Scînteia, decembrie 1969 (Anul 38, nr. 8264-8293)

1969-12-01 / nr. 8264

PAGINA 2 naftsasggs a­ctualitatea culturală TINEREŢEA ARTEI CLUJENE CLUJ (prin telefon). — Clujul cunoaşte, din nou, zilele unei sărbători a ar­tei. Se aniversează aici, in­tr-o atmosferă solemnă, se­micentenarul celor două in­stituţii artistice, inimă cul­turală a oraşului: Teatrul Naţional şi Opera Română. Locuitorii Clujului — pu­blicul, ale cărui exigenţe şi ovaţii au stimulat necon­tenit nivelul celor două arte — toți ai culturii ro­mâneşti de pretutindeni, umplind pînă la refuz sta­lurile, lojile şi balcoanele, şi-au dat intîlnire aici cu emoţia pe care o îndrep­tăţeşte un asemenea mo­ment solemn. Acum o jumătate de veac, s-a pus o dată cu prima ridicare de cortină, o piatră de temelie la­ edifi­ciul artei noastre, prin crea­rea Teatrului Naţional şi a Operei Române din Cluj, devenind astfel realitate o aspiraţie de secole. Naşte­rea instituţiilor artistice mult rivnile a fost o bine­meritată încununare a unei prestigioase tradiţii a artei româneşti pe aceste melea­guri. ■ Clujul a sărbătorit acum, cu adincă pietate, acea pia­tră de temelie şi pe ctito­rii ei, dar şi întreaga zi­dire care s-a ridicat pe ea, an de an, timp de cinci decenii. O zidire care, ase­menea celei legendare atri­buite Meşterului Manole, s-a înălţat prin pasiunea, dăruirea şi nu o dată prin sacrificiul mai multor ge­neraţii. Unii dintre cei aflaţi zi­lele acestea în lăcaşul săr­bătoririi, au avut fericitul prilej de a contribui sau de a asista la primele re­prezentaţii teatrale şi mu­zicale de­ pe această scenă, la reuşita primei stagiuni. „Ei in Arcadia ego... pri­veam şi eu — ca toţi cei prezenţi — înfrigurat de emoţie, cu ochii trupului şi ai sufletului, lumina,­ de­corurile, actorii şi jocul, ce mi se păreau un basm“, spunea prof. acad. C. Dai­­coviciu. Pentru cei mai mulţi, însă, semicentenarul a mar­cat o strădanie pioasă de evocare, cu ajutorul amin­tirilor celor rămaşi în via­ţă, a acelor seri inaugura­le, de descifrare plină de recunoştinţă a semnificaţii­lor şi consecinţelor lor mul­tiple. Mai mult, aniversarea semicentenară, in acest an in care Congresul al X-lea a deschis noi, glorioase perspective, a prilejuit un moment de bilanţ şi de nouă, responsabilă anga­jare a slujitorilor scenei clujene. Oglindind viaţa şi spiri­tualitatea poporului, cele două instituţii din Cluj au jucat un rol de seamă în propulsarea artei socialiste, în reflectarea problematicii şi cultivarea idealurilor o­­mului noii noastre socie­­tăţi, in cultivarea patriotis­mului, a prieteniei între oamenii muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. De ultimul sfert de veac al vârstei jubiliare se lea­gă o mai înaltă conştiinţă de sine a artei clujene, care a mărit puterea de influenţare a teatrului şi muzicii româneşti, care a adus ţării prestigioase suc­cese internaţionale. A vorbi de tinereţea u­­nor instituţii semicentena­re poate părea un act de politeţe. Nu este cazul „sărbătoritelor“ clujene ! Teatrul Naţional şi Opera Română din Cluj rămân mereu tinere prin efortul lor perseverent de a pro­mova o artă inspirată din realitatea poporului, o artă de largă, puternică rezo­nanţă, o artă pe măsura realităţilor României socia­liste de azi. Artistul poporului Geor­ge Calboreanu, vorbind la adunarea festivă, spunea: „Ctitorite pe vremea Ze­­pelinelor, Teatrul şi Opera din Cluj rămin tinere şi mereu actuale şi in vremea zborurilor in lună, prin scopurile nobile pe care şi le-au propus şi pe care le-au urmat fără preget : lupta pentru o viaţă mai bună, pentru generozitate, pentru lumină şi cultură. Teatrul şi opera, dramatur­gul, compozitorul şi artis­tul interpret înving mereu prin prezenţa lor umană , prin situarea in miezul fierbinte al vieţii poporului pe care il reprezintă“. Ar­tiştii clujeni intră in cel de-al 51-lea an al activită­ţii lor atenţi la pulsul vie­ţii, la Imperativele timpu­lui. Ei sunt hotărîţi ca, aşa cum se spunea in Mesajul adresat cu acest prilej de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „să-şi închine un şi mai mare măsură talen­tul şi capacitatea creatoare înfloririi artei noastre so­cialiste, realizării unor spectacole tot mai valoroa­se care să dea o înaltă ex­presie artistică vieţii noi a poporului nostru, momen­telor glorioase din istoria sa, idealurilor sale de pace, luptei popoarelor pentru libertate socială şi naţiona­lă, pentru independenţă, suveranitate şi progres so­cial“. Natalia STANCU CARNET PLASTIC STAMPE ITalLIENE VECHI Stampele în culori prezentate în cadrul expoziţiei recent deschise în sala I.R.R.C.S. fac parte dintre preţioasele, prin raritatea lor, măr­turii ale începuturilor activităţii edi­toriale în întreaga lume. Realizate la Amsterdam, in jurul anului 1680, în atelierul lui Johann Blaeu şi reunite in celebra lucrare „Theatrum Sapau­­diae", ele refac, după mai bine de 300 de ani, pentru privitorul contem-p­­oran, imaginea regiunilor de la poa­­ele Alţilor. Este reconstituirea do­cumentară aproape perfectă din punct de vedere topografic a unor monu­mente, fortăreţe, edificii şi oraşe, dintre care unele dispărute, altele devenite azi monumente istorice. Dar nu numai atit. Spaţiul obiectiv pre­zentat deschide căi nebănuite fante­ziei, se juxtapune spaţiului mental, compenetrându-se cu acesta. Realita­tea locurilor este stăpînită natural, spontan, dar concentrîndu-şi în ace­laşi timp capacitatea de a fabula în interiorul realului. Elementele ima­ginii, cîrmuite cu luciditate, delimi­tate Inginereşte, prind in conturele lor o lume închegată şi articulată pe deplin, un univers propriu şi neaş­teptat, dar nu mai puţin uman. Pre­zenţa clădirilor, masivă şi tăcută, străzile, pieţele vaste impresionea­ză ca şi viaţa sugerată prin vegetaţie sau siluetele ce animă tot acest de­cor. Grija pentru finisarea fiecărei stampe, acurateţea în realizarea lor este dusă pînă la o surprinzătoare perfecţie tehnică a limbajului, per­fecţie impusă şi pe deplin corespun­zătoare stilului. NIOELA POPA BINDEAN Prima expoziţie personală a picto­riţei Angela Popa .Brădean, deschisă într-una din sălile Galeriilor de artă din Bd. Magheru, se menţine în peri­metrul comunicărilor afective Natu­ra, peisajul („Case“, „Case pe deal“) oferă sursa directă a unei emoţii li­rice. Mai puţin reproducerea fizică a unui personaj, cu­ reprezentarea unei anumite tipologii predilecte portre­tele („Ţărancă“, „Cap de ţărancă“) şi unele compoziţii („Concertul“) mar­chează căutări în direcţia aflării unui sens mai adine al umanului, al sta­bilirii unui dialog mai evident cu me­diul Înconjurător. Cromatica pictu­rală reţinută, sobră, subordonată par­că unor ecouri interioare, mărturi­seşte obsesia diferenţierii de modele prestigioase. MARIA COCEA Dimensiunile reduse ale celei de-a doua săli de expoziţie din Bd. Ma­gheru nu oferă cadrul cel mai po­trivit punerii în valoare a lucrărilor sculptoriţei Maria Cocea, lucrări ale căror proporţii monumentale ar fi necesitat un spaţiu de expunere mai amplu, poate chiar integrarea lor in­­tr-un anume tip de peisaj. Tema aleasă („Maria de Mangop“, „Domniţă cu prunc") este uneori prilej de descoperire a unei zone de poezie în care caracterul decorativ, contribuind la reconstituirea mentală a unui evocator cadru istoric, înles­neşte trecerea spre o artă uman sem­nificativă. Caracterizate printr-o sin­teză impunătoare şi robustă a expre­siei plastice, cele cîteva lucrări ex­puse caută şi găsesc sugestii tema­tice în insăşi forma iniţială, naturală, a blocului de piatră prea puţin pre­lucrat ulterior. ★ Alături de aceste expoziţii, Gale­riile de artă ale Capitalei prezintă In continuare, in Sala Kalinderu, ex­poziţiile Nicolae Adam, Nicolae Sava — pictură, Dimitrie Voicu — cera­mică, şi primele manifestări per­sonale ale ceramistului Constantin Nirca — sala din Calea Victoriei, nr. 132 — şi ale pictoriţei Letiţia Bucur — Ateneul tineretului — aleea Ale­xandru. Săptămîna aceasta vor putea fi vi­zitate o serie de noi expoziţii, ale că­ror vernisaje au fost anunţate. — In sălile din str Mihai Vodă, nr. 2 — expoziţia de pictură Gheor­­ghe Glauber. — Schiţe de decor şi costume crea­te pentru film de artistul scenograf Liviu Popa — sala din bd. „Nicolae Bălcescu“ — „Grafica pe., film* * — expoziţia Gabrielei Barcan, intr-o sală a Mu­zeului Zambaccian special destinată manifestărilor tinerilor artişti — O menţiune specială se cuvine expoziţiei de felicitări recent deschisă în Galeriile de artă din bd. „Nicolae Bălcescu", care reuneşte sub semnul Ingeniozităţii şi fanteziei numele a peste 40 de artişti bucureşteni. Marina PREUTU SĂRBĂTORIREA UNOR LICEE în comuna Băieni, judeţul Dîmbo­viţa, s-a sărbătorit duminică 100 de ani de la Înfiinţarea şcolii din această veche aşezare rurală. Manifestările centenarului au oca­zionat deschiderea unei expoziţii co­memorative, care înfăţişează în ima­gini şi documente activitatea şcolii In cei 100 de ani de existenţă, dezve­lirea unor plăci comemorative închi­nate dascălilor înaintaşi, precum şi serbări, cultural-sportive Printre persoanele oficiale pre­zente s-a aflat tov. Constantin Stă­­tescu, membru al C.C. al P.C.IL, se­cretar al Consiliului de Stat, deputat în M.A.N. pentru circumscripţia elec­torală Băieni. Intr-o atmosferă entuziastă, par­ticipanţii la adunare au adresat Co­mitetului Central al partidului, tova­răşului Nicolae Ceauşescu, o tele­gramă în care se spune, printre al­tele : „Cadrele didactice, elevii de ieri şi de azi ai liceului din Băieni, întru­niţi in adunarea festivă consacrată sărbătoririi centenarului acestui fo­car de cultură, îşi exprimă şi cu acest prilej recunoştinţa fierbinte şi profunda mulţumire faţă de Parti­dul Comunist Român, de Comitetul său Central, faţă de dumneavoastră, mult stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, pentru grija deosebită cu care înconjuraţi şcoala şi pe sluji­torii ei. Dorim să vă încredinţăm că vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a da patriei tineri multilate­ral pregătiţi, constructori de nă­dejde ai societăţii noastre socialiste“. ★ Duminică la Corabia a avut loc o adunare festivă dedicată aniversării semicentenarului liceului teoretic din localitate, la care, alături de cadrele didactice şi elevii liceului, au luat parte foşti profesori şi elevi O deo­sebită emoţie au produs scrisorile de salut trimise cu acest prilej de tova­răşul Ştefan Voitec, membru al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Marii Adunări Naţio­nale, care şi-a petrecut anii copilă­riei în această localitate, şi de prof. dr. docent Tudor Ionescu, fost mem­bru al primului consiliu profesoral al liceul­ui. Intr-o atmosferă entuziastă,, cei prezenţi au adresat o telegramă Co­mitetului Central al P.C.R., tovară­şului Nicolae Ceauşescu, în care se spune, printre altele : „Organizaţia de partid şi organiza­ţia de tineret, profesorii din liceul nostru asigură conducerea partidului, pe dv. personal tovarăşe Nicolae Ceauşescu, că vom munci neobosit pentru traducerea în viaţă a măre­ţelor sarcini trasate de cel de-al X-lea Congres al PC.„ Ne angajăm că nu vom precupeţi nici un efort pentru educarea tineretului în spiri­tul glorioaselor tradiţii de luptă ale partidului şi poporului nostru, devo­taţi trup şi suflet cauzei comunis­mului, capabili să preia şi să ducă mai departe nobila sarcină de ridi­care a României socialiste pe culmile cele mai înalte ale culturii şi civili­zaţiei“. ★ O adunare impresionantă a fost pri­lejuită şi de sărbătorirea a 100 de ani de existenţă a liceului „Petru Rareş" din Piatra Neamţ, în cadrul căreia, într-o atmosferă de puternic en­tuziasm, a fost adoptat textul unei scrisori adresate Comitetu­lui Central al P.C.R., tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, în care se spune „Manifestările centena­rului liceului „Petru Rareş" în­seamnă pentru corpul profesoral şi elevii săi ducă un prilej pentru a-şi exprima întregul ataşament la po­litica înţeleaptă marxist-leninistâ a partidului, pe care se angajează să o urmeze neabătut să contribuie la în­făptuirea ei Ele înseamnă totodată o înaltă cinstire pentru tot ceea ce a fost valoros în acest veac de exis­tenţă a liceului, un omagiu fierbinte pentru ceea ce este şcoala în pre­zent, un hotărît angajament al pro­fesorilor şi elevilor săi de acum şi de mîine de a munci şi a învăţa pe mă­sura viitorului minunat al patriei aşa cum a fost prefigurat cu clar­viziune de Congresul al X-lea a! partidului", _ (Agerpres) " ■? ECRAN ECRAN Premierele săptămînii viitoa­re aduc, în repertoriul cinema­tografelor noastre, trei filme de genuri diferite. • Realizat cu sensibilitate şi cu o nuanţată înţelegere a psiho­logiei adolescentine, filmul so­vietic Să trăim pină luni este o dezbatere contemporană pe tema educaţiei, a responsabilităţii. Bine interpretat sub bagheta re­gizorului Stanislav Rostoţki, a­­cest film a fost distins cu un premiu de aur la ediţia din acest an a Festivalului cinematografic internaţional de la Moscova.­­ Filmul Iugoslav Cind se aud clopotele a figurat, de asemenea, în palmaresul festivalului mosco­vit , primind medalia de ar­gint. Este o evocare vibrantă a destinului unui partizan în anii eroici ai războiului antifascist. • Titlul filmului Jocul care ucide ne avizează asupra genu­lui acestei coproducţii italo­­franceze. Tensiunea aventurii este însoţită, de astă dată, de a­­plecarea realizatorului spre dra­ma psihologică. PREMIERE TEATRALE • După „Britannicus“, montat la Piatra-Neamț, o altă celebră lucrare a clasicului francez Jean Racine va fi prezentată spectatorilor români in această stagiune. Este vorba des­pre „Fedra“ pusă în scenă la Tea­trul „Maria Filotti“ din Brăila. Re­gia : Dumitru Dinulescu. Scenogra­fia : Victor Creţulescu. In rolurile principale : Ileana Radu, (in fotogra­fie), Nicolae Ivănescu, Petre Simio­­nescu, Carmen Roxin. • La Teatrul naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi a avut loc vi­neri, 28 noiembrie, premiera celui de-al doilea spectacol realizat în cadrul „Studioului tînărului regi­zor“ , „Pelicanul“ de August Strind­berg, în regia lui George Rada, stu­dent în anul al V-lea (clasa de regie a prof. Ion Olteanu de la I.A.T.C.).­­ La Teatrul „Al. Davilla“ din Piteşti a avut loc marţi, 25 noiem­brie, premiera piesei „Noaptea şofe­rilor“ de Corneliu Marcu, în regia tînărului regizor Radu Boroianu (scenografia : Emil Moise).­­ In cursul săptămînii acesteia vom putea vedea la Teatrul „C. I. Nottara“ două noi spectacole. Este vorba despre „Othello“ de William Shakespeare — joi, 4 decembrie. Re­gia : Cornel Todea. Scenografia : Doina Levinţa. In rolurile principale: Ion Dichiseanu, Mircea Anghelescu, Lucia Mureşan, Dora Cherteş. Cea de-a doua premieră — sîmbă­­tă, 6 decembrie — va fi „Dialog des­pre dragoste“ de Horia Doleanu, in regia lui Ion Olteanu. Scenografia : Mircea Marosin. Distribuţia : Anda Caropol, Ioana Manolescu, Alexandru Repan.­­ La 6 decembrie, Teatrul „Victor Ion Popa" din Bîrlad va prezenta premiera comediei lui Radu Stanca „Critis sau gîlceava zeilor“. Regia : Cristian Nacu Scenografia : Mircea Nicolau. « După „Văduva“ de Vojslav Kuzmanovici (regia Mihai Pascal). Teatrul radiofonic va prezenta, în premieră, luni, 1 decembrie, „Veac de iarnă" de Ion Omescu (regia : Paul Stratilat) Din distribuţie fac parte : George Calboreanu, Ion Ca­­ramitru, Gh. Cozorici, Simona Bon­doc. Curier muzical Clarinetistul Aurelian Octav Popa susţine astă-seară la Sala mică a Pa­latului, în compania sopranei Emilia Petrescu şi a pianistei Alexandrina Zor­­leanu un program de muzică de ca­meră ce cuprinde lucrări de Schubert, Schumann, Silvestri şi alte prime au­diţii de muzică contemporană. •­ Pianista Iraniană Nevin Afrouz prezintă mîine 2 decembrie la Sala mică a Palatului un bogat recital de muzică preclasică, romantică și con­temporană, cuprinzînd lucrări de Scar­latti, Mendelsohn Bartholdy, Liszt, Ravel, Bartók, Prokofiev. * Orchestra simfonică a Radiotelevi­­ziunii, condusă în această săptămînă de dirijorul clujean Emil Simon, pre­zintă joi 4 decembrie două importante lucrări ale repertoriului simfonie­i Sim­fonia polifonică de Arvo Piatt şi Suita „Iberia“ de Debussy. In cadrul ace­luiaşi program, pianistul Corneliu Gheorghiu va Interpreta Concertul pentru pian şi orchestră K.V. 537 de Mozart şi Concertino în stil clasic de Dinu Lipatt. * Dirijorul Emanuel Elenescu prezintă vineri şi sîmbătă la pupitrul Filarmo­nicii de Stat „George Enescu" lucrări de Mihail Jora, Haciaturian şi Richard Strauss. Solistul concertului va fi vio­lonistul sovietic Viktor Tretiakov. ....... s­ c­i­n­e­m­a . • VA place Brahms ? : PATRIA ) — 12 , 15 ; 18 , 21, FAVORIT - 1 10 ; 13 , 15;30 , 18 ; 20,30. / • Operaţiunea Lady Chaplin : I REPUBLICA — 8,45 ; 11,15 ; 13,45 ; / 16,15 ; 18,45 ; 21,15, BUCUREȘTI 1 — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16,30 ; 18,45 ; / 21, MELODIA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ;­­ 16 ; 18,30 ; 20,45.­­ • Jocul care ucide : LUCEAFA- \ RUL — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; i 20,45, FESTIVAL — 8,45 ; 11,15 ;­­ 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. 1 O Blow-up î CAPITOL — 9,45 ; 1 12,30 * 16, CINEMATECA (în sala­­ cinematografului Union) — 9,45 ; i 12 , 14. I • Să trăim pînă luni : CAPITOL 1 — 18,30 ; 20,45. / \ • Cînd se aud clopotele s VIC- / TORIA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ;­­ 18,30 ; 20,45. / • Frații Karamazov t CENTRAL \ — 10,30 ; 15 ; 19,30. 1 • Noile aventuri ale răzbunăto- \ rilor : LUMINA — 8,45—16,15 în­­ continuare ; 18,30 ; 20,45; FLO- \ REASCA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ;­­ 18,15 ; 20,30. ) • Corabia nebunilor t DOINA­­ — 11,15 ; 14,15 ; 17,15 ; 20,15, DA-­­­CIA — 8—19,45 în continuare.­­ • Mondo cane : TIMPURI NOI 1 — 9—21 în continuare. 1 a Femela Îndărătnică : FERO- A VIAR — 9 , 12 ; 15 ; 17,45 ; 20,30, 1 EXCELSIOR — 9,30 ; 12 ; 15,30 ;­­ 18 ; 20,30, GLORIA — 9,15 ; 12 ;­­ 15 ; 18 ; 20,30.­­ • Război și pace (seriile I și II) \ DRUMUL SĂRII — 15 ; 19 30. / A Morţii rămîn tineri : FEREN-­­ TARI — 15,30 ; 18 ; 20,15, POPU- i LAR - 15,30 ; 18 ; 20,30. } • Căldura : COTROCENI — 15,30 ; \ 18 ; 20,30. / • Vlrldiana l BUZEŞTI — 15,30 ; \ 18 ; 20,15. i • Galileo Galilei s PACEA — 1 15,45 , 18 ; 20,15. i • Baltagul : MIORIŢA — 9 ; / 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,30. i • Lupi­ albi : MOȘILOR — / 15,30 ; 18 ; 20,30, VITAN — 15,30 ;­­ 18 ; 20,30, LIRA - 15,30 ; 18. i • Omul care valora miliarde :­­ MUNCA - 16 ; 18 , 20. I • Păpuşa S­ARTA — 10—16 în­­ continuare ; 19,30. 4 • In Împărăţia leului de argint : / MODERN - 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ;­­ 18,15 ; 20,30, FLAMURA — 9 ,­­ 11;15 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. A teatre­­ ? Filarmonica de stat „George E­nescu" (sala Mică a Palatului) : ( Recital de clarinet susţinut de­­ Aurelian Octav Popa cu concur-­­ sul sopranei Emilia Petrescu şi­­ pianistei Alexandrina Zorleanu —­­ 20. I « Teatrul Naţional „I. L. Cara-­­ giale“ (sala Studio) : Părinţii te- I ribili — 19,30. ) 9 Teatrul „C. I. Nottara“ (sala 1 Studio) : Cinci luna e albastră —­­ 20. 1­0 Teatrul Mic : Carlota — 20. 1­0 Teatrul de stat din Constanţa­­ (în sala Teatrului de Comedie) : Invitaţie la castel — 20. 1 9 Teatrul satiric muzical „C. Tă­­­ nase“ (sala Savoy) : Varietăţi ’69­­ — 19.30 ; (sala din Calea Victoriei ( nr. 174) | Femei, femei, femei — / 19,30. ) tv 18.00 — Deschiderea emisiunii 18.20 — Pro sau contra ? — Emi­siune de dezbateri pen­tru tineret 18.50 — Un interpret îndrăgit al cîntecului maramureșean — Nicolae Sabău 19.08 — Telejurnalul de seară — Agenda politică. 19.30 — Actualitatea economică. 20.00 — Roman foileton „La răs­cruce de vînturi“ (IV) „Ultima răzbunare** (sfîr­­șitul serialului). 20.45 — Enigma statuii. Redactor A. Buhoiu. 21.19 — Publicitate — Desene a­­nimate. 21.30 — Reflector — telefoileton cotidian 21.40 — „Steaua fără nume* — emisiune-concurs de mu­zică ușoară — Prezintă Dan Deșliu. 22.30 — Telejurnalul de noapte. 22.45 — Scena . Emisiune de ac­tualitate și critică tea­trală. 23.10 — închiderea emisiunii. Formarea conştiinţei socialiste a tineretului ! * (Urmare din pag. I) tică se observă anumite inconsecvenţe. Există pro­fesori care manifestă o preocupare intensă pentru transmiterea unui volum amplu de cunoştinţe, utili­zarea unei game variate de modalităţi pedagogice, atunci cînd e vorba de par­tea istorică a acestor dis­cipline, dar nu-şi reliefează tot atit de evident măies­tria profesorală atunci cînd trebuie să prezinte elevi­lor capitolele noi, contem­porane ale acestor disci­pline, aspectele vieţii de azi ale patriei şi poporului nostru , expunerile unor a­­semenea profesori devin mai telegrafice, mai su­mare, mai aride tocmai în legătură cu fenomene şi noţiuni care privesc rea­lităţile social-politice, care deţin tocmai elemente pro­pice dezbaterilor deschise eficiente de etică socialis­tă, de educaţie comunistă, de angajare patriotică a tineretului în viaţa socială Fără îndoială că toate a­­cele exemple privind dez­voltarea econom­ei, înflori­rea ştiinţei şi tehnicii ro­mâneşti, organic integrate lecţiilor, pot constitui fac­tori puternici în conturarea conştiinţei patriotice a ti­neretului, a mîndriei pen­tru afirmarea internaţio­nală a talentului creator al poporului nostru, în stimu­larea dorinţei de a deveni continuatorii efortului po­porului de edificare a so­cialismului ce se desfăşoară în prezent in ţara noastră. Trebuie lucid înţeles ca numai trecînd dincolo de expunerea unor teze şi principii generale, numai relevînd convingător elevi­lor principiile politicii par­tidului nostru, efortul ge­neral pentru construirea u­­nei vieţi noi, bazate pe o economie modernă, locul şi rolul tineretului in acest p­roces constructiv vom iz­­uti să dăm procesului de învăţămînt finalitatea edu­cativă pe care o poate a­­vea. Desigur că realizarea unor asemenea cerinţe, care determină nu numai îmbogăţirea valenţelor e­­ducative ale lecţiilor, ci şi sporirea valorii lor instruc­tive de informare şi for­mare cultural-ştiinţifică, solicită eforturi sporite din partea cadrelor didactice pentru îmbogăţirea pregăti­rii lor politice şi profesio­nale. S-a discutat şi se discută încă mult despre rolul o­­rei de dirigenţie în con­textul activităţii de educare comunistă a elevilor Cu toate aceste strădanii, a pu­blicării unor studii şi in­strucţiuni în această direc­ţie se mai constată că la orele de dirigenţie, se aleg uneori teme nead­ecvate in­dividualităţii colectivului de elevi ai clasei, sau şi mai mult, ele sunt trans­formate în simple ore de „muştruluială“ a elevilor, fără să mai vorbim de ca­zul cind ele devin anexe ale orelor de specialitate ale profesorului diriginte Dupâ părerea mea, în fie­care şcoală e necesar să se ■ reanalizeze tematica orelor de dirigenţie şi să se asi­gure — acolo unde se do­vedeşte necesar — reaşeza­rea dezbaterilor accesibile şi convingătoare, pe teme politice, etice la locul ce li se cuvine in ansamblul activităţii profesorilor diri­­ginţi. Făcînd mai mult a­­pel la potenţialul clasei, la cunoştinţele elevilor şi în special la preocupările pentru care ei manifestă interes, se va reuşi să se desăvîrşească educaţia co­munistă a tineretului şco­lar, care constituie în fond înalta menire socială a şco­lii. Va fi în folosul educă­rii tinerilor ca buni patri­oţi, vrednici cetăţeni ai patriei noastre socialiste, dacă în anii de şcoală — la orele de dirigenţie şi nu numai cu prilejul lor — e­­levii vor fi edificaţi temei­nic cu privire la calitatea de cetăţean al patriei so­cialiste, drepturile şi Înda­toririle ce decurg din a­­ceasta, ţelurile concrete de azi şi de mîine ale politicii partidului nostru. Bineînţeles, Înaltele ce­rinţe pe care partidul, so­cietatea noastră socialistă le pun în faţa şcolii, ca principal factor educativ al tineretului, impun şi valo­rificarea în mai mare mă­sură — în scopul formării conştiinţei socialiste a a­­cestuia — a multiplelor forme de activitate extra­­şcolară existente azi. Ast­fel, este de dorit, de exem­plu, orientarea mai fermă a cenaclurilor şcolare către o tematică în stare să o­­glindească artistic marea varietate a frumuseţilor şi bogăţiilor patriei, munca eroică a constructorilor so­cialismului. Anual, zeci şi zeci de elevi străbat in excursii meleagurile pa­triei. Trecînd peste fap­tul că nu această ac­ţiune este încă foarte mult loc pentru mai bine, aş vrea să remarc că im­presiile culese în excursiile pe meleagurile patriei ar trebui să constituie mai frecvent punctul de pornire al unor manifestări de e­­ducare patriotică Altmin­teri, fotografiile şi aminti­rile pline de prospeţime culese în asemenea ocazii vor deveni simple piese de album. Şi încă un fapt. Informa­rea politică a elevilor asu­pra evenimentelor interne şi internaţionale actuale, completînd pregătirea ele­vilor din orele de ştiinţe sociale prin date şi eveni­mente la zi, prezintă incon­testabil o latură importantă a educaţiei comuniste a e­­levilor. Această acţiune trebuie sprijinită de acum înainte mai substanţial Prezenţa cadrelor didacti­ce de prestigiu la unele manifestări iniţiate de or­ganizaţiile de tineret, parti­ciparea lor la dezbateri preocuparea de a răspun­de cu competenţă şi tact la întrebări de viaţă şi de ori­entare profesională şi soci­ală vor determina, fără în­doială, creşterea posibili­tăţilor de influenţare edu­cativă a tineretului. Organizaţiile de partid din şcoli, în lumina atri­buţiilor noi şi pline de răs­pundere ce le-au fost con­ferite prin hotărîrile Con­gresului al X-lea al par­tidului, dispun de toate condiţiile pentru a impulsi­ona pe coordonate noi, mai înalte, munca de educare politico-cetăţenească a ele­vilor. SCl NT El A - luni 1 decembrie 1969 Din sumarul revistei „LUPTA DE CLASA“ Nr. 11/1969 • „Preocupări actuale ale partidului nostru în domeniul acti­vităţii ideologice“, de PAUL NICULESCU-MIZIL • „Centralele industriale în sistemul de conducere a econo­miei naţionale“, de COSTIN MURGESCU • „Informare, dialog, controversă“, de PAVEL APOSTOL • Sociologia cunoaşterii — curent şi disciplină sociologică, de ELENA POPOVICI • Revista publică în continuare puncte de vedere exprimate la Secţia de socialism ştiinţific şi la Secţia problemele activi­tăţii educative în cadrul seminarului care a avut loc re­cent cu tema: „Sarcinile ce revin catedrelor de ştiinţe so­ciale în activitatea didactică-educativă şi de cercetare“. Pagină de glorie şi împlinire a istoriei noastre naţionale (Urmare din pag. Is­toriei naţionale a prilejuit o puter­nică manifestare a voinţei de a se uni intr-un singur stat al românilor dintr-o parte şi dintr-alta a Carpaţi­­lor. Numai împrejurările istorice vi­trege au împiedicat atunci realizarea acestui dezi­derat. In conştiinţa po­porului a rămas însă clară ideea că unirea din 1859 era doar parţială, in­completă, că ea trebuia încununată prin unirea Transilvaniei cu Româ­nia. Solidaritatea şi năzuinţele co­mune ale întregii populaţii româneşti aveau să-şi găsească o puternică ilus­trare în timpul războiului de inde­pendenţă din 1877, cînd numeroşi ro­mâni din Transilvania au trecut gra­niţa spre a se înrola ca voluntari în armata română, animaţi de speranţa că odată cucerită independenţa, vor putea porni, împreună cu fraţii lor, spre împlinirea idealului naţional. Clipa unirii celei mari şi totale a sosit la sfîrşitul primului război mon­dial, cînd în condiţiile favorabile create ca urmare a năprazn­icei lovi­turi date sistemului mondial al im­perialismului prin victoria Marii Re­voluţii Socialiste din Octombrie — ea însăşi un însufleţitor apel la lupta pentru înfăptuirea năzuinţelor de li­bertate a popoarelor — a sfărâmării imperiului habsburgic, poporul român a reuşit să-şi impună voinţa. Caracteristica fundamentală a lup­tei pentru eliberarea Transilvaniei de sub jugul habsburgic şi înfăptuirea unităţii statale a fost largul ei carac­­ter de masă, faptul că a antrenat muncitorimea, ţărănimea, intelectua­litatea, cercurile înaintate ale bur­gheziei, principalele clase şi pături ale societăţii Crearea consiliilor şi gărzilor naţionale în toate judeţele, oraşele şi comunele Transilvaniei, su­tele de mii de semnături care au în­tărit mandatul Încredinţat celor 1228 de delegaţi la marea adunare de la Alba Iulia, prezenţa la această Adu­nare a peste 100 000 de oameni ve­niţi din toate ţinuturile transilvănene, manifestările de solidaritate organi­zate de masele populare din celelalte provincii româneşti atestă că unirea Transilvaniei cu România n-a fost actul cîtorva persoane sau grupuri izolate, ci opera întregului nostru po­por, a întregii noastre naţiuni. Se cuvine să relevăm rolul deose­bit de activ pe care le-au avut în lupta pentru unire proletariatul, miş­carea muncitorească şi socialistă. Despre aceasta vorbesc puternicele acţiuni greviste şi demonstraţii poli­tice, activitatea intensă a consiliilor muncitoreşti, care au preluat condu­cerea unor centre transilvănene din mîinile autorităţilor habsburgice, precum şi însuşi faptul că în cadrul Consiliului Naţional Român, organul conducător al luptei pentru unire în Transilvania, jumătate din membrii erau reprezentanţi ai mişcării socia­liste. Rolul de seamă al proletariatu­lui, al maselor populare în făurirea unirii şi-a găsit o vie reflectare în programul politic al acesteia; după cum se ştie, in Declaraţia de la Alba Iulia au fost incluse, alături de dezi­deratul fundamental al Unirii cu România, o serie de prevederi cu ca­racter profund democratic, exprimind năzuinţele maselor ■ reforma agrară radicală, vot obştesc direct, egal şi secret, libertatea de organizare şi de întrunire, libertatea presei, libertatea deplină şi egalitatea pentru naţiona­lităţile conlocuitoare. Astfel frămîn­­tările sociale ale muncitorimii şi ţă­rănimii nu numai că nu au fost izo­late de lupta de eliberare naţională, dar s-au îmbinat organic cu aceasta şi au contribuit la intensificarea ei Consecinţă firească a unui Îndelun­gat proces istoric şi Împlinind O as­piraţie fierbinte a poporului român, unirea Transilvaniei cu România a în­tin­git pozitiv întreaga evoluţie ul­terioară a ţării. Principala importan­ţă a acestui act rezidă in faptul că el a lichidat unul din marile obstacole in calea­ progresului poporului român, a creat cadrul propice pentru înmă­­nuncherea şi afirmarea tuturor ener­giilor naţiunii. Consecinţe dintre cele mai impor­tante a avut Unirea în viaţa econo­mică. Lărgirea pieţei interne, in­tensificarea schimburilor au consti­tuit un puternic stimulent pentru dezvoltarea forţelor de producţie, pentru avîntul economic general. Deosebit de semnificativ pentru in­fluenţa pozitivă a Unirii este Însuşi progresul pe care l-a cunoscut Tran­silvania Intr-o culegere de studii Întitulată­­semnificativ „Metamorphosis Tran­­sylvaniae, 1918—1936“ publicată la Cluj în 1937 de un numeros grup de publicişti maghiari, se face o amplă trecere in revistă a dezvoltării ma­teriale şi spirituale a Transilvaniei după 1918, ajungîndu-se la concluzii dintre cele mai edificatoare. Astfel Gaal Gabor, conducătorul revistei marxiste de cultură „Korunk" din Cluj, arăta In mod plastic că Înaintea Unirii, Transilvania a fost o „regiune mucegăită şi închisă, oropsită de Dumnezeu, ţinut al staţiilor finale de cale ferată, unde cursul vieţii era molcom, imbrcsit, timorat, lipsit de iniţiative, o colonie economică şi spi­rituală“, cu viaţa tipică de provincie îndepărtată... „Dar schimbarea puterii (1918 — n.n.) a prefăcut totul din­­tr-odată“. Cu toate progresele amintite, totuşi, faptul că unirea s-a realizat in con­diţiile dominaţiei claselor exploata­toare, care au folosit-o pentru a-şi consolida poziţiile şi a intensifica ex­ploatarea celor ce muncesc, a împie­dicat rezolvarea marilor probleme ale dezvoltării societăţii noastre. In aceste Împrejurări, s-au admneit continuu contradicţiile orânduirii bur­­ghezo-moşiereşti. întreaga perioadă interbelică a fost jalonată de nenu­mărate bătălii de clasă purtate de masele muncitoare, în frunte cu pro­letariatul, Împotriva exploatării, a dominaţiei capitalului străin, pentru dreptate socială şi independenţă na­ţională. Forţele clasei muncitoare, ale miş­cării muncitoreşti revoluţionare cres­cuseră mult ca rezultat al unirii Pen­tru Înţelegerea rolului pe care l-a avut unirea In crearea unor condiţii superioare de desfăşurare a activită­ţii şi luptei forţelor Revoluţionare, este suficient să amintim că primul partid politic care s-a organizat după Unire pe întreaga ţară a fost tocmai partidul socialist. Transformarea partidului socialist in partid comu­nist, ca rezultat al clarificărilor po­litice și ideologice din mișcarea mun­citorească in focul marilor lupte de clasă din perioada 1918—1920, a în­semnat un important salt calitativ in dezvoltarea acesteia, a marcat ridi­carea luptei revoluţionare din Româ­nia pe o treaptă superioară Exponent fidel al Intereselor clasei muncitoare, ale Întregului popor muncitor, partidul comunist a orga­nizat şi mobilizat clasa muncitoare, ţărănimea, masele largi ale oameni­lor muncii, fără deosebire de naţio­nalitate, la lupta împotriva exploa­tării şi asupririi, pentru drepturi şi libertăţi democratice, pentru apăra­rea independenţei şi suveranităţii României, împotriva fascismului şi războiului, pentru o viaţă mai bună, pentru socialism. Înscriind, prin ac­tivitatea sa, pagini nepieritoare de eroism şi abnegaţie revoluţionară in analele istoriei patriei. De lupta par­tidului este legată victoria insurecţiei armate din august 1944, care a inau­gurat o nouă epocă în istoria Româ­niei. Sub conducerea P.C.R au fost a­­sigurate desfăşurarea victorioasă a revoluţiei populare, răsturnarea de la clima ţării a claselor exploatatoare şi trecerea Întregii puteri în mîinile clasei muncitoare aliate cu ţărăni­mea, Înfăptuirea unor transformări radicale în sinul societăţii româneşti, Încununate de făurirea societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. Realităţile sociale de azi ale ţârii Întruchipează împlinirea şi depăşirea celor mai m­ulte năzuinţe ale Înain­taşilor, a idealurilor scumpe de li­bertate socială şi naţională, care au Însufleţit lupta a nenumărate gene­raţii. Una din marile Cuceriri ale orln­duirii noastre este soluţionarea pro­blemei naţionale, pe baza politicii marxist-leniniste a partidului comu­nist. In­ anii puterii populare au fost lichidate orice discriminări de ordin naţional, fiecare cetăţean al ţării — fie el român, maghiar, german — bucurindu-se de aceleaşi drepturi, de aceleaşi posibilităţi de a se afirma şi promova în viaţa economică, politică, socială sau culturală. Pe această te­melie, legăturile dintre oamenii muncii români, maghiari, germani, care de veacuri trăiesc şi muncesc alături pe meleagurile patriei noastre s-au dezvoltat intr-o Indestructibilă frăţie. Ca rezultat al tuturor transformă­rilor economice, sociale, politice pe­trecute in societatea noastră, unita­tea statală, făurită acum 51 de arii, s-a ridicat pe o treaptă superioară, aceea a comunităţii reale de interese a tuturor claselor şi păturilor sociale, strans unite în jurul partidului, a unităţii moral-politice a poporului. Această unitate reprezintă o uriaşă forţă motrice a progresului material şi spiritual al României noi, li dă po­sibilitate poporului nostru să Înain­teze sigur spre Împlinirea ţelurilor şi aspiraţiilor lui, să-şi apere şi să-şi dezvolte marile lui cuceriri La 51 de ani de la făurirea statului naţional unitar, toţi factorii de pro­gres pulsează viguros in ţara noastră. In frunte cu incercata sa călăuză, Partidul Comunist Român, poporul îşi consacră forţele Înfăptuirii măre­­ţului program de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate ela­borat de Congresul al X-lea, pentru a ridica România pe trepte tot mai înalte ale progresului şi civilizaţiei socialiste.

Next