Scînteia, martie 1970 (Anul 39, nr. 8352-8382)
1970-03-01 / nr. 8352
SCINTEIA — duminică 1 martie 1970 pagina economică nu—HT I TU' I II— Ml I IU— imn li Uliu immni— m I» iiinin «Uliii! »winmi«iai——11—mimiiiii mim —n ■ ■■im. , , ■ —-—-————————" (Urmare din pag. I) cursul trimestrului trei au fost livrate cu întîrzieri de 1—3 luni, față de termenele planificate, 6 electropompe. Datorită acestor cauze nu au putut fi executate şi puse în funcţiune amenajările pentru irigaţii din sistemele Pietroiu-Ştefan cel Mare, Valea Carasu şi Gălăţui- Călăraşi. S-au înregistrat, de asemenea, întîrzieri în livrarea de către unităţile Ministerului Industriei Materialelor de Construcţii a conductelor de azbociment. De la o restanţă de 118 km conducte la 30 iunie, ea a crescut la 129 km la 30 noiembrie 1969. Ţinîndu-se seama de marea importanţă pe care o prezintă pentru agricultură, pentru economia ţării, în general, darea la tmp în funcţiune a sistemelor de irigaţii este necesar ca toate Întreprinderile care livrează utilaje pentru aceste sisteme să facă un efort în vederea producerii lor la timp. Facem acest apel, deoarece, aşa cum se susţine la Departamentul îmbunătăţirilor funciare nici pentru acest an nu este corelată livrarea utilajului tehnologic şi a echipamentelor de irigaţii cu termenele prevăzute de punerea în funcţiune a amenajărilor pentru irigaţii. Astfel, nu este asigurată livrarea la termen a 10 electropompe care sunt necesare în trimestrul doi şi care vor putea fi primite numai în a doua parte a anului. Sunt şi alte utilaje şi echipamente pentru irigaţii a căror livrare nu este asigurată de către industrie la termenele prevăzute. Sublinierea acestor situaţii constituie un apel, un îndemn pentru Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Materialelor de Construcţii, Ministerul Energiei Electrice şi alte organe centrale care au sarcini prin planul de stat în legătură cu extinderea amenajărilor pentru irigaţii să facă tot ce este posibil pentru a livra la timp utilajele şi materialele care le-au fost comandate. Intîrzierea lucrărilor se datoreşte, în principal, lipsurilor care se perpetuează în organizarea muncii pe unele şantiere ceea ce face ca utilajele terasiere şi mijloacele de transport să nu fie folosite cu întreaga lor capacitate. La toate acestea se adaugă defecţiunile frecvente care se constată la maşini şi lipsa de mecanici. Sunt semnificative, în această privinţă, cîteva constatări în legătură cu activitatea desfăşurată pe principalele şantiere. Ne vom opri pe scurt la sistemul Carasu care va asigura in 1972 irigarea unei suprafeţe de 174 000 hectare. După cum declara tov. Ion Iuga, secretar al Comitetului judeţean de partid Constanţa, in 1909, din cele 10 800 ha care trebuiau să se amenajeze, s-au recepţionat numai 22 000 hectare. în 1970 trebuie să se amenajeze alte 38 000 ha, dar după cum se desfăşoară lucrările este în pericol ca ele să nu fie terminate la timp. Este adevărat că aici au lipsit unele utilaje. Dar tot atît de adevărat este şi faptul că munca nu a fost temeinic organizatăşi în sistemele mari care se amenajează in judeţele Ialomiţa au fost constatate rămîneri în urmă în ce priveşte execuţia lucrărilor. Aici urmează să se amenajeze în 1970 aproape 100 000 ha, ceea ce va face ca, intr-un viitor nu prea indepărtat, să se irige aproape intreaga suprafaţă a judeţului. Or, condiţiile pentru realizarea suprafeţelor propuse nu sunt asigurate. Din 420 km conducte necesare pentru sistemul Pietroiu-Ştefan cel Mare nu au sosit decit 20 km. Lipsesc, de asemenea, utilaje pentru staţia de pompare Mihai Viteazul. Ritmul nesatisfăcător de lucru care se înregistrează pe şantierele de irigaţii se datoreşte, in principal, folosirii cu randament scăzut a mijloacelor mecanizate, în judeţul Ialomiţa, după cum relata tov. Vasile Marin, prim-secretar al comitetului judeţean de partid, lipsa de îndrumare şi control din partea Departamentului de îmbunătăţiri funciare a făcut ca multe maşini şi utilaje din dotarea şantierelor să nu fie folosite la întreaga lor capacitate. Aceasta se datoreşte, în principal, faptului că întreprinderea constructoare are sediul în Bucureşti unde stau şi majoritatea cadrelor de specialişti. Există părerea unanimă că trebuie revăzute toate impedimentele care nu creează cadrul adecvat desfăşurării la timp a lucrărilor şi respectării calităţii lor. Paralel cu sisteme mari, care se execută cu fonduri centralizate atit în cooperativele agricole, cit şi în întreprinderile agricole de stat, suprafeţe însemnate (pe teren se amenajează pentru irigat, folosindu-se surse locale de apă. Este calea prin care pot fi folosite eficient pentru irigat rîurile interioare, lacurile, iazurile create artificial etc. In multe judeţe organele locala de partid şi de stat au acordat atenţia cuvenită acestei acţiuni. Paralel cu măsurile luate în vederea asigurării documentaţiei necesare, comitetele judeţene de partid şi uniunile cooperatiste au antrenat pe cooperatori să execute la timp lucrările de amenajare a terenului, să asigure sursa de apă necesară. Bune rezultate în această direcţie au fost obţinute în judeţele Arad, Buzău, Caraş-Severin, Covasna, Dolj, Prahova, unde suprafeţele planificate au fost realizate şi chiar depăşite, în schimb, în alte judeţe, unde nevoia de apă in perioada de vegetaţie a plantelor este mare, amenajarea terenului pentru irigat din surse locale a fost neglijată, în judeţele Constanţa, Teleorman, Argeş, Brăila şi altele s-au realizat sub 50 la sută din suprafeţele propuse. In cooperativele agricole însă ritmul de executare a amenajărilor pentru irigaţii s-a redus de la un an la altul, în 1969 suprafaţa amenajată reprezintă numai circa 36 la sută faţă de reazările din primul an al cincinalului. Ca urmare, din suprafaţa de 55 900 ha planificată a se realiza în 1989 au fost date in funcţiune doar 34 711 ha, iar pe alte 11 670 ha lucrările continuă. Cooperativele agricole urmează să amenajeze pentru irigat, folosind surse locale de apă, o suprafaţă de 40 000 hectare. Or, in planurile de producţie au fost prevăzute suprafeţe care reprezintă numai 88 la sută din sarcina amintită. Pentru amenajarea celor 300 000 ha prevăzute pentru cooperativele agricole în actualul cincinal trebuie rezolvate o serie de probleme, asupra cărora vom insista în rindurile care urmează. în primul rînd trebuie să existe o corelare între suprafeţele care se amenajează în sisteme mari şi cele în care se folosesc surse locale de apă. Au fost cazuri cind amenajări gata făcute au trebuit să fie abandonate deoarece terenul respectiv a intrat in zona unui sistem mare de irigaţii. Tov, Marin Argint, secretar al Comitetului judeţean de partid Ilfov, arăta că pînă acum au fost folosite ca sursă de apă murile interioare, bălţile, lacurile etc. Or, acum irigaţiile se extind pe terasă unde este necesar ca apa să fie obţinută prin forare. în acest caz, investiţiile sunt mai mari. De aceea trebuie avut în vedere dacă această zonă nu va intra în viitor în cadrul unor sisteme mari de irigaţii. Se preconizează executarea unui asemenea sistem în zona Mogviştea, care ar putea cuprinde şi aserenea amenajări Unde ar putea duce această situaţie ? ‘ Iată ce ne spune tov Grigore Bica, preşedintele cooperativei agricole din Frasinet, judeţul Ilfov. în ultimii ani, cooperativa a amenajat o mare suprafaţă pentru irigat. Lăsînd la o parte greşelile de proiectare care au dus la refacerea canalelor şi distrugerea a 12 bazine de ciment de cite 1—3 vagoane fiecare, s-a prevăzut şi construirea unei staţii electrice de pompare care costa 800 000 lei. Dar această staţie ar putea să fie inundată prin crearea sistemului de irigaţii Mostiştea, ceea ce, evident, este o pagubă pentru cooperativa agricolă. De aci şi concluzia ca la stabilirea sistemelor locale să se ţină seama de amplasamentele mari ce se vor executa in viitor. Amenajarea sistemelor locale presupune şi asigurarea la timp a documentaţiei tehnice. La Departamentul Îmbunătăţirilor funciare se afirmă că, in general, există asigurate proiecte pentru lucrările care vor fi executate în acest an. Trebuie avută însă în vedere răspunderea cu care se elaborează aceste proiecte, deoarece unele din ele nu ţin seama de condiţiile concrete din partea locului, au numeroase greşeli. Tovarăşa Maria Zidaru, preşedinta cooperativei agricole din Păuleşti, judeţul Satu- Mare, cooperativă care are 500 ha irigate, sublinia superficialitatea cu care se întocmesc uneori proiectele. La Păuleşti proiectanţii n-au mers, în prealabil, să studieze terenul şi au adoptat soluţii foarte costisitoare. în asemenea condiţii, proiectul a trebuit refăcut. Sunt şi alte asemenea neglijenţe care duc la intîrzierea lucrărilor de amenajare. Deoarece în cele mai multe locuri nu s-a realizat planul la amenajarea terenului în vederea frigării din surse locale de apă, se cere ca acolo unde au fost identificate terenurile și există proiectele necesare să se treacă cu maximum de operativitate, încă din aceste zile, la efectuarea lucrărilor de amenajare. Direcţiile agricole să sprijine cooperativele agricole în vederea identificării terenurilor care pot fi amenajate în continuare, să asigure cit mai repede documentaţia tehnică necesară. O dată cu venirea primăverii să se desfăşoare acţiuni largi in vederea atragerii cooperatorilor la efectuarea lucrărilor de amenajare incit terenurile respective să poată fi irigate încă în cursul acestui an, ceea ce va contribui la sporirea simţitoare a producţiei agricole. Atît în sistemele mari executate cu fonduri centralizate, cit şi la amenajările din surse locale de apă, trebuie să se acorde cea mai mare însemnătate găsirii unor soluţii optime la proiectarea şi executarea unor lucrări de cea mai bună calitate care să permită irigarea corespunzătoare a terenurilor. Nu ne propunem să analizăm soluţiile adoptate în cadrul diferitelor sisteme, ci numai să atragem atenţia asupra unor neajunsuri care duc, în ultimă instanţă, la ridicarea preţului de cost al lucrărilor. La Început, de exemplu, s-a mers pe folosirea tuburilor „FREMO" ca apoi Departamentul îmbunătăţirilor funciare să schimbe metoda şi tipurile de amenajare in cadrul sistemelor de irigaţie. Căutările sunt fireşti şi orice perfecţionare este bine venită cu condiţia să nu vină prea tîrziu, pentru că in acest caz duce la imobilizarea de materiale, risipă şi în ultimă instanţă la tărăgănarea lucrărilor. De asemenea, s-au constatat unele greşeli în ce priveşte amplasamentul staţiilor de pompare, trasarea canalelor, atit in cazul sistemelor mari de irigaţii cit şi in cazul amenajărilor din surse locale. Dacă au existat asemenea greşeli, ele se explică şi prin lipsa de experienţă, deoarece, aşa cum s-a mai arătat, lucrări de asemenea proporţii şi asemenea complexitate au fost făcute pentru prima dată la noi în ţară. Acum, pe baza experienţei cîştigate, este posibil să se tragă concluziile necesare şi să se procedeze cu mai multă grijă atit la elaborarea proiectelor, cit şi la executarea propriuzisă a lucrărilor. Cele mai multe lucruri trebuia făcute în ce priveşte calitatea execuţiei şi remedierea unor deficienţe care se constată. Astfel, în unele sisteme, ca urmare a neexecutării lucrărilor de căptuşire a canalelor, se înregistrează pierderi de 20—30 la sută din debitul total de apă, ceea ce are drept urmare, in multe cazuri, înmlăştinarea şi sărăturarea solului. Din această cauză, in sistemele Stoieneşti—Vişina, judeţul Olt, şi Călăraşi—Dichiseni, judeţul Ialomiţa, s-au înmlăştinat şi sărfbturat circa 700 ha. Este adevărat că sunt lucrări mai vechi, dar asemenea situaţii nu trebuie să se repete, deoarece redarea terenurilor în circuitul agricol va necesita mari sume de bani, chiar mai mari decât cele care ar fi fost necesare pentru căptuşirea canalelor în unele locuri, se trece cu bună ştiinţă peste unele norme de calitate. Tov, Gheorghe Vinea, directorul staţiunii experimentale Mărculeşti, judeţul Ialomiţa, arăta, intre altele, că în multe cazuri conductele erau aşezate direct pe fundul şanţului, fără a se consolida cit de cit substratul. Aceasta ar putea duce, intr-un timp mai lung sau mai scurt, la tasarea neuniformă a terenului, oara provoacă fisurarea conductelor. Cit de departe merg lucrurile, se poate vedea din aceea ci au fost obţinute derogări pentru a se proceda in acest fel, iar derogările nu trebuie solicitate şi nici acordate în defavoarea calităţii şi durabilităţii lucrărilor. Intr-adevăr, nu trebuie făcut nici un rabat în os priveşte calitatea execuţiei, deoarece aceasta ar putea să aibă urmări negative asupra producţiei. De aceea, este necesar ca unităţile de construcţii pentru lucrări de irigaţii să execute completările şi remedierile constatate cu ocazia recepţiilor şi să prevadă şi termenele în care ele vor fi terminate. Paralel cu extinderea sistemelor de irigaţii este necesar ca actualele amenajări să fie folosite cu trai raţional, incit pe terenurile respective să se obţină recolte mari. De altfel, eficienţa irigaţiilor va constitui subiectul unui alt articol. Realizarea integrală a suprafeţelor propuse a se amenaja pentru irigat, funcţionarea perfectă a tuturor sistemelor amenajate constituie o problemă de mare însemnătate economică, deoarece de aceasta depind într-o mare măsură sporirea producţiei agricole vegetale şi animale, creşterea aportului agriculturii la dezvoltarea economiei ţării. URGENŢA AMENAJĂRII TERENURILOR DESTINATE IRIGAŢIILOR La rafinăria de petrol Suplacu de Barcău foto : Gh. Vinţil. PRODUCTIVITATEA MUNCII DEPINDE DE PRODUCŢIA MAŞINILOR ...dar amîndouă sunt determinate de calităţile profesionale ale muncitorului şi utilizarea timpului de lucru Asigurarea unei cît mai depline concordanţe între gradul de dotare cu utilaje şi mecanisme şi metodele de organizare a producţiei şi a muncii, între tehnicitatea producţiei şi calificarea personalului constituie principala pîrghie cu ajutorul căreia colectivul fabricii de plăci aglomerate din lemn, din cadrul Combinatului pentru exploatarea şi Industrializarea lemnului Sighetul Marmaţiei, sporeşte permanent productivitatea muncii, rezultatele activităţii productive. Muncitorii, specialiştii fabricii au reuşit, în urma unor fructuoase căutări, aplicării a zeci de soluţii tehnice şi organizatorice eficiente, să atingă un coeficient de schimb maxim, egal cu 3, ceea ce asigură încărcarea integrală, folosirea la un nivel superior a capacităţilor de producţie. Cum, pe ce cl s-a acţionat pentru a se atinge acest coeficient de schimb ? Ing. Francisc László, şeful fabricii P.A.L., a amintit, mai întâi în convorbirea avută , despre acţiunile întreprinse pentru crearea condiţiilor favorabile unei funcţionări continue, ritmice, a liniei tehnologice, a utilajelor şi maşinilor de aşchiat, uscat, încleiat, presat, formalizat şi şlefuit. — înainte — ne-a spus dînsul — reviziile liniei tehnologice se făceau săptăminal, în fiecare luni dimineață. Oprirea liniei provoca însă multe necazuri. După revizia de luni, pornirea liniei devenea anevoioasă, necesita 3—4 ore în plus pînă ce începea să se producă din plin. La fel, încălzirea platanului de la presă solicita circa 6 ore. Pierdeam, aşadar, timp preţios. Ce ne-am gîndit? Să prelungim perioada dintre două revizii, să le organizăm într-un alt mod decit era prevăzut în norme. O primă măsură luată a fost sincronizarea reviziilor utilajelor cu cele care se fac la centrala electrotermică a combinatului. Acum, ele au loc o dată sau de două ori pe lună. Urmarea ? In primul rînd, s-a redus substanţial numărul orelor de oprire a liniei tehnologice. In al doilea rînd, revizia se executa cu mai multă exigenţă, cu ajutorul celor mai pregătite cadre din combinat, îmbunătăţirea organizării şi a calităţii lucrărilor de Întreţinere a utilajelor a constituit premisa principală în scopul ridicării gradului de folosire a capacităţilor de proucţie, în continuare, spre a se obţine un coeficient de schimb ridicat, organizarea muncii s-a făcut după sistemul cu „foc continuu“, în fabrică se lucrează în toate zilele săptămînii. Fără îndoială, luarea acestei măsuri a cerut pregătiri intense, mai ales în direcţia asigurării „schimbului pană", cum se numeşte aici, spre a se acorda muncitorilor ziua liberă pentru duminicile lucrate. Oamenii din acest schimb, repartizaţi pe sectoare în posturile-cheie, posedă o bogată experienţă, cunosc mai multe meserii — s-au policalificat la locul de muncă şi prin cursurile de specializare — putînd lucra şi supraveghea mai multe utilaje. Trebuie spus că o grijă deosebită s-a acordat eliminării fluctuaţiei, întăririi ordinii şi disciplinei la locul de muncă şi, bineînţeles, lărgirii orizontului de cunoştinţe profesionale de specialitate ale muncitorilor şi maiştrilor. Peste 60 de cadre au fost trimise la cursuri de specializare, făcîndu-se o riguroasă selecţie în funcţie de aptitudini, de gradul de pregătire generală Cu o parte din muncitorii noi angajaţi, circa 30, în special de la depozitele de materie primă şi de produse finite, s-au organizat cursuri de calificare şi de ridicare a calificării. Cadrele din conducerea fabricii, maiştrii au participat la dezbateri p® teme de conducere şi organizare a producţiei şi a muncii, în care, între altele, au fost abordate şi probleme concrete, strins legate de utilizarea mai bună a mijloacelor termice. Organizarea muncii în trei schimburi a impus, fireşte, creşterea rolului maiştrilor, a exigenţei lor in conducerea producţiei. în schimburile II şi III, maiştrii tehnologi asigure efectiv asistenţa tehnică, intervenind operativ atunci cînd fluxul de producţie o cere. De altfel, în acest mod acţionează fiecare om la locul său de muncă. Prin activitatea educativă desfăşurată de organizaţia de partid, s-a reuşit să sporească responsabilitatea, grija întregului colectiv faţă de perfecta funcţionare a liniei tehnologice, a tuturor maşinilor şi utilajelor în fiecare schimb, la orice oră din zi şi Folosirea judicioasă a maşinilor şi utilajelor, a forţei de muncă s-a răsfrînt pozitiv în producţie, pe planuri multiple. Faţă de o capacitate proiectată de 18 500 tone P.A.L., colectivul fabricii a realizat anul trecut 19 956 tone. Folosirea intensivă şi extensivă a utilajelor a dus şi la creşterea producţiei pe metru pătrat de suprafaţă construită, de la 6 740 lei planificat, la 7 280 lei. Productivitatea muncii in unităţi naturale — proiectat 102 tone pe salariat şi an, realizat 150 tone pe salariat şi an — se situează la nivelul celei mai înalte productivităţi realizate la linii tehnologice similare pe plan mondial. Nu s-a depăşit niciodată numărul mediu scriptic de muncitori prevăzut in proiect. Dimpotrivă, în prezent se lucrează doar cu 116 muncitori, faţă de 160 planificat. Cu toate acestea, se asigură o bună funcţionare a maşinilor şi utilajelor, o riguroasă întreţinere şi exploatare a mijloacelor tehnice de care dispune fabrica. Demn de relevat este, totodată, faptul că în cursul ultimelor 12 luni nu a fost înregistrat aici nici un refuz de calitate. Colectivul fabricii de plăci aglomerate din lemn de la Sighetul Marmaţiei nu socoteşte nici pe departe indicii economici atinşi ca maximi. Aici se iau în continuare măsuri pentru organizarea mai bună a lucrului in fiecare schimb, folosirea integrală a timpului de muncă, aprovizionarea ritmică CU materii prime şi materiale. Cu siguranţă că toate aceste măsuri, energia creatoare a muncitorilor şi tehnicienilor se vor concretiza în noi sporuri de producţie şi de productivitate, în realizarea integrală a indicatorilor de pian pe acest ultim an al cincinalului. Vasile GAFTONE corespondentul „Scînteii" tribuna experienței înaintate 0 lucrare cum n-a mai fost (Urmare din pag. I) realizată de mai operativ, eu atit mai mult cu cît agregatele în cauză sînt inedite pentru întreaga noastră industrie — Cu rezultate pe măsură ? — în cele mai multe cazuri, da. Să luăm, de exemplu, calitatea sudurilor executate pe pereţii conductei Am folosit aparataj de sudură propriu, care in mîinile sudorilor noştri a dat rezultatele scontate. S-ar crede că emoţia in sfera productivă este neavenită. Precizînd Insă că este vorba de acea stare emoţională ce precede luarea unei hotărîri sau găsirea unei soluţii, cuipa înaltă către care converg deopotrivă experienţa, spiritul de iniţiativă şi ineditul, vom conveni că emoţia înţeleasă astfel poate sălăşlui foarte bine şi într-o uzină. Ba mai mult, aş zice că este inevitabilă Anul trecut, uzina sibiană a început fabricarea unor cuptoare de tratament termic Se părea că totul decurge normal. Unul din primele agregate de acest gen, cuptorul de tip I.R.P., a fost montat şi experimentat la uzinele „1 Mal“-Ploieşti N-a trecut mult şi beneficiarul a reclamat funcţionarea necorespunzătoare a cuptorului. Şi astfel, timp de cîteva săptămîni, inginerii Tudor Iosif şi O. Muscaliuc S-au metamorfozat în montori, electricieni şi instalatori. Un cumul de funcţii absolut obligatoriu şi care i-a ajutat să descopere un defect la bateria de încălzire. Altădată, proiectul a ascuns cîteva erori. Ca în căzul prototipului unei maşini de forat. Ingineri şi mentori sibieni au sosit în Bucureşti, dar nu în postura provincialului fascinat de tumultul Capitalei, ci de proiectanţi ad-hoc. S-a recalculat întregul agregat pînă cînd defectul a fost detectat şi remediat. E imposibil să epuizezi în cîteva pagini problemele cu care este confruntat zi de zi colectivul unei uzine constructoare de maşini-unicate Specificul activităţii de aici — care reclamă, după cum am văzut, vaste cunoştinţe adiacente, promptitudine şi, aş zice, cu tot riscul de a părea desuet, un „romantism“ al construcţiei — în sensul imaginaţiei care nu poate lipsi într-o asemenea activitate supusă tot timpul noutăţii tehnice — nu exclude preocupări de ordin general, privind perfecţionarea şi creşterea eficienţei producţiei şi muncii, — încerc un sentiment de nemulţumire — ne mărturisea constructorul şef al uzinei, ing. Gündther Gross. Noi n-am făcut încă destul în vederea reducerii consumurilor specifice, ca să dau numai un exemplu şi posibilităţi avem. Faptul că executăm unicate, cu alte cuvinte maşini pretenţioase, cu un ridicat grad de prelucrare a metalului, nu reprezintă un impediment. Din contră. Ar trebui să constituie un stimulent, într-o întreprindere ca a noastră, căreia in orice moment i se pere tocmai o asemenea „spontaneitate“, în materie de soluţii La sfîrşitul lui ianuarie, primul transport de tronsoane a luat drumul hidrocentralei de la Lotru, 30 de tone de oţel, de dimensiunile amintite. Probleme legate de transportul acestui gigant au fost destule. Să consemnăm doar că scena iniţială care a dat suficiente emoţii (să ridici pe trailer asemenea virele, nu e glumă !) a ajuns de domeniul rutinei, ea repetîndu-se de atunci frecvent Spre Lotru va pleca lunar un convoi totalizînd aproximativ 12 tronsoane. Montată „în creier“ de munte, conducta va fi emisarul de prestigiu al activităţii desfăşurate la uzina sibiană, unde o tradiţie a muncii bine făcute este fertilizată de dinamismul anilor noştri. PAGINA 3 CONTRASTE • Acceleraţie de... melc Nu fără ironie, contabilul şef al minei „Vulcan" din Capitală ne spunea zilele trecute că „de multe ori cazanele — produse cu un ciclu lung de fabricaţie — au, din cauza încetinelii cu care se deplasează pe calea ferată, ci un ciclu lung de circulaţie“. O dată încărcate in vagoane şi ajunse in staţia de expediţie, cazonele încep să... fiarbă de nerăbdare din cauza îndelungatei aşteptări. Cauza ? Gara de expediţie trebuie să facă sondaje la staţiile aflate pe itinerarul pe care se vor deplasa aceste produse, pentru a primi avizul de expediere a vagoanelor cu gabarit depăşit. Cu toate că este vorba de calea ferată, unde cuvintele „rapid“ şi „accelerat“ sunt foarte des folosite, sondajele de care aminteam se fac cu... „acceleraţie“ de melc. Aşa, de pildă, vagonul nr. 315 340 380 563 încărcat cu 70 tone părţi de cazane, care a fost expediat din uzină la data de 25 ianuarie, cu destinaţia C.I.L. Focşani, a stat pină la 10 februarie in staţia Cotroceni. Exemple de acest fel sunt din păcate destul de numeroase. în concluzie, credem că ar fi util ca cei care se fac răspunzători de asemenea intirzieri să verifice „cutia de viteze“ a răspunderii. Poate s-a defectat vreo piesă a angrenajului. De la Ana, la Caiafa Încă din mai anul trecut, Grupul de şantiere nr. 3 instalaţii Constanţa, din cadrul trustului local de construcţii, a lansat comenzile nr. 1020 şi 1021 Uzinei de prelucrare a maselor plastice Bucureşti şi Uzinei de mase plastice Iaşi, pentru ţevile din p.v.c. şi fitingurile necesare investiţiilor din 1970, eşalonate pe trimestre. Uzina ieşeană ii răspunde în luna octombrie că nu-i poate fabrica ţevile comandate, iar uzina bucureşteană că îi va livra numai 38 la sută din cantităţile comandate. Greutăţi similare întimpind grupul la procurarea lămpilor şi aplicelor tip „Guban", a elemenţilor de siguranţă, transformatorilor de sonerie, sifoanelor de plumb şi a altor materiale pentru instalaţii necesare noilor construcţii de pe litoral. Scriindu-ne despre aceste dificultăţi, directorul grupului, ing. C. Dănciulescu, amintea că pentru asigurarea cu materiale descentralizate trebuie să se alerge de la furnizori la întreprinderile teritoriale de aprovizionare, arareori alegindu-se cu ceva. Prea multă alergătură şi prea puţine rezultate. Ce au de spus unităţile furnizoare in cauză şi organizaţiile teritoriale de aprovizionare ? • Excepţia întăreşte regula la 3 februarie a.c„ In coloanele acestei rubrici, sub titlul „Promenada cărămizilor“, era relatat cazul unei fabrici de cărămizi din Tirgovişte căreia i se impune livrarea produselor in alte judeţe ale ţării, în vreme ce şantierele din judeţul Dîmboviţa achiziţionează cărămidă de la alte unităţi similare, amplasate la mari distanţe. Ceea ce părea la prima vedere o excepţie, se dovedeşte a fi, de fapt, o regulă. Deşi în judeţul Sibiu se vor produce in acest an circa 72 milioane bucăţi cărămizi şi se vor consuma numai 39 milioane — răminînd, deci, disponibile 33 de milioane cărămizi — s-a constatat că unităţile de construcţii-montaj care execută lucrări în perimetrul judeţului trebuie să procure 6 milioane de cărămizi, de oriunde din altă parte, numai din judeţul Sibiu, nu. De ce ! Pentru că o parte mult mai mare decit este disponibilul de cărămidă a fost repartizată altor judeţe ale ţării. în plus, ordinul 1. 846 din 20 august 1969 al Ministerului Industriei Materialelor de Construcţii interzice fabricii „Record“-Sibiu să livreze cărămizi pe plan local. Ce avantaje economice urmăresc organele care ţes cu dibăcie această reţea de transporturi încrucişate, este dificil de aflat. Cert este că s-a confirmat încă o dată justeţea dictonului : „excepţia întăreşte regula". Un complex prea complicat în judeţul Buzău, 23 de cooperative din zona colinară au hotărît a se asocia pentru crearea unui complex zootehnic în zona de şes a judeţului unde aceste unităţi deţin 10 000 hectare teren arabil. Aci, asociaţia urmează să crească anual 3 000 bouraşi, 12 000 miei şi 1 000 000 pui. Consiliul Asociaţiei a contractat cu atelierul intercooperatist de proiectare Craiova întocmirea proiectului pentru acest complex. Dar abia acum încep necazurile. La avizarea proiectului, specialiştii institutului de cercetări zootehnice (care dăduseră asistenţa tehnică la elaborarea temei de proiectare şi se angajaseră să asigure popularea secţiei avicole bat in retragere. Nu se poate, zic ei, să se producă şi pui. Apoi, Direcţia generală de investiţii a M.A.S. descoperă... ceva In neregulă , unitatea proiectată avea o titulatură greşită. După ce lucrurile au fost clarificate de organele agricole locale, proiectul a fost depus... pentru studiu „sine die". De trei luni (atît cit a durat şi proiectarea) se aşteaptă avizele. Oricit ar fi de „ştiinţifice", timpul e prea îndelungat. Aşa se iese la... pepeni Organizarea întreprinderilor pentru mecanizarea agriculturii pe principiul gestiunii economice interne a urmărit, printre altele, şi creşterea gradului de utilizare a maşinilor din dotaţie. Aceasta deoarece se ştie că neutilizarea maşinilor agricole la întreaga capacitate micşorează veniturile încasate, în condiţiile în care amortismentele se plătesc totuşi la nivelul planificat. O logică economică simplă, care este insă de multe ori neglijată, Iată un exemplu. Anul trecut, la I.M.A. Dobra, judeţul Hunedoara, din 9 maşini de recoltat cartofi a fost întrebuinţată numai una, şi aceasta realizind 0,4 ha, faţă de 11 ha planificate De asemenea, au fost utilizate intr-o mică măsură sau deloc două freze pentru legumicultură, o maşină de plantat răsaduri, 4 cositori mecanice, 14 prese de balotat paie etc. în total, pentru utilajele nefolosite s-au plătit peste 25 000 lei amortismente. Faptul că mașinile nu au fost întrebuințate se explică prin pasivitatea conducerii întreprinderii, însă amortismentele pentru pasivitate sunt mult mai mari.