Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)

1970-09-01 / nr. 8533

PROLETARI DIN TO­ATE ȚĂRI IT. U­IJI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8533 Marți 1 septembrie 1970 6 PAGINI — 30 BANI Industria noastră cheltuieşte incă prea mult pentru partea materială a fiecărui produs O importantă sarcină pusă de partid în faţa ministerelor, a centralelor, a întreprinderilor, în faţa fiecărui inginer sau muncitor este reducerea continuă a ponderii cheltuielilor materiale în structura preţului de cost A devenit efortul pentru îndeplinirea acestei sarcini o acţiune generală, metodică şi eficientă ? Obiectiv de mare importanţă eco­nomică, reducerea continuă, sistema­tică, a cheltuielilor materiale de Pro­ducţie prezintă o semnificaţie cu to­tul aparte în actuala etapă de dez­voltare şi modernizare a economiei noastre naţionale. Prin acuitatea şi implicaţiile sale, ea depăşeşte sfera intereselor unei întreprinderi sau alteia. Este binecunoscut că sporirea venitului naţional şi, pe a­­ceastă bază, creşterea bunăstării oa­menilor muncii, se află într-o directă proporţionalitate cu preţul de cost al produselor, cu volumul­ cheltuieli­lor materiale. Cu cit aceste chel­tuieli sunt mai mici, cu atît sporeşte valoarea nou creată în produsul so­cial total, cu atît sînt mai mari po­sibilităţile de dezvoltare şi moderni­zare a economiei, de ridicare a nive­lului de trai al celor ce muncesc. Tocmai din acest motiv, Plenara C.C. al P.C.R. din iulie anul curent, a stabilit un program pentru redu­cerea cheltuielilor de producţie şi a consumurilor de materiale. Esenţială pentru diminuarea chel­tuielilor de fabricaţie e­ste crearea unei puternice opinii colective­ de masă, în favoarea gospodăririi cu grija cuvenită a resurselor şi valori­lor materiale puse la dispoziţia în­treprinderilor, administrării judi­cioase, cit mai rentabile a acestora. Dezvoltarea unei asemenea opinii de masă este cu atît mai necesară cu cit, în preţul de cost al produselor, cheltuielile materiale deţin o pon­dere covîrşitoare. în acest an, pe ansamblul economiei naţionale, ma­teriile prime, materialele, combusti­bilul, energia şi amortismentul mij­­loacelor tehnice deţin o pondere de 80,1 la sută în totalul preţului de cost. Bineînţeles, de la o ramură in­dustrială la alta, această pondere variază. O pondere relativ ridicată deţin aceste cheltuieli şi în valoarea producţiei marfă exprimată în pre­ţuri cu ridicata. Sub acest unghi de vedere, în industrial republicană (Continuare în pag. a III-a) cheltuielile materiale ajung,"'in'Ticesi' an, la o proporţie de 86,7 la sută. Este vorba, deci, de un domeniu, mai exact de un capitol important al costurilor de fabricaţie, a cărui pon­dere ridicată dovedeşte cu elocvenţă de ce este necesară o analiză per­manentă a evoluţiei cheltuielilor ma­teriale de producţie, de ce trebuie căutate căile cele mai adecvate pen­tru continua lor diminuare. Impor­tanţa reducerii cheltuielilor materiale de producţie este bine ilustrată prin­­tr-un simplu calcul aritmetic : în unitățile industriei metalurgice, bu­năoară, diminuarea acestor cheltuieli doar cu un singur procent echiva­lează cu o economie anuală certă de 300 milioane lei. Extinzînd calculul, este concludent să arătăm că, la ni­velul anului 1970, diminuarea cu numai un procent a ponderii chel­tuielilor materiale în produsul so­cial ar spori venitul naţional cu a­­proape 3 miliarde lei, iar la nivelul anului 1975 cu aproximativ 8 mi­liarde Iei. Deci, surse suplimentare de fonduri necesare dezvoltării eco­nomiei naţionale, ridicării nivelului de trai. Desigur, mijloacele prin care pot fi reduse cheltuielile materiale de producţie în fiecare întreprindere, fără să se afecteze cu nimic calita­tea produselor, sunt variate. O dis­cuţie în acest sens nu poate să în­ceapă totuşi fără a menţiona, cu deosebire, valorificarea superioară a resurselor materiale, prin asimilarea de produse noi, perfecţionarea pro­ceselor tehnologice, înlăturarea, pe cit posibil, a deşeurilor, a produse­lor declasate etc. Este concludentă în acest sens comparaţia dintre combina de recoltat păioase C-3 şi combina autopropulsată C-12, con­struite la uzina „Semănătoarea“ din Capitală. Volumul de manoperă fo­losită pentru obţinerea combinei C-12 Dan MATEESCU IN PAGINA A III-A • CALITATEA SEMĂ­NATULUI - GARAN­ŢIE A VIITOAREI RE­COLTE DE GRÎU (an­cheta noastră în Ju­deţul Olt) * Tribuna experienţei înaintate: REZULTA­TE MERITORII, DAR ŞI NOI POSIBILITĂŢI MESAJUL PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT Al REPUBLICII SOCIALIŞTI ROMÂNIA, NICOLAI CEAUŞESCU, adresat participanţilor la cel de-al XXII-lea Congres internaţional de istoria medicinii In numele Consiliului de Stat, al guvernului Repu­blicii Socialiste România şi al meu personal, adresez participanţilor la cel de-al XXII-lea Congres inter­naţional de istoria medicinii, care îşi începe astăzi lu­crările la Bucureşti, un salut cordial. România este bucuroasă să acorde — pentru a doua oară — ospitalitate acestui înalt for ştiinţific inter­naţional, care reuneşte savanţi şi cercetători de pres­tigiu dintr-un însemnat număr de ţări ale lumii. In epoca noastră, caracterizată­­ prin profunde şi continui prefaceri înnoitoare, ştiinţa este un aliat de nelipsit al popoarelor în lupta pentru o viaţă mai bună. In acest cadru, ştiinţele medicale au, prin în­suşi obiectul lor, un rol de o covîrşitoare însemnătate, fiind chemate să contribuie la apărarea sănătăţii şi vieţii celui mai preţios fond al societăţii — omul. Fără îndoială, cunoaşterea preocupărilor umaniste ale savanţilor şi cercetătorilor din trecut, a uriaşelor in­vestiţii de gîndire şi de strădanii ale omenirii în lupta împotriva bolilor şi a durerii, constituie un factor preţios în eforturile care se depun pentru a soluţiona cu succes problemele complexe ale medicinii contem­porane. Apreciem de aceea in mod deosebit această întîlnire a dumneavoastră, menită să aducă noi con­tribuţii,­­ cunoaşterea­­doctrinelor şi practicilor me­dicale din trecut, să înlesnească, pe această bază, ob­ţinerea de noi progrese în medicina zilelor noastre. Lupta împotriva bolilor, apărarea sănătăţii oameni­lor este o cauză comună a tuturor popoarelor, un do­meniu în care savanţii şi cercetătorii din toate ţările lumii pot colabora fructuos, cu bune rezultate. In acest spirit este orientată activitatea oamenilor de ştiinţă şi a tuturor slujitorilor pe tărîmul medicinii din patria noastră, activitate căreia statul, guvernul ţării se străduiesc să-i creeze condiţii tot mai bune de desfăşurare. Avem convingerea că abordarea în cadrul congresului dumneavoastră a temei relaţiilor medicale ale României cu alte ţări — aşa cum se pre­vede în ordinea de zi a reuniunii , va înlesni mai buna cunoaştere şi punere în lumină a realizărilor şi a vocaţiei umaniste a medicinii româneşti, dornică să conlucreze strîns cu şcolile medicale de pretutindeni în lupta pentru ocrotirea sănătăţii individului şi a colectivităţii, pentru împlinirea înaltelor deziderate de bunăstare şi fericire, de progres şi pace ale popoa­relor. Prin însăşi natura ei, medicina slujeşte vieţii, ocro­tirii sănătăţii omului, păcii şi, ca atare, ea este pro­fund interesată ca popoarele să trăiască în pace, ca umanitatea să fie apărată de urgiile războiului, ca în lume să se instaureze relaţii de înţelegere şi colabo­rare între toate naţiunile. Progresul ştiinţelor, inclusiv al medicinii, este strîns legat de dezvoltarea largă a raporturilor multilate­rale dintre savanţii şi cercetătorii de pretutindeni, in­tensificarea cooperării dintre toate statele pe baza de­plinei egalităţi în drepturi, a respectului independen­ţei şi suveranităţii fiecărui popor. Urez succes deplin lucrărilor celui de-al XXII-lea Congres internaţional de istoria medicinii, exprimîn­­du-mi convingerea că el va reprezenta un moment important în dezvoltarea ştiinţelor medicale, în întă­rirea colaborării internaţionale a oamenilor de ştiinţă. I­ntre Someş şi Rodna C­e stagiu aveţi un Întreprin­dere ? l-am întrebat într-o doară, fără vreo intenţie a­­nume, pe Vasile Paşcu om încă tînăr, dar considerat de mult timp printre „stîlpii“ Fabricii de hir­­tie din Prundul Bîrgăului. — Sint cincisprezece ani de cînd am venit să învăţ meserie. Dar dacă e să vă spun adevărul adevărat — și a clipit hitru, adulmecind parcă Inevi­tabila nedumerire ce mi se va așterne pe chip — păi să tot fie vreo două sute de ani de cînd lucrez în fabrica asta... Butada lui Vasile Pascu are mai mult decit un miez de adevăr. Ur­­cînd înapoi, în amontele timpului, pînă la a şasea sau a şaptea genera­ţie, vom găsi mereu cite un Paşcu in atelierele „morii de hîrtie“ din Prun­dul Bîrgăului, una dintre cele mai vechi întreprinderi de acest gen din ţara noastră (piatra de temelie­­-a fost pusă in 1768 ; acum doi ani s-a sărbătorit, cu toată solemnitatea cu­venită, bicentenarul !). Familia lui, ca şi alte familii ai că­ror ultimi descendenţi ii întîlneşti astăzi în întreprindere, ilustrează nu numai o impresionantă statornicie şi fidelitate, dar şi — intr-un mod a- Reportaj de Victor BÎRLĂDEANU proape simbolic — însăşi evoluţia tehnologiei de fabricaţie a hîrtiei de-a lungul ultimelor două secole. Bu­nicul lui Vasile Paşcu a lucrat, acum aproape un secol, la una dintre cele mai grele şi mai prost plătite opera­ţiuni pe care le comporta producerea hîrtiei din zdrenţe (căci acestea erau pe atunci materia primă). Tatăl lui Vasile Pascu a apucat vremea cînd „moara“, transformată de-acum in „manufactura de hirtie“, începuse să utilizeze ca materie primă lemnul. Prin Vasile, familia aceasta din Va­lea Bîrgăului urcă o treaptă calitativ nouă ; pătrunde în era tehnologiilor înalte , Vasile s-a calificat în meseria modernă de maşinist la instalaţia de deshidratare. Stăpineşte cu un­ ochi sigur — cu firescul cu care tatăl său conducea atelajele ce cărau buşteni din pădure — un angrenaj complex de a cărui precisă funcţionare depin­de, în bună măsură, întreaga produc­ţie a fabricii. Şi ar mai fi ceva de spus : Vasile Paşcu — care, din cei 33 de ani ai săi, 15 i-a petrecut aici, între valţuri şi holendere — e legat de „întreprin­derea sa“ (căci aşa o consideră, şi pe bună dreptate !) nu numai prin ascen­denţă. Soţia lui e şi ea muncitoare aici, om de bază la finisaj. Dintre cei 11­­copii ai socrului său — care si el a lucrat mai toată viata in fabrică — numai doi „s-au înstrăinat“, au pornit să înveţe alte meserii. Prin urmare, numele Pascu desemnează aici ceva mai mult şi mai profund decit un muncitor valoros şi entuziast , semni­fică înrădăcinarea şi trăinicia, temei al desăvîrşirii profesionale şi umane, semnifică ideea superioară de dinastie a muncii. Gîndindu-mă la această familie şi la destinul ei, mi-am amintit că, într-o zi am zărit — în inima masi­vului muntos al Bîrgăului, sub cu­polele de lavă împietrită ale piscu­rilor zimţate de brădet întunecat, pe străvechiul drum al Tihuţei, care lega odinioară cetatea meşteşugărească a Bistriţei de capitala Moldovei, Su­ceava — o privelişte ce m-a impre­sionat cu forţa de şoc a marilor şi neaşteptatelor simboluri. In mijlocul unei poiene golaşe trona un brad de o înălţime şi o formă nemaiîntilnite. îndeosebi forma era aceea care izbea privirea prin superbul ei inedit: ma­iestuosul edificiu al copacului semă­(Continuare în pag. a V-a) SERVICIUL LA DOMICILIU-copilul de pripas al cooperativelor meşteşugăreşti Ziarul nostru a publicat cu puţin timp în urmă o anchetă din sectorul ser­viciilor de urgenţă la domi­ciliul clienţilor al coope­raţiei meşteşugăreşti din Capitală. Consemnam, cu acea ocazie, că prin consti­tuirea unui dispecerat cen­tral, încadrat cu meseriaşi de diferite specialităţi, se poate solicita telefonic in­tervenţia depanatorilor. Noua formulă organizatori­că, recent adoptată, vine să umple un gol mult timp re­simţit în reţeaua de ser­vicii din Bucureşti. Care este însă situaţia în ţară ? Ne-am ales ca teren de in­vestigaţie două importan­te municipii : Suceava şi Iaşi. Ne aflăm — Împreună cu preşedintele cooperativei „Constructorul“ — în cabi­netul preşedintelui coopera­tivei „Unirea“ din Su­ceava. Supunem unui test telefonic unităţile de repa­raţii în dorinţa de a căpăta un răspuns cit mai conclu­dent la întrebarea : Este, oare, nivelul servirii pe mă­sura cerinţelor populaţiei, este el, oare, mulţumitor, aşa cum au apreciat cei doi preşedinţi ? — Alo, staţia auto-ser­­vice ? Sunt cu maşina în faţa hotelului. Motorul nu vrea să pornească. — Nu-i nimic, vi-1 repa­răm noi. Aduceţi maşina la atelier. — Dar cum ? Doar v-am spus că motorul nu por­neşte. — Căutaţi vreun camion să vă remorcheze. — Aveţi cumva o staţie getax... pentru autoca­mioane ? — Vă rog ! Noi suntem­ auto-service ! Remorcatul vă priveşte. — Nu s-ar putea să tri­miteţi un mecanic ? — Cum aşa, să răcească ? Nu vedeţi că afară plouă ? „Vai, vai, vai — exclamă preşedintele cooperativei ..Unirea“, Bruno Negură, doar le-am spus cum tre­buie să procedeze. Au toate condiţiile pentru o bună servire“. — Alo, cooperativa „Con­structorul“ ? Ţeava din pe­retele de la baie s-a spart. N-am cum să opresc apa. Trimiteţi, vă rog, urgent, un instalator, mi se inun­dă apartamentul ! — Tovarăşe, aţi greşit a­­dresa. Aici e cooperativa „Constructorul“ (!). Noi nu ne ocupăm cu aşa ceva... De data aceasta a fost rîndul preşedintelui Du­mitru Ibănescu să exclame. Şi tot la fel cum făcuse cel de la „Unirea“ : „Doar le-am spus...“ Pentru a solicita inter­venţia unui depanator de televizoare nu am mai pu­tut folosi telefonul. Mo­tivul ? In Suceava, nici un centru de reparaţie cu acest profil nu are telefon. Ne Mihai IONESCU (Continuare in pag. a II-a) PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Tovarăşii Emilio Sereni, Alfredo Reichlin şi Adalberto Mimicei, membri ai Direcţiunii P. C. Italian Luni, 21 august, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, i-a primit pe tovarăşii Emilio Sereni, membru al Direcţiunii P.C. Italian, director al revistei „Critica mar­xistă“, Alfredo Reichlin, membru al Direcţiunii P.C. Italian, şef de secţie la C.C. al P.C.I., Adalberto Minucci, membru al Direcţiunii P.C. Italian, prim-secretar al Co­mitetului Federaţiei P.C.I. din To­rino, care se află la odihnă în ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiu­lui Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., şi Ştefan Andrei, prim­adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In timpul convorbirilor, care s-au desfăşurat într-o atmosferă cordia­lă, prietenească, au fost abordate unele probleme interesînd cele două partide. Cu acest prilej s-a exprimat satisfacţia pentru rela­ţiile de stimă, respect şi solidari­tate internaţionalistă existente între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Italian, s-a rea­firmat dorinţa de a dezvolta in continuare aceste raporturi cores­punzător intereselor celor două partide, ale popoarelor român şi italian, ale unităţii mişcării comu­niste şi muncitoreşti internaţionale, ale cauzei, socialismului şi păcii in lume. Delegaţia Partidului Social-Democrat din Finlanda Luni după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral al Partidului Comunist Român, a primit delegaţia Partidului So­cial-Democrat din Finlanda, con­dusă de tovarăşul Kalevi Sorsa, secretarul general al partidului, care se află în vizită în ţara noas­tră, la invitaţia C.C. al P.C.R. Din delegaţie fac parte tovarăşii Silvi Siltanen, membră a Comite­tului Executiv, preşedinta Uniunii femeilor social democrate, din Fin­landa, Volho Halme, membru al Comitetului Executiv al P.S.D.F. şi M. Seppalainen, redactor de po­litică externă al ziarului „Suomen- Sosialidemokraatti“. La întîlnire au participat tova­rășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent­, secretar al C.C. al P.C.R., Ștefan Voitec, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Mihai Dalea, membru su­pleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Cole­giului Central de Partid, Ştefan Andrei prim-adjunct de şef de sec­ţie la C.C. al P.C.R. Discuţiile care au avut loc cu a­­cest prilej s-au referit la întări-­­ rea şi dezvoltarea în continuare a relaţiilor dintre cele două partide şi a raporturilor politice, econo­mice, tehnico-ştiinţifice şi culturale dintre România şi Finlanda. Tot­odată, s-a efectuat un schimb de păreri în legătură cu unele pro­bleme ale situaţiei actuale din Eu­ropa şi din lume, ale mişcării muncitoreşti internaţionale. Convorbirile s-au desfăşurat î­n­­tr-o ambianţă cordială, priete­nească. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu televiziunii austriece Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Consi­liului de Stat al Republicii Socia­liste România, a primit, luni la a­­miază, un grup de ziarişti de la televiziunea austriacă. La primire a fost de faţă tova­răşul Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat ziariştilor austrieci un interviu, referindu-se la unele aspecte ale construcţiei socialismului în România şi ale politicii externe a statului nostru. (Agerpres) AZI, LA BUCUREŞTI, SAVANŢI DIN ÎNTREAGA LUME SE INTILNESC In cadrul unei reuniuni ştiinţifice de mare prestigiu Congresul internaţional de fizică AMPERE In Capitala României are loc astăzi deschiderea lucrărilor celui de-al XVI-lea Congres international de fizică AMPERE — avind ca temă cercetările ce se efectuează în dome­niul rezonanţelor magnetice şi feno­menelor asociate. Această manifestare ştiinţifică in­ternaţională de prestigiu se desfă­şoară sub inaltul patronaj al tova­răşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Ro­mân, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Faptul acesta onorează cel de-al XVI-lea Congres internaţional AM­PERE şi subliniază sprijinul substan-Prof. dr. docent Ioan URSU preşedintele Comitetului internaţional de organizare a congresului ţial pe care 11 acordă cercetării ştiin­ţifice partidul şi guvernul nostru, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Importanţa deosebită a celui de-al XVI-lea Congres AMPERE derivă din faptul că îşi va consacra lucrările şi dezbaterile unui domeniu de mare actualitate în fizica atomică şi nu­cleară, care a contribuit nemijlocit la realizarea unor descoperiri şi apli­caţii de o recunoscută valoare ştiin­ţifică şi practică. Fiind vorba de o reuniune consa­crată unei dezbateri ştiinţifice de strictă specialitate, voi încerca să ex­plic in cîteva cuvinte tematica şi o­­biectul acestui congres. In esenţă, re­zonanţele magnetice reprezintă un ansamblu de metode de investigare, ce se bazează pe fenomenul absorbţiei de energie de către atomii substanţei supuse cercetării, atunci cind aceasta este introdusă intr-un cîmp magnetic constant şi intr-un cîmp electromag­netic variabil. Cîmpul magnetic con­stant are rolul de a „ordona“ nivelu­rile energetice ale electronilor şi nu­cleelor ce constituie atomii substanţei, iar cel electromagnetic de a furniza e­­nergia de absorbţie. In anumite con­diţii, numite „de rezonanţă“, absorb­ţia de energie atinge o valoare ma­ximă. Fenomenul de rezonanţă mag­netică al unui atom este influenţat în mod esenţial de mediul in care a­­cesta se găseşte situat. De aceea, orice modificare apărută in structu­ra materialului de cercetat, ca, de exemplu, defecte produse prin ira­diere, impurităţi străine etc, are ca efect o modificare corespunzătoare a absorbţiei de rezonanţă. Ţinem să remarcăm că, dintr-un domeniu care la început era considerat strict o cer­cetare fundamentală, au rezultat ne­aşteptate aplicaţii practice. Astfel, metodele de rezonanţe magnetice şi-au găsit largi aplicaţii in fizica şi tehnologia semiconductorilor, a a­­liajelor metalice şi a cristalelor im­puri­ficate controlat. Ultimele au con­dus la construcţia generatorilor cu­antici de tip laser şi maser care, după cum se ştie, au vaste aplicaţii. Am mai aminti, in mod special, cercetă­rile referitoare la materialele nuclea­re supuse iradierii cu particule în­cărcate, neutre sau cu radiaţii gama, in condiţiile in care sunt utilizate in reactori nucleari şi altele. Congresul al XVI-lea AMPERE va dezbate, in cadrul celor trei sesiuni (Continuare in pag. a IV-a) IN ZIARUL DE AZI: • Acţiune în cunoştinţa de cauza • Reclamaţii, sesi­zări, răspunsuri • Sunt cunoscute aptitudinile elevu­lui admis în şcoala profesională ? • La sala Dalles - lucrări ale artiştilor din trei judeţe

Next