Scînteia, martie 1970 (Anul 39, nr. 8352-8382)

1970-03-01 / nr. 8352

SCINTEIA — duminică 1 martie 1970 pagina economică nu—HT I TU' I II— Ml I IU— imn li Uliu immni— m I» iiinin «Uliii! »winmi«iai——11—mimiiiii mim —n ■ ■■im. , , ■ —-—-————————" (Urmare din pag. I) cursul trimestrului trei au fost li­vrate cu întîrzieri de 1—3 luni, față de termenele planificate, 6 electro­­pompe. Datorită acestor cauze nu au putut fi executate şi puse în funcţiune amenajările pentru iriga­ţii din sistemele Pietroiu-Ştefan cel Mare, Valea Carasu şi Gălăţui- Călăraşi. S-au înregistrat, de ase­menea, întîrzieri în livrarea de că­tre unităţile Ministerului Industriei Materialelor de Construcţii a con­ductelor de azbociment. De la o restanţă de 118 km conducte la 30 iunie, ea a crescut la 129 km la 30 noiembrie 1969. Ţinîndu-se seama de marea im­portanţă pe care o prezintă pentru agricultură, pentru economia ţării, în general, darea la tmp în func­ţiune a sistemelor de irigaţii este necesar ca toate Întreprinderile care livrează utilaje pentru aceste sisteme să facă un efort în vede­rea producerii lor la timp. Facem acest apel, deoarece, aşa cum se susţine la Departamentul îmbunătă­ţirilor funciare nici pentru acest an nu este corelată livrarea utila­jului tehnologic şi a echipamente­lor de irigaţii cu termenele prevă­zute de punerea în funcţiune a ame­najărilor pentru irigaţii. Astfel, nu este asigurată livrarea la termen a 10 electropompe care sunt necesare în trimestrul doi şi care vor putea fi primite numai în a doua parte a anului. Sunt şi alte utilaje şi echi­pamente pentru irigaţii a căror li­vrare nu este asigurată de către in­dustrie la­ termenele prevăzute. Sublinierea acestor situaţii consti­tuie un apel, un îndemn pentru Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Ma­terialelor de Construcţii, Ministe­rul Energiei Electrice şi alte organe centrale care au sarcini prin planul de stat în legătură cu extin­derea amenajărilor pentru irigaţii să facă tot ce este posibil pentru a livra la timp utilajele şi materia­lele care le-au fost comandate. Intîrzierea lucrărilor se datoreşte, în principal, lipsurilor care se per­petuează în organizarea muncii pe unele şantiere ceea ce face ca uti­lajele terasiere şi mijloacele de transport să nu fie folosite cu în­treaga lor capacitate. La toate a­­cestea se adaugă defecţiunile frec­vente care se constată la maşini şi lipsa de mecanici. Sunt semnifica­tive, în această privinţă, cîteva con­­statări în legătură cu activitatea desfăşurată pe principalele şantiere. Ne vom opri pe scurt la sistemul Carasu care va asigura in 1972 iri­garea unei suprafeţe de 174 000 hec­tare. După cum declara tov. Ion Iuga, secretar al Comitetului jude­ţean de partid Constanţa, in 1909, din cele 10 800 ha care trebuiau să se amenajeze, s-au recepţionat nu­mai 22 000 hectare. în 1970 trebuie să se amenajeze alte 38 000 ha, dar după cum se desfăşoară lucrările este în pericol ca ele să nu fie ter­minate la timp. Este adevărat că aici au lipsit unele utilaje. Dar tot atît de adevărat este şi faptul că mun­ca nu a fost temeinic organizată­­şi în sistemele mari care se ame­najează in judeţele Ialomiţa au fost constatate rămîneri în urmă în ce priveşte execuţia lucrărilor. Aici urmează să se amenajeze în 1970 aproape 100 000 ha, ceea ce va face ca, intr-un viitor nu prea indepărtat, să se irige aproape in­­treaga suprafaţă a judeţului. Or, condiţiile pentru realizarea supra­feţelor propuse nu sunt asigurate. Din 420 km conducte necesare pen­tru sistemul Pietroiu-Ştefan cel Mare nu au sosit decit 20 km. Lip­sesc, de asemenea, utilaje pentru staţia de pompare Mihai Viteazul. Ritmul nesatisfăcător de lucru care se înregistrează pe şantierele de irigaţii se datoreşte, in principal, folosirii cu randament scăzut a mijloacelor mecanizate, în judeţul Ialomiţa, după cum relata tov. Va­sile Marin, prim-secretar al comi­tetului judeţean de partid, lipsa de îndrumare şi control din partea Departamentului de îmbunătăţiri funciare a făcut ca multe maşini şi utilaje din dotarea şantierelor să nu fie folosite la întreaga lor capa­citate. Aceasta se datoreşte, în prin­cipal, faptului că întreprinderea constructoare are sediul în Bucu­reşti unde stau şi majoritatea ca­drelor de specialişti. Există păre­rea unanimă că trebuie revăzute toate impedimentele care nu creează cadrul adecvat desfăşurării la timp a lucrărilor şi respectării calităţii lor. Paralel cu sisteme mari, care se execută cu fonduri centralizate a­­tit în cooperativele agricole, cit şi în întreprinderile agricole de stat, suprafeţe însemnate (pe teren se amenajează pentru irigat, folosin­­du-se surse locale de apă. Este ca­lea prin care pot fi folosite efi­cient pentru irigat rîurile interi­oare, lacurile, iazurile create arti­ficial etc. In multe judeţe organe­le locala de partid şi de stat au acordat atenţia cuvenită acestei ac­ţiuni. Paralel cu măsurile luate în vederea asigurării documentaţiei necesare, comitetele judeţene de partid şi uniunile cooperatiste au antrenat pe cooperatori să execu­te la timp lucrările de amenajare a terenului, să asigure sursa de apă necesară. Bune rezultate în aceas­tă direcţie au fost obţinute în ju­deţele Arad, Buzău, Caraş-Severin, Covasna, Dolj, Prahova, unde su­prafeţele planificate au fost reali­zate şi chiar depăşite, în schimb, în alte judeţe, unde nevoia de apă in perioada de vegetaţie a plan­telor este mare, amenajarea tere­nului pentru irigat din surse lo­cale a fost neglijată, în judeţele Constanţa, Teleorman, Argeş, Brăi­la şi altele s-au realizat sub 50 la sută din suprafeţele propuse. In cooperativele agricole însă ritmul de executare a amenajă­rilor pentru irigaţii s-a redus de la un an la altul, în 1969 su­prafaţa amenajată reprezintă nu­mai circa 36 la sută faţă de rea­­zările din primul an al cincina­lului. Ca urmare, din suprafaţa de 55 900 ha planificată a se realiza în 1989 au fost date in funcţiune doar 34 711 ha, iar pe alte 11 670 ha lucrările continuă. Cooperativele agricole urmează să amenajeze pen­tru irigat, folosind surse locale de apă, o suprafaţă de 40 000 hectare. Or, in planurile de producţie au fost prevăzute suprafeţe care repre­zintă numai 88 la sută din sarci­na amintită. Pentru amenajarea ce­lor 300 000 ha prevăzute pentru cooperativele agricole în actualul cincinal trebuie rezolvate o serie de probleme, asupra cărora vom in­sista în rindurile care urmează. în primul rînd trebuie să exis­te o corelare între suprafeţele care se amenajează în sisteme mari şi cele în care se folosesc surse lo­cale de apă. Au fost cazuri cind amenajări gata făcute au trebuit să fie abandonate deoa­rece terenul respectiv a intrat in zona unui sistem mare de irigaţii. Tov, Marin Argint, secretar al Co­mitetului judeţean de partid Ilfov, arăta că pînă acum au fost folo­site ca sursă de apă m­urile inte­rioare, bălţile, lacurile etc. Or, a­­cum irigaţiile se extind pe terasă unde este necesar ca apa să fie obţinută prin forare. în acest caz, investiţiile sunt mai mari. De aceea trebuie avut în vedere dacă aceas­tă zonă nu va intra în viitor în cadrul unor sisteme mari de iri­gaţii. Se preconizează executarea unui asemenea sistem în zona Mog­­viştea, care ar putea cuprinde şi a­­ser­enea amenajări Unde ar putea duce această situaţie ? ‘ Iată ce ne spune tov Grigore Bica, preşedintele cooperativei agricole din Frasinet, judeţul Ilfov. în ultimii ani, coo­­perativa a amenajat o mare su­prafaţă pentru irigat. Lăsînd la o parte greşelile de proiectare care au dus la refacerea canalelor şi distrugerea a 12 bazine de ciment de cite 1—3 vagoane fiecare, s-a prevăzut şi construirea unei staţii electrice de pompare care costa 800 000 lei. Dar această staţie ar putea să fie inundată prin crearea sistemului de irigaţii Mostiştea, ceea ce, evident, este o pagubă pentru cooperativa agricolă. De aci şi con­cluzia ca la stabilirea sistemelor locale să se ţină seama de ampla­samentele mari ce se vor executa in viitor. Amenajarea sistemelor locale presupune şi asigurarea la timp a documentaţiei tehnice. La Departa­mentul Îmbunătăţirilor funciare se afirmă că, in general, există asi­gurate proiecte pentru lucrările care vor fi executate în acest an. Trebuie avută însă în vedere răs­punderea cu care se elaborează a­­ceste proiecte, deoarece unele din ele nu ţin seama de condiţiile con­crete din partea locului, au nume­roase greşeli. Tovarăşa Maria Zi­­daru, preşedinta cooperativei agri­cole din Păuleşti, judeţul Satu- Mare, cooperativă care are 500 ha irigate, sublinia superficialitatea cu care se întocmesc uneori proiec­tele. La Păuleşti proiectanţii n-au mers, în prealabil, să studieze te­­renul şi au adoptat soluţii foarte costisitoare. în asemenea con­diţii, proiectul a trebuit refă­cut. Sunt şi alte asemenea negli­jenţe care duc la intîrzierea lucră­rilor de amenajare. Deoarece în cele mai multe locuri nu s-a realizat planul la a­­menajarea terenului în vederea fri­gării din surse locale de apă, se cere ca acolo unde au fost identifi­cate terenurile și există proiectele necesare să se treacă cu maximum de operativitate, încă din aceste zile, la efectuarea lucrărilor de amenajare. Direcţiile agricole să sprijine cooperativele agricole în vederea identificării terenurilor care pot fi amenajate în continuare, să asigure cit mai repede documen­taţia tehnică necesară. O dată cu venirea primă­verii să se desfăşoare acţiuni largi in vederea atragerii cooperatorilor la efectuarea lucrărilor de amena­jare incit terenurile respective să poată fi irigate încă în cursul aces­tui an, ceea ce va contribui la spo­rirea simţitoare a producţiei agri­cole. Atît în sistemele mari executate cu fonduri centralizate, cit şi la amenajările din surse locale de apă, trebuie să se acorde cea mai mare însemnătate găsirii unor so­luţii optime la proiectarea şi exe­cutarea unor lucrări de cea mai bună calitate care să permită iri­garea corespunzătoare a terenuri­lor. Nu ne propunem să analizăm soluţiile adoptate în cadrul diferi­telor sisteme, ci numai să atragem atenţia asupra unor neajunsuri care duc, în ultimă instanţă, la ri­dicarea preţului de cost al lucrări­lor. La Început, de exemplu, s-a mers pe folosirea tuburilor „FRE­­MO" ca apoi Departamentul îmbu­nătăţirilor funciare să schimbe me­toda şi tipurile de amenajare in cadrul sistemelor de irigaţie. Cău­tările sunt fireşti şi orice perfec­ţionare este bine venită cu condi­ţia să nu vină prea tîrziu, pentru că in acest caz duce la imobiliza­rea de materiale, risipă şi în ul­timă instanţă la tărăgănarea lu­crărilor. De asemenea, s-au con­statat unele greşeli în ce pri­veşte amplasamentul staţiilor de pompare, trasarea canalelor, atit in cazul sistemelor mari de iri­gaţii cit şi in cazul amenajărilor din surse locale. Dacă au existat ase­menea greşeli, ele se explică şi prin lipsa de experienţă, deoarece, aşa cum s-a mai arătat, lucrări de asemenea proporţii şi asemenea complexitate au fost făcute pentru prima dată la noi în ţară. Acum, pe baza experienţei cîştigate, este posibil să se tragă concluziile nece­sare şi să se procedeze cu mai mul­tă grijă atit la elaborarea proiec­telor, cit şi la executarea propriu­­zisă a lucrărilor. Cele mai multe lucruri trebuia făcute în ce priveşte calitatea execuţiei şi remedierea unor defi­cienţe care se constată. Astfel, în unele sisteme, ca urmare a neexe­­cutării lucrărilor de căptuşire a canalelor, se înregistrează pierderi de 20—30 la sută din debitul total de apă, ceea ce are drept urmare, in multe cazuri, înmlăştinarea şi sărăturarea solului. Din această cauză, in sistemele Stoieneşti­—Vi­şina, judeţul Olt, şi Călăraşi—Dichi­seni, judeţul Ialomiţa, s-au înmlăş­­tinat şi sărfbturat circa 700 ha. Este adevărat că sunt lucrări mai vechi, dar asemenea situaţii nu trebuie să se repete, deoarece redarea terenu­rilor în circuitul agricol va ne­cesita mari sume de­ bani, chiar mai mari decât cele care ar fi fost necesare pentru căptuşirea canale­­lor în unele locuri, se trece cu bună ştiinţă peste unele norme de calitate. Tov, Gheorghe Vinea, di­rectorul staţiunii experimentale Mărculeşti, judeţul Ialomiţa, arăta, intre altele, că în multe cazuri con­ductele erau aşezate direct pe fun­dul şanţului, fără a se consolida cit de cit substratul. Aceasta ar putea duce, intr-un timp mai lung sau mai scurt, la tasarea neunifor­­mă a terenului, oara provoacă fi­­surarea conductelor. Cit de departe merg lucrurile, se poate vedea din aceea ci au fost obţinute derogări p­entru a se proceda in acest fel, iar derogările nu trebuie solicitate şi nici acordate în defavoarea ca­lităţii şi durabilităţii lucrărilor. Intr-adevăr, nu trebuie făcut nici un rabat în os priveşte calitatea execuţiei, deoarece aceasta ar pu­tea să aibă urmări negative asupra producţiei. De aceea, este necesar ca unităţile de construcţii pentru lucrări de irigaţii să execute com­pletările şi remedierile constatate cu ocazia recepţiilor şi să pre­vadă şi termenele în care ele vor fi terminate. Paralel cu extinderea sistemelor de irigaţii este necesar ca actualele amenajări să fie folosite cu­ trai raţional, incit pe terenurile res­­pective să se obţină recolte mari. De altfel, eficienţa irigaţiilor va constitui subiectul unui alt articol. Realizarea integrală a suprafeţe­lor propuse a se amenaja pentru irigat, funcţionarea perfectă a tuturor sistemelor amenajate con­stituie o problemă de mare însem­nătate economică, deoarece de a­­ceasta depind într-o mare măsură sporirea producţiei agricole vege­tale şi animale, creşterea aportului agriculturii la dezvoltarea econo­miei ţării. URGENŢA AMENAJĂRII TERENURILOR DESTINATE IRIGAŢIILOR La rafinăria de petrol Suplacu de Barcău foto : Gh. Vinţil. PRODUCTIVITATEA MUNCII DEPINDE DE PRODUCŢIA MAŞINILOR­­­­ ...dar amîndouă sunt determinate de calităţile­­ profesionale ale muncitorului şi utilizarea timpului de lucru Asigurarea unei cît mai depline concor­danţe între gradul de dotare cu utilaje şi mecanisme şi metodele de organizare a pro­ducţiei şi a muncii, între tehnicitatea pro­ducţiei şi calificarea personalului constituie principala pîrghie cu ajutorul căreia colecti­vul fabricii de plăci aglomerate din lemn, din cadrul Combinatului pentru exploatarea şi Industrializarea lemnului Sighetul Mar­­maţiei, sporeşte permanent productivitatea muncii, rezultatele activităţii productive. Muncitorii, specialiştii fabricii au reuşit, în urma unor fructuoase căutări, aplicării a zeci de soluţii tehnice şi organizatorice efi­ciente, să atingă un coeficient de schimb maxim, egal cu 3, ceea ce asigură încărcarea integrală, folosirea la un nivel superior a capacităţilor de producţie. Cum, pe ce c­l s-a acţionat pentru a se atinge acest coeficient de schimb ? Ing. Francisc László, şeful fabricii P.A.L., a amintit, mai întâi­­ în convorbirea avută , despre acţiunile întreprinse pentru crearea condiţiilor favorabile unei funcţionări con­tinue, ritmice, a liniei tehnologice, a utilaje­lor şi maşinilor de aşchiat, uscat, încleiat, presat, formalizat şi şlefuit. — înainte — ne-a spus dînsul — revizii­le liniei tehnologice se făceau săptăminal, în fiecare luni diminea­ță. Oprirea liniei pro­voca însă multe neca­­zuri. După revizia de luni, pornirea liniei devenea anevoioasă, necesita 3—4 ore în plus pînă ce începea să se pro­ducă din plin. La fel, încălzirea platanului de la presă solicita circa 6 ore. Pierdeam, aşadar, timp preţios. Ce ne-am gîndit? Să prelungim perioada dintre două revizii, să le organizăm într-un alt mod decit era prevăzut în nor­me. O primă măsură luată a fost sincroni­zarea reviziilor utilajelor cu cele care se fac la centrala electrotermică a combinatului. Acum, ele au loc o dată sau de două ori pe lună. Urmarea ? In primul rînd, s-a redus substanţial numărul orelor de oprire a li­niei tehnologice. In al doilea rînd, revizia se executa cu mai multă exigenţă, cu aju­torul celor mai pregătite cadre din com­binat, îmbunătăţirea organizării şi a calităţii lu­crărilor de Întreţinere a utilajelor a consti­tuit premisa principală în scopul ridicării g­radului de folosire a capacităţilor de pro­­ucţie, în continuare, spre a se obţine un coeficient de schimb ridicat, organizarea muncii s-a făcut după sistemul cu „foc con­tinuu“, în fabrică se lucrează în toate zilele săptămînii. Fără îndoială, luarea acestei mă­suri a cerut pregătiri intense, mai ales în direcţia asigurării „schimbului pană", cum se numeşte aici, spre a se acorda muncitori­lor ziua liberă pentru duminicile lucrate. Oa­menii din acest schimb, repartizaţi pe sec­toare în posturile-cheie, posedă o boga­tă ex­perienţă, cunosc mai multe meserii — s-au policalificat la locul de muncă şi prin cursu­rile de specializare — putînd lucra şi su­praveghea mai multe utilaje. Trebuie spus că o grijă deosebită s-a acor­dat eliminării fluctuaţiei, întăririi ordinii şi disciplinei la locul de muncă şi, bineînţe­les, lărgirii orizontului de cunoştinţe profe­sionale de specialitate ale muncitorilor şi maiştrilor. Peste 60 de cadre au fost trimise la cursuri de specializare, făcîndu-se o ri­guroasă selecţie în funcţie de aptitudini, de gradul de pregătire generală­ Cu o parte din muncitorii noi angajaţi, circa 30, în special de la depozitele de materie primă şi de produse finite, s-au organizat cursuri de calificare şi de ridicare a calificării. Cadrele din con­ducerea fabricii, maiştrii au participat la dez­bateri p® teme de conducere şi organizare a producţiei şi a muncii, în care, între altele, au fost abordate şi probleme concrete, strins legate de utilizarea mai bună a mijloacelor termice. Organizarea muncii în trei schimburi a im­pus, fireşte, creşterea rolului maiştrilor, a exigenţei lor in conducerea producţiei. în schimburile II şi III, maiştrii tehnologi asi­gure efectiv asistenţa tehnică, interve­nind operativ atunci cînd fluxul de pro­ducţie o cere. De altfel, în acest mod acţio­nează fiecare om la locul său de muncă. Prin activitatea educativă desfăşurată de organizaţia de partid, s-a reuşit să sporeas­­că responsabilitatea, grija întregului colec­tiv faţă de perfecta funcţionare a liniei tehnologice, a tuturor maşinilor şi utilajelor în fiecare schimb, la orice oră din zi şi Folosirea judicioasă a maşinilor şi utila­jelor, a forţei de muncă s-a răsfrînt pozitiv în producţie, pe planuri multiple. Faţă de o capacitate proiectată de 18 500 tone P.A.L., colectivul fabricii a realizat anul trecut 19 956 tone. Folosirea intensivă şi extensivă a utilajelor a dus şi la creşterea producţiei pe metru pătrat de suprafaţă construită, de la 6 740 lei planificat, la 7 280 lei. Produc­tivitatea muncii in unităţi naturale — proiec­tat 102 tone pe salariat şi an, realizat 150 tone pe salariat şi an — se situează la nivelul celei mai înalte productivităţi realizate la linii teh­nologice similare pe plan mondial. Nu s-a depăşit niciodată numărul mediu scriptic de muncitori prevăzut in proiect. Dimpotrivă, în prezent se lucrează doar cu 116 munci­tori, faţă de 160 planificat. Cu toate acestea, se asigură o bună funcţionare a maşinilor şi utilajelor, o riguroasă întreţinere şi exploa­tare a mijloacelor tehnice de care dispune fabrica. Demn de relevat este, totodată, fap­tul că în cursul ultimelor 12 luni nu a fost înregistrat aici nici un refuz de calitate. Colectivul fabricii de plăci aglomerate din lemn de la Sighetul Marmaţiei nu socoteşte nici pe departe indicii economici atinşi ca maximi. Aici se iau în continuare măsuri pentru organizarea mai bună a lucrului in fiecare schimb, folosirea integrală a timpu­lui de muncă, aprovizionarea ritmică CU ma­terii prime şi materiale. Cu siguranţă că toate aceste măsuri, energia creatoare a muncitorilor şi tehnicienilor se vor concre­tiza în noi sporuri de producţie şi de pro­ductivitate, în realizarea integrală a indica­torilor de pian pe acest ultim an al cincina­lului. Vasile GAFTONE corespondentul „Scînteii" tribuna experienței înaintate 0 lucrare cum n-a mai fost (Urmare din pag. I) realizată d­e mai operativ, eu atit mai mult cu cît agregatele în cauză sînt inedite pentru întreaga noastră industrie — Cu rezultate pe măsură ? — în cele mai multe cazuri, da. Să luăm, de exemplu, calitatea su­durilor executate pe pereţii con­ductei Am folosit aparataj de su­dură propriu, care in mîinile su­­dorilor noştri a dat rezultatele scontate. S-ar crede că emoţia in sfera productivă este neavenită. Preci­­zînd Insă că este vorba de acea stare emoţională ce precede luarea unei hotărîri sau găsirea unei so­luţii, cuipa înaltă către care con­verg deopotrivă experienţa, spiri­tul de iniţiativă şi ineditul, vom conveni că emoţia înţeleasă astfel poate sălăşlui foarte bine şi într-o uzină. Ba mai mult, aş zice că este inevitabilă Anul trecut, uzina sibiană a înce­put fabricarea unor cuptoare de tratament termic Se părea că totul decurge normal. Unul din primele agregate de acest gen, cuptorul de tip I.R.P., a fost montat şi experi­mentat la uzinele „1 Mal“-Ploieşti N-a trecut mult şi beneficiarul a reclamat funcţionarea necorespun­zătoare a cuptorului. Şi astfel, timp de cîteva săptămîni, inginerii Tu­dor Iosif şi O. Muscaliuc S-au me­tamorfozat în montori, electricieni şi instalatori. Un cumul de funcţii absolut obligatoriu şi care i-a a­­jutat să descopere un defect la ba­teria de încălzire. Altădată, proiec­tul a ascuns­ cîteva erori. Ca în căzul prototipului unei maşini de forat. Ingineri şi mentori sibieni au sosit în Bucureşti, dar nu în postura provincialului fascinat de tumultul Capitalei, ci de proiec­tanţi ad-hoc. S-a recalculat între­gul agregat pînă cînd defectul a fost detectat şi remediat. E imposibil să epuizezi în cîteva pagini problemele cu care este con­fruntat zi de zi colectivul unei uzi­ne constructoare de maşini-unicate Specificul activităţii de aici — care reclamă, după cum am văzut, vaste cunoştinţe adiacente, promptitudine şi, aş zice, cu tot riscul de a părea desuet, un „romantism“ al cons­trucţiei — în sensul imaginaţiei care nu poate lipsi într-o asemenea ac­tivitate supusă tot timpul noutăţii tehnice — nu exclude preocupări de ordin general, privind perfecţio­narea şi creşterea eficienţei pro­ducţiei şi muncii,­­ — încerc un sentiment de ne­mulţumire — ne mărturisea cons­tructorul şef al uzinei, ing. Gü­nd­­ther Gross. Noi n-am făcut încă des­­tul în vederea reducerii consumu­rilor specifice, ca să dau numai un exemplu şi posibilităţi avem. Fap­tul că executăm unicate, cu alte cuvinte maşini pretenţioase, cu un ridicat grad de prelucrare a me­talului, nu reprezintă un impedi­ment. Din contră. Ar trebui să constituie un stimulent, într-o în­treprindere ca a noastră, căreia in orice moment i se pere tocmai o asemenea „spontaneitate“, în ma­terie de soluţii­ La sfîrşitul lui ianuarie, primul transport de tronsoane a luat dru­mul hidrocentralei de la Lotru, 30 de tone de oţel, de dimensiunile amintite. Probleme legate de trans­­portul acestui gigant au fost des­tule. Să consemnăm doar că scena iniţială care a dat suficiente emo­ţii (să ridici pe trailer asemenea virele, nu e glumă !) a ajuns de domeniul rutinei, ea repetîndu-se de atunci frecvent Spre Lotru va pleca lunar un convoi totalizînd aproximativ 12 tronsoane. Montată „în creier“ de munte, conducta va fi emisarul de presti­giu al activităţii desfăşurate la uzi­na sibiană, unde o tradiţie a mun­cii bine făcute este fertilizată de dinamismul anilor noştri. PAGINA 3 CONTRASTE • Acceleraţie de... melc Nu fără ironie, con­tabilul şef al minei „Vulcan" din Capita­lă ne spunea zilele tre­cute că „de multe ori cazanele — produse cu un ciclu lung de fabri­caţie — au, din cauza încetinelii cu care se deplasează pe calea fe­rată, ci un ciclu lung de circulaţie“. O dată încărcate in vagoane şi ajunse in staţia de ex­pediţie, cazonele în­cep să... fiarbă de ne­răbdare din cauza în­delungatei aşteptări. Cauza ? Gara de expe­diţie trebuie să facă sondaje la staţiile a­­flate pe itinerarul pe care se vor deplasa a­­ceste produse, pentru a primi avizul de ex­pediere a vagoanelor cu gabarit depăşit. Cu toate că este vorba de calea ferată, unde cuvintele „rapid“ şi „accelerat“ sunt foar­te des folosite, son­dajele de care amin­team se fac cu... „ac­celeraţie“ de melc. Aşa, de pildă, vagonul nr. 315 340 380 563 încărcat cu 70 tone părţi de ca­zane, care a fost ex­pediat din uzină la data de 25 ianuarie, cu destinaţia C.I.L. Foc­şani, a stat pină la 10 februarie in staţia Co­­troceni. Exemple­­ de acest fel sunt din păca­te destul de numeroa­se. în concluzie, cre­dem că ar fi util ca cei care se fac răspun­zători de asemenea in­­tirzieri să verifice „cu­tia de viteze“ a răs­punderii. Poate s-a de­fectat vreo piesă a an­grenajului. De la Ana, la Caiafa Încă din mai anul trecut, Grupul de şan­tiere nr. 3 instalaţii Constanţa, din cadrul trustului local de con­strucţii, a lansat co­menzile nr. 1020 şi 1021 Uzinei de prelucrare a maselor plastice Bucu­reşti şi Uzinei de mase plastice Iaşi, pentru ţe­vile din p.v.c. şi fi­­tingurile necesare in­vestiţiilor din 1970, e­­şalonate pe trimestre. Uzina ieşeană ii răs­punde în luna octom­brie că nu-i poate fa­brica ţevile comanda­te, iar uzina bucu­­reşteană că îi va livra numai 38 la sută din cantităţile comanda­te. Greutăţi similare întimpind grupul la procurarea lămpilor şi aplicelor tip „Gu­ban", a elemenţilor de siguranţă, transfor­matorilor de sonerie, sifoanelor de plumb şi a altor materiale pen­tru instalaţii necesare noilor construcţii de pe litoral. Scriindu-ne despre aceste dificul­tăţi, directorul grupu­lui, ing. C. Dănciules­­cu, amintea că pentru asigurarea cu mate­riale descentralizate trebuie să se alerge de la furnizori la între­prinderile teritoriale de aprovizionare, arare­ori aleg­indu-se cu ceva. Prea multă alergătură şi prea puţine rezul­tate. Ce au de spus unităţile furnizoare in cauză şi organizaţiile teritoriale de aprovi­zionare ? • Excepţia întăreşte regula la 3 februarie a.c„ In coloanele acestei ru­brici, sub titlul „Pro­menada cărămizilor“, era relatat cazul unei fabrici de cărămizi din Tirgovişte căreia i se impune livrarea pro­duselor in alte judeţe ale ţării, în vreme ce şantierele din judeţul Dîmboviţa achiziţio­nează cărămidă de la alte unităţi simi­lare, amplasate la mari distanţe. Ceea ce părea la prima vede­re o excepţie, se dove­deşte a fi, de fapt, o regulă. Deşi în jude­ţul Sibiu se vor produ­ce in acest an circa 72 milioane bucăţi cără­mizi şi se vor consu­ma numai 39 milioa­ne — răminînd, deci, disponibile 33 de mi­lioane cărămizi — s-a constatat că unităţile de construcţii-montaj care execută lucrări în perimetrul judeţului trebuie să procure 6 milioane de cărămizi, de oriunde din altă parte, numai din ju­deţul Sibiu, nu. De ce ! Pentru că o par­te mult mai mare de­cit este disponibilul de cărămidă a fost re­partizată altor judeţe ale ţării. în plus, ordi­nul 1. 846 din 20 au­gust 1969 al Ministeru­lui Industriei Mate­rialelor de Construcţii interzice fabricii „Re­­cord“-Sibiu să livreze cărămizi pe plan lo­cal. Ce avantaje eco­nomice urmăresc orga­nele care ţes cu dibă­cie această reţea de transporturi încruci­şate, este dificil de a­­flat. Cert este că s-a confirmat încă o dată justeţea dictonului : „excepţia întăreşte re­gula". Un complex prea complicat în judeţul Buzău, 23 de cooperative din zona colinară au ho­­tărît a se asocia pen­tru crearea unui com­plex zootehnic în zona de şes a judeţului unde aceste unităţi deţin 10 000 hectare teren a­­rabil. Aci, asociaţia urmează să crească a­­nual 3 000 bouraşi, 12 000 miei şi 1 000 000 pui. Consiliul Asocia­ţiei a contractat cu a­­telierul intercoopera­­tist de proiectare Cra­iova întocmirea pro­iectului pentru acest complex. Dar abia a­­cum încep necazuri­le. La avizarea pro­iectului, specialiştii in­stitutului de cercetări zootehnice (care dădu­seră asistenţa tehnică la elaborarea temei de proiectare şi se anga­jaseră să asigure popularea secţiei avi­cole­ bat in retragere. Nu se poate, zic ei, să se producă şi pui. A­­poi, Direcţia generală de investiţii a M.A.S. descoperă... ceva In neregulă , unitatea proiectată avea o ti­tulatură greşită. După ce lucrurile au fost clarificate de organele agricole locale, proiec­tul a fost depus... pen­tru studiu „sine die". De trei luni (atît cit a durat şi proiectarea) se aşteaptă avizele. Oricit ar fi de „ştiinţi­fice", timpul e prea îndelungat. Aşa se iese la... pepeni Organizarea între­prinderilor pentru me­canizarea agriculturii pe principiul gestiunii economice interne a urmărit, printre altele, şi creşterea gradului de utilizare a maşinilor din dotaţie. Aceasta deoarece se ştie că neutilizarea maşinilor agricole la întreaga ca­pacitate micşorează ve­niturile încasate, în condiţiile în care a­­mortismentele se plă­tesc totuşi la nivelul planificat. O logică e­­conomică simplă, care este insă de multe ori neglijată, Iată un exemplu. Anul trecut, la I.M.A. Dobra, jude­ţul Hunedoara, din 9 maşini de recoltat car­tofi a fost întrebuinţa­tă numai una, şi acea­sta realizind 0,4 ha, faţă de 11 ha planifi­cate De asemenea, au fost utilizate intr-o mică măsură sau deloc două freze pentru le­­gumicultură, o maşină de plantat răsaduri, 4 cositori mecanice, 14 prese de balotat paie etc. în total, pentru utilajele nefolosite s-au plătit peste 25 000 lei amortismente. Fap­tul că mașinile nu au fost întrebuințate­­ se explică prin pasivi­tatea conducerii între­prinderii, însă amor­tismentele pentru pa­sivitate sunt mult mai mari.

Next