Scînteia, octombrie 1969 (Anul 38, nr. 8203-8233)

1969-10-01 / nr. 8203

PAGINA 2SC­INTEIA — miercuri 1 octombrie 1969 ! faptul! ! divers! I­I­I Ion­u „ I­ I Mînă lungă ■ e pe vătrai .­ ­ Pînă de curînd, Ion Zimo era­­ ţef al secţiei construcţii la co- . operativa meşteşugărească din I Urziceni. Era şi nu mai este, II pentru că dumnealui a consi­derat că de materialele coope- I rativei poate dispune după bu- I nul plac. Ciment, ţiglă, tablă, I I cherestea şi alte materiale de • construcţii erau comercializate, I I iar banii Încasaţi intrau în bu- |I zunarul dumisale, de altfel des­tul de încăpător. Falsifica. I omul situaţiile de consum la I construcţiile contractate şi ere- I dea că nimic n-o să se afle. • Pînă la urmă s-a aflat totuşi că I este vorba de o delapidare de II aproape 55 000 de lei. Ceea ce nu se ştie încă, dar va deveni I public în curînd, se referă la I „răsplata“ pe care o va primi. I I Cu atitea materiale furate, i se­­ va construi negreşit o pedeapsă I I solidă. Merită. I I Cu capul I în cutie I La 31 iulie, şeful depozitului I * de ambalaje „Progresul" sem- II nala conducerii Oficiului nr. 3 I de legume şi fructe din Capi-­­ tală existenţa unor ambalaje I degradate, în valoare de I 1900 000 lei. Ar fi fost de aş- ■ teptat ca oficiul să stabilească I motivele şi să ia măsuri urgente II pentru valorificarea sau recon- I diţionarea lor. Dar, cu toate că • situaţia o impunea, nu s-a de- II plasat nimeni la faţa locului. Un I recent sondaj efectuat de re­prezentanţii Băncii Agricole a reconfirmat stocul, căruia i s-auI adăugat şi alte cantităţi. Şi ast- I fel, în timp ce la depozit zac­i fără nici un rost atîtea amba-I laje, la unităţile legumicole,­­ tone de legume se veştejesc şi se strică — culmea! — din lipsă de... ambalaje. Păi să nu­ te... ambalezi ? ! I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I Pe ocolite I Nu ştim cine a avut iniţiativa I Împrejmuirii blocului central I din Negreşti (Iaşi), dar asta­­ I idee, nu glumă! Pentru a­­ ajunge la locurile de muncă, I situate nu mai departe de gard, II locatarii acestui bloc ocolesc pe puţin 700—800 de metri. Inge­nioșii sar gardul sau se stre­coară cum pot printre sirme I (am uitat să spunem că gardul­­ e din sîrmă ghimpată). O fac Insă pe... vestmintele lor. Repe- |I tatele insistente ale cetățenilor s-au lovit, invariabil, de... gardul nepăsării organelor de resort. | • Oare să nu existe nici o „por- I tiţă" salvatoare 7 Rubriea redactată da­n Ştefan ZIDARIŢA . Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor­­ „Scînteii" m ” I­I Tanase I şi mai cum ? Luni ora 10. Suntem la servi­ciul reglementări­i spaţiului I locativ, sectorul 1. La intrare este afişat programul de lucru cu publicul (de la 8,30 la 12,30), dar nici unul dintre cetăţeni nu poate intra. Uşa este închisă. După citeva minute, printre noi se strecoară „tovarăşul Tănase de la Comitetul executiv...” (aşa este invitat de către femeia de serviciu, care-i deschide imediat uşa) şi „domnul doctor Alexe." Folosim prilejul şi­­ intrăm înăuntru, unde purtăm acest început de conversaţie cu „to­varăşul Tănase”. „Dvs. sunteţi de la Comitetul executiv al sectorului ?“ „Da, dar de ce in­trebaţi ?“ „Am vrea să lămurim problema programului de lucru cu publicul... şi cu uşa care nu se deschide decit anu­mitor persoane“... „Ce să mai lămurim — zice dinsul — nu ve­deţi că aţi intrat? Şi apoi, in ce calitate întrebaţi ?“ „Suntem­ ziarişti de la...” In clipa urmă­toare atît tovarăşul Tănase, cit şi „don­ doctor Alexe” dispăr­ea prin farmec. De unde sinteţi, intr-adevăr, tovarăşe Tănase ? Voiam să vă întrebăm : Tănase şi mai cum ? Şi de unde ? Şi de ce ? Şi... pentru cine ? I Amazoana I din Simeria Simeria. Restaurantul „Vînă­­torul”. La o masă, un bărbat şi o femeie chefuiesc. Iată insă că responsabila localului le atrage atenţia — şi pe drept cuvint — că dumnealor murdăresc faţa de masă şi aduc prejudicii aspec­tului civilizat al localului. Doina Ştefan (consumatoarea) s-a sim­ţit lezată şi a început scandalul. Cu o sticlă in­tină, după ce o loveşte pe responsabilă, care a îndrăznit să-i tulbure petrece­rea, începe... să-i alerge pe cei­lalţi ospătari prin toate unghe­rele. Totul a luat sfîrşit prin in­­tervenţia organelor de ordine. Acum amazoana din Simeria s-a liniştit. Îşi scrie „memoriile”. La miliţie. A luptat serios, la pro-­­I priu, să ajungă aici. E... răzbu­­nătoare ! ! ...109 biciclete Juniori (60 000 lei), 114 biciclete „Carpaţi“ (78 660 lei), 21 canapele „Cazino“, patru camere­­studio „Căliman“, peste jumătate de milion de ţigări „Lux“, „Golf“, „Vic­toria“, 155 de termometre, 46 de fri­­gidere­ mobilă... Iată doar o mică par­te din mărfurile „colecţionate“ In anii 1964—1967 de o singură întreprin­dere : O.C.L Industrial Brăila. Vizi­tăm şi depozitele din Cluj şi Ploieşti. La I.C.R.T.I Cluj, valoarea mărfuri­lor stocate de multă vreme se ridică la circa 6 milioane de lei Aceste sume „îngheţate" reprezintă echivalentul valoric a numeroase sortimente de pantofi, pardesie, costume etc. cu o vechime de 4—5 ani; la I.C.R.T.I. Ploieşti, valoarea mărfurilor de a­­cest gen este şi mai mare : 6,7 mi­lioane lei. In oricare întreprin­dere comercială, existenţa unor stocuri judicios normate este o condiţie indispen­sabilă pentru a­­sigurarea conti­nuităţii procesu­lui de comercia­lizare. Dar este anormal să fie stocate mari can­tităţi de produse pe care nimeni nu le solicită, în timp ce în ma­gazine cumpără­torii nu găsesc ceea ce caută. La început, unii dintre interlocu­torii noştri din Capitală şi ju­deţele Prahova, Brăila şi Galaţi au încercat să ne convingă că vo­lumul stocurilor nu este prea ma­re, că el nu de­păşeşte cuantu­mul planificat, încadrîndu-se în actualele norma­tive şi, ca a­­tare, discutarea acestei proble­me ar fi inopor­­­tună. Dar ce re­prezintă, de fapt, aceste stocuri . La Galaţi avem o primă surpriză: specialiştii direcţiei comerciale ju­deţene şi ai O.C.L. Produse indus­triale cunosc numai „cuantumul va­loric“ al stocurilor. „Situaţia din de­pozit nu o ştie nici gestionarul, pentru că... se schimbă prea des" — ne spune şeful serviciului comercial, Gh. Patrichie. Şi pentru că „argu­mentul" n-ar rezista nici la o adiere de vînt, nu se mai serveşte unul: „de vină este aprovizionarea direct,­tă, care nu permite efectuarea unui control operativ al unităţilor comer­ciale“. Asemenea motivări sunt me­nite să ascundă însă activitatea defectuoasă din comerţul gălăţean. Pentru că în depozite — pe lîngă produsele mai vechi — sunt şi suficiente mărfuri de sezon. Dar în vitrine predomină încă articolele de plajă şi cele subţiri, în general, ceea ce-i face pe cumpărătorii gălăţeni să asalteze magazinele... Brăilei pînă şi pentru treninguri ori unele articole şcolare. Dacă adăugăm la aceste deficienţe şi cererea nefonda­tă, pentru unele sortimente deja existente în depozite, devine clar că nu aprovizionarea directă este vino­vată, ci „sistemul“ dezinteresului di-­­ rect! Această situaţie nu este caracte­ristică doar Galaţiului. O analiză întocmită de către specialiştii Băncii Naţionale evidenţiază că, la sfîr­­şitul semestrului întîi al aces­tui an, în reţeaua comerţului de stat mărfurile greu­ vandabile însumau aproape 380 milioane lei, adică cu peste 60 milioane mai mult decît în perioada corespunzătoare a anului trecut, iar în cooperaţia de consum, alte 79 de milioane de lei. Este sau nu este nevoie de mărfurile respec­tive . S-a constatat că, în timp ce la unele organizaţii comerciale pri­soseau cantităţi însemnate de pro­duse, la altele lipseau total. Iată cîteva exemple semnificative. La FILCOOP Marghita (depozit al coo­peraţiei de consum) se aflau peste 15 000 perechi de ciorapi pentru fe­mei, în timp ce din cooperativele Pocluşa, Şimian, Săcea lipseau cu desăvîrşire , în unităţile din judeţul Ialomiţa se adunaseră 22 milioane de ţigări peste necesar; cooperati-­­ vele Cărpiniş şi Maşloc din judeţul Timiş aveau în stoc 24,5 tone şi, res­pectiv, 19,5 tone de făină albă, în­­ timp ce la cooperativele Banloc, Să­călaz şi Şag nu se găsea nici măcar un gram. Sînt situaţii care eviden­ţiază clar că actualul sistem de re­­pactizare a mărfurilor pe teritoriu este profund necorespunzător, el stînd, în bună măsură, la originea stocurilor amintite. Incercînd să desluşim mai departe­­ cauzele surplusurilor, apare ca un fe­nomen frapant aprovizionarea nera- ,­ţională. La I.C.R.T.I. Galaţi, de pilda, se află în depozit 40 360 de căciuliţe pentru femei. E mult sau puţin . Dacă într-un an s-au vîndut doar 3 760 de bucăţi, ne dăm seama că specialiştii acestei întreprinderi n-au apreciat corect cererea Altfel, cum ar fi putut comanda marfă care nu se va vinde nici măcar în 10 ani ? Aprovizionării neraţionale i se a­­daugă şi repartizarea disproporţio­nată, peste cantităţile necesare, de către Ministerul Comerţului Interior, a unor sortimente puţin solicitate. Aşa se explică cum a fost posibil ca în condiţii în care în semestrul 1 al acestui an s-au realizat, la măr­furi electrotehnice, vînzări cu 78 mi­lioane de lei mai mici decît în pe­rioada corespunzătoare a anului tre­­cut, stocurile să crească cu 90 mi­lioane lei. Ce preocupare există pentru di­minuarea stocurilor şi îmbunătăţirea aprovizionării . Pentru că, evident,­­ o importantă cantitate a aces­tor mărfuri este aptă să participe la aprovizionarea magazinelor. La I.C.R.T.I.­Cluj, de pildă, din stocurile de 10 milioane lei s-au redus şase, dar... s-au stocat alte mărfuri. In va­loare de încă două milioane lei Tov. Ioan Păcurar, director al I.C.R.T.X.­­Cluj, este de părere că „stocu­rile de mărfuri greu vandabile îşi au originea în relaţiile necorespun­zătoare care mai există între comerţ şi industrie şi că ar trebui puse la punct multe lucruri“. Dar pînă la punerea la punct a lucrurilor, cum se procedează ? Pentru ca numărul milioanelor înghe­ţate să nu crească, numeroase între­prinderi comerciale manifestă o ten­dinţă îngrijorătoare de abţinere de la contractări, comandă cantităţi infime de marfă, sortimente puţine şi, de multe ori, nu scot la vînzare nici măcar ceea ce au, gîndind — para­doxal — că aşa se va îmbunătăţi a­­provizionarea. „Să vindem ce avem­, şi pe urmă vom vedea noi“ — îşi spun aceşti comercianţi. Dar cum va aproviziona O.C.L. „Confecţia“-Bucu­­reşti, de exemplu, pe cumpărători fără să comande pardesie şi raglane suficiente, cum a procedat în acest sezon,­ tot obstinîndu-se să pună in vînzare produsele vechi — să fie clar, produse de modă­­ — la aceleaşi pre­ţuri la care au fost lansate cu ani în urmă . O soluţie eficientă de accele­rare a ritmului vînzărilor ar fi stabilirea unei „scări“ a preţurilor — ne-au spus numeroşi specialişti. In multe ţări ale lumii, mărfurile, în special articolele de modă, au ini­ţiat un preţ aşa-zis de „lansare“, ur­mează apoi preţul de serie mare, iar după un timp, cînd interesul cum­părătorilor scade direct proporţional cu creşterea producţiei şi a vechimii produsului, preţul este redus cores­punzător. Un preţ astfel echilibrat, care nu dăunează cu nimic interese­lor producţiei şi cumpărătorilor ci dimpotrivă (la apariţia noilor sorti­mente, cele vechi ar intra automat în reducerea de preţ), stimulează totodată consumul, reduce pagubele, cheltuielile de depozitare şi do­­bînzile, accelerînd, într-un cuvînt, circulaţia mărfurilor. O asemenea opinie credem că merită să fie stu­diată de către forurile competente. In practica comercială se aplică in mod curent reducerea preţurilor la articolele mai vechi, ca mijloc „anti-stoc“. Mulţi comercianţi afirmă însă că soldarea este o operaţiune greoaie şi, ca atare, o evită. Intr-a­devăr, deşi legiferate, prevederile procedurale instituite în materia re­ducerilor de preţuri sunt foarte greoaie. Iată, de exemplu, cîteva dintre „regulile“ impuse O.C.L.-ului de Produse industriale Galaţi de că­tre comisia locală care aprobă redu­cerile de preţuri (prin adresa nr. 1 128 din ianuarie 1969) : „­ Propunerile nu vor fi luate în consideraţie dacă nu există mostre : a) mostrele de­ ţesă­turi vor avea o etichetă de mină, cu­sută cu aţă şi nu prinsă cu aa de gămălie, şi care va cuprin­de : beneficiarul, articolul, pre­ţul, cantitatea în stoc, vechimea; b) cele din sectorul de încălţăminte vor avea lipite pe talpă o etichetă cu aceleaşi date; c) colecţiile de mos­tre din sectorul ţesături se vor face, o dată cu aprobarea, de către co­misia de propuneri, în care scop de­legaţii unităţilor cu amănuntul vor veni pregătiţi cu : dosar simplu, pe­licanul şi foarfeci pentru tăiat mos­tre" Trecem peste aspectul birocra­tic al chestiunii, gîndind că, o dată respectate „regulile jocului", se poate trece efectiv la reducerea ope­rativa a preţurilor. Dar nu se intîm­plă aşa. Practic, nu au putut fi discutate propunerile de reducere formulate de O.C.L. Produse indus­triale Focşani şi Tecuci, ICOMCOOP Focşani“ şi Brăila, U.J.C.C. Galaţi şi Focşani pentru faptul că... nu fuse­seră depuse pe „anexa 3", ci, pur şi simplu, s-au prezentat comisiei spre aprobare mărfurile „în per­soană“. Auzi îndrăzneală, să vii cu mostra şi să nu le treci înainte în „anexa 3“ ! O mostră intr-adevăr scandaloasă de birocratism patent — pe spinarea intereselor statului, ale societăţii ! Cine sînt aceşti funcţio­nari care iau leafă de la stat ca să provoace pagube statului ? Soldarea, legiferată printr-o Hotă­­rîre a Consiliului de Miniştri, a fost complicată intr-o asemenea măsură printr-o serie de instrucţiuni şi cir­culare apărute în ultimii ani, incit ea nu mai participă operativ şi elastic la înviorarea circuitului comercial. Or, calculele economice indică clar că reducerea preţurilor la unele sor­timente este mult mai avantajoasă decît stocarea lor în depozit. Soco­teala e simplă : dacă un costum în valoare de 1 000 lei devine greu van­dabil, în zece ani — şi în depozitele comerţului există confecţii cu o ase­menea., vîrstă — organizaţia comer­cială plăteşte băncii o dobîndă de a­­proape 600 de lei ; vînzarea lui — să zicem — cu 800 lei, în al doilea an de la lansare, ar reduce paguba cu mai­­ mult de 300 lei Măsura se dovedeşte I a fi deci eficientă atît pentu orga- I nizaţiile comerciale, cît şi pentru I cumpărător. Dar organizaţiile comer­ciale, din teama de a nu ieşi mai I clar la lumină munca lor defectuoa­să, sînt zgîrcite In propunerile lor. Or, avantajată ar fi, în ultimă I instanţă, şi economia naţională, căci prin accelerarea vinzării măr-­­ furilor de sute de milioane de lei, astăzi „îngheţate" în depozite, circuitul economic s-ar încheia cu cheltuieli mai mici, s-ar realiza un randament net superior celui actual. Pentru perfecţionarea activităţii în acest sector se impune cu necesitate folosirea unei scări largi şi mobile de preţuri, în vederea corelării lor cu vechimea, calitatea şi valoarea e­­fectivă a produselor. „In afara con­secinţelor negative legate de apro­vizionarea neco­respunzătoare a populaţiei, ne spune tov. O. O­­hanesian, director adjunct în Banca Naţională/ bloca­rea depozitelor cu mărfuri puţin so­licitate are­­ şi grave consecinţe economice : între­prinderile comer­ciale nu-şi înde­plinesc planul de beneficii, se imo­bilizează mijloa­ce materiale şi băneşti, cresc cheltuielile de de­pozitare, de ma­nipulare şi pier­derile, este îngre­unată aprovizio­narea cu mărfuri noi. In plus, din momentul în care se constată că o marfă stochează mai mult timp fără a fi vîndută, contravaloarea ei se trece la­ credite restante, intre­ ________________ prinderile şi or­ganizaţiile comer­ciale fiind obligate să plătească o dobîndă de 6 la sută, în loc de 3 la sută. Dar am făcut o constatare cu­rioasă : deşi se plătesc dobînzi mari (în judeţul Ialomiţa, pentru stocul de nasturi în valoare­­de 700 000 lei se plăteşte, într-un an, o dobîndă de 42 000 lei ( n.n.), după depistarea stocurilor şi sancţionarea de către bancă nu există suficientă preocu­pare pentru a le lichida. De altfel, la efectuarea ultimului inventar statistic (30 iunie crt.), M.C.I. a re­nunţat la rubricile care indicau ve­chimea mărfurilor, ceea ce împie­dică cunoaşterea situaţiei stocurilor şi din acest punct de vedere. E lim­pede că aici, concomitent cu simpli­ficarea unor formalităţi, este de înlăturat, şi o mentalitate, un mod de a gîndi anacronic“. Toţi specialiştii cu care am stat de vorbă au fost de acord că trebuie luate măsuri în această direcţie. Dar simpla enunţare a acestei necesităţi nu poate duce la înlăturarea ano­maliilor. Se impune, înainte de toa­te, elaborarea unei metodologii efi­ciente de evidenţă şi normare a stocurilor de mărfuri, pentru pune­rea lor de acord cu nevoile reale ale cumpărătorilor pentru mărirea efi­cienţei întregii activităţi comerciale. G. POPESCU, R. DÂMBOVICEANU, C. CĂPRARU­, Al. MUREŞAN SUPRASTOCAREA ÎN COMERŢ un fenomen ocult? • în magazin cu drumul — în depozit cu toptanul • Scara preţurilor ră­mîne înţepenită • Ce au ajuns dispoziţiile de soldare încăpute pe mîni unor birocraţi ? Noul local al poştei din Suceava Foto : Gh. Vintilă (Urmare din pag. I) rector Chiosa să transport la Bucureşti strugurii, şi prunele dumnealui — şi a­­rată spre persoana de ală­turi. E tehnician construc­tor la noi... Şi pentru că Dumitru lo­­nescu e tehnician-construc­­tor — probabil şi „băiat, bun" — directorul i-a apro­bat să-şi ducă acasă 484 kg struguri Hamburg (2 lei kg.) şi 180 kg prune (1 leu kg.) cu... atelierul mobil al în­treprinderii. Iată cum li se creează unora posibilităţi de venituri ilicite. Cu spriji­nul deschis sau tacit al u­­nor persoane din conduce­rea întreprinderii. Nu încape îndoială că a­­ceste aprobări pentru trans­porturi personale afectează interesele economice ale în­treprinderii, ale statului în ultimă instanţă. Dar, pe lîngă aspectul material se ridică şi problema răspun­derii morale şi sociale. Pen­tru că directorul este înves­tit cu o importantă funcţie socială. Este inadmisibil ca un conducător de întreprin­dere să dea aprobări care afectează interesele socie­tăţii. Trebuie să consem­năm, cu toată seriozitatea, că sunt multe cazuri de a­­buz, cînd persoane din con­ducerea unor unităţi dispun de maşinile statului ca şi cum ar fi proprietatea lor personală Bineînţeles, faptele n-au rămas nesancţionate. Bună­oară, în timpul anchetei au fost amendate, de către inspectorii-însoţitori, 198 de întreprinderi şi instituţii ale căror maşini circulau fără forme legale — nere­guli ce creau tot atîtea po­sibilităţi de afaceri. Dar de ce să suporte amenda în­treprinderea ? Oare aduna­­rea generală a salariaţilor întreprinderii, comitetul de direcţie au aprobat teh­nicianului X să-şi trans­porte mărfurile cu maşina statului ? Nu, directorul. Atunci, să plătească dum­nealui ! Cerem şi Insistăm ca toate amenzile aplicate in recenta acţiune-raid să fie suportate de persoanele vinovate, nu de întreprin­dere. Şi dacă vreunul din­tre vinovaţi se va opune, invităm respectiva direcţie din Ministerul Transportu­rilor, competentă în aplica­rea amenzilor, să sesizeze presa şi să apeleze la or­ganele de resort. Am tot criticat pînă acum. E vre­mea să se vadă efectul ! S-au dat nenumărate a­­vertismente pentru curma­rea practicii, larg râspîn­­dite, de parcare a maşini­lor de stat la domiciliul şoferilor. Şi ce constatăm ? Peste 200 autovehicule pro­prietate de stat (şi aceasta numai intr-un judeţ: Ilfov­­) au fost găsite în curţile con­ducătorilor auto. Vreţi să ştiţi ce fac ei cu maşinile 7 — Trageţi pe dreapta ! Unde mergeţi 7 — Acasă... îngaimă Matei Ştefan, la volanul autoca­mionului 21-II-753, aparţi­­nînd cooperativei agricole din Niculești. Se constată Insă că tre­cuse cu mult de casă, era aproape de cîmp Pînă la urmă recunoaște : — Mă duceam și eu să iau 2—3 snopi de coceni de pe cîmp. — Ai aprobare de la coo­perativa agricolă 7 \ — Să fiu sincer, n-am. Adică — vorbind tot sin­cer ! — plecase după furat. Ca în tîrgul lui Cremene I întrebăm deschis : nu toţi şoferii lucrează după program, ca orice om al muncii ? Există, cumva, o categorie de oameni la vo­lan cu munca în parte la domiciliu ? Aşa s-ar părea Dovadă că în multe locuri disciplina, asumată prin contractul de muncă, este încălcată. De prisos să mai Întrebăm cum s-a manifes­tat, în aceste împrejurări, răspunderea întreprinderii. Este necesară intervenţia hotărîtă a organelor tute­lare, pe bază de dispoziţii severe, controale inopina­te, mergîndu-se pînă la sancţiuni economice atît împotriva şoferilor inco­recţi, cît şi a celor care le facilitează actul ilegal. Semnificativă pentru an­cheta noastră este optica, mentalitatea infractorilor de la volan şi mizează pe şansă, pe o posibilă şi mo­mentană slăbire a vigilen­ţei din partea agenţilor de circulaţie şi a oamenilor de pază. In apropiere de Urziceni staţiona autocamionul 21-H-920 al I.A.S. Buciu­meni, încărcat cu cheres­tea. Şoferul, Ion Gogor, a­­juta doi tineri să urce dea­supra cherestelei nouă saci cu grîu (a căror proveni­enţă s-a dovedit cel puţin dubioasă, cercetările fiind în curs). La întrebările noastre, a dat, spăşit, din umeri. Cu alte cuvinte : „Ce să-i faci, am avut ne­şansa să fiu prins. Poate altădată îmi merge“. Oprim autoduba 21-11­1730 a I.L.L. Snagov. Con­statăm că şoferul (Valentin Popa) fusese sancţionat, cu cîteva minute mai înainte, pentru transportarea clan­destină a 12 persoane Ei bine, acum avea 15 ! Mai luase, pe parcurs, incă 3 că­lători Dovadă că lăcomia strică omenia Dar să continuăm şirul factorilor care favorizează climatul Infracţiunilor eco­nomice pe şosele Ce veţi spune aflînd.. Dar să nu anticipăm Mai intîi o ob­servaţie Numai în ultima lună am auzit, în trei şe­dinţe de lucru, cum cadre de răspundere din Inspec­toratul General al Miliţiei spuneau răspicat „Lucră­torul de miliţie trebuie să fie pretutindeni om al legii, al ordinii, în nici o îm­prejurare să nu uite de uniformă, calitatea ii obli­­gă la vigilenţă şi princi­pialitate“. Acesta este ade­vărul. Şi acum iată întîm­­plarea . Autofurgoneta 3X-Bz-644, condusă de­ Dumitru Untea, transporta ilegal (deci fără forme şi fără ca maşina să fie amenajată în acest scop) un grup de persoane. In­fracţiunea la legea circu­laţiei era evidentă. Invitînd călătorii să coboare, am ră­mas stupefiaţi. Din maşină se iviră, jenaţi, doi subofi­ţeri de miliţie in uniformă Deci nu numai că nu lua­seră atitudine faţă de in­fracţiune , nu numai că s-au pus singuri intr-o si­tuaţie penibilă, dar de fapt au şi acceptat ilegalitatea, creînd, pe deasupra, şi gre­utăţi tovarăşilor lor de muncă aflaţi în exerciţiul funcţiunii Nu-i exclus să fi contribuit şi ei, alături de ceilalţi pasageri, la spo­rirea veniturilor ilicite ale şoferului respectiv iată, sintetic, rezultatele statistice ale acţiunii Gru­pate la un loc, poate vor trezi la realitate . 8 — transporturi de ce­reale fără acte. 5 — sustrageri de cereale şi materiale 211 — parcări la domi­ciliu. 198 — întreprinderi a­mendate. 252 — persoane călătorind In condiţii nelegale. Consemnăm, totodată, şi alte abateri care — deşi nu se încadrează strict la tema în discuţie — sunt totuşi infracţiuni la legea circulaţiei. 5 — conducere fără per­mis. 51 — sub influenţa alcoo­lului, la volan. 101 — viteză excesivă. 152 — opriri şi staţionări în locuri nepermise. 92 — neacordarea priori­tăţii Cu alte cuvinte, 26,6 la sută, deci peste un sfert din maşinile controlate au fost găsite in neregulă L-am solicitat pe tovară­şul locotenent-colonel OC­­TAVIAN MIHAILESCU, adjunctul şefului Direcţiei circulaţiei din Inspectora­tul General al Miliţiei, să comenteze succint primele aspecte ale statisticii de mai sus. — Insistăm în mod deo­sebit asupra acestor trans­porturi clandestine de per­soane şi de mărfuri — a precizat el Procedăm ast­fel din cel puţin două mo­tive : în primul rînd, legea trebuie respectată de toţi — şi aici nu mai avem­ ce comenta. In al doilea rînd, practica a dovedit că în astfel de cazuri — cînd se fac transporturi clandesti­ne — se produc adeseori accidente cu consecinţe de­osebit de grave, deoarece starea psihică a şoferului nu mai este normală. El se fereşte să nu fie văzut de reprezentanţii propriei în­treprinderi, de agenţii de circulaţie, de cunoscuţi şi astfel atenţia lui la volan slăbeşte. Ba chiar comite, în continuare, şi alte in­fracţiuni — viteză excesi­vă, nu opreşte la semnalele agenţilor de circulaţie, nu foloseşte corespunzător lu­mina în timp de noapte pentru a nu fi observat etc. — Ce consideraţi că tre­buie întreprins imediat, pentru curmarea infracţiu­nilor economice pe şosele . — Ar trebui să începem cu tragerea la răspundere, în modul cel mai categoric, moral şi material, a tuturor factorilor care prin lege sunt obligaţi să suprave­gheze şi să coordoneze ac­tivitatea parcului auto pro­prietate de stat. In speţă este­ vorba de directorii u­­nităţilor, şefii serviciilor transporturi şi şefii de ga­raj. In îngăduinţa acestora — cu sau fără vreun in­teres personal — stă rădă­cina veniturilor ilicite rea­lizate de unii şoferi, pre­cum şi a daunelor ce se aduc economiei naţionale. — Aveţi în vedere măsuri eficiente, din­ partea orga­nelor de miliţie, pentru in­terzicerea cu desăvîrşire a parcării de maşini, proprie­tate de stat, la domiciliu? — S-au dat instrucţiuni clare posturilor de miliţie din comune, precum şi sec­ţiilor orăşeneşti, să urmă­rească şi să ia măsuri îm­­potriva şoferilor care pro­cedează astfel. Pentru că nu-i vorba numai de sta­ţionarea propriu-zisă a ma­şinilor. De multe ori auto­vehiculele parcate la do­miciliu sunt încărcate cu mărfuri care, fie că se de­gradează neajungînd la vreme la destinaţie, fie că sunt expuse risipei. Se în­ţelege, insă, că principalul rol în problema discutată nu revine organelor de mi­liţie, ci ministerelor, con­ducerilor de întreprinderi şi şefilor de garaje. Desigur, multe ar mai fi de adăugat la aceste opinii. Bunăoară, este indiscutabil că în afară de aspectele care ţin de respectarea le­galităţii — sau tocmai le­gat de aceasta — se ridica pe planul major al preocu­părilor noastre necesitatea educării tuturor­ conducăto­rilor auto ,în spiritul­­ atitu­dinii şi muncii socialiste. Avem, cum se ştie, mii, zeci de mii de şoferi, con­ştiincioşi, corecţi, inimoşi, integraţi întru totul în an­,­samblul activităţii şi pre­ocupărilor întregii noastre clase muncitoare. Insă ştim, de asemenea, că printre ei sunt şi indivizi de altă spe­ţă. Prin incorectitudinea­­ lor, ei aruncă un con de umbră asupra acestui deta­şament de oameni la vo­lan, care aduc o reala contribuţie pe planul e­­conomic general. Cert este­­ că se cere conjugarea tuturor eforturilor pentru curmarea infracţiunilor e­­conomice în circulaţia ru­tieră. Sîntem informaţi că se lucrează la elaborarea unor legi şi regulamente severe în acest sens. Dar pînă la apariţia lor, fiecare întreprindere di un' *1'' are obligaţia să-şi întirziat ordine­a să vegheze le legalităţii şi e­conomice a rutiere. Şoferi de curse... ilicite • reclamaţi » sesiză­ri • răspunsuri MAI VECHI N-AVEŢI ? SE CAUTĂ UN GESTIONAR De la un timp, în unitatea în care lucrăm sosesc (zice-se de la UCECOM) un număr de bilete la spectacolele pe care le susţin bri­găzile artistice ale diferitelor co­operative meşteşugăreşti. Şi începe distribuirea lor, care se face cam aşa : de la secretariat se dau şefu­lui de echipă să le vîndă.­­Şi el le „vinde“, obligîndu-ne pe fiecare să luăm cîte unul. Alteori, cum ai semnat statul de salariu, cum ţi s-a oprit contravaloa­rea unui bilet. Şi mai straniu este că uneori sîntem obligaţi să plătim bilete la spectacole care... au avut deja loc. La 8 septembrie, de pildă, ni s-au distribuit bilete pentru un spectacol din... 27 iunie. De anul trecut nu mai aveţi bilete nevîndute. tovarăşi 7 Colectivul secţiei de bobinaj — unitatea a ll-a, din cadrul cooperativei meşteşugăreşti „Electrobobinajul", strada Cosminului 17 — Bucureşti VINOVAŢII SE PLIMBA Sîntem informaţi oficial că la 2 septembrie 1968, Vasile Mihnea din comuna Vad, judeţul Maramu­reş, a fost victima unui atac huli­ganic din partea a trei indivizi (Petru Codrea, Mihai Drincuş şi Dumitru Bernea), care i-au vătă­mat grav integritatea corporală. Au fost sesizate de îndată organele de anchetă penală, care au efec­tuat cercetările de rigoare. In spri­jinul anchetei, victima a prezen­tat acte medico-legale din care re­zultă că leziunile pe care le-a su­ferit au necesitat îngrijiri, pentru vindecare, timp de 170 de zile. Cu toate aceste adevăruri de necon­testat (verificate de organele de re­sort), vinovaţii n-au fost deferiţi nici pînă acum — după un an ! — justiţiei, pentru a fi pedepsiţi con­form legii, ci se plimbă nestinghe­­riţi. Se ştie că legile ţării pedepsesc aspru astfel de fapte antisociale. Se pune întrebarea legitimă : cine şi de ce a tergiversat trimiterea­ în ju- I decată şi pedepsirea huliganilor ? Aşteptăm răspunsul organelor­­ Procuraturii. LA ÎNCEPUT A FOST CONTRACTUL... La sfîrşitul lunii martie a.c. am I contractat cu I.C.R. 7 unele lu­crări în apartamentul pe care-1 I deţin (montarea parchetului în 3 I camere, montarea unei sobe de I teracotă ş.a.) Am achitat, la în­ceput, „ un aconto reprezentînd o I treime din valoarea lucrărilor, ur- I mînd ca restul de bani să-i plă- I tesc în rate lunare. După trei luni I de aşteptare şi insistenţe repetate I pe lîngă maistrul Bocoş, care răs- I punde de lucrare, a fost adusă I seîndura necesară. După tncă o I lună au transportat parchetul şi I după alte .'! săptămîni au adus I cărămida, nisipul şi pămîntul pen- I tru sobă , iar după încă o luna, I cam jumătate din numărul plăț­ I lor de teracotă necesare Au trecut 6 luni de la încheierea I acestui contract — timp în care I eu am achitat cu regularitate la­ I tele (plus dobînzile legale) — dar I lucrarea nici vorbă să înceapă. In I aceste condiţii, pot avea garanţia I că nu mă va găsi iarna complet I nepregătit pentru a o întîmpina 7 Cornel DUMITRESCU str. Flamînda nr. 41, sectorul 7 Bucureşti Membrii echipei de control ob­ştesc nr. 8 de pe şantierul I.C.H. „Lotru“ — Voineasa au adresat re­dacţiei o scrisoare cu privire la o seamă de abateri — repetate — de la normele generale de comerţ pe care le săvîrşeşte nestingherit gestionarul Petre Ghivercea de la unităţile alimentare din coloniile Capra Foii şi Voineşiţa, de pe va­lea Lotrului. Sesizarea a fost cer­cetată de către Direcţia comercială a judeţului Vîlcea, care, găsind-o întemeiată, ne-a informat că a pro­pus conducerii ICOMCOOP Vîlcea schimbarea acestui gestionar inco­rect, dar că, să vedeţi, deşi căutat cu insistenţă, un alt gestionar nu e cu putinţă de găsit. Dacă, in­tr-adevăr, aşa stau lucrurile, e nece­sar să lansăm un apel : ICOM­­COOP-Vîlcea caută un gestionar (cinstit) pentru valea Lotrului. GHICI... CE URMEAZĂ? Am cumpărat, deunăzi, pe cînd mă aflam, împreună cu familia, în voiaj la Sulina, o cărticică cu po­veşti pentru fetiţa mea (Cartea se intitulează „Nemeşul şi dracul“ — traducere din limba maghiară — apărută în Editura tineretului). Spre marea uimire a copilului, însă, cartea are, aproape jumătate, paginile albe, netipărite. Unor po­veşti le lipseşte începutul, altora mijlocul, altora sfîrşitul, iar altele nu au decît titlul. Cîte mii de exemplare din această carte ar fi purtînd această penibilă amprentă a neglijenţei ? Din cîte ştiu, fiecare tipografie are un serviciu C.T.C., cu îndatoriri precise privind ca­litatea tipăriturilor trimise spre desfacere. Cum le-o fi scăpat to­varăşilor de la întreprinderea poli­grafică „Crişana“ din Oradea , a­­ceastă neobişnuită defecţiune de tipar ? Eugen PETROVICI str. Carpaţi nr. 46—48, sectorul 8 Bucureşti DUPĂ FAPTĂ Şl RĂSPLATĂ ! fcsr»­ —se»*»«. fcVlTYli to la redacţie din legătură cu o seamă de daune materiale aduse unor uni­tăţi din cadrul Uniunii judeţene a cooperativelor de consum Con­stanţa, Centrocoop — căreia i-a fost remisă sesizarea — ne-a informat că a dispus verificarea, de către organele de control, a faptelor sem­nalate şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi. Iată măsurile luate de justiţie . Ion Roşu, fost gestio­nar al depozitului de ambalaje din cadrul ICOMCOOP-Constanţa. Ni­­colae Bică, fost responsabil al bufe­tului din Murfatlar, şi Ion Cornel, fost contabil şef al secţiei de dera­tizări din comuna Mihai­ Kogălni­­ceanu — vinovaţi de delapidarea unor sume de bani sau de com­plicitate la delapidare — au fost condamnaţi la închisoare pe dife­rite termene. Pe de altă parte, Gheorghe Bleandă, fost gestionar la magazi­nul mixt Valul Traian, Izabela Mărdărescu, responsabilă, şi Ni­­colae Mardare, tehnician la secţia de deratizări din comuna Mihail Kogălniceanu — vinovaţi de fraude în dauna avutului obştesc — au fost deferiţi organelor de urmărire penală, pentru luarea măsurilor le­gale. După faptă — şi răsplată !

Next