Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)

1969-11-01 / nr. 8234

INTRAREA îN FUNCŢIUNE LA TERMEN A UNOR OBIECTIVE INDUSTRIALE APARŢIN‰ND MINISTERULUI INDUSTRIEI MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII IMPUNE: Un sprijin substanţial din partea specialiştilor ministerului de resort în trei trimestre, din planul anual de investiţii al Ministerului Indus­triei Materialelor de Construcţii s-a realizat circa 84 la sută şi aproape 63 la sută la construcţii-montaj Este evidentă rămânerea în urmă Pen­tru îndeplinirea integrală a pla­nului de investiţii va trebui ca, în acest ultim trimestru al anului, să se execute în medie lunar circa 12 la sută din plan. Acest ritm înalt de execuţie este obligatoriu pentru asigurarea intrării în func­ţiune, începînd chiar din luna no­iembrie, a unui mare număr de obiec­tive şi capacităţi de producţie. In­tre acestea se află secţia de­­ tuburi de presiune din beton armat precom­­primat de la întreprinderea de pre­fabricate din Roman, precum şi Fa­brica de produse ceramice de con­strucţii din Urziceni, două din obiec­tivele importante pe şantierele că­rora ne-am deplasat zilele trecute La întreprinderea de pre­fabricate ROMAN, primele in­formaţii le-am obţinut de la Ing. Emil Gafencu, şeful lotului con­strucţii, a­părţinind de I.C.M . Iaşi Din discuţia avută cu acest spe­cialist am reţinut că lucrările de construcţii la linia de tuburi de 800 mm, care urmează să intre în exploatare peste o lună, sunt înche­iate în totalitate. De asemenea, a fost terminat montajul tuturor utilajelor sosite pe şantier. De la 1 septembrie e­ început rodajul ton iar în -rrttimel­ zile ale lui octombrie se fabricaseră, în cadrul probelor tehnologice, pri­mele tuburi . Dacă nu ne ţineau în loc li­vrările de utilaje puteam termina execuţia acestui obiectiv cu cel puţin d­ouă luni în avans Oricum, lucrarea va fi pusă în funcţiune la termen — a conchis şeful lotului. Concluzia optimistă a constructo­rului a fost aproape total anulată în discuţia cu beneficiarul lucrării , a­­cesta este profund îngrijorat de si­tuaţia în care se află execuţia acestei linii de tuburi — Probele tehnologice sunt întîr­­ziate cu o lună, iar termenul de pu­nere în funcţiune este grav ame­ninţat — ne-a spus ing Emil Mihai­­lovici, directorul întreprinderii — Ce împrejurări nefavorabile ar putea compromite punerea în func­ţiune a lucrării ? — Una singură : livrarea utilaje­lor. Cu o lună înainte de începerea fabricaţiei ne lipsesc o seamă de uti­laje importante ale fluxului tehno­logic. Din 16 tipare contractate, uzi­nele „23 August“ ne-au livrat pînă la sfîrşitul lunii octombrie numai 6 bucăţi, deşi şi-a asumat prin ingine­­rul-şef Roşu şi fostul director ge­neral din ministerul de resort ing. Asot Sarafian angajamentul de a ne livra lunar, începînd din august, cite 4 tipare. Au ră­mas doar vorbe pe hîrtie Sîntem informaţi că 8 tipare abia au fost lansate in fabricaţie şi vor fi gata... pe la sfîrşitul lunii decembrie. Am reţinut şi precizarea că uzina „Independenţa“-Sibiu este un alt furnizor de utilaje care nu şi-a res­pectat contractul de livrare Deşi au expirat termenele contractuale, întîrzie nepermis de mult livrarea mecanismelor de transport, a extrac­­toarelor de miezuri de presiune şi a axelor de rulare De la „Unio“-Satu Mare sunt aşteptate încă din luna iu­nie 4 electropalane In pofida dese­lor deplasări ale cadrelor de con­ducere a întreprinderii la aceşti fur­nizori de utilaje, situaţia continuă să se agraveze din zi în zi, ameninţînd să anuleze eforturile pe care le-au făcut constructorii şi montorii pen­tru a încheia în avans execuţia a­­cestei importante investiţii Şansele de remediere a situ­aţiei tfu NTht facă epifizăteT “cTaca furnizo­rii de utilaje vor face eforturi să li­vreze cea mai mare parte din echi­pamentul restant­ în prima jumătate a lunii noiembrie. Ei au datoria să întreprindă tot ceea ce este posibil pentru a termina şi expedia neîntîr­­ziat utilajele tehnologice contractate Intrarea în funcţiune a secţiei de tuburi precomprimate tinde însă, în mod surprinzător, să fie compro­misă chiar de către titularul inves­tiţiei, Ministerul Industriei Materia­lelor de Construcţii, care „a omis­ să asigure desfacerea producţiei, atît în luna decembrie cit şi în trimestrul I al anului viitor. Din relatarea directorului fabricii din „Roman am înţeles că înlăturarea acestui neajuns este perfect posibilă Presupune doar oarecare spirit de iniţiativă Prin propriile Investigaţii, întreprinderea din Roman a reuşit să identifice un debuşeu bun pentru plasarea unei părţi a producţiei, de­buşeu pe care însă ministerul intenţionează să-l pună la dispozi­­ţie şi altor întreprinderi de pre­fabricate care deţin stocuri de pro­duse finite Este de datoria ministe­rului şi, în primul rînd, a centralei industriale de resort să intensifice investigaţiile prin contacte directe cu beneficiarii pentru a identifica cele mai avantajoase căi de desfacere a producţiei. Este ridicolă scuza pe care o mai invocă unii factori de răspun­dere că nu ar fi necesare prefabri­catele şi îndeosebi tuburile, în vre­me ce, în aproape toate oraşele ţării, se execută ample lucrări de moder­nizare a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare, iar sutele de obiec­tive industriale în construcţie nece­sită cantităţi importante de aseme­nea materiale Desigur, aceste cerinţe trebuie din vreme cunoscute, dato­rie ce îi revine în exclusivitate Mi­nisterului Industriei Materialelor de Construcţii Titularul investiţiei, cei din Ministerul Industriei Materiale­lor de Construcţii care au solicitat construirea acestui obiectiv, nu tre­buie să uite nici un moment faptul că este vorba de o investiţie ce este necesar să fie recuperată în cel mai scurt timp şi că ei răspund în pri­­mul rînd de realizarea acestui dezi­derat Or, este bine ştiut că acest scop poate fi atins numai in condiţiile în care noul obiectiv produce din plin, din primele zile, numai dacă producţia se desface imediat şi in­tegral, pentru ca statul să încaseze acumulările scontate Deci, la Roma c­­onstructorii şi montorii şi-au încheiat, în mare, so­cotelile Ei aşteaptă din zi în zi, în funcţie de punctualitatea furnizorilor de utilaje, să încheie execuţia şi să plece pe alte şantiere Ce fac constructorii şi montorii de pe şantierul FABRICII DE PRODU­SE CERAMICE DE LA URZICENI? Intr-o însorită zi de toamnă, i-am găsit angajaţi intr-un impresionant iureş Execuţia fabricii este mult înttrziată şi, acum, ei încearcă să re­cupereze restanţa Una din liniile de fabricaţie este terminată­­ cea de-a doua (In special ustătoriile) ______ Ioan ERHAN (Continuare in pag. a IlI-a) opinii A FI înseamnă­­ A FI ÎNAINTE ! Mihnea GHEORGHIU Limbajul nevertebrat poate face minuni de in­geniozitate superfluă, dar in absenţa structurilor, in afara ideii, a sevei lui sub­stanţiale, rămîne un mira­col trist şi gol din care a dispărut vigoarea de a exista, care traversează de sute şi mii de ani, prin liiada şi prin drama eli­­zabethană, toată inteligenţa artistică a lumii şi încer­cările ei de a comunica ce­lor prezenţi, sau viitori, o concepţie particulară sau universală despre condiţia umană. A merge mai departe cu tine pe scara edificiului spiritual al umanităţii e sinonim cu a urca A fi mereu Înainte, pe aceste niveluri-etape ale progresu­lui înseamnă a fi în avangardă. Situată pe o treaptă ne­cesarmente superioară, arta şi cultura naţională şi uni­versală spre care merge socialismul ocupă azi în Istoria culturilor o poziţie căreia i se potriveşte foarte exact termenul combatant de avangardă, ca una care îşi asumă libertatea şi responsabilitatea de a fi ceea ce trebuie să fie, de­oarece nivelurile lăsate-n urmă sunt tot atîtea etape ale unui drum istoriceşte o­­bligatoriu care se numeşte devenire. A împăca „fiinţa cu devenirea, mutabilitatea cu identitatea“ este sarci­na filozofilor şi a poeţilor. Am cunoscut, pe citeva meridiane, valoarea pe care artiştii adevăraţi, în lupta cu timpul, o acordă pro­gresului social şi estetic, revoluţiei, în America La­tină, în Extremul Orient, în Africa şi în cele mai multe din ţările continentului nostru, dar nu mai puţin în Statele Unite ale Ame­­ricii, fruntaşii cei mai re­numiţi ai artei de avan­gardă au ales „stingă" ca opţiune politică şi socialis­mul ca ţel şi concepţie des­pre progresul omenirii. In multe ţări capitaliste, poli­tizarea artei şi culturii con­temporane înaintate nu nu­mai că a încetat de peste un deceniu să se disimuleze in terminologii ambigue, dar poţi recunoaşte azi un fel de „a fi la zi" oricui acceptă deschis că arta fără politică e demodată înre­gistrăm fenomenul ca atare și nu vom urmări aici să-i analizăm aspectele multi­ple și nu toate exclusiv pozitive. Dar el există. (Continuare In pag. a IV-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8234 Sîmbătă 1 noiembrie 1969 6 PAGINI -30 BANI In pagina a iv-a • ANCHETA PEDAGOGICA : ŢINUTA LECŢIEI DE ŞTIINŢE SOCIALE IN LICEU • EPIGONISM ŞI „AER MI­NOR" ÎN PROZA • PE SCENA TEATRULUI NAŢIONAL „I. L. CARAGIA­­LE" : „ALIZUNA" ÎN PAGINA A ll-A La fondul central — cantități cât mai mari de produse agricole! 45 DE COOPERATIVE DIN JUDEȚUL BRĂILA SUPLIMENTEAZĂ CONTRACTELE! PARALELA 45 POPAS LA POARTA BĂRĂGANULUI @ CONDEIUL DE FOC • A AVEA O UZINĂ IN SERVIETĂ D­INTRE ŞTIINŢĂ, ARTĂ ŞI FLER • ASPRIMEA POATE FI ARGUMENT ? • MARELE DEMARAJ • JUBILEUL ALB îmi plac porţile. Mă tot întrebam de ce tipsia Bărăganului, aceas­tă republică a soarelui, nu-şi ridică odată şi odată porţile pe care le meri­­tă. Buzăul trecutelor dece­nii, oraş al negustorilor, nu era o poartă pe mă­sura acestui teritoriu de largă respiraţie. Tîrgul cu iz de dugheană, cheltuit în alergătură măruntă, nu putea sugera galopul ano­timpurilor prin delta griu­lui. Bărăganului îi trebuia un pridvor nişte stîlpi de acaret pe măsura gigantis­mului său şi trebuiau nişte porţi care să-l exprime, să-i dea adîncime de zare. Nişte solide porţi de intra­re. Şi unde să fie acestea dacă nu la Intorsură, lin­gă ultima treaptă a mari­lor arene de piatră pe care le aşază, cumva solemn­­statuar. Carpaţii convul­sionaţi iu arc. Porţile pe care le reven­dicam încep să existe acum. Pe măsură ce se ridică, acestea dau o altă vibraţie şi un alt chip spa­ţiului de tranziţie dintre Meridionali şi Cîmpia Ro­mână. Sunt porţi cu sem­nificaţii şi alcătuiri felu­rite. Una e de LEMN, su­gerează migraţia pădurilor din Nehoiul spre gaterele prelucrătoare. Poarta de OŢEL ne conduce intr-o lume a metalului domesti­cit, precipitat in filamente (uzina de sîrmă) Zeul chimiei şi-a pus în aceas­tă răscruce de vînturi un templu, fierbe răşini, naş­te bunuri diurne, ridicînd un energic steag de POLI­ETILENA (fabrica de mase plastice) Se înalţă la ora de faţă poarta de STICLĂ a acestui ţinut (fabrica de geamuri). In sfîrşit, sfecla de ZAHAR îşi are otel citadelă şi poartă, «r mi­raculos alambic ce decan­tează dulceaţa pămtntului, o preschimbă în cristale (fabrica de zahăr). Ţi-i mai mare dragul să pătrunzi în continentul griului trecînd prin aseme­nea porţi ale industriei. Şi invers. Cînd revii din vînt, din soare torid, din cri­văţ, din beţia de grine unde s-au dizolvat demult punctele cardinale, e re­confortant să dai peste nişte stîlpi de civilizaţie industrială­ Prin alăturare, cele două naturi dau mă­sura întregului. Astfel gîndesc aci, la Buzău, anume in peisajul cel mai iradiant al aces­tui oraş, o prelungire sud­­vestică înfiptă ca o aripă orgolioasă în spaţiul Pa­ralelei 45, pe care îl exa­minăm. Mă uit la noile „porţi“ Două îmi surîd in acest popas : aleg forţa oţe­lului şi dulceaţa zahărului ★ Şi fleacul ăsta de sîrmă poate incita fantezia Un ipotetic interlocutor mă intimpină, să zicem, astfel : Cu struna de oţel pe care o produce anual această uzină s-ar putea bobina planeta pe la ecuator de citeva ori. S-ar putea îm­brăca in plasă de sirma Sfinxul din Bucegi dim­preună cu colosalul său postament de bazalt. S-ar putea remorca, intr-un singur convoi, toate vasele care circulă pe luciul Du­nării, de la origini pînă la vărsare. S-ar putea lansa, desigur, smeul hexagonal a! necheltuitei noastre copilă­rii, planîndu-l printr-o sin­gură smucire a firului me­talic, prin munţii Lunei S-ar putea... Nu. Destul Umbletul pe sîrmă istoveşte (chiar şi in scris) prin riscurile pe care le­ comportă ..Şi ne menţi­nem pe solul realităţilor Sirma este articolul pro­zaic, de maximă univer­salitate, care nu rabdă speculaţiuni. Se rupe. Ros­tul său e să lege, să în­tărească, să ordoneze, să facă priză, să temeinesceas­­că materie, să realizeze structuri. Este un liant al lucrurilor Acest monolog Interior mi-l trezeşte aţa industrii­­­lor privită la ea acasă. Sub copertinele halelor pe care le străbat se dezvol­tă o energie prelucrătoare care „înghite" peste 100 000 tone metal anual. Agregate de mare valoare producti­vă „torc“ firul de sîrmă in cel mai strict înţeles al cuvîntului. ii trec prin foc şi prin apă, îl coc şi-l răs­­coc, îi înmoaie in acizi şi băi de zincare, îi tensio­nează in chip şi formă, prepa­rîndu-l pentru cele mai felurite dimensiuni şi nuanţate întrebuinţări. Ca să se distribuie într-un registru larg, de la firul de 0,25 pînă la 8 milimetri, oţelul e supus unor „caz­ne“ şi modificări, pe care ciceronele meu, inginerul Valentin Dihoru, mi le re­latează cu un fast care incintă şi dezarmează. Ata industrială se adună in colaci. Iată sîrma-oglindă. Sirma neagră. Sirma albă. Sirma tare mată. Sirma de cuie Sîrmă zincată. Sîrmă pentru construcţii fier-be­­ton Dacă te gîndeşti bine, aproape că nu există do­meniu de viaţă materială unde banalul produs să n-aibă acces, unde acesta să nu fie solicitat cu stă­ruinţă şi continuitate. Este chiar marele atu al mo­dernei, uzine de la poalele Bărăganului, vatră de mare interes naţional, una din­tre cele mai mari de pe continent. Dar să ignorăm (deocato­dată) dimensiunile şi ele­mentul cantitate­a să exa­minăm calitatea. Un anu­me produs al fabricii re­zumă, cu o mare forţă de expresie, acest deziderat­­cheie. E vorba de condeiul acela industrial care se numeşte electrod de sudu­ră Vergeaua care iscă fla­cără şi coase metalul, aici se produce. Este un pro­dus de elită. Un produs­­biazom în numita vergea coboară un mare număr de substanţe din tabloul lui (Continuare In pag. a V-a) reportaj de Pop SIMION Cadru dintr-un film de epocă ? Nu este trenul din 1869 care a repetat ieri dimineata — In peisa­­jul feroviar 1969 — prima cursa Bucuresti — Giurgiu BUCUREŞTI— GIURGIU DUPĂ 100 DE ANI 195 de minute în ritmul feroviar al anului 1869 Ieri dimineaţă, Gara de Nord a fost pentru o jumătate de oră scena unui spectacol neobiş­nuit Mii de călători s-au oprit plini de curiozitate in dreptul liniei 14, pe care se afla parat cel mai vechi tren din ţară. Trenul care, in urmă cu un se­col, la 31 octombrie 1869, a par­curs distanţa Bucureşti-Giurgiu. Prima impresie era aceea că te afli în faţa unui tren din bas­me, un tren al copilăriei Al co­pilăriei noastre, dar şi al copi­lăriei tehnicii pentru că, privind acest tren cu vagoanele lui mi­nuscule, cu locomotiva sa pito­rească, era imposibil să nu te gindeşti, că, odată, şi trenurile au fost „copii", ca şi avioanele, ca şi vapoarele... Dar, din a­­ceastă meditaţie mă trezeşte cor­nul de vinătoare şi strigătul conductorului : „Poftiţi in va­goane !“ Invitaţia n-are nevoie de amplificare prin megafon, intrucit lungimea totală a tre­nului nu depășește 25—30 de Paul DIACONESCU (Continuare in pag. a V-a) LEGEA BUNULUI GOSPODAR DE LA I.L.F. „Nimic nu se pierde, totul se conservă“ • DIN PRODUSE SORTITE DEGRADĂRII — BENEFICII IN VALOARE DE MILIOANE • EXPERIENȚĂ VALOROASA IN DOMENIUL SEMIINDUSTRIALIZARII SI CONSERVĂRII LEGUMELOR SI FRUCTELOR SE IMPUNE A FI NEINTIRZIAT EXTINSĂ Bătălia pentru recoltarea legume­lor şi fructelor din această toamnă bogată se apropie de final, In cele ce urmează nu ne propunem să în­cheiem insă un bilanţ, o situaţie sta­tistică, însemnările de faţă urmăresc cu totul altceva. Se ştie foarte bine că, in fiecare an, după recoltare, în livezi şi grădini rămîn mari cantităţi de legume şi fructe. De ce sunt lă­sate acolo ? Producătorii motivează că produsele respective nu întrunesc condiţiile de calitate cerute de pia­ţă. Aşa şi este. Totuşi, in repetate rînduri s-a demonstrat că aceste pro­duse pot fi valorificate convenabil prin industrializare sau conservare. De aceea, socotim că este un sacri­legiu, o practică ce contravine spiri­tului gospodăresc tradiţional, o ex­presie a unei indolenţe cu nimic jus­tificate risipirea acestor roade ale pămîntului, în care sint Înglobate muncă şi bani. Că lucrurile stau aşa e în afara oricăror îndoieli. Dar că risipa poate fi evitată e tot atit de sigur, după cum o dovedesc numeroa­se exemple, din păcate încă prea puţin cunoscute. Pornind de la observaţia că toată toamna camioanele au că­rat spre depozite cantităţi enorme de legume şi fructe, dorim să răs­pundem la întrebarea : ce se întîm­­plă cu această marfă după ce a fost depozitată ? Fireşte, se poate răs­punde şi in citeva cuvinte : după de­pozitare, marfa e triată ! o parte ră­­mine in stop pentru iarnă, iar altă parte ia imediat drumul pieţei Aşa se şi petrec lucrurile în majoritatea întreprinderilor de legume şi fructe Iată însă că depozitul şi centrul de conservare a legumelor şi fructelor din Rm. Vîlcea ne oferă prilejul unui răspuns mai larg şi al unor comentarii mai ample. Ceea ce reţine atenţia la acest centru este vădita lui asemănare cu o fabrică de proporţii reduse „Acest punct de conservare şi industrializa­re a legumelor şi fructelor, a ţinut să precizeze, din capul locului, şeful unităţii respective, s-a născut din ne­cesitatea de a reduce la maximum pierderile din recolta livezilor şi grădinilor. Noi preluăm de la coope­rativele de producţie orice cantităţi de marfă Cumpărăm şi legume sau fructe de cea mai bună calitate, dar şi acele produse compromise, care nu mai întrunesc condiţiile cerute de piaţă. Odată intrată pa poarta Gh. GRAURE R. DIMBOVICEANU (Continuare în pag. a II-a) DIALOG FRUCTUOS ROMÂNO-OLANDEZ Aşezate in acelaşi spaţiu geografic european şi avînd multiple puncte de convergenţă in aspiraţiile lor de pace şi progres. România şi Olanda sunt animate de dorinţa de a-şi dez­volta legăturile prieteneşti dintre ele, cu convingerea că aceasta răspunde intereselor celor două popoare şi cauzei securităţii internaţionale. De aceea, prezenţa în ţara noastră în această săptămînă a preşedintelui Consiliului de Miniştri al Olandei, Piet de Jong, şi a ministrului de ex­terne, Joseph Luns, a fost salutată cu căldură şi simpatie de poporul ro­mân, care apreciază această vizită ca o contribuţie de seamă la dezvoltarea în continuare a relaţiilor româno­­olandeze înalţii oaspeţi olandezi au fost pri­miţi în timpul şederii lor în România de preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu. Cu ocazia acestei întrevederi, precum şi a convorbiri­lor oficiale cu preşedintele Consiliu­lui de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi cu alţi membri ai guvernului ro­mân, s-a apreciat cu satisfacţie evo­luţia pozitivă a relaţiilor dintre România şi Olanda şi s-a manifestat preocuparea de a se explora noi po­sibilităţi în vederea adîncirii şi di­versificării colaborării reciproc avan­tajoase. Aşa cum arăta tovarăşul Ion Gheorghe Maurer la dineul oferit în onoarea oaspeţilor, „cooperarea ■ devenit unul dintre comandamentele majore ale zilelor noastre, consecinţă logică a revoluţiei tehnico-industriale contemporane, a ritmului ei exploziv şi în continuă creştere, a marilor descoperiri şi creaţii ale geniului uman, a potenţialului sporit de care dispune producţia de bunuri mate­riale. Este imperios necesar — sub­linia preşedintele Consiliului de Miniştri al României — ca uriaşele posibilităţi pe care le are astăzi o­­menirea să fie canalizate şi dirijate astfel incit să servească omului, pro­gresului şi păcii”. Pe deasupra deosebirilor de orin­­duire socială, Olanda şi România au găsit în cursul anilor modalităţi via­bile pentru a conlucra în diverse do­menii de activitate, ceea ce s-a re­flectat pozitiv atît asupra volumului schimburilor comerciale, care au crescut din 1966 de circa trei ori, cît şi asupra cooperării economice şi tehnice. Acordurile semnate în ul­tima vreme privind promovarea eco-Dumitru TINU (Continuare în pag. aVI-a) Telegrame Excelenţei Sale Domnului HOUARI BOUMEDIENNE Preşedintele Consiliului Revoluţiei al Republicii Algeriene Democratice şi Populare ALGER In numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, adresez Excelenţei Voastre şi poporului algerian prieten, cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare, calde felicitări şi cele mai buna urări. Cu înaltă consideraţiune, NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Tovarăşului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Ţin să vă exprim sincere mulţumiri pentru felicitările pe care aţi binevoit a le adresa cu ocazia celei de-a XX-a aniversări a pro­clamării Republicii Populare Chineze şi vă adresez bune urări. CIU EN-LAI Premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze

Next