce­sul de producţie este total : a lucra bine nu e numai o chestiune de disciplină sau conştiinciozitate, dar şi de competenţă, şi de morală, şi de cîştig, şi de atitudinea omenească, frumoasă, faţă de tovarăşii tăi de muncă. Intr-un cuvînt, dacă lucrezi bine eşti om, iar dacă nu, te simţi vinovat faţă de ceilalţi şi ca om. O să caut să redau această idee Vasile TARI muncitor la laminorul de 3 foii uzinele „Republica" — Bucureşti (Continuare în pag. a Vll-a) DEMOSTENE BOTEZ Simbol al luptei şi izbînzii noastre Zi de-ntîi mai, — zeiţfi-a tinereţii,­­ Ridică pe-ai tăi umeri albi şi calzi, Strălucitoarea amforă solară Şi toarnă pe cîmpia ţării mele, Lumină şi căldură, să rodească, Şi-n sufletele oamenilor pune Seninătatea ta adolescentă. Zenit al primăverii, — intîi mai, ■— Alină-n braţul tău toţi trandafirii Şi pe obraz, suris de cer senin Şi soare mult pe umerii tăi tineri, Şi dăruieşte tot cu dărnicie, Celor setoşi de bucurie Zeiţă-a libertăţii, — întîi mai, — In anii grei de luptă şi prigoană, In suflete de năcăjiţi ai fost Icoana unui colţ de rai Pe care ii visau în noaptea lor. Şi-ai fost îndemn, izvor de apă vie, Ridică-n ceruri trîmbiţele toate Şi sună-a slavă şi a preamărire, Că azi poporul meu sărbătoreşte Victoria asupra silniciei. Să sune-n fruntea deselor coloane Ce au venit cu daruri ca la nunţi Şi, din străbuni, cu jocuri neuitate, Că azi e nunta lui cu libertatea. Zeiţă-a tinereţii, — întîi mai, — Simbol al luptei şi izbînzii noastre. CULTUL MUNCII Am fost zilele trecute prin mari întreprinderi din zona de sud a Capitalei. Nu e prima oară cînd adaug astfel de călătorii preocu­părilor literare, dar nici nu pot să afirm că sînt un obişnuit al şantierelor şi al uzinelor. Cel mai simplu mi-ar fi să formulez lucru­rile astfel : am fost la „Da­nubiana“ şi la Uzina de ma­şini grele din Bucureşti e­­xact atunci cînd trebuia, e­­xact atunci cînd — sufleteş­te — simţeam impulsul acut să merg acolo. Aş exagera dacă aş spune asta. Sim­ţeam, da, un dor nedefinit de schimbare a atmosferei, aveam cunoştinţă, la modul raţional, că anul 25 de la eliberare e un an impor­tant. Şi mai era ceva : sen­timentul justificării de care un scriitor are nevoie inti­mă. Sentimentul justifică­rii în faţa momentului şi în faţa epocii : ce fac eu, ce trebuie să fac eu, în vreme ce oamenii constru­iesc ţara ? Nu mă pot amăgi cu gîn­­dul că intrarea în viaţă, în viaţa concretă, tumul­tuoasă, e constituită numai din astfel de­ vizite. Dar ştiu, am certitudinea că un scriitor, astăzi, trebuie să deţină conştiinţa integrală a contextului, a fundalului fertil, a obştei care-l naş­te şi care-i îngăduie, con­ştiinţa apartenenţei sale profunde la eforturile tu­turor. Treceam, deci, în­­tr-un mic grup, în care se afla mereu cineva de-al casei, cineva care ştia pe de rost amănuntele rele­vante şi esenţa copleşitoa-Adrian PAUNESCU (Continuare In pag. a IV-a) Conducătorii de partid şi de stat au vizitat Expoziţia industrială cehoslovacă Tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Janos Faze­kas, Manea Măne­scu, Emil Drăgă­­nescu, Dumitru Popa, Mihai Dalea, precum şi Mihai Marinescu şi Ion Pă­­ţan, vicepreşedinţi ai Consiliului de Miniştri, au făcut miercuri o vizită la Expoziţia industrială a Republicii So­cialiste Cehoslovace. La intrarea în expoziţie, conducă­torii de partid şi de stat au fost în­­tîmpinaţi de Vaclav Vales, vicepre­şedinte al Guvernului Federal al R.S. Cehoslovace, conducătorul delegaţiei guvernamentale cehoslovace, şi mem­brii acesteia, Karel Kurka, ambasado­­r­ul, Cehoslovaciei la Bucureşti, Al­fred Lenard, directorul expoziţiei. Erau de faţă Corneliu Mănescu, Bujor Almăşan, Alexandru Roabă, Ion Avram, Nicolae Bozdog, miniştri, Du­­mitru Bejan, prim-adjunct al minis­trului comerţului exterior, Victor Io­­nescu, preşedintele Camerei de Co­merţ. Conducătorii de partid şi de stat au vizitat standurile expoziţiei în care este prezentată o mare diversitate de produse ce oglindesc nivelul actual de dezvoltare al economiei R. S Cehoslovace. Bogat reprezentată este ramura industriei construcţiei de ma­şini — produsele industriei de auto­mobile, maşini-unelte, maşini agricole, maşini pentru construcţii, machete ale unor instalaţii complexe pentru indus­tria energetică, maşini textile şi gra­fice. Sunt expuse, într-o gamă variată, maşini de precizie, produse ale indus­triei electrotehnice de curenţi slabi, produse chimice şi farmaceutice, pre­cum şi produse ale industriei textile şi de confecţii, instrumente f­izicale, bijuterii, porţelanuri, cristaluri, obiecta de artizanat. In timpul vizitei, oaspeţii au pri­mit explicaţii ample referitoare la ca­litatea produselor, precum şi asupra modului de funcţionare a maşinilor şi utilajelor. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer şi ceilalţi conducă­tori de partid şi de stat au apreciat nivelul tehnic la care sunt realizate produsele, precum şi modul de orga­nizare a expoziţiei. Preşedintele Con­siliului de Stat şi-a exprimat convin­gerea că expoziţia va contribui la dez­voltarea şi adîncirea, în continuare, a colaborării economice româno-ceho­­slovace, înainte de plecare, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer au consemnat în cartea de onoare a ex­poziţiei : „Expoziţia cehoslovacă ne-a­­oferit o grăitoare imagine a progre­selor obţinute de poporul cehoslovaci în organizarea şi dezvoltarea unei in­dustrii de înalt nivel tehnic. Ea con­stituie o semnificativă expresie a ta­lentului, pregătirii tehnice şi capaci­tăţii de creaţie a muncitorilor şi teh­nicienilor, a inginerilor şi specialişti­lor din industria socialistă a Cehoslo­vaciei. Felicitînd din inimă pe organiza­torii expoziţiei, urăm poporului Ceho­slovaciei frăţeşti noi şi mari succese în dezvoltarea economiei şi în ridica­rea nivelului de trai, în edificarea so-­ cialistă a patriei sale“. Vicepreşedintele Guvernului Federal al R. S. Cehoslovace, Vaclav Vales, a mulţumit conducătorilor de partid şi de stat pentru vizita făcută şi pentru cuvintele de caldă apreciere la adresa expoziţiei şi a produselor prezentate. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe Vaclav Vales, vicepreşedinte al Guvernului Federal Cehoslovac Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îm­preună cu tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, a primit, miercuri la amiază, pe tovarăşul Vaclav Vales, vicepre­şedinte al Guvernului Federal Ceho­slovac, aflat în România cu prilejul deschiderii Expoziţiei industriale ce­hoslovace. La primire a participat tovarăşul Ion Păţan, vicepreşedinte al Consiliu­lui de Miniştri. Oaspetele a fost însoţit de Karel Kurka, ambasadorul Cehoslovaciei la Bucureşti. In timpul întrevederii au fost abor­date probleme privind dezvoltarea re­laţiilor economice româno-cehoslovace, în avantajul ambelor ţări. In numele Guvernului Federal Cehoslovac, oaspe­tele a exprimat calde mulţumiri gu­vernului român pentru sprijinul acor­dat organizării Expoziţiei industriale cehoslovace, întrevederea s-a desfășurat într-o at­mosferă prietenească. Temelia trainică a socialismului Partidul ne-a deprins să folosim prilejurile sărbătoreşti într-un scop practic, pentru o meditaţie asupra drumului parcurs, pentru o analiză lucidă a punctelor de succes şi a sar­cinilor care ne mai rămîn în faţă. Marea sărbătoare a clasei munci­toare din toate ţările şi zilele pre­mergătoare celui de al 25-lea August se desfăşoară la noi în condiţiile u­­nei permanente adînciri a democra­tismului socialist, ale unei munci perseverente pentru dezvoltarea cit mai largă a responsabilităţii civice. Democratismul şi responsabilitatea sunt două noţiuni care se condiţio­nează şi se stimulează reciproc. In ţara noastră există o proprietate co­lectivă, socialistă, asupra mijloacelor de producţie, iar puterea de stat se află în mîinile poporului însuşi, con­dus de forţa sa cea mai înaintată — Partidul Comunist Român. Aceste condiţii social-economice de temelie permit partidului nostru să promo­veze hotărît principiile democraţiei socialiste, să înmulţească şi să dea forţă formelor prin care masele populare pot participa la conducerea nemijlocită a statului. Aceasta are ca urmare firească şi logică creştrea interesului maselor populare în re­zolvarea treburilor obşteşti, sporirea elanului şi a simţului lor de răs­pundere. E logic: atunci cînd ştii că re­zolvarea unei probleme depinde de tine, îţi dai mai multă osteneală, o tratezi cu mai multă răspundere. Fi­reşte, e vorba de un raport reciproc. Marea răspundere civică pe care au dovedit-o cetăţenii patriei noastre de-a lungul anilor a dat temei — la rîndul ei — unei şi mai largi dez­voltări de către partid a formelor democratice. Această înrîurire reci­procă a făcut ca România contempo­rană să fie un stat caracterizat iu Dr. Antalffy ANDRAS (Continuare în pag. a Vll-a)

Next