Scînteia, mai 1970 (Anul 39, nr. 8413-8441)

1970-05-03 / nr. 8413

ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8413 Prima ediţie Duminică 3 mai 1970 4 PAGINI 30 BANI Prin muncă au cinstit „Ziua muncii“ La Hunedoara, mulţi dintre jurnalişti, oţelari, laminatori şi ceilalţi siderurgişti au sărbătorit, ca de obicei, 1 Mai prin muncă. In oţelăria Martin nr. 2, la cup­toarele de 400 tone, i-a lucrat în ritm viu, cu toată capacita­tea. Maistrul oţelar Cornel Ar­­deleanu, de la blocul 2 de cup­toare, ne-a împărtăşit previziu­nea sa : „După cu­m merg lucru­rile, contăm în primul schimb de azi, 1 Mai, pe o şarjă rapidă la cuptorul 6 fi o depăşire a planului cu cel puţin 80 tone oţel“. De la tov. ing. Costache Trotuş, director general al combinatului, am aflat un eveniment deosebit, demn de Ziua Muncii. „La noile cuptoare electrice de 50 de tone, in preajma lui 1 Mai s-au atins parametrii de producţie proiec­taţi, intr-o perioadă de două ori mai scurtă decit cea planificată". Aici, la Hunedoara, evenimen­tele „mari" se succed cu repezi­ciune, deşi pentru siderurgişti ele se înscriu in ritmul cotidian al ţării. î In Uzina de alumină din C­­J I­rodea, lucrul nu a încetat de 5 l­a ani. In ajunul lui 1 Mai 1965,­­ 1 toţi muncitorii (nimeni n-a pă- t ’ răsit uzina 24 de ore) erau mar­­i­­­tori la „naşterea“ primelor kilo- ’ i grame de alumină românească, y 1 Emoţia a fost mare. Fiecare te­­­l îngrămădea să vadă, să pipăie I 1 şi să ia citeva grame pe care să l­­ le arate familiei sau prietenilor. ’ i A fost prima şarjă de alumină \ 1 românească. La 1 Mai anul a­ i \­cesta, muncitorul Teodor Lazăr, 1 i maistrul Pavel Covaci, inginerul l 1 Gal Kiss şi alţii ca ei, pârtiei­ / I panţi cindva la şarja inaugura- }­i lă, n-au defilat , păstrind vie i­­ amintirea acelei prime şarje ei ' I au vegheat şi-n acest an mersul V­­ uzinei. 1 Mai 1970 a însemnat i i elaborarea celei de-a 676 000­­ I tonă de alumină. | ^ (Continuare în pas. a IlI-a) | Culorile şi freamătul vieţii de fiecare zi Ca sărbătoare muncito­rească, ziua de 1 Mai a fost şi a rămas, in mari părţi de lume, o sărbătoare a protestului şi a revendică­rii. A fost un nu­spus răs­picat unei istorii nedrepte, a rămas şi va rămîne o as­piraţie cu care istoria va fi cindva generoasă. A mai fost cindva, ace­eași zi de 1 Mai, o sărbă­toare a primăverii. I s-a spus armindeni, iar cuvin­­tul a păstrat tot argintul Începuturilor, ca o prefi­­rare de ape clare peste un prundiș metalifer. Arminde­nii sunt o sărbătoare a po­ienilor înflorite, a soarelui care a biruit definitiv. In poienile noastre de armin­deni au Înflorit şi steagu­rile roşii. Cunosc in Valea Jiului, la Vulcan, la Lu­­peni, la Petroşani, citeva a­­semenea poieni de armin­deni care au rămas tradi-­­ţionale. Cei din mine ie­şeau anual la lumină, in a­­ceastă zi, ca şi soarele după pedeapsa îndepărtă­rii cosmice de pămint. Mi s-a vorbit despre o mun­citorime schilodită de mun­că, asuprită prin penalizări și impozite, hăituită prin galerii cu ceasornicul in mină, nelăsată să-și înghi­tă dumicatul acru nici in minutele de odihnă, împo­vărată de copii, împovăra­tă de chirii, împovărată de boli, purtînd singură pe u­­meri asprele poveri ale u­­nui început de industriali­zare care era tot una cu exploatarea extremă. Pe a­­ceeaşi mineri, ieşiţi pentru întîia oară la lumină, in 1945, Geo Bogza i-a­ regăsit pe o plajă aurită pe ţărmul Mării Negre. I-a privit pe aceşti mineri, vegetaţia u­­mană a ocnelor istoriei, şi, văzindu-i cum Înghit soa­rele, a dorit pentru el un viitor mai bun, un soare permanent. Preluind a­­ceastă idee sau formulîn­­d-o astfel, eu aş fi dorit pentru ei nişte armindeni adevăraţi. Sărbătoarea cea nouă a pierdut caracterul de re­vendicare din trecut, mai precis a dat revendicării un alt sens, adecvat noii istorii. Scăpată de exploatare, muncitorimea îşi revendică azi sie însăşi ceea ce ni­meni nu i-ar fi putut odi­nioară dărui, îşi cere pro­ductivitate, eficacitate, rit­micitate, competitivitate, iar pentru aceasta e severă cu sine în toate, de la muncă pînă la răsplată. Sărbători­le noastre nu ies din rit­mul încordat al zilelor de lucru, ci, dimpotrivă, le sporesc acestora din urmă tensiunea, prin aclamaţii şi urale, prin fluviile demon­straţiilor la care iau parte milioane­­de oameni con­ştiincioşi şi înflăcăraţi. După datoriile muncii îm­plinite, sărbătoarea e încă o datorie, o datorie de re­cunoştinţă pentru acei care au făcut ca munca să fie biruitoare, pentru organiza­torul şi strategul suprem al muncii, pentru partid, pen­tru conducerea lui. Deci sărbătoare e o răspundere care ne trezeşte, ca şi mun­ca, în zorii zilei, ne alinia­ză, ca şi munca, in lungi coloane ce seamănă leit cu cifrele bilanţurilor, ne poar­tă ritmic, la fel ca şi mun­ca, dar nu spre porţile uzi­nelor, ci spre tribune pen­tru ca la sfirşit să fim feri­ciţi că stropul nostru de entuziasm, la fel ca şi stro­pul de sudoare, cotizează la zîmbetul primăvăratic al unei ţări Întregi. O dată a­­ceastă datorie împlinită, ne reîntoarcem la datoria muncii, fiindcă de la aceas­ta aşteptăm totul, aceasta creează totul — uzine şi ca­nale de Irigaţie, ferme zoo­tehnice şi universităţi — munca e făurarul prezen­tului şi viitorului, inclusiv al acelei zile de armindeni a comunismului, care va veni. Şi de aceea, ziua de 1 Mai poartă la noi numele de ziua muncii, ziua de solida­ritate a oamenilor muncii, a tuturor celor ce poartă unealta. Inclusiv condeiul, Sîngele care a colorat stea­gul într-o ţişnire arteziană şi-a păstrat sinceritatea ro­şie, semnificind o altă dă­ruire : dăruirea muncii. Paul ANGHEL Strîns unit în jurul PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Poporul nostru a sărbătorit Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc cu hotărirea de a obţine noi succese în construirea socialismului pe pămîntul României CAPITALA PATRIE SUB ARCUL SÂRBĂ­TORESC AL INTÎIULUI DE MAI au exprimat cu puternică însufleţire Demonstraţiile din centrele judeţene VOINJA, GlNDURILE $I SENTIMENTELE TĂRII ÎNTREGI In toate judeţele ţării, sub drapelul patriei şi al partidului, 1 Mai 1970 a prilejuit ample şi viguroase manifestări ale unităţii poporului in jurul partidului, ale hotăririi tuturor celor ce muncesc de a obţine noi succese in construcţia socialismului pe pămintul patriei dragi, România socialistă. In faţa tribunelor, la mitinguri sau, acolo unde ploaia n-a îngăduit mani­festări in aer liber, in cadrul unor insufleţite adunări, in cele mai mari săli din oraşe, oamenii muncii au înfăţişat rezultatele obţinute pe tărimul industrial şi agricol, cultural şi ştiinţific in răstimpul ce a trecut de la 1 Mai 1969, in primele patru luni din acest an — hotar intre decenii, ultim an al actualului cincinal, an­ punte spre înfăptuirea vastului program de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. Pretutindeni s-a vădit forţa omului liber, stăpin al tuturor bunu­rilor materiale din întreaga ţară, a omului creator de valori. Pretutindeni, oamenii muncii au exprimat dragostea lor neţărmurită faţă de Partidul Co­munist Român, conducătorul încercat al naţiunii noastre, al întregului popor. 1 Mai 1970 a marcat, totodată, voinţa fermă, de neclintit, a fiilor patriei — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi­i de a nu-şi precupeţi eforturile in marea operă de edificare a socialismului în ţara noastră. Ma­­nifestind pentru prietenia şi colaborarea frăţească dintre poporul român şi popoarele tuturor ţărilor socialiste, pentru unitatea clasei muncitoare din lumea întreagă in lupta pentru pace, democraţie şi socialism, pentru unitatea tuturor forţelor care luptă împotriva imperialismului, oamenii muncii au dat o înaltă apreciere politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, a conducerii sale. Au răsunat puternic izvorite din inimă urale pentru Partidul Comunist Român, pentru Comitetul său Central. Mii de glasuri scandau „Ceauşescu, Ceauşescu“, nume scump întregii naţiuni, care simbolizează dir­­zenia, voinţa de muncă a întregului nostru popor, constructor al socialis­mului, certitudinile care-i însufleţesc munca de azi, îndreptată spre zările clare ale zilei de miine, spre perspectivele de dezvoltare deschise de Con­gresul al X-lea al Partidului Comunist Român. In piaţa centrală a oraşului GALAŢI, peste 80 000 de oameni ai muncii şi-au dat intilnire la sărbă­torirea zilei de 1 Mai. Cinstea de a deschide demonstraţia a revenit con­structorilor şi siderurgiştilor marelui combinat, pivotul principal al indus­triei judeţului, care şi-au adus o contribuţie importantă la depăşirea producţiei globale industriale a ju­deţului pe primele patru luni ale a­­nului. Oamenii muncii din întreprin­derile gălăţene au depăşit planul producţiei-marfă cu peste 100 mili­oane lei, cifră superioară angaja­mentului luat la începutul anului, şi au realizat 39 milioane lei beneficii suplimentare. Pe pancartele siderur­giştilor gălăţeni, ale coloanelor con­structorilor de nave şi ale altor co­lective fruntaşe se puteau citi in cifre sintetice roadele muncii lor. Siderur­­giştii au raportat realizarea înainte de termen a planului pe primele pa­tru luni ale anului. Ei au dat peste prevederi aproape 8 000 tone de oţel, 10 000 tone de şleburi şi peste 6 000 tone tablă groasă şi mijlocie. In co­loanele demonstranţilor au fost pre­zenţi şi lucrătorii ogoarelor — ţăra­ni cooperatori şi lucrători ai între­prinderilor agricole de stat — care s-au situat in frunte, în campania agricolă din această primăvară, ter­­minind la 29 aprilie insăminţarea po­rumbului pe suprafeţele prevăzute. Ei au luat astfel un bun şi viguros „start“ în activitatea privind înfăp­tuirea programelor de dezvoltare, in continuare, a agriculturii noastre, stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din martie 1970. Acelaşi stindard al muncii rodnice, însufleţite de certitudinea biruinţelor obţinute sub conducerea partidului, a dominat şi demonstraţia constructori­lor unui alt gigant de la Dunăre — Sistemul hidroenergetic şi de navi­gaţie de la Porţile de Fier. La ora 8 dimineaţa, TURNU SEVERIN . Faldul sărbătoresc al lui 1 Mai a fluturat peste o primăvară care, de­­turnind fluxul solar, aducind cerul aproape de nori şi prin aceasta mai aproape de patul germinativ al cim­­piilor, a păstrat intacte — prin veş­­mîntul de zile mari al oraşului şi prin sentimentul de zile mari al oa­menilor — toate caracteristicile unei mari sărbători. 1 Mai, ziua muncii, ziua speranţe­lor, ziua incandescenţelor firii şi fi­rii omului, ziua păcii şi a solidari­tăţii intre popoare. 1 Mai, sărbătoa­re­a muncii intr-o ţară care face din muncă valoare supremă a existenţei izvor şi albie a înaintării sale in timp, spre zarea marilor piscuri crescute din planurile partidului. 1 Mai, zi de intimpinat ziua muncii şi a primă­verii, o zi în care însăşi natura, îm­brăcată in haine de sărbătoare, parcă la întrecere cu culorile pastelate din coloane, încadra fericit entuziasmul celor care au venit la demonstraţie , cu optimismul şi bucuria vieţii, cu încrederea neţărmurită in partid. In fruntea acestor coloane ale bărbăţiei şi cutezanţei creatoare au păşit con­structorii şi mentorii, tinerii briga­dieri ai şantierului naţional al tine­retului, in cunoscutele uniforme al­bastre şi „veteranii“ căliţi la şcolile de la Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vi­­şeu, Bicaz ori Argeş, angajaţi în bătălia cu Dunărea, pentru a ridica la Porţile de Fier „cetatea luminii", una din cele mai de seamă realizări ale inteligenţei şi tehnicii româneşti contemporane. Ei îşi manifestă prin lungi urale şi ovaţii neţărmurita în­credere în politica partidului nostru pusă in slujba intereselor poporului, a nobilelor cauze a păcii şi socialis­mului. Intre steaguri purpurii şi tri­colore se puteau vedea portretele con­ducătorilor partidului şi statului nos­tru, iar pe mari pancarte se putea citi : „Trăiască Partidul Comunist Romin", „Trăiască România Socialis­tă“, „P.C.R.", „P.C.R. — Ceauşescu". Au trecut în coloane constructorii şi mentorii, purtind parcă în privi­rile lor — asemenea maiştrilor Gas­­par Adalbert, Tudor Moraru, Nicolae Nicolae şi Ion Coste — o părticică din lumina ce o făuresc. Lor li s-au alăturat cei care, prinşi in dialogul muncii, desemnează organis­mul viu, conturul industrial al Se­­verinului de azi şi de miine , sunt constructorii de nave şi cei de va­goane, modelorii de mobilă ai ma­relui combinat de exploatare şi in­dustrializare a lemnului, lucrătorii din industria textilă, ca şi cei din industria alimentară şi extractivă. (Continuare in pag. a II-a) raport, zi de sinteză şi de bilanţ al realizărilor cucerite de eroica noas­tră clasă muncitoare, in strinsă frăţie de clasă cu întregul popor, pe calea transformării acestor planuri in fap­tă vie, în creaţie trainică, lucidă şi Îndrăzneaţă, intr-o nouă treaptă sculp­tată in timp, spre desăvirşirea edi­ficiului nostru socialist. Trecîndu-şi în revistă, in această zi, munca, reali­zările, aspiraţiile, masuril,­ sporul de putere cucerit cu fiecare nouă pri­măvară socialistă, oamenii muncii şi-au afirmat, din nou, ca pe un sen­timent legat indestructibil de însăşi fiinţa lor, unitatea strinsă in jurul P.C.R., al Comitetului său Central in frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, încrederea în politica partidului, care exprimă interesele fundamentale ale poporului, ale cauzei socialismului. Ei şi-au exprimat, in această zi, senti­mente care le stau întotdeauna în inimă, sentimentele solidarităţii cu clasa muncitoare de pretutindeni, cu lupta popoarelor pentru libertate, pace şi progres social. La Bucureşti, vremea ploioasă a împiedicat demonstraţia, dar nu ne e greu să desprindem, din caleido­scopul imaginilor de azi ale cetăţii, din ampla sa carte deschisă la aceas-George-Radu CHIROVICI Ilie PURCARU­­ (Continuare In pag. a III-a) Imagine de la demonstraţia oamenilor muncii din Constanţa. Ei şi-au exprimat hotărirea fermă de a înfăptui prevederile Congresului al X-lea al partidului, de a realiza şi depăşi sarcinile de producţie, de a munci cu tot elanul pentru continua înflorire a patriei socialiste Flori şi voioşie în oraşul de pe malurile Regal Excelenţei Sale PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BUCUREŞTI Mulţumesc în mod sincer Excelenţei Voastre, Consiliului de Stat şi poporului român pentru felicitările amabile transmise cu prilejul zilei mele de naştere şi vă adresez în mod cordial cele mai bune urări. HIROHITO Cu prilejul zilei naţionale a Sierrei Leone, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a trimis o telegramă de felicitări cordiale guvernatorului general ad-interim, Banja Tejan-Sie. In răspunsul său, guvernatorul general a mulțumit cu căldură pre­­şedintelui Consiliului de Stat pentru mesajul transmis.

Next