Scînteia, februarie 1970 (Anul 39, nr. 8324-8351)
1970-02-14 / nr. 8337
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8337 Sîmbătă 14 februarie 1970 8 PAGINI — 40 BANI CU UN EFORT SUSŢINUT SĂ URGENTĂM PUNEREA IN FUNCŢIUNE A CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE RESTANTE! Comunicatul cu privire la îndeplinirea planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale pe anul 1969 precizează că potenţialul industrial al ţării a crescut considerabil anul trecut prin intrarea în exploatare a unui volum de fonduri fixe în valoare de aproape 57 miliarde lei, cu 14,2 la sută mai mult dorit în anul precedent. El relevă, totodată, faptul că planul departamental de punere în funcţiune a fondurilor fixe nu a fost integral îndeplinit 40 de capacităţi de producţie din industria chimică, industria alimentară şi uşoară, industria construcţiilor de maşini, industria lemnului şi din agricultură nu au fost conectate — la termenele planificate — în circuitul economiei naţionale. Trei dintre aceste capacităţi de producţie nedate în exploatare pînă la sfîrşitul anului trecut — Fabrica de osii şi boghiuri din Balş, secţia de elemente sudate din cadrul uzinei „Electroputere“ şi Fabrica de produse lactate, ambele din Craiova — au făcut obiectul anchetei de faţă. Trecînd deliberat peste cauzele, mai vechi sau mai noi, care au determinat eminarea punerii lor în funp■“ţîdîie-' cu 'convingerea ’că o dată consumate faptele orice discuţii în acest sens ar fi o pierdere de timp — am plasat investigaţia în perspectivă săptămînilor care urmează, încercind să obţinem răspunsuri cit mai clare la cîteva întrebări : Ce probleme esenţiale condiţionează punerea în funcţiune a acestor capacităţi restante ? Care sînt factorii direct răspunzători de soluţionarea acestor probleme ? Cînd vor fi create condiţiile tehnice şi materiale pentru începerea fabricaţiei ? Dincolo de problemele specifice ce le ridică fiecare obiectiv în parte am reţinut ca o trăsătură comună faptul că, în momentul de faţă, execuţia celor trei obiective şi capacităţi restante a atins un stadiu foarte avansat. Fabrica de osii şi boghiuri din Balş, bunăoară, unde ne-am deplasat mai întîi, se afla la sfîrşitul lunii ianuarie a. c. în pragul probelor tehnologice. — La linia de roţi,' utilajelor principale, ca şi instalaţiilor de legătură dintre ele li s-a efectuat rodajul mecanic, urmînd ca în zilele urmă- toare să abordăm probele ,,la cald" — ne-a explicat ing. Teodor Iercan, directorul noii unităţi. La linia de osii au fost puse în funcţiune ferăstraiele de debitat brame, a fost probat „la rece“ transportorul de osii forjate şi se lucrează intens la reglarea preselor şi maşinilor de rectificat. Pînă la sfîrşitul lunii februarie socotim că vom putea începe şi aici probele „la cald“. — Cînd va avea Ioc punerea efectivă în funcţiune a fabricii ? — Cel mai tîrziu pînă la 31 martie a. c., bineînţeles, dacă reuşim pînă atunci să rezolvăm problema şutajului şi încă alte cîteva chestiuni. Este întemeiată îngrijorarea directorului fabricii faţă de întîrzierea în care se află execuţia dispozitivului pentru şutatul lingourilor ; fără acest dispozitiv, punerea în funcţiune a fabricii este de neconceput. E drept, la Fabrica de maşini-unelte şi agregate din Capitală, care are sarcina să execute acest dispozitiv, se fac de cîtva timp probe şi experimentări, dar omologarea lui întîrzie. Nici un motiv nu mai poate fi luat în discuţie pentru amînarea în continuare a livrării acestui dispozitiv. Dacă conducerea fabricii bucureştene şi-a asumat o obligaţie contractuală, atunci ea trebuie să şi-o onoreze cît mai repede ! Tot către furnizorii de utilaje îşi îndreaptă în aceste zile cererile insistente şi conducerea Combinatului pentru industrie alimentară Dolj, beneficiarul noii fabrici de produse lactate de la Craiova. Una din principalele capacităţi ale acestei fabrici — linia de îmbuteliere şi spălare a sticlelor şi borcanelor — trebuia să intre în funcţiune încă din luna noiembrie anul trecut. Deşi a existat o oarecare întîrziere în executarea construcţiilor şi montarea utilajelor, această secţii ar fi putut intra de mult în funcţiune dacă maşinile de spălat sticle şi borcane şi linia de îmbuteliere ar fi fost puse la punct —ne-a spus ing. Doru Stancu, şeful serviciului mecano-energetic al fabricii. De mai bine de o lună se învîrtesc pe lîngă aceste utilaje cîţiva muncitori de la „Tehnofrig“ Cluj — uzina care le-a executat — şi nu reuşesc să le găsească remediul. Ioan ERHAN (Continuare in pag. a IlI-a) LA UN RESTAURANT CA Şl LA ALTUL LA UN BUFET CA Şl LA TOATE Crema aceasta de cartofi, care se clatină în farfuria din faţa mea, n-are nici un fel de gust. — De ce faceţi asemenea preparate ? — i-am Întrebat pe cîţiva şefi de mari restaurante din Bucureşti. Cel ,de la „Gambrinus“ spunea ceva în legătură cu calitatea cartofilor (! ?), deşi „casa“ nu ţinea în ziua aceea creme ori supe care să aibă la bază cartofii. Pe scurt, ca să facă faţă „onorabilă" diversificării, unii şefi de localuri şi bucătarii lor au scos la iveală şi nişte feluri de bucate, preparate de formă, parcă fără intenţia de a le vinde vreodată. Şi nu acesta ci altul este rostul diversificării preparatelor în alimentaţia publică. Nu era nevoie de „umplutură“, ci de mîncăruri pe care omul să le mănînce cu plăcere. O să revenim mai jos şi mai pe larg asupra acestor considerente. Diversificarea alimentaţiei publice — e unanim recunoscut — are cel puţin două principale scopuri : restaurantele să fie capabile să răspundă gusturilor, diferite ale consumatorilor, deci să ofere o gamă largă de preparate culinare, să-şi atragă astfel clienţii, iar pe această bază să devină din ce în ce mai rentabile. Dar tocmai cînd unele fapte vin să arate că lucrurile încep să se urnească, dintr-o dată apar alte elemente, care demonstrează contrariul ! Un fapt pozitiv, de pildă, care s-a bucurat de aprecierea cuvenită, s-a petrecut cu vreo două luni in urmă. Resortul de specialitate al Ministerului Comerţului Interior a organizat atunci o foarte interesantă expoziţie de preparate culinare. Au fost prezentate vreo 80 de sortimente. Predominau cele realizate din legume. Ciţi nu şi-au dat seama cu acel prilej de marile rezerve nefolosite ale bucătăriei româneşti ! Iată cîteva din nenumăratele exemple, care arată că acolo unde există oameni cu simţ de răspundere şi respect pentru meserie, lucrurile au căpătat o altă înfăţişare. Am constatat acest fapt la pensiunea „Bulevard“, la restaurantul „Orizont“ şi la multe alte localuri. La „Bulevard“ se găsesc zilnic trei feluri de supe. Le-am gustat. Un deliciu ! „Supa de fidea — ne spunea responsabilul — concurează cu succes ciorba de perişoare“. Dar expoziţia a fost, a trecut. Mai departe ? Şi-a atins scopul, a ciştigat în dinamism diversificarea ? Intr-un articol precedent („Ce-au făcut bucătarii cu circulara ministerului“ — „Scînteia“ nr. 8299) subliniam că diversificarea nu trebuie privită ca o acţiune de campanie. Dimpotrivă, alimentaţia publică e datoare să se mlădie mereu după cerinţele şi preferinţele consumatorilor. Acesta îi este rostul, raţiunea de a ,fi. Cum spuneam insă, realitatea, constatată nu numai de noi, ci şi de organele de control ale M.C.I., e aceea că, pe ansamblu, acţiunea în discuţie trenează. Intri chiar în cele mai mari localuri din ţară (restaurante cu largi posibilităţi de aprovizionare, de preparare şi deservire) şi în multe cazuri totul se prezintă ca la „Gambrinus“ , sortiment sărăcăcios, iar „noile“ preparate. Gh. GRAURE (Continuare in pag. all-a) LA GALAȚI A ÎNCEPUT CAMPIONAT DE HOCHEI PE GH (grupa C) (REZULTATE $I AMĂNUNTE IN PAGINA A Vll-a) IN ZIARUL DE AZI: • CE I SE OFERĂ BUCUREȘTEANULUI PENTRU TIMPUL SĂU LIBER? • LEGĂTURA TRAINICĂ CU PĂMÎNTUL PE CARE-L LUCREAZĂ DETERMINA REZULTATELE MUNCII MECANIZATORULUI • A BATE CU FOLOS DRUMUL CĂMINULUI CULTURAL FEBRUARIE 1945 Zile fierbinţi _________________________ * în bătălia pentru cucerirea puterii Acum 23 de ani, în februarie—martie, oamenii muncii de la oraşe şi sate, la chemarea partidului comunist, se aflau angajaţi intr-o Înflăcărată activitate politică, intr-o înverşunată luptă împotriva claselor exploatatoare, pentru instaurarea unui guvern democratic, capabil să-l reprezinte şi să înfăptuiască programul însufleţitor al revoluţiei populare. Stau mărturie acelor vremi de neuitat, ca o lecţie mereu vie de istorie, numeroasele exponate aflate in Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, intr-o sală special destinată evocării evenimentelor din februarie—martie 1945 (fotografia de mai jos). CITIŢI ÎN PAGINA A V-At DOCUMENTAR de Mihnea Gheorghiu DIN VARA PÎNĂ ÎN PRIMĂVARĂ de Ion Bănuța CUVÎNTUL VIBRANT AL UNUI MANIFEST de Petru Vintila >V\AAAAAAAA/V\A/\AAAAAAAAAA/W\AA/VSAAAA^, BIOGRAFII OPTIMISTE Pentru cei ce cunosc întreprinderea „Libertatea“, una dintre emblemele de tradiţie şi prestigiu cuprinse in zona industrială a oraşului de pe malurile Cibinului, corpul de clădire „I“ este echivalent cu vestiarul , toate garderobele din secţii au fost centralizate aici. Oamenii vin, işi schimbă hainele de stradă cu hainele de lucru şi se îndreaptă apoi, radial, către toate secţiile fabricii. Simbolic parcă, la parterul aceleiaşi clădiri a fost instalat laboratorul. Deci , ştiinţa intră şi ea pe poarta întreprinderii, se îmbracă şi ea în haine de lucru şi păşeşte in halele de producţie. Un sincronism perfect, firesc, cotidian. Ştiinţa a devenit un instrument de lucru, istoria bătăliilor purtate aici pentru fiecare tonă de fire, pentru fiecare metru pătrat de stofă peste plan este, de fapt, istoria pătrunderii ştiinţei şi tehnicii celei mai avansate pe porţile întreprinderii. Vechea fabrică de postav, fondată in 1850, prezenta in ajunul aniversării unui secol de existentă serioase carenţe in ceea ce priveşte gradul de inzestrare tehnică, nivelul de calificare al oamenilor. Un singur amănunt: în 1948, din 571 angajaţi, ciţi număra colectivul întreprinderii, nici unul nu avea studii superioare. Saltul in contemporaneitate urma să fie înregistrat atit in biografia unităţii, cit şi in biografiile oamenilor săi. Premisa lui — uriaşa descătuşare de forţe pe care o aduceau anii construcţiei socialiste. Acumulări succesive, căutări febrile, tatonări — sunt anii modernizării utilajelor, mecanizării complete a procesului de producţie ; „anii dubli“, după cum se exprima unul din inginerii fabricii. Producţia se cerea urmată la zi, ştiinţa, la seral. — Anul 1966 are pentru colectivul nostru o deosebită semnificaţie — ne-a declarat tovarăşul Ioan Munteanu, inginerul şef al fabricii. De fapt, ar fi trebuit ca acum să vă dau o cifră — cifra investiţiilor care au fixat definitiv unitatea printre marile producătoare de stofe fine din ţară şi din Europa. Am să o fac mai tirziu. De ce ? Pentru că mai înainte de semnificaţia ei concretă, materială, cifra aceasta a avut pentru noi o semnificaţie etică : prin ea a fost recunoscută capacitatea colectivului fabricii de a ţine pasul cu realizările la zi pe plan mondial, au fost stimulate rezervele umane de care dispunem. Şi acum cifra: 112 milioane lei. Aceasta e suma investiţiilor care au transformat complet fabrica noastră. Pe strada Tîrgul Finului, la nr. 12, plăcuţa cu numele întreprinderii a fost de curind fixată in zidăria unei noi clădiri. Totul este aici de o noutate frapantă — halele de producţie şi utilajele, aparatele de măsură, formele de organizare şi, mai ales, problemele care îi preocupă pe oameni. La vechea suprafaţă productivă s-au adăugat in ultimii trei ani alţi peste 7000 de metri pătraţi. S-a putut obţine astfel cursivitatea firească a unui proces tehnologic modern, cu garanţia unei eficienţe economice mult sporite. Să urmărim consecinţele sporului de capacitate şi tehnicitate de care a beneficiat, in aceşti ultimi ani, „Libertatea“ . In anul 1948 aici se fabricau 53 tone de fire şi 340 000 metri pătraţi de ţesături. In anul 1968, această producţie se realiza în numai 19 zile. Anul investiţiei — cum a fost botezat 1966 — a marcat aici, la „Libertatea", şi un alt eveniment: producerea unor noi sortimente din fire fine de lină. Fabrica realizează astăzi un număr de 20 de articole — stofe pentru costume bărbăteşti, stofe de rochii, stofe mai uşoare (şi cu un preţ de cost mai redus) pentru costume de copii şi adolescenţi, materiale rezistente la intemperii. Anul acesta ele vor fi create in peste 200 de desene şi aproximativ 600 de poziţii coloristice. Aceste cifre, şi altele, consemnează transformările petrecute in viaţa fabricii. Dar, care au fost, in tot acest timp, mutaţiile petrecute în destinul oamenilor ? Discutăm cu tovarăşa Maria Soaita, preşedinta comitetului sindicatului din întreprindere şi, totodată, preşedinta comitetului de femei din municipiul Sibiu. Îmi este greu să aleg din biografiile oamenilor pe care ii cunosc pe cea mai semnificativă. De aceea mă voi opri asupra unei sinteze , mulţi dintre tinerii muncitori din anii '50 au urmat şcoala serală, facultatea, apoi s-au întors Titus ANDREI (Continuare In pag. a Vil-a) Absenţe in catalogul cărţii universitare Modernizareaînvăţămîntului superior presupune, incontestabil, şi perfecţionarea sistemului informaţional, a mijloacelor de transmitere a cunoştinţelor aflate la dispoziţia studenţilor, între care tipărirea şi multiplicarea manualelor şi cursurilor universitare au un rol bine definit. Fără îndoială că în momentul de faţă, datorită unei susţinute activităţi editoriale pe plan central şi local, la îndemîna studenţilor se află o însemnată literatură didactică universitară, tratate şi alte lucrări apărute de-a lungul anilor. Astfel, în ultimii 3 ani, Editura didactică şi pedagogică a tipărit 397 de titluri, iar în momentul de faţă se pregătesc 131 de lucrări care vor vedea lumina tiparului în acest an. Statisticile consemnează în ansamblu şi o dinamică ascendentă a multiplicării cursurilor pe plan local, îndicînd o tendinţă de creştere a interesului pentru această formă operativă şi economicoasă : in anul 1967 s-au editat 401 titluri, 587 in 1968, 753 în 1969, iar planul pe anul în curs prevede multiplicarea a peste 1 100 de titluri. Cu toate acestea, in prezent există încă numeroase discipline pentru care studenţii diferitelor facultăţi nu dispun de manuale şi cursuri. Situaţia este agravată şi de faptul că o serie de discipline declarate de Ministerul învăţămîntului „acoperite" cu manuale nu pot fi socotite ca atare intrucit in realitate e vorba fie de cursuri apărute de mai mulţi ani şi, evident, epuizate, fie de manuale existente in biblioteci, uneori în număr insuficient, cu pagini lipsă, adesea ilizibile şi de aceea greu de consultat. Iată doar cîteva exemple edificatoare : la Facultatea de construcţii a Institutului politehnic din Iaşi din 24 discipline predate doar 15 sunt acoperite cu manuale editate intre 1961—1969. O situaţie asemănătoare există şi la Facultatea de chimie industrială a aceluiaşi institut, unde din cele 44 discipline predate numai 16 au cursuri litografiate sau tipărite între anii 1953 şi 1969. La Institutul politehnic din Cluj situaţia pare să fie mai bună : din 129 discipline numai 5 nu au cursuri. Dar cele existente fiind editate între anii 1950—1960 nu se mai găsesc in librării şi standuri. Pentru a înlătura aceste neajunsuri, în ultimii ani, Ministerul Invăţămîntului a adoptat judicioasa măsură de a înzestra principalele instituţii de învăţămînt superior cu mijloace de multiplicare a cursurilor. Ca urmare, Universitatea din Bucureşti, bunăoară, a reuşit să editeze 124 de volume în 1969, iar pentru anul în curs sunt prevăzute 210 titluri. La A.S.E., prin multiplicarea celor 116 titluri, prevăzute pentru 1970, vor fi acoperite toate disciplinele. — După Înfiinţarea centrelor de multiplicat, editura lucrează în condiţii noi — ne spune dr. Emil Bâldescu, directorul Editurii didactice și pedagogice. Pe măsură ce tot mai multe cursuri vor apărea pe plan local, există perspectiva de a se face o selectare riguroasă a lucrărilor cu Lucian CIUBOTARU (Continuare in pag. a IV-a) „Muntenia“ in prima cursă Februarie. Dunărea e limpede şi navigaţia se desfăşoară normal. Ne aflăm la bordul „Munteniei“, care a părăsit de curînd Şantierele navale Olteniţa, şi acum, cu pasageri la bord, navighează în prima Sa cursă programată. Discutăm cu ing. Sergiu Filipescu, din Direcţia generală a navigaţiei civile, conducătorul grupului de proiectanţi care au întocmit proiectul iniţial al vasului. Este o navă cu performanţe de confort şi de viteză superioare. Nava austriacă „Voralberg“, preciza inginerul, parcurge 30,2 km pe oră . „Muntenia“ a realizat 31,2 km pe oră, cu 85 la sută din puterea motoarelor principale. — Alte caracteristici ? — Capacitatea este de 600 persoane, lungimea — 61,5 m, lăţimea 11,3 m ; distanţa Galaţi-Brăila (amonte) o parcurge în 45 minute, iar în aval doar în 30 minute. Se pot face 6 curse pe zi. Vizităm nava, cunoaştem pe tov. Eugen Negoiţă, căpitanul ei, admirăm confortul din cele 4 saloane, din sala de bar cu 100 de locuri, din cabinele marinarilor. Şeful mecanic, Iuseim Mustafa, urmăreşte funcţionarea tuturor agregatelor din sala maşinilor. Două motoare principale (produse de uzinele „23 August“ din Bucureşti) cu două linii de axe şi două elice, imprimă navei viteza de care aminteam. Ing. Sergiu Filipescu ne relata că, pe baza aceluiaşi proiect, se vor mai construi încă 4 nave, care vor intra în dotarea flotei noastre fluviale. Două din ele vor fi lansate la apă în acest an. N. Gr. MARASANU corespondentul „Scînteii* PAGINA A VIA REPORTAJ PE GLOB Telegramă CONGRESULUI EXTRAORDINARAL PARTIDULUI COMUNIST FINLANDEZ HELSINKI Dragi tovarăşi, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă adresează dumneavoastră, delegaţi la Congresul extraordinar al Partidului Comunist Finlandez, întregului partid, clasei muncitoare şi poporului finlandez un cald salut frăţesc. Vă urăm succes deplin în desfăşurarea lucrărilor Congresului, în eforturile ce le întreprindeţi pentru refacerea unităţii partidului, în lupta dumneavoastră pentru triumful nobilelor ţeluri ale păcii, democraţiei şi socialismului. Subliniind relaţiile tovărăşeşti statornicite între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Finlandez pe baza principiilor marxismului şi internaţionalismului proletar, ne exprimăm convingerea că ele se vor dezvolta continuu în interesul întăririi prieteniei dintre cele două partide şi popoare ale noastre, al cauzei unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN