Scînteia, noiembrie 1970 (Anul 39, nr. 8594-8623)
1970-11-01 / nr. 8594
PAGINA 2 IBII Premiere edilitare „Vizitatorii Băilor Herculane constată cu plăcere că această veche şi vestită staţiune se află intr-o continuă înnoire şi înfrumuseţare — ne scrie Remus Năstase. în mai multe puncte s-au deschis şantiere care vor îmbogăţi staţiunea cu noi construcţii. Obiectivul cel mai important este noul complex senatorial din zona Parc, care va avea 360 locuri. Lingă Complexul hotelier Herculane, constructorii de la I.J.C.M. Caraş-Severin au înălţat un bloc alimentar, care va fi dat în folosinţă la sfirşitul acestui an. Totodată, s-au reamenajat şi modernizat localuri mai vechi pentru cantine, unităţi comerciale şi centre de deservire ale cooperaţiei meşteşugăreşti, s-a dat în folosinţă o nouă piaţă de alimente in apropierea pavilionului nr. 7“. Sub oblăduirea controlorului „Călătoresc deseori cu autobuzul ce deserveşte localităţile de pe traseul Satu-Mare—Cehu Silvaniei — ne scrie prof. Ion Vrancea din Hodod. Am avut astfel prilejul să constat, pe de o parte, că niciodată nu poţi fi sigur că AM PRIMIT SCRISOAREA DV. , autobuzul va porni şi va ajunge la destinaţie la orele prevăzute in graficul de circulaţie, iar pe de altă parte, că şoferii încasează costul călătoriei fără să elibereze bilete, insuşindu-şi cu neruşinare, in văzul lumii, banii cuveniţi autobazei I.T.A. In legătură cu nerespectarea graficului de circulaţie, dacă s-ar face un calcul, s-ar putea vedea că doar vreun sfert din cele peste 700 de curse efectuate ele la 1 octombrie 7,95.9 pînă la 1 octombrie 1970 au respectat ora plecării din Satu-Mare (5,30) și a sosirii la Cehu Silvaniei (9,30). Am dori să-l vedem pe directorul autobazei Satu-Mare așteptind 3—4 ceasuri la Supuru, in ploaie sau viscol. Se pare, insă, după rezultatele de pînă acum, că șefii de la I.T.A. sunt insensibili la semnalele critice ale călătorilor. Comportarea şoferilor a devenit de-a dreptul scandaloasă. De la un timp încoace ei „cumulează" și sarcina de a incasa costul biletelor. Şi o fac de parcă ar fi autobuzele lor. Călătoream de la Satu-Mare fie La Supuru de Jos, fie la Bogdana ; cu toate insistenţele mele, după ce plăteam taxa, şoferul nu îmi elibera biletul cuvenit. Intr-o simbătă, atrăgîndu-i eu atenţia ci „uitase“ să-mi elibereze biletul şi văzimi el că Şi ceilalţi călători se sesizează, s-a răstit : ,,Da’ mai taci o dată ! N-are să ţi se întâmple nimic. Doar dumnealui — şi mi-a arătat un tinăr — e controlor la I.T.A.“. Deci se intimplă ca şoferul să fure nu numai in văzul călătorilor, ci chiar mină in mină cu controlorul“. Dorinţe înfrînte în scîu! Biruinţa La sate toate forţele sunt mobilizate acum la stringerea recoltei şi semănatul griului. ..Dar,după o zi de muncă, fie ea cit de grea, tinerii vor să se distreze, să se destindă — scrie Mihăiţă Victor din satul Biruinţa, comuna Topraisar — Constanţa. Adică, ei vor să participe la manifestări cultural-artistice şi sportive, să meargă la film sau la dans. Trebuie spus că toate acestea pot avea un însemnat rol educativ în rindul tinerilor. Avem în sat cămin cultural, biblioteci, o echipă artistică, echipă de fotbal. Dar acestea oferă prea puţin tinerilor. După frumoasele manifestări de la 23 August, activitatea culturalartistică a stagnat. Abia în ultima vreme echipa artistică şi-a început repetiţiile pentru pregătirea unor spectacole. Biblioteca este deschisă ziua, cind tinerii sunt la cimp , seara, cînd vin in sat şi e timpul potrivit pentru a lua o carte, biblioteca este închisă. De mult timp n-a mai rulat un film în satul nostru şi nici nu prea avem posibilitatea să mergem in alte părţi. Pînă se va repara aparatul de la căminul cultural ar fi bine să vină mai des pe la noi caravana cinematografică. Tinerii doresc ca măcar o dată pe săptămină să se organizeze seri de dans. Dar neexistînd un sat o sală potrivită, se dansează prin curţile unor gospodării. Consiliul de conducere al cooperativei agricole şi consiliul popular comunal ar trebui să găsească posibilitatea de a se organiza dansul intr-o sală corespunzătoare“. Dar cu mînzul ce-a fi avut ? Din Mehadia, judeţul Caraş-Severin, s-a primit o scrisoare semnată de mai mulţi cetăţeni care înfăţişează citeva mostre de proastă gospodărire, cu implicaţii care ar trebui să-i facă să roşească pe vinovaţi. Iată scrisoarea, pe puncte : 1. Smoala din zeci şi zeci de butoaie depozitate la I.R.C. din Mehadia s-a topit şi s-a intins in toată curtea, ca lava dintr-un vulcan. Toată vara, cind căldura era mare, gişte, raţe, găini, pisici care au intrat în această curte au rămas „fixate“ in străini de smoală, zbătindu-se pină le salva cineva, sau au pierit. Un mînz al I.R.I.C.-ului a fost scos cu mare greutate din smoală și a trebuit, să fie spălat cu motorină. Numai taurul comunei s-a dovedit destul de puternic ca să iasă singur, dar cu nişte „pingele“ de smoală pe copite. Un copil de 11 ani şi-ar fi pierdut viata daca tatăl său nu era prin apropiere. Vinovat de neglijenţă în păstrarea butoaielor de smoală şi de pericolul ce-l prezintă se face picherul Ioan Peştenariu, care umblă mai tot timpul beat. 2. Un vagon de smoală, descărcat neglijent lingă rampa gării, s-a prefăcut intr-o baltă neagră. Beneficiarul a îngrămădit pământ deasupra, să nu se mai vadă, după care s-a construit pe acei loc o magazie. 3. Lingă un cimitir s-au depozitat, sub cerul liber, 3 vagoane de sare aparţinind districtului de drumuri și poduri Mehadia. Nefiind protejată, ploile au dizolvat toată sarea și au cărat-o la vale. . DIALOG CETĂŢENESC Statul, se ştie, face mari şi susţinute eforturi materiale pentru crearea unor bune condiţii de locuit în imobilele abia eliberate de schelele şantierului de construcţii. Există, în prezent, peste 300 000 de apartamente termoficate. Numai in Capitală se investesc anual aproximativ 70 milioane de lei pentru lucrări de temoficare. Prin această permanentă extindere a reţelei conectate la mari centrale de termoficare se realizează, totodată, considerabile economii de combustibili din gama celor mult căutaţi în industrie. Acest gen de termoficare se practică la noi de un deceniu. Insă cum, cu ce eficienţă economică şi în ce ritm ? Asaltaţi de sesizări pe tema termoficării, ne-am adresat unor persoane de primă responsabilitate în acest domeniu, intr-o încercare de a lămuri lucrurile temeinic. Poate că reclamaţiile nu sunt exagerat de multe ; îngrijorător însă este faptul că se repetă, că vizează aceleaşi deficienţe. Investigaţia noastră se limitează, in principal, la perimetrul Capitalei. Există, în realitate, o multitudine de probleme încă in suspensie, o diversitate de cauze de natură deosebită. Ne vom opri, insa, la cîteva aspecte principale. Să precizăm : nici unul dintre specialiştii audiaţi nu a contestat sistemul de termoficare adoptat sau concepţia de proiectare. Nici nu se putea altfel. Este unul dintre cele mai eficiente sisteme utilizate pe plan mondial. Iar dacă azi se ridică, totuşi, obiecţii — şi nu puţine — acestea se datoresc modului cum se realizează în practică sistemul de termoficare ales şi nu concepţiei. Sub aspectul proiectării. De doi ani încoace a apărut,in unele cartiere noi din Capitală şi din alte oraşe din ţară, problema indesirilor. Nu vom discuta acum de ce s-a ajuns la constatarea că, pe alocuri, edilii, arhitecţii şi proiectanţii n-au folosit gospodăreşte suprafeţele de teren construibile. Cert este că se procedează, în prezent, la sporirea gradului de ocupare cu blocuri a terenului construit. Printre consecinţele acestei măsuri necesare se numără, din păcate, şi unele mai puţin îmbucurătoare. Să luăm cazul cartierului Jiului-Bucureştii Noi. Interlocutor : Romulus Iliescu, inginer-coordonator de lucrări de instalaţii din Institutul „Proiect“-Bucureşti. „ Am conceput şi realizat instalaţiile de termoficare pentru un anumit număr de apartamente, cu unele rezerve de capacitate în plus, fireşte. Dar cînd au început îndesirile şi s-a ajuns cu căldura pe muchie de cuţit, au apărut provizoratele. De regulă, în asemenea cazuri fortuite, se reduce cota de apă menajeră, pentru a se cîştiga o capacitate destinată încălzirii apartamentelor noi. Aţi înţeles raţionamentul (nu numai al interlocutorului nostru, nu particular, ci al proiectantului, în general). Faza de îndesare a blocurilor n-a început şi continuat paralel cu construirea unei capacităţi corespunzătoare de termoficare. De ce ? Pentru că exista posibilitatea... reducerii cotei de apă menajeră. In dauna cetăţeanului, desigur. Nu se ştie de ce, dar asemenea „rezolvări" sunt socotite mai la îndemină. Iar cînd s-a ajuns „pe muchie de cuţit" —si cu apa menajeră şi cu căldura — cînd s-au adunat, pe mesele unor Instituţii centrale, sute de sesizări şi reclamaţii, abia atunci s-au luat lucrurile în serios, găsindu-se şi rezolvarea mult aşteptată. In prezent se execută lucrările la o reţea suplimentară, care să lege cartierul respectiv de Casa Scînteii, la a cărei centrală termică a fost identificată o capacitate disponibilă. Dacă problema indesirilor îmbracă, in Capitală, aspectul unui caz singular, in alte oraşe — Cluj, Iaşi, Reşiţa, precizau interlocutorii — ea se află pe agenda activităţii curente. Frecvenţa acestor cazuri, în ţară, indică lacunele sistematizării şi proiectării. Este vorba de întinderea nejustificată a cartierelor noi, cu mari şi inutile spaţii intre blocuri, cu scoaterea unor terenuri din circuitul agricol. Şi o asemenea viziune de concepţie de proiectare nu poate fi tolerată. Acum se depun eforturi pentru sincronizarea lucrărilor de îndesire cu cele de asigurare te unei capacităţi corespunzătoare de termoficare. O treabă mai grea, însă absolut necesară. Sub aspectul echipamentului. Sistemul actual de termoficare se bazează pe aşa-zisele puncte termice care, asemenea macazului în calea ferată, reglează distribuţia termică in funcţie de cerere şi consum. Aceste puncte termice sunt echipate, cel puţin teoretic, cu elemente de automatizare din import. Am spus teoretic, pentru că dintre cele 360 de puncte termice ale reţelei Capitalei numai 58 sunt automatizate. E drept, I.D.G.R. şi-a luat din vreme măsuri pentru formarea cadrelor necesare punctelor termice. în ultimii ani au fost angajaţi, in acest scop, peste 1 000 de salariaţi. Insă rezolvarea nu se poate limita la atît. Intr-o reţea de termoficare cu ramuri şi rămurele, cu blocuri amplasate aproape, iar altele tocmai la capătul reţelei, numai o reglare automată poate fi eficientă sub toate aspectele. Paradoxul situaţiei de acum este acela că, in timp ce unii locatari stau cu ferestrele deschise, din pricina unei călduri excesive, alţii dîrdite de frig — deşi sunt conectaţi la acelaşi sistem de termoficare. — S-au făcut primii paşi pentru fabricarea, in ţară, a elementelor de automatizare necesare punctelor termice , ne informează ing. Ştefan Rădulescu, directorul I.D.G.R. Citeva întreprinderi ale Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini au şi realizat prototipurile. Probele sunt concludente şi satisfăcătoare. Insă greu, foarte greu se hotărăsc aceste întreprinderi să treacă la producţia de serie. Chestiunea trebuie discutată deschis între părţi. S-ar putea ca aceste elemente de automatizare, fiind de serie mică (se apreciază că e nevoie de aproximativ 250 de instalaţii anual) să nu convină întreprinderilor constructoare sub aspectul rentabilităţii şi că ar fi mai avantajoasă procurarea lor pe alte căi, însă, indiferent de concluziile studiului tehnicoeconomic, problema trebuie să fie rezolvată urgent şi definitiv, pentru că lucrurile se agravează pe măsură ce termoficarea se extinde. Eschivarea de la o discuţie finală, în ale cărei hotăriri sunt interesaţi aproximativ un milion de cetăţeni, dacă nu şi mai mulţi, nu intră în practica relaţiilor existente la noi şi ea trebuie respinsă categoric. La această concluzie obligă realitatea : la 10 ani de la introducerea actualului sistem de termoficare constatăm că, de fapt, acesta este lipsit de principalul său punct forte — reglarea automată a circulaţiei agentului termic. Sub aspectul răspunderii unitare pentru urmărirea investiţiei, exploatării şi întreţinerii reţelei şi instalaţiei. Dacă acceptăm că termoficarea este o întreprindere — şi trebuie să fie — vom adăuga că în puţine întreprinderi există o asemenea răspundere dispersată ca in termoficare. Iată o dovadă: întrebat ce reproşuri are de făcut constructorului, directorul tehnic al Direcţiei generale de gospodărie locativă, Ing Codrat Şuteu, afirma intre altele : „Modul de executare a instalaţiilor interioare din blocuri şi a canalelor de legătură de la bloc la punctul termic este defectuos. La probe, acestea curg. De aici , tot felul de remedieri şi întirzieri..." Răspunsul aveam sâ-l căpătăm mai tirziu, la I.D.G.R. : „Ar fi bine să existe un singur constructor. Dar, în afară de I.C.H.F. (care construieşte reţele) , în afară de întreprinderea de montaje şi instalaţii, din Lipscani (care execută instalaţiile Interioare şi punctele termice), mai sunt şi alte Întreprinderi, neaparţinind de consiliul popular municipal, care execută şi ele, in paralel, asemenea lucrări de termoficare. Foarte mulţi constructori ! Aşa s-a ajuns să avem astăzi, în funcţiune, instalaţii pe care noi încă nici nu le-am recepţionat“. Asemănător stau lucrurile şi cu exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor. Şi cită vreme nu vom avea, şi in termoficare, un singur titular de investiţii, un singur constructor şi o singură întreprindere de exploatareîntreţinere, lucrurile nu vor evolua normal. N-a rămas o singură persoană solicitată la lămurirea problemei in discuţie care să nu afirme : „Deficienţele apar, de regulă, în perioada trecerii de la sezonul cald la cel rece“. Adică, tocmai atunci cînd instalaţiile intră in funcţiune. De ce ? Pentru că atunci se fac şi reviziile. Adică, atunci cînd instalaţia trebuie să intre în funcţiune — şi nu preventiv, programate eşalonat, cu termene bine stabilite, cu răspunderi precise. Responsabilii termoficării nu vor să înţeleagă că pentru ei perioada pregătirilor (reparaţii, completări, revizii) începe o dată cu terminarea timpului rece, deci primăvara — şi nu cind iarna bate la uşă. Că termoficarea este şi acum, după atiţia ani de prezenţă activă, un domeniu cu parteneri aflaţi în contratimp, cu răspunderi fărîmiţate, cu măsuri şi hotăriri neîmplinite, toate acestea capătă o explicaţie dacă se ţine seama că nici în prezent nu există un regulament de utilizare a energiei termice, aprobat de forurile competente, care să reglementeze raporturile dintre furnizor şi consumator, drepturile şi îndatoririle întreprinderilor care concură la actul termoficării , un regulament în respectarea clauzelor de contract, a legalității. Considerăm că Ministerul Energiei Electrice și C.S.E.A.L. ar trebui să elaboreze cit mai curînd acest regulament, pe care să-l supună, spre aprobare, legiuitorului. Va fi in interesul statului și al cetăţeanului. Ne-am oprit, desigur, doar asupra câtorva cauze principale. Pentru că mai sunt şi altele : lipsa unui decalaj necesar între întreprinderile de construcţii şi cele de instalaţii-montaj, calitatea nu întotdeauna bună a unor utilaje şi materiale etc. Toate acestea trebuie să reţină atenţia întreprinderilor interesate. Responsabilii cu termoficarea ne asigurau că, de acum înainte, în iarna aceasta nu vor exista probleme acute cu căldura la blocuri. O promisiune îmbucurătoare. Dar mai tirziu, în perspectivă . Părerea specialiştilor solicitaţi la ancheta de faţă este aceea că, fără retuşurile de proiectare necesare, fără soluţionarea grabnică a problemei echipamentului tehnic automatizat şi fără o răspundere unitară sistemul de termoficare nu va putea ajunge la cota maximă de eficienţă pe care o aşteptăm cu toţii. Ştefan ZIDARIŢA ! SECTOARELE „SUPRAÎNCĂLZITE“ ALE TERMOFICĂRII Vechi şi nou, centrul oraşului Giurgiu propune o nouă variantă pentru un binecunoscut cuplu Foto : Gh. Vintilă SCINTEIA — duminică 7 noiembrie 1970 ECOUL ANCHETELOR „SCÎNTEII" I Efecte contradictorii după exploziaTM mazărei „In legătură cu articolul apărut in ziarul „Scinteia“ nr. 8553 din 26 septembrie 1970, intitulat „Controlorii de calitate, coautori la o invenţie nedorită : MAZAREA... EXPLOZIVA — scrie redacţiei Gr. Andrei, directorul fabricii de conserve Feteşti , vă comunicăm următoarele : De la început ţinem să precizăm că noi nu negăm faptul că în întreprinderea noastră sunt şi unele neajunsuri, pe care nu am reuşit să le eliminăm, mai ales că fabrica este în al doilea an de funcţionare, lucrează cu materie primă perisabilă (oare celelalte fabrici din ţară, de acelaşi profil, nu lucrează cu aceeaşi materie primă ? — parantezele ne aparţin), cu un număr mare de oameni necalificaţi, iar cei calificaţi nu au încă experienţă. (Cîţi ani de calificare şi experienţă trebuie — repetăm ceea ce am afirmat şi in articol — pentru alegerea unor cutii etanşe, pentru citirea corectă a unui termometru sau a presiunii 7) Referindu-ne la articolul menţionat, trebuie să spunem că în parte (cu 7!) ne însuşim cele inserate, iar pentru restul avem obligaţia să le explicăm după cum urmează : In cele 13 tone de mazăre pregătite pentru expediere intr-un vagon, la controlul făcut de tov. Kerestes Dumitru — inspector I.G.S. — au fost găsite 5—6 cutii bombate. Considerăm că acest lucru nu era un motiv de refuz al întregului vagon. Noi am insistat să le înlocuim, avînd în vedere că vagonul era încărcat şi nu era cazul să-l descărcăm.Să facem mai mult o precizare : cele 5—6 cutii — recunoscute ca fiind de calitate proastă — au fost depistate prin sondaj. Ce garanţie prezenta lotul întreg, cind un control sumar a evidenţiat intenţia producătorului de a livra marfă necorespunzătoare . In legea calităţii, la art. 11 pct. d. se menţionează : „interzice (I.G.S. — n.n.) livrarea produselor care nu corespund din punct de vedere calitativ..." Legea se referă, tovarăşe director, nu numai la cele 5—6 cutii, ci la întregul lot, pînă la sortarea corespunzătoare de către C.T.C.). Despre ambalajele şi sacii cu sare sparţi, acestea nu sunt în hala de fabricaţie, aşa cum se afirmă în articol, ci sunt depozitate în cele două magazii intermediare care asigură ambalaje şi materiale pentru producţie şi predare la magazie. Precizăm că spaţiile de depozitare au devenit complet neîncăpătoare din cauza volumului mare de produs finit, circa 130—140 tone pe zi.Şi se rezolvă cumva „criza de spaţiu" prin debandada ce domneşte, prin împrăştierea cum se nimereşte a materialelor auxiliare şi a ambalajelor 7). In depozitul de produse finite, unde se afirmă (Afirmă — în concepţia tov. director este egal cu există — verbul realităţii din magazii !) că se află sute de recipienţi bombaţi în lăzi şi stive, trebuie să arătăm că — la o producţie de peste 11 mii de tone la acea dată — bombajele sunt totuşi fenomene care se produc în perioada de termostatare ( ? !), lucru nedorit de noi. Acestea nu au putut fi scoase din magazie din lipsă de forţă de muncă şi datorită faptului că depozitele sunt blocate.Depozitele sunt blocate, dar cu mari cantităţi de marfă stricată. Noi nu am criticat faptul că marfa se depreciază la termostatare, ci faptul că există mari cantităţi de conserve stricate, al căror miros te scoate afară din depozit... Dacă „fenomenul" e nedorit, de ce nu s-au luat măsuri pentru înlăturarea lui ? De ce, în loc de măsuri eficiente ne sunt oferite scuze puerile 7). Personal, nu am aruncat aceste accidente pe seama tinerilor din fabrică, ci m-am referit la faptul că fabrica este tinără şi lucrătorii sunt tineri în fabricarea conservelor, încă nu au căpătat experiența necesară. Repet, nu am altă părere despre tineretul din fabrică, decit aceea că sunt lucrători buni, în plină formare, şi ei sunt majoritatea salariaţilor din fabrica noastră".Trebuie să subliniem că aceste afirmaţii au fost făcute — atunci şi acum — nu într-un context general — ci în legătură cu calitatea slabă a produselor. In legătură cu aceasta, au fost ele „lansate", ca o scuză, ca răspuns la întrebarea : de ce fabricați marfă de calitate necorespunzătoare 7). Trecînd peste aspectul contradictoriu și incoerent al scrisorii — pe care am reprodus-o aproape in întregime — trebuie să remarcăm şi aspectul formal al atitudinii conducerii fabricii din Feteşti. Scrisoarea incepe cu recunoaşterea unor „neajunsuri care nu au fost încă eliminate" şi continuă cu contestarea, şi nu — cum ne-am fi aşteptat — cu analiza obiectivă, profundă a cauzelor care au generat situaţia „nedorită“ Semnalăm forului superior, Ministerului Industriei Alimentare, atitudinea refractară la semnalele critice a conducerii fabricii de conserve din Feteşti în speranţa că, in urma unei analize judicioase şi severe, vor fi luate măsurile cele mai potrivite pentru ridicarea calităţii întregii activităţi a fabricii. Iată, referitor la acelaşi articol, şi răspunsul — în rezumat — al Combinatului Industriei Alimentare Ufov : „In urma controlului efectuat asupra calităţii produselor la fabrica Valea Roşie, atît de către orgalele de specialitate din cadrul combinatului, cit şi de către organele I.G.S., a rezultat o creştere apreciabilă a calităţii produselor faţă de anii precedenţi. Astfel, la o producţie de 16 300 tone conserve legume şi fructe, realizată în campania acestui an, depăşirea procentului de bombaj peste limita admisă s-a înregistrat la o producţie de numai 25,8 tone şi anume : 13 tone mazăre extrafină, 6 tone compot caise, 6,8 tone compot prune. Analizindu-se cu toată atenţia cauzele care au generat depăşirea procentului de bombaje la produsele menţionate, ambalate la cutii 1/1, s-a ajuns la concluzia că se datoresc unei slabe ermeticităţi a recipienţilor. S-a constatat că formula de sterilizare utilizată a fost cea stabilită prin instrucţiunile tehnologice. In urma analizelor efectuate, cauzele neermeticităţii corespunzătoare s-au dovedit a fi următoarele : 1. Standardul in vigoare pentru ambalaje metalice admite coeficienţi de abateri cu influenţă asupra calităţii ermeticităţii. 2. Maşinile de închis au o uzură fizică avansată, unele dintre acestea depăşind mult limita de funcţionare. 3. Lipsa pieselor de schimb originale a determinat fabrica să apeleze la o serie de improvizaţii, care nu întotdeauna au dat satisfacţie sub aspectul închiderii corespunzătoare. 4. In situaţiile cînd o maşină se dereglează în timpul funcţionării în intervalul dintre două controale (din oră în oră) se pot închide intre 5000—6000 cutii, care — deşi aparent prezintă închidere bună — pot avea falsul insuficient de rezistent şi un anumit procent de cutii să nu maireziste în fazele următoare de fabricaţie (la sterilizare). Faţă de aceste aspecte, pentru a preveni situaţii asemănătoare, au fost luate următoarele măsuri : a fost repartizat, prin decizie, un reglor pe schimb, care se ocupă exclusiv de problema verificării închiderii, dublînd în felul acesta controlul C.T.C. la faza de închidere ; chiar în cursul campaniei de producţie s-a dispus revizuirea prin rotaţie a tuturor maşinilor de închis cutii, cu care ocazie s-au recondiţionat şi înlocuit o serie de piese uzate ; s-a intensificat controlul ambalajelor, atît la intrarea in fabricaţie, cît şi după faza de închidere ; s-au constatat şi o serie de abateri în ce priveşte respectarea indicaţiilor de control, luindu-se măsuri de sancţionare (penalizarea la salariu a lucrătorilor vinovaţi cu 5—10 la sută pe luna respectivă). Noi apreciem sesizarea ziarului şi considerăm că realizarea măsurilor menționate va duce în viitor la eliminarea deficiențelor semnalate". Două răspunsuri la același articol — două optici diferite. Orice alt comentariu este de prisos. Aprovizionarea de iarnă (Urmare din pag. I) preintimpinarea şi înlăturarea unor asemenea situaţii. Mă folosesc de acest prilej pentru a solicita presei să semnaleze asemenea accidente, spre a fi înlăturate operativ şi a nu da naştere la concluzii eronate. Cît priveşte aprovizionarea populaţiei cu făină, există unele dificultăţi, determinate de nivelul realizărilor efective din agricultură. Cu toate acestea, măsurile luate ne-au permis să punem în vînzare şi în prezent aceleaşi cantităţi ca şi in lunile de vară, cind în magazine nu s-au semnalat nici un fel de neajunsuri. In lunile viitoare aceste cantităţi vor creşte ; de exemplu, în decembrie va fi pusă la dispoziţia cumpărătorilor cu 50 la sută mai multă făină decit în noiembrie. — Care este situaţia la alte categorii de produse ? — Să ne referim, de pildă, la preparatele de carne ; vînzările prevăzute pentru trimestrul IV sunt cu peste 11 la sută mai mari decit anul trecut. La peşte — viu sau conservat — sporul este de 15 la sută, iar la conserve de peşte — de o treime. La conserve de legume se prelimină o desfacere mai mare cu aproape 3 000 tone. Populaţia a fost mulţumită de modul în care s-a desfăşurat aprovizionarea cu legume. Cum va satisface comerţul, in continuare, cerinţele de legume specifice consumului de toamnă şi iarnă 7 — Mai bine decit anul trecut. Reţineţi citeva cifre : cantităţile de ceapă vîndută vor creşte in trimestrul IV faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut cu aproape 3 000 de tone, de varză cu 4 000 de tone, în total sporul la legume fiind de 19 000 de tone. — Cum vor fi satisfăcute cerinţele consumului de cartofi ? — Toată lumea îşi aminteşte că anul trecut au fost cantităţi suficiente de cartofi, pînă tirziu, in primăvară. Dacă la această constatare adăugăm faptul că, în trimestrul IV a. c., putem pune la dispoziţia cumpărătorilor cu 19 000 tone mai mult decit anul trecut, răspunsul este net afirmativ. Sint totuşi unele probleme in citeva judeţe, in legătură cu aprovizionarea cu cartofi, dar acestea sunt in curs de soluţionare prin livrarea unor importante cantităţi de cartofi. Aş vrea să fac citeva precizări în privinţa fructelor. Deşi producţia acestui an este mai mică, au fost luate măsuri pentru a se asigura cantităţi îndestulătoare , printre altele, vor fi importate circa 10 0OO tone citrice. — Numeroşi cititori ne-au scris că intimpină greutăţi in procurarea unuia dintre alimentele de bază : uleiul. — Ţin să menţionez, de la bun Început, că nu este vorba de o lipsă reală: numai în luna octombrie s-a vindut cu circa 2 000 tone mai mult ulei decit in aceeaşi lună a anului 1969. In întreg trimestrul IV cantităţile suplimentare faţă de perioada respectivă a anului trecut se cifrează la 4 000 tone. Se ştie că anul trecut aprovizionarea a decurs normal şi e nefiresc ca acum, cînd dispunem de un spor substanţial, să apară, in unele magazine, aglomeraţia la care ne-am referit. Simpla examinare a cifrelor expuse pînă acum ne îndreptăţeşte să facem această apreciere. Există însă un fapt asupra căruia aş vrea să reţin atenţia. Pornind de la greutăţile bine cunoscute din acest an, legate nu numai de inundaţiile din luna mai, ci şi de o recoltă mai slabă, unii cetăţeni manifestă temeri cu privire la posibilităţile de aprovizionare. Ei consideră, probabil, că aprovizionindu-se peste necesarul consumului curent, procedează bine. Este o gravă eroare, un procedeu intmi totul nejustificat. Ei nu fac decit să amplifice în mod artificial cererea, suprasolicitînd mecanismul aprovizionării şi desfacerii. Tendinţa de stocare a unora este absolut nejustificată . VA FI MARFA ! — Şi in aprilie ? — ca să reluăm întrebarea unui cititor. — Şi în aprilie. — Pe ce vă bazaţi această afirmaţie ? In condiţiile arătate, ale unei desfaceri sporite, vom intra în noul an cu rezerve simţitor mai mari decit la 31 decembrie 1969, rezerve de carne, peşte, conserve de legume, legume, cartofi, zahăr, orez ş.a. Această situaţie — rezultat al măsurilor luate la indicaţia conducerii de partid şi de stat — ilustrează preocupările pentru ca, in paralel cu creşterea vinzării, pe măsura cerinţelor reale ale cetăţenilor, să asigurăm în permanenţă o aprovizionare corespunzătoare, ritmică.