Scînteia, iulie 1969 (Anul 38, nr. 8112-8142)

1969-07-01 / nr. 8112

cr.MTp/4 - marți 1 iulie 1969 pagina economica VA CONCURA DEALUL CIMPIA FERTILA? O valoroasă iniţiativă în judeţul Galaţi privind folosirea terenurilor în pantă In proiectul de Directive ale Congresului al X-lea al P.C.R. se arată că o problemă esenţială care trebuie să stea permanent în atenţia organelor centrale ţi a unităţilor agricole, o constituie conservarea şi utilizarea raţională a întregii suprafeţe agricole. Această importantă acţiune de mare complexitate este deosebit de importantă mai ales in zonele de deal unde sunt necesare măsuri adecvate pentru îmbunătăţirea şi folosirea raţională a tuturor suprafeţelor agricole. In această privinţă în cooperativele agricole din judeţul Galaţi au fost iniţiate o serie de acţiuni valoroase. Ele au fost determinate de faptul că, o mare parte din suprafaţa agricolă a judeţului este situată pe dealuri cu pante abrupte, supuse eroziunii Dintr-o analiză rezultă că circa 73 la sută din suprafaţa arabilă, adică 156 000 ha, este afectată de procesul de eroziune, iar din aceasta pe 61 000 ha eroziunea solului este foarte avansată. Pe asemenea terenuri producţiile sunt, în general, scăzute în ultimii ani, numeroase cooperative agricole, situate în zona de deal, au luat măsuri pentru combaterea eroziunii, au dat o întrebuinţare adecvată fiecărei porţiuni de pămînt. Pe terenuri în pantă cooperativele agricole Buciumeni, „11 Iunie“, Pechea, Văleni, Siviţa, „Unirea" Nicoreşti, Smulţi, Nărteşti, Certeşti şi multe altele au plantat între 200 şi 600 ha cu viţă de vie. Aplicînd pe suprafeţele cu pante mai mici o agrotehnică adecvată la cultura cerealelor şi plantelor tehnice recoltele au sporit simţitor. In judeţul Galaţi există şi cooperative agricole care nu acordă atenţia cuvenită folosirii raţionale a suprafeţelor de teren situate în pantă. Din această cauză obţin recolte mici cu mult sub posibilităţi, iar terenurile respective continuă să se degradeze. Problema folosirii cu randament sporit a terenurilor situate în pantă, avînd ca scop obţinerea de producţii şi venituri mari a făcut obiectul multor dezbateri în cadrul organelor judeţene. Anul trecut, din iniţiativa comitetului judeţean de partid, au fost alcătuite cîteva colective care, împreună cu membrii consiliilor de conducere şi cu specialiştii din unităţi, au analizat în fiecare cooperativă agricolă, ce ramuri de producţie pot fi dezvoltate în funcţie de condiţiile naturale şi economice de care dispune fiecare unitate. Printre altele, în cooperativele agricole au fost întocmite planuri de folosire a terenului şi au fost nominalizate măsurile cu caracter tehnic-organizatoric pentru combaterea eroziunii, fertilizarea solului, extinderea irigaţiilor In cadrul unei plenare a comitetului judeţean de partid s-au stabilit măsuri de ansamblu pentru dezvoltarea agriculturii cu accent pe folosirea raţională şi intensivă a pămîntului. Valoros este faptul că pe lingă controlul permanent, comitetul judeţean de partid analizează periodic modul cum sunt duse la îndeplinire sarcinile stabilite şi ce trebuie întreprins, în continuare, pentru dezvoltarea agriculturii judeţului. Principalele acţiuni desfăşurate au avut şi au ca scop folosirea cu randament superior a terenurilor situate în pantă. Măsurile stabilite prevăd ca pe 40 000 hectare din cele 78 000 hectare situate în zona de deal şi cu proces avansat de eroziune să se execute lucrări de stăvilire a acestui proces. Marea majoritate a cooperativelor agricole au trecut la executarea arăturilor pe curbele de nivel. De asemenea, s-au făcut culturi în fişii și în benzi, lucrări care au ca scop stăvilirea eroziunii solului. In anul viitor, asemenea lucrări urmează să se execute şi pe restul de 25 000 hectare de teren situat în pantă. Acolo unde panta terenului este mai mare şi cerealele nu se pot cultiva cu randament corespunzător se fac lucrări de terasare şi se plantează viţă de vie. Din cele 13 000 hectare care au fost identificate, 2 300 hectare au şi fost amenajate şi plantate, asigurînd cooperativelor agricole respective o utilizare superioară a pămîntului şi posibilitatea obţinerii unor recolte mari. Există terenuri care din cauza eroziunii puternice nu pot fi folosite nici în acest fel. De aceea pe rîpi şi alte terenuri plantează salcîmi. In primăvară au fost realizate primele 420 hectare, urmînd ca pînă în 1975 să se ajungă la 2 700 ha plantaţii de salcîmi. Acţiunile privind folosirea superioară a terenurilor situate în pantă ar putea da rezultate mai bune dacă s-ar face simţit mai mult sprijinul Consiliului Superior al Agriculturii. După cum se ştie, legea cu privire la fondul funciar prevede ca orice schimbare de folosinţă a terenului să se facă numai cu aprobarea Consiliului Superior al Agriculturii. Or, în ce priveşte schimbarea categoriei de folosinţă, Consiliul Superior al Agriculturii procedează cu foarte mare încetineală. Din moment ce asemenea aprobări se dau, de ce nu sunt elaborate mai rapid pentru ca unităţile agricole şi organele locale să poată lua măsuri din timp în vederea pregătirii terenului, asigurării materialului săditor etc. ? În judeţul Galaţi se întreprind şi alte acţiuni care vizează folosirea raţională a pămîntului. Pe văile Gerului, Suhurluiului, Tecuciului, Corozelului şi altele se fac îndiguiri şi baraje care vor asigura apa necesară irigării a 2 000 hectare. In perspectivă sunt prevăzute lucrări de îndiguiri şi desecări în lunca Siretului, a Birladului, în incinta Nămoloasa-Măxineni şi pentru regularizarea albiei pîrîului Chineja. Suprafeţele irigate se vor extinde de la 20 000 ha, existente în prezent, la 61 000 în 1975. De asemenea, sînt prevăzute acţiuni privind îmbunătăţirea pajiştilor degradate etc Pe lingă măsurile privind folosirea mai bună a pămîntului, pe baza studiului amintit, s-a organizat şi o amplasare raţională a culturilor şi a speciilor de animale avîndu-se în vedere folosirea chibzuită a condiţiilor naturale, economice şi a forţei de muncă Creşterea vacilor de lapte a fost orientată în cooperativele agricole care au condiţii mai bune pentru irigarea culturilor şi deci pentru asigurarea cu certitudine a furajelor necesare. Tineretul taurin va fi crescut în 11 cooperative agricole care organizează crescătorii cu o capacitate totală de 5 000 capete. Ovinele se cresc cu prioritate în zona de deal cu suprafeţe mari de pajişti. Studiul privind dezvoltarea agriculturii în condiţiile specifice judeţului Galaţi, iniţiat de biroul comitetului judeţean de partid argumentat cu rezultatele obţinute de cooperativele agricole, dovedeşte pregnant multiplele posibilităţi şi rezerve existente pentru sporirea producţiei şi a veniturilor băneşti. Acţiunile începute trebuie continuate cu perseverenţă pentru a-şi atinge scopul propus de a contribui la dezvoltarea agriculturii judeţului, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale ţărănimii cooperatiste. Florea CEAUŞESCU (Urmare din pag. I) lului, un şir de bărbaţi în halate, reprezentanţi ai unor firme de industrie chimică, au în mîini un prospect colorat pe care îl consultă cu interesul şi exactitatea pe care le impun noutăţile ; un oraş al României lansează o nouă marcă pe piaţa atît de exigentă şi de aristocratică a polietilenei ROPOL. Vestea e pentru noi, în dublu sens, un eveniment : oraşul care îi interesează pe „benzii“ chimiei, nu-i altul decât reşedinţa judeţului Argeş ; documentarele emise sunt nişte „petrochemical works of Piteşti“, cu ajutorul cărora Combinatul de petrochimie argeşean îşi anunţă, prin intermediul a vreo zece limbi de circulaţie, produsele oferite spre vînzare. Lunile viitoare sunt pentru această importantă celulă a chimiei româneşti treptele unor demarări succesive a producţiei fabricilor sale , ca atare, firmele de importexport pot încheia contracte. Mărfurile pe care le anunţăm sînt dintre cele mai căutate. Un început care se produce sub bune auspicii. Este şi motivul pentru care vă invit, nu atît în oraşul de pe Argeş, cit la periferia lui, în plină cîmpie, pe Oarza, unde se aşterne pădurea de argint, cum a zis poetul (spre a nu rosti cuvîntul „junglă“ care sperie şi exotizează). Relief uscat, cenuşiu, fărîmicios, incert, deprimant căruia i se zice, sec şi fără drept de anei, PERIFERIE , deşi unii o numesc colorat (în virtutea căror amintiri ?) , maidan“. ..cîmp de şaretă“, „păpădia“ „dolina cu gunoaie“ Fapt e că prea a avut frecvenţă vorba asta periferie spre a nu ne convinge să scriem, odată şi odată (nu prea tîrziu !) romanul „Cîntecul de lebădă al periferiilor“, cum aş numi prin gînd reflex ipoteticul om de vizibilă actualitate care ne îmbie. După ce a operat în alte periferii, devenite celebre (Borzeşti, Victoria, Brazi, Turnu Măgurele, Craiova, Rîmnicu Vîlcea), vegetaţia metalică a chimiei invadează acum tipsia de argilă de lîngă Piteşti, constituindu-se în ceea ce se numeşte „platformă“ bloc monolit de fabrici cu naturi similare. Combinatul petrochimic este o secţiune de bază a acestei structuri de industrie geometrizată. Vom începe cu steagul uzinal, arborat undeva foarte sus ; e vorba de torţa, coloana-vîlvătaie, mare de zeci de metri, cît un catarg de transoceanic, în vîrful căruia se consumă o flamă perpetuă , salutul uzineivedetă, piroliza (cuvînt enigmatic cu care am și pătruns într-o lume care incintă și sperie). „Despre lucrurile complicate e bine să scrii simplu, ca bună ziua“, e ghidul pe care mi-l inspiră enormul deget de aluminiu, ridicat prometeic sub cerul sticlos, amiţind din unghie focul de gaze arse , promit că da şi intru în labirint. Interesul pe care îl poate trezi în mintea necunoscătorului strălucitorul peisaj cu turnuri, coloane, sfere, furibunda încîlceală de ţevărie e exprimabil prin succesivele modificări ale tonei de țitei. Prelucrată în rafinării, valoarea acesteia se dublează, afirmă economiștii ; prelucrata în combinatul petrochimic, la treapta pirolizei valoarea unei tone de benzină devine de patru ori mai mare. Ducînd mai departe procesul prelucrător, progresul creșterii valorice este aritmetic. Piroliza, complex de fabrici pentru separarea olefinelor, e întîia verigă din lanțul macroreactîilor Combinatului ; sutele de mii de tone de benzină care vor trece prin materiile cu foc continuu vor produce etilena, propilena, butadiena, aromatele — toate acestea fiind materii prime pentru alte produse. Alt nod de reacţii angajează etilena, din care se fabrică polietilena. In sfîrşit, al treilea, are loc în perimetrul complexului CIAN, unde se va obţine o substanţă utilizată la fabricarea fibrelor sintetice de tip „melana“ (acrilonitril), ori alte produse subdivizate necesare în notaţiile de minereuri, în prepararea ierbicidelor etc. Ideea care a stat la baza unei asemenea grupări de fabrici şi uzine de mare similitudine este interacţiunea şi reciprocitatea proceselor, soluţie raţională, economicoasă şi foarte de largă audiţie în industria modernă a chimiei. De relevat că pe aceeaşi vatră de acţiune, alături de combinatul petrochimic e instalată o uzină de negru de fum şi o rafinărie care va distila anual 3 milioane tone de ţiţei. O firească întrebare : în cît timp s-a constituit aşezarea „coloanelor argintii“ ? In timp record. Lucrările au început la finele anului 1966. Edificarea uzinelor a mers mină în mină cu pregătirea tehnico-profesională a acelora care aveau să dirijeze procesele. Corpul tehnico-ingineresc e de ordinul sutelor , tot aşa cel al şefilor de echipe. Alte sute şi sute de oameni îşi desăvîrşesc în momentul de faţă pregătirea pe baza unui program riguros, raţional întocmit şi de perspectivă, cu un ritm de absorbţie aşternut pe un răstimp de 7—8 ani (Criteriu de prevedere !). E de-a drep- tul reconfortant faptul că in pofida stării de început, să găseşti specialişti în mai toate meseriile. Procesul de revenire a argeşenilor pe meleagul natal aduce cu sine tot felul de oameni, adunaţi din toate zările ţării ; nu puţini sunt aceia care se reîntorc cu meserii consolidate altundeva care vin cu gîndul să le valorifice aici, pe plaiul care Ie-a dat naştere, unde au copilărit Venind spre acasă, ei au navigat pe fluviul numit dor, mistuit de un sentiment îngemănat a! acestei stări speciale a românului , dor de virginală latură din care s-au ivit şi dor de dorn de a o împlini cu atibutele de civilizaţie ale lumii moderne. Pecetea acestui dor şi a acestei decizii o poartă angajamentul solemn a! colectivului muncitoresc al combinatului petrochimic de la Piteşti,, care sună astfel : în cinstea celui de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român toate agregatele şi toate fabricile noastre vor intra în funcţiune deplin ! De însemnătatea acestui act, hotăritor în fond, sunt pătrunşi toţi lucrătorii marelui combinat, de la cele mai modeste funcţiuni, de la operatori pînă la maiştri, ingineri, conducători de complexe şi fabrici, inclusiv directorul general, el însuşi adus aici de magma acestui actual şi eficace proces de statornicire de vatră. Este unul dintre argeşenii care se întorc acasă. Unul dintr-o mie. In marca acestui fluviu omenesc se înscriu vitalitatea, neistovita sete de a statornici vetre durabile ale socialismului, dimensiunea patriotică şi morală. Şi poate nu-i de fel întâmplător că simbolul pe care l-au ales chimiştii argeşeni, „marca fabricii“ lor, emblema sub care vor desface toate produsele combinatului, închipuie o sferă (sugerînd peisajul de petrochimie) dar, totodată, este un expresiv şi cunoscut simbol brâncuşian : cercul secţionat în două, intr-un perfect geometrism. Mesajul lui : unitate, dragoste şi frăţie, îngemănare, geneză, echilibru universal. Arta de a conduce cu rezist tentaţiei de a angaja un dialog feroce, la scara unu pe unu, cu acest pasionat al chimiei româneşti, care este inginerul Costache Sava, omul venit la Piteşti pe fluviul numit DOR. Ce se întîmplă ? Ii vizitez mai mult dintr-o curiozitate lesne explicabilă ; ceva-ceva auzisem eu despre debordanta sa personalitate, despre valoarea şi ingeniozitatea soluţiilor pe care le adoptă Poate tocmai acesta-i motivul pentru care n-am dorit cu premeditare să-i fac un portret ; cînd despre cineva se vorbeşte la superlativ, cînd devine unclient“ al reporterilor, atenția mea alunecă aproape instantaneu peste el, îl ignor, nu-mi place să dilatez mai mult fericita clipă care îl încape. Deci curiozitatea, accidentul nostru de tip feminini, mă convinge să pun mîna pe clanţă, să descui uşa capitonată, să pătrund (pasager !) în cabinetul directorului general. Mă întîmpină privirea de viezure a unui om scund, uscăţiv, cu multă dinamită în mişcări şi cu o faţă croită pe jovialitate, care dezice spiritul analitic , o primă impresie defavorabilă („Nu-i vis de lungă respiraţie şi are ceva caragialesc pe figură“ îl judec rău). Angajez o convorbire comodă de circumstanţă, ca să constat imediat că ochii aceia (cu multe griuri) ştiu să aibă luciri metalice, că dulcea bonomie dispere, îi ia locul o stare favorabilă ideii, într-un cuvînt (lucru uimitor pentru răgazul de puţine secunde) am în faţă pe omul care îşi surclasează net propriile aparenţe. Am cunoscut în fata mea oameni aşezaţi oameni morţi, oameni tenebroşi, oameni de o luciditate extremă, focoşi ori, dimpotrivă, guvernaţi de un calm aproape batracian, oameni fecunzi ori loviţi de ariditate, cu orgoliu sau fără, vreau să zic toată gama virtuţilor dintre extreme ; rar mi-a fost însă dat să-mi reconsider atît de iute prima impresie, să-mi corijez intuiţia. Aveam în faţă un partener incitator, cu ceva ardent în natura sa neliniştită , dezvoltă în jurul lui un teritoriu de iradiaţii din care scriitorul acestor rinduri nu simte nevoia să se smulgă. Dimpotrivă. E de preferat ca imaginea acestui om să ajungă la cititor nu prin adjective şi descripţiuni, motiv pentru care aleg convorbirea, interviul. E o oglindă, cred, întrebare : Ce îmi puteţi spune despre virtuţile unui bun conducător de celulă industrială ? Există o artă a conducerii ? Răspuns : Conducerea, în cazul nostru, este o ştiinţă care aplică nişte ştiinţe ; ideea este clar definită în recentele Teze şi Directive ale partidului şi, sigur sunt, că dezbaterile celui de-al X-lea Congres vor examina, îi vor defini pe larg funcţiunile în practica economică şi socială. Se poate vorbi de o „artă a conducerii“ în sensul definirii unor aptitudini în a mînui mai bine sau mai puţin bine ştiinţele economice şi tehnice ; restul e poezie. Iată una din aceste virtuţi : să ştii să preiei de la colaboratori ideile bune. Asta ţine — ce să mai vorbim ? ! — de „arta conducerii“ In secret vă spun : poţi conduce o mare uzină numai din ceea ce îţi spun colaboratorii. Deci , trebuie să ştim să lucrăm cu oamenii. Acestei virtuţi îi urmează, apoi, altele : discernămînt, claritatea deciziilor, operativitate, buna folosire a timpului, spirit de organizare. (Mărturisesc că mă aşteptam la un asemenea răspuns metodic ; ştiu despre interlocutorul meu că e un om al praxei, calităţile pe care le reclamă au fost dobîndite de el în vîrtejuri succesive ale propriului destin. Pleacă de copil de pe plaiurile Vîlsanului, meleag natal cu izlazuri, livezi şi climat baladesc , împins de nevoi, îşi modifică propria natură, uceniceşte , variate medii, învinge felurite praguri ale condiţiei de lucrător industrial, îşi face studiile paralel, învăţînd cu fervoare. Priceperea de a conduce se verifică în cîteva ipostaze :e director la o fabrică din Banat, un timp lucrează la Reşiţa şi, în sfîrşit, timp de zece ani este directorul general al combinatului chimic de la Borzeşti, mediu în care concepţia sa de organizare şi talentul său de animator se pun în valoare cu strălucire, fapt pentru care este distins, împreună cu un colectiv, cu premiul de stat. Este cartea de vizită cu care a venit să pună bazele combinatului petrochimic de la Piteşti). întrebare : Sînteţi un Intuitiv, sau mă înşel ? Ce însemnătate acordaţi intuiţiei ? Răspuns : Nu poţi fi intuitiv dacă nu te sprijini pe terenul solid al experienţei. In cazul meu, aş asocia intuiţia cu prevederea. Iar a prevedea înseamnă cunoaştere. Lanţ dialectic, de cauzalitate. întrebare : Ce apreciaţi cel mai mult la un colaborator ? Răspuns: Modestia. Nu-i bun acel conducător căruia colaboratorul trebuie să-i fluture, toată ziua-bună-ziua, aptitudini, virtuţi, calităţi Trebuie să funcţioneze între cei doi factori un tacit FLUVIUL NUMIT DOR acord că fiecare ştie şi observă tot ceea ce îi este dat să ştie şi să observe. E condiţia colaborării. Şi sub acest raport, funcţionalitatea Comitetelor de direcţie se impune clar : ele nu mai sunt un experiment, sunt organisme generatoare de optică ştiinţific stabilizată în opera de conducere economică, mobile foruri care înlesnesc transferuri de idei, opinii, virtuţi. Trebuie să fii receptorul acestora, să ai în faţa lor simţurile treze. întrebare : Care-i cel mai eficient simţ al dumneavoastră ? Nu cumva văzut, vreau să zic ochiul care nu se înşeală ? Răspuns : Eu sunt un spontan. Mi-am format acest fel de a fi, pe care mă sprjin mult. îmi place operativitatea. Ochiul e un instrument de bază aici. De multe ori nu mă înșeală. Cînd mă înșeală, caut — simbolic vorbind — să-mi procur dioptrii. întrebare : Omul tehnicii trebuie să fie numai om al tehnicii sau și nițel poet ? Răspuns : Omul trebuie să fie om. Nici poezie prea multă, nici tehnicizare excesivă, care denaturează, îmi place echilibrul. Nu-mi plac extremele. întrebare : Ce preţ are timpul ? Răspuns : Timpul nu-i nici ieftin, nici scump. Preţul lui e fapta, eficienţa acţiunilor cu care îl aprpli. La mine timpul se măsoară în polietilenă. Din scump devine mai scump cînd îi iroseşti. Dacă mă ţineţi prea mult de vorbă, mă tem că va trebui să plătiţi pe loc cite 4 000 lei pe oră. Atîta preţuieşte la noi ora specialistului. Nu mă siliţi să repet aforismul afaceristului despre timp. întrebare : De ce nu ? Cum vedeţi relaţia timpafacere, ca să mă exprim brutal ? Răspuns : Nu-i nimic brutal în asta. Combinatul în care lucrez nu-i instituţie, e întreprindere ; scopul este o afacere, în înţelesul cel mai exact al cuvîntului, un cîştig, un spor ; sau, altfel spus, eficienţa economică a organismului de industrie pe care îl serveşti. E o idee pe care Directivele o reliefează, văd, într-un lung şir de forme şi nuanţări, dată fiind greutatea specifică pe care, practic, o are. Un director ar trebui să fie un om de afaceri de tip socialist. Importante sunt mijloacele prin care concep să o realizez ; aici mă deosebesc de afaceristul de tip capitalist. Politica este, ştie-se, economie concentrată. Eu nu pot trăi decit prin realizări concrete, în asta rezidă actul de afacere, în jurul căruia mai stăruie prejudecăţi. E o idee care ar trebui cumva reabilitată. întrebare : Ce-i idealul din perspectiva unui chimist ? Răspuns : Să faci o descoperire. întrebare : Dar frumosul ? Răspuns : Depinde de locul de unde priveşti ; cineva priveşte dintr-un unghi etern-uman, altul de la un microscop. întrebare : Să zicem, de la microscopul dumneavoastră ? Răspuns : Să vezi instalaţiile în mişcare , asta, da e frumos. întrebare : Ce înseamnă pentru dumneavoastră o zi bună şi, dimpotrivă, o zi proastă. Răspuns : Sînt supărat, chinuit, cînd (din variate motive) mi-i imposibil să rezolv o chestiune, fie chiar măruntă. Asta-i o zi proastă. Ea mă înseamnă. Inversul acesteia e ziua mea bună , cum e, să zicem, cea de astăzi : pornim nişte agregate, compresoarele de la piroliză, ceea ce înseamnă, în fapt, pornirea unor procese. Ar trebui să-i tratez pe băieţi cu cîte un pahar de șampanie. Poată că am să-i și tratez. IN FUNCŢIUNE, NOI OBIECTIVE ALE INDUSTRIEI BUNURILOR DE CONSUM DIN PITEŞTI In partea de nord a oraşului Piteşti, acolo unde se înalţă o mare platformă a industriei bunurilor de consum, constructorii înalţă noi obiective, străduindu-se ca, în cinstea Congresului al X-lea al Partidului şi aniversării unui sfert de veac de la eliberarea patriei, să scurteze termenele lor de intrare în funcţiune. Primei unităţi industriale date în exploatare aici la începutul anului — Fabrica de pline cu o capacitate de 60 tone în 24 de ore — i s-a adăugat de curînd o nouă întreprindere — Fabrica de stofe „Argeşana" cu o secţie de filatură care produce anual 3 000 tone fire pieptănate de lină. In pragul intrării în funcţiune se află o fabrică de bere care va produce anual 400 000 hl. Constructorii s-au angajat să dea în exploatare această unitate înainte de termen, îndeplinind astfel încă un angajament luat în cinstea măreţelor evenimente din luna august. Tot pe acest mare şantier se află in construcţie un combinat de articole tehnice din cauciuc şi o nouă secţie de ţesătorie a Fabricii „Argeşana", cu o capacitate anuală de 10 milioane mp stofă. Conferinţa organizaţiei de partid de la uzinele „Vulcan“ (Urmare din pag. I) a cărei fabricaţie, în ultimii ani, s-au asimilat mai multe tipuri de cazane, între care şi cel de 420 t/h, acum pregătindu-se asimilarea cazanului de 1 035 tone abur / h, cu care vor fi dotate termocentralele de 300 şi 600 MW ce vor funcţiona cu ligniţi inferiori — domeniul nu e inedit. Dar în viitor va trebui să acţionăm cu mult mai multă stăruinţă în această direcţie întrucît, acum, la noi, ciclul de asimilare a noilor produse are o durată prea mare. Mai mult, uneori se trece la fabricaţie fără ca produsul respectiv să fie omologat, ceea ce, coroborat cu unele greşeli de proiectare, provoacă defecţiuni în faza de realizare propriu-zisă. Sînt minusuri care, printr-un efort susţinut, vor trebui eliminate în cel mai scurt timp. Consider, totodată, necesar să fie îmbunătăţită activitatea de cercetare, proiectare şi omologare a noilor produse, astfel incit prin scurtarea duratei de asimilare şi modernizare a acestora, să ţinem pasul cu evoluţia tehnicii şi ştiinţei. Dezvoltînd această problemă, Ing. Vasile Mocanu, şeful sectorului de proiectări din uzină, a scos în evidenţă cerinţa intensificării activităţii de proiectare a noilor produse, a tipizării unor piese specifice, precum şi a unei mai strînse legături cu nevoile uzinei a Centrului de cercetări şi proiectări cazane, care „păstrează“ cu prea multă stăruinţă pentru uzul propriu rezultatele obţinute. Indicaţiile din proiectul de Directive referitoare la sarcinile privind creşterea eficienţei economice în toate domeniile, a spus ing. Ilie Neculă, pun pe primul plan al preocupărilor noastre intensificarea eforturilor în vederea reducerii cheltuielilor materiale de producţie, valorificării superioare a materiilor prime şi materialelor. Sarcina e pe deplin realizabilă. Şi la întocmirea planului pe acest an, unora li s-a părut exagerată cifra de 500 tone metal — economii prevăzută a se realiza în 1969. Şi iată că, numai în primele 7 luni ale anului curent, după cum se estimează, economia de metal va atinge circa 425 tone, adică aproape de angajamentul luat pentru întreg anul 1969. Cred că aceasta este o dovadă a spiritului de răspundere şi conştiinţei politice a muncitorilor şi inginerilor noştri, ceea ce îmi întăreşte convingerea că putem obţine rezultate superioare. Le vom atinge insă numai dacă organizaţia de partid, fiecare dintre noi, ne vom aduce din plin contribuţia la eliminarea risipei de materii prime şi materiale, la reducerea consumurilor specifice, la creșterea răspunderii pentru folosirea eficientă a mijloacelor materiale. Nu avem dreptul să admitem în uzină derogări de la normele de consum specific — care, numai în perioada 1966 — 1 iunie a.c au dus la consumarea în plus a 148 tone metal — după cum trebuie să asigurăm folosirea integrală a resturilor recuperabile de materiale, prin îmbunătăţirea colaborării dintre compartimentul de producţie şi cel de aprovizionare. Sunt convins că asemenea măsuri, alături de cele vizînd ridicarea gradului de prelucrare industrială, diversificarea producţiei, creşterea complexităţii şi tehnicităţii produselor, vor asigura valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor şi, în special, a metalului. Conferinţa organizaţiei de partid a uzinei „Vulcan“ a confirmat că înţelepciunea cu care partidul nostru trasează calea dezvoltării ascendente a României insuflă comuniştilor, tuturor oamenilor muncii, un puternic sentiment de încredere în forţele proprii, hotărîrea fermă de a înfăptui sarcinile însufleţitoare trasate de partid. „Alsica „Alsica“ nu este o formulă magică, precum „Evrika“ sau... „Sesam“ ! Ci denumirea cărămizilor fabricate la o întreprindere industrială de materiale de construcţii. De la o vreme, activitatea fabricii este ameninţată să intre în impas. Mai ales sub aspect financiar. De ce ? Cărămida se produce din zgura adunată de decenii în halda termocentralei din Aghireş, care, pînă în anul trecut, a fost livrată de furnizor la preţul de 3 lei/mc. Din acest an, furnizorul zgurei pretinde un preţ de aproape cinci ori mai mare. „De aici o să obţinem rentabilitate“ , şi-au zis, probabil, forurile de resort din Ministerul Energiei Electrice care au aprobat acest preţ excesiv. Rentabilitate la zgură şi pierdere la produsul finit, întrucît cărămida „Alsica“ devine nerentabilă. Ca urmare, întreprinderea producătoare este constrînsă să înceteze fabricaţia, lipsind beneficiarii de 5 milioane cărămizi anual. Ce se va întîmpla cu zgura ? Va fi aruncată, în continuare, la haldă, rămînînd fără nici o întrebuințare ? Iar „Alsica“ va fi sortită să rămînă doar în memoria beneficiarilor ? PAGINA 3 CONTRASTE © „Codiţele“ constructorilor De la începutul anului şi pînă acum, şantierul Fabricii de osii şi boghiuri din Balş şi-a realizat circa 78 la sută din planul anual de construcţiimontaj şi 52 la sută la total investiţii. Un rezultat excelent — ar putea spune cineva. Numai că constructorii — din cadrul întreprinderii nr. 6 construcţii şi montaje Craiova — s-au culcat pe lauri prea devreme. In această perioadă de vîrf, echipe întregi de zidari, dulgheri, fierari-betonişti sunt mutate de la un şantier la altul al întreprinderii, lăsînd baltă terminarea fabricii din Balş. Deşi au trecut aproape doi ani de la începerea lucrărilor, pînă la ora actuală nu a fost terminat şi predat nici un obiectiv. Toate au „codiţe“ pe care constructorul le neglijează. Cu atîtea „codiţe“, rezultatele valorice se pierd, iar termenul de punere in funcţiune a fabricii poate fi periclitat. Timpul trece, restanţele român „Pînă la încheierea anului forestier (15 mai) vom recupera în întregime restanţele“ , s-au angajat solemn, cu cîtva timp în urmă, directorii întreprinderilor forestiere din Focşani şi Vidra. Care 15 mai, că cel din acest an a trecut ? După cum au trecut şi termenele la care aceste unităţi trebuiau să livreze diverse sortimente unor beneficiari, cum sunt combinatele de industrializare a lemnului din Brăila şi Suceava. Şi cine e de vină ? Unii spun că iarna ! Şi mai cine ? Drumurile de acces impracticabile. Şi, în sfîrşit, lipsa muncitorilor. Adică numai cauze... obiective. Oare aşa să fie ? In ultimii ani judeţului Vrancea i s-au alocat zeci de milioane lei pentru construcţia drumurilor forestiere. Banii s-au cheltuit şi drumuri bune, bine îngrijite, tot nu există. Cît priveşte forţa de muncă, e adevărat, acum ea nu se găseşte pe toate drumurile. Totuşi, nici cea care se angajează nu este folosită în mod raţional. Cabanele sunt prost îngrijite, iar magazinele forestiere sunt rare, slab aprovizionate. Mai stăruie şi alte neajunsuri organizatorice. Iar cei doi directori le trec cu vederea, uitînd că și-au luat un angajament. In nădejdea ploii Dacă anul trecut, pe această vreme, natura era foarte zgîrcită cu precipitaţiile, vineri şi simbătă, în sudul ţării, parcă s-ar fi deschis baierile cerului. In decurs de două zile (de la 26 iunie orele 8 la 28 iunie aceeaşi oră) la staţiile Institutului meteorologic au fost măsurate următoarele cantităţi de apă, socotite în litri pe metrul pătrat: Budeşti-Ilfov 108 l, Bucureşti 86 l, Urziceni 78 l, Videle 69 l, Tulcea 68 l, Caracal 66 l, Bechet 45 l. In rest cantităţi mai mici dar mai mult decit îndestulătoare. O irigaţie în toată legea. Griul, cu unele excepţii, a rezistat în picioare, iar plantelor prăşitoare le place nespus de mult. Ploile sunt bune. Dar nu trebuie neglijate irigaţiile propriu-zise căci nu ştim ce ne rezervă luna lui cuptor. Or, ritmul lucrărilor de amenajări prin resurse locale este lent, realizîndu-se numai 47 la sută din prevederi in cooperativele agricole și 10 la sută m I.A.S. Cu siguranță, nu ploaia e de vină. 9 Li se schimbă amplasamentul ? Complicaţiile investiţiei de la uzina „Triumf“ din Cluj au debutat după formula clasică. Fără nici o pregătire prealabilă, judicioasă, forul ei de resort din Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini a dispus dezvoltarea întreprinderii. La începutul anului 1968 au fost contractate din import instalaţiile şi utilajele. Numai amplasamentul noului spaţiu industrial nu se aprobase. Timpul a trecut şi, in octombrie 1968, cînd au început să sosească din import utilajele, amplasamentul halei tot nu era aprobat. Cum încălcarea termenului de punere în funcţiune a dezvoltării întreprinderii clujene se profila ca o gură, s-a încercat o soluţie „magnifică" : preluarea unei hale construite parţial de alt for central pentru o viitoare uzină de reparaţii, ce trebuia să intre în exploatare la 1 iunie a.c. Ca ideeasă prindă, s-a promis că o parte din noua capacitate de producţie de la „Triumf“ va intra în funcţiune cu 9 luni înainte de termen, fapt ce permitea realizarea unei economii de aproape 2 milioane lei valută. Acum, ministerul amintit şi-a întors brusc cuvîntul şi încearcă să demonstreze că avantajele amintite nu se mai pot obţine. Celor care umblă cu asemenea jonglerii nu li se poate găsi un„ amplasament pe măsura priceperii de a induce in eroare .