Scînteia, ianuarie 1971 (Anul 40, nr. 8655-8683)

1971-01-03 / nr. 8655

PAGINA 2 SClNT­El A — duminică 3 ianuarie 1971 Reportaj în noaptea de Anul Nou (Urmare din pag. I) Ţara întreagă a fost o masă mare , o masă de petrecere unde vi­nul şi şampania au curs, unde oame­nii au cîntat şi au dansat. In multe, in foarte multe locuri, după un obicei care în anii socialismului a devenit tradiţie, cei ce muncesc împreună, cei ce sunt zi de zi părtaşi la succese şi la necazuri, acolo, la locurile de produc­ţie, au fost împreună şi în noaptea de început a anului. Rememorind izbîn­­zile de peste an, fericiţi pentru ele, cu minciuna pe deplin justificată că şi ei au pus umărul la munca întregu­lui popor pentru a spori zestrea pa­triei, hotărîţi să muncească mai mult şi mai bine în anul ce începe, în noul cincinal, în noul deceniu. Cîteva sute de muncitori şi ingi­neri ai cunoscutei uzine bucureştene „GRIVIŢA ROŞIE“ şi familiile lor au petrecut împreună revelionul în frumoasa sală a clubului întreprin­derii Totul a fost intim, plăcut, prie­tenos. Formaţia de muzică uşoară şi cea de muzică populară, soliştii — toţi salariaţi ai uzinei. Tradiţia „Gri­ Viţei Roşii“ nu se dezminte. Familia „Griviţei Roşii“ e la fel de unită şi la petrecere, ca şi în muncă. In urmă cu trei zile, în uzină s-a mai sărbă­torit un alt „revelion“ : îndeplinirea planului pe 1670. înainte de miezul nopţii, ascultînd cuvintele secretarului general al partidului nostru comunist, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, griviţenii au sim­ţit încă o dată cit de puternic sunt angajaţi, împreună cu întregul po­por, pe drumul prosperităţii, al civi­lizaţiei socialiste, au simţit din plin minciuna pentru tot ceea ce am înfăp­tuit, pentru tot ceea ce Înfăptuim. Urările conducătorului ţării au fost urările noastre, ale tuturor. Iată două interviuri-fulger, reali­zate in noaptea Anului Nou. — Ce vă doriţi în acest an ? Anton Dobrin, maistru la secţia mecanică grea . — Cea mai vie dorinţă a mea ? Am mai multe, întîi, sănătate şi belşug tuturor. Vreau ca, împreună cu cei­lalţi din echipă, să terminăm pînă la 1 martie comanda pe care o avem : 18 agregate de electroliză. Le execu­tăm pentru Combinatul chimic de la Rimnicu-Vîlcea. Vreau ca Dumitru, băiatul meu, să treacă cu bine clasa a şaptea. Gheorghe Ion, de la secţia cazan­­gerie : — Eu ştiu una : dacă vom lucra aşa ca în ultimele zile din anul 1970, n-au să fie „probleme“. Pentru a­­ceasta, însă — şi aşa vă răspund la întrebare — trebuie să lucrăm toţi ca unul. In familie, doresc să-l văd pe Alexandru, „prîslea“, trecut în clasa a VIII-a, iar pe cel mare, Gheorghe, cu armata terminată, într-o altă cetate muncitorească, la BRAŞOV, un mare număr dintre constructorii de tractoare au ţinut şi ei să-şi petreacă împreună noaptea de revelion. Munca de zi cu zi, le­găturile care s-au consolidat de-a lungul anilor între ei i-au determinat ca şi iu această ocazie să fie împre­ună. Inginerul Simion Moraru, şeful turnătoriei de fontă, a ciocnit în a­­ceastă noapte un pahar cu vin cu turnătorii Aurel Cora şi Ion Năstase, cu maistrul Dumitru Olgoş şi cu in­ginerul Iosif Urs. Au venit cu so­ţiile. Printre ceilalţi invitaţi la reve­lionul constructorilor de tractoare îl zărim pe Ion Socol, mecanic-montor la secţia tractor greu, inginerul Con­stantin Sasu, adjunct al şefului sec­ţiei montaj general, pe forjorul Gheorghe Ene, împreună cu familiile. Anul 1970 a fost şi pentru con­structorii de tractoare un an bogat în realizări. O noapte de început de an care a început bine ! La GALICEA MARE, ca şi in alte localităţi din cimpia mănoasă a Doljului, s-a impămîntenit obiceiul ca Anul Nou să fie întîmpinat la revelionul ţăranilor cooperatori. Anul acesta, in sala de festivităţi a coope­rativei agricole de producţie au venit peste 40 de familii. Printre animato­rii petrecerii se aflau, bineînţeles, preşedintele cooperativei , ing. Gheorghe Andonie, vicepreşedintele Ghenea Petre, ajutorul de fermier Ilarie Voicu, Iancu Florea, coopera­tori fruntaşi, care au realizat peste 200 norme convenţionale, Ion Zu­­gravu, primarul comunei, şi mulţi alţii. Cozonacii, fripturile, caltaboşii au fost udate din plin cu vin de viţă nobilă, de pe cele 80 hectare plantaţii noi ale cooperativei. Din cinci in cinci, la semnalul dirijorului orchestrei, se face linişte, învăţătorul Apostol Pe­tre citeşte răvaşele. Hazul este gene­ral, molipsitor. A petrecut, a jucat şi a ciitat În­treaga comună. Şi totuşi, la Galicea Mare a fost cineva care nu a respec­tat tradiţia. E vorba de cel mai tînăr locuitor al comunei, al doilea fiu al ţărăncii cooperatoare Elisa­­beta Moş, care a apărut pe lume în ajunul noului an şi este cel de-al 1 000-lea născut la casa de naşteri din comună. Dumitru, noul născut, împreună cu mama sa, a... petrecut primul său revelion la casa de naş­teri. întreaga comună i-a urat LA MULŢI ANI­­ In VRANCEA, obiceiuri strămo­şeşti, datini de veacuri înfrumuse­ţează neînchipuit momentul simbo­lic al împlinirii anului viitor. Comuna Nereju. Soarele se ghi­ceşte undeva la asfinţit. Pe cărările munţilor coboară spre centrul co­munei, din satele Sahastru şi Chi­­ricani, Brădăceşti şi Nereju Mic, sute de urători purtînd măşti migă­lite de Pavel Terţiu. Cînd liniştea de-o clipă a serii se isprăveşte, in­tr-un capăt de sat se aud tălăngi şi pocnete de bici şi mugetele buhai­­lor şi glasuri bărbăteşti. „Dragii mei vrinceni plugari ! Cinstiţi şi buni gospodari, / Trageţi brazdă voinicească ! Griu de vară să-nverzească ! Pe cimpia strămo­şească !“ Comuna Paltin. Se apropie miezul nopţii. In marea sală a căminului cultural, unde s-au adunat să în­­tîmpine Noul An peste 200 de lo­calnici, pătrund urătorii mascaţi. Capre, urşi, ursăriţe şi ursari, un­­cheşi, mire şi mirese, berze, un ade­vărat alai de basm. Sunt buciumaşii din Spulberi, fluieraşii din Paltin, artiştii care pe scenele ţării au în­­cîntat de atîtea ori cu măiestria şi arta lor. Acum au venit să le ureze consătenilor : „La cap I Floare de mac / La poale / Clopoţel / La perete ! Pom verde / La fereşti I Flori domneşti / Copii frumoşi in casă / Galbeni pe masă ! Spor ! La ogor ! Şi la dumneavoastră bucurie ! Intru mulţi ani să vă fie !“ Şi, într-un tîrziu, cînd se lumi­nează de ziuă, pe uliţe apar copiii cu sorcove, cu buzunarele pline de grîu, pornind să ureze „La mulţi ani !“, „Sorcova, vesela“... aşa cum e datina. Anul ce a trecut, an de muncă harnică şi avîntată, a fost insă şi anul cînd poporul nostru a trecut prin greaua încercare la care l-au supus stihiile dezlănţuite ale naturii. Itinerarul nostru cuprinde şi o sec­venţă la fruntariile de nord-vest, a­­colo unde, cu numai şapte luni în urmă, apele ieşiseră cotropitor din matcă. SATU-MARE. Poposim pe strada Botizului, la nr. 99, în dreptul unei case cu etaj, unde doar o inscripţie frapantă din ceramică „14 mai 1970“, mai aminteşte de ziua cînd s-a dez­lănţuit urgia apelor peste oraş. — Bucuroşi de oaspeţi ? întrebarea apare inutilă. Pentru că despre ospitalitatea gazdelor vor­beşte însăşi veselia numeroşilor oas­peţi, români şi maghiari, înfrăţiţi în muncă, în năzuinţi comune şi-n voie bună, veniţi aici să petreacă împreună noaptea de revelion. — Am fost invitaţi să ne petrecem revelionul în alte familii — ne po­vesteşte Ştefan Fori, capul familiei, pensionar, fost muncitor la fabrica de maşini casnice „23 August“. Dar noi am spus-o oricui cu mîndrie : „Nici că se poate petrece revelionul altundeva mai bine ca în casă nouă !“ Uitaţi-vă ! Nu am dreptate ? Casa ce ne-au dus-o apele, nici pe departe nu se poate compara cu min­dreţea noastră de locuinţă. Ba, mai mult, cu ajutor de la stat, am putut clădi pe etaj şi locuinţă pen­tru feciorul mai mare. Ştefan e vop­sitor la Unio, îndată are să aibă şi el familia lui. Intrăm în sufrageria gazdelor. In jurul mesei îmbelşugate, străjuite de un pom de iarnă, oaspeţii se amuză copios urmărind spectacolul de pe micul ecran. Gazda ni-i prezintă pe oaspeţi rînd pe rind : Coloman şi Varvara Puşkaş, cu fiica lor Ecate­rina, sau, altfel spus, familia vecină, din celălalt apartament al vilei, fa­milie care, nu mai, rămăsese, de a­­semenea, peste noapte, fără locuin­ţă. Tot aici este şi familia lui Gheor­ghe Soponar, care, de asemenea, cu sprijinul statului, şi-a refăcut locu­inţa, în mare parte avariată. — Am ţinut să ne facem revelio­nul aici, în casa noastră nouă — ne mărturiseşte şi Terezia Pori, soţia gazdei. Gîndeam noi c-om avea casă tot in ăst an . Da’ uite că avem ! Şi ce casă frumoasă ! Varvara şi Coloman Puşkaş inter­vin şi ei in discuţie : — Scrieţi, vă rugăm, şi de bucuria noastră, de gindurile noastre de re­cunoştinţă pentru partid, pentru to­varăşul Nicolae Ceauşescu, care, chiar atunci, in luna mai, ne-a spus cu convingere că în acelaşi an ne vom bucura de noile noastre cămine. Şi a avut dreptate ! Şi în paharul pe care tl Închină ei pun un fierbinte gînd de recunoş­tinţă, o nesfîrşită urare de fericire pentru partidul nostru comunist, pentru conducătorul său. ...Să mai zăbovim o clipă in tovă­rășia apelor , de astădată, a celor imblînzite, a celor care, strunite de mina omului, dau lumină și energie. Sintem la PORŢILE DE FIER, la punctul de comandă al hidrocentra­lei. Se apropie ora 24. Telefonul de legătură directă cu malul sîrbesc sună prelung. De la celălalt capăt, colegul iugoslav, căruia i se dau din oră in oră caracteristicile turbinelor pentru reglarea cotei apei în amonte şi aval, îi spune, dispecerului nostru, într-o simpatică limbă românească, „La mulţi ani, românule !“. Apoi sunt transmise datele cuvenite. Peste o oră (pentru români, ora 1 din noul an — 1971, pentru sîrbi momentul in care soseşte noul an) este rîndul ca de pe malul românesc să se trans­mită pe celălalt mal, sîrbesc, urarea „Sred­na nova godina — sirbule !“. Constructorii şi montorii de la Por­ţile de Fier închină, în veselie, un pahar pentru noul an 1971, an în care vor face totul pentru a obţine noi şi prestigioase succese. Mulţi dintre inginerii pe care i-am întilnit pe parcursul acestui itinerar, cei mai mulţi tineri ne-au rugat să transmitem, prin mijlocirea tiparu­lui, urarea lor de „La mulţi ani !“ acelora care, de-a lungul a cinci ani, le-au călăuzit cu dragoste paşii pe cărările deloc uşoare ale tehnicii contemporane, maeştrilor lor, profe­sorii de la institutele politehnice din toată ţara. Ceea ce facem bucuroşi. Mai mult, vă înfăţişăm un moment din noaptea revelionului la INSTI­TUTUL POLITEHNIC DIN BUCU­REŞTI. Cadrul ? Cantina-restaurant de la Complexul studenţesc Regie, ornamentată tradiţional. Doi brazi alăturaţi, măsurînd cinci metri înăl­ţime, domină splendida sală împodo­bită cu ghirlande, flori, lampioane, strălucind de lumini colorate. Sunt aici peste 400 de invitaţi : cadre di­dactice, asistenţi, lectori, conferen­ţiari, profesori, conducători de facul­tăţi sau de institute, împreună cu familiile lor. Au încheiat împreună anul 1970, au­toastat pentru realiză­rile muncii didactice obţinute la ca­tedră, în laboratoare, în ateliere, şi-au adresat urări fierbinţi de tot mai mari succese pentru anul care a debutat. Erau prezenţi, printre alţii, prof. dr. ing. Alexandru Popa, pro­rector al Institutului politehnic, prof. dr. ing. Marius Preda, preşedintele Consiliului sindicatelor din Centrul universitar Bucureşti, prof. dr. Flo­rea Oprea, prof. dr. ing. Sergiu Călin, decanul Facultăţii de automatică, prof. dr. ing. Nicolae Geru, conf. dr. Guţă Crăciun, secretarul comitetului de partid din institut, alte cadre di­dactice. Alături de corpul profesoral, sărbătoresc împreună revelionul sa­lariaţi din administraţie, cu familiile lor. Orchestra studenţească „Arheop­terix“, imprimările de muzică popu­lară — romanţe, cîntece de pahar — programele de la televiziune (în sală au fost instalate 6 televizoare) au fost bine primite. A fost o noapte de neuitat, plină de bucurie, da opti­mism. Cadrele didactice din cea mai veche cetate universitară a țării, cea din IAȘI, au petrecut revelionul la Casa Universitarilor din Copou. Cind am pășit in mijlocul lor tocmai se cinta „La multi ani !* — Aici, in marea familie a uni­versitarilor, amintirea împlinirilor de peste an şi depănarea planurilor de viitor au un farmec anume. Sint mulţi ani de cind petrec aşa revelionul — ne-a spus lectorul uni­versitar Gheorghe Opaiţ, de la Facul­tatea de matematică. Un alt interlocutor ieşean — Ale­xandru Moldovanu, cercetător prin­cipal în domeniul fizicii, fost elev, astăzi continuator al cercetărilor aca­demicianului Ştefan Procopiu — ne destăinuie Împlinirile şi gindurile sale, ale colectivului in mijlocul că­ruia lucrează la institut, năzuinţele tuturor : — A fost un an de pace. Şi a fost un an in care prestigiul internaţio­nal al ţării noastre a crescut mereu. Suntem­ convinşi cu toţii că anul care vine va duce la Întărirea păcii, la Întărirea unităţii ţărilor socialiste ; dorim anul ce vine un an de progres al omenirii. „­împliniri, bucurii, ginduri de vii­tor. In noaptea de cumpănă a anu­lui, am petrecut şi ne-am urat unii altora tot binele. Şi — cum mai spu­neam — am închinat un pahar pentru cei care munceau. Ciţi dintre noi, la miezul nopţii ne-am gindit că simpla legătură a unui număr telefonic pre­supune prezenţa in acel moment — undeva intr-o CENTRALA TELEFO­NICA — a telefonistelor ? Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, solicitările din partea publicului cresc considerabil faţă de zilele obişnuite. In noaptea de 31 decembrie au lucrat circa 250 de lucrători pentru deservirea legătu­rilor telefonice şi prelucrarea trafi­cului telegrafic intern şi internaţio­nal. In sectorul telefonie interurbană, în noaptea de Anul Nou au fost la datorie 7 telefoniste la 03, 47 telefo­niste la interurban , 7 telefoniste la internaţional, care au deservit atit abonaţii din Capitală cit şi convorbi­rile tranzitate prin Bucureşti cu toa­te localităţile din ţară şi străinătate. Printre salariatele care au întimpi­­nat Anul Nou in centrale am notat numele telefonistelor Victoria Puiu, Silvia Căruţaşu, Iuliana Lazăr, Dom­­nică Duminitrescu, Cornelia Constamti­­nescu, fruntaşe in munci In tot cursul anului 1870. (­ La Telegraful central, pentru, a pre­lucra circa 15 000 de telegrame, In noaptea de 31 decembrie, în loc de 8 salariaţi au lucrat 40 de telegrafişti, printre care Georgeta Dragomir, Ioa­na Teodorescu, Ion Olacu, Petre Dră­­guloiu, Constantinescu Valentina, Ecaterina Boancă, Margareta Ene şi alţii, fruntaşi in producţie pe anul 1970. Pentru asigurarea condiţiilor tehnice de prelucrare a comunicaţii­lor, in această noapte au lucrat 108 electromecanici din diverse sectoare de întreţinere. Serviciile poştale bucu­­reştene, care în preajma Anului Nou au prelucrat zilnic circa 1500 000 de corespondenţe (din care 60 la sută au fost felicitări), pentru a transporta mai repede urările şi veştile cetăţe­nilor, nici in noaptea Anului Nou n-au Încetat lucrul la cartare. Un alt sector unde activitatea nu a încetat : MILIŢIA. Securitatea dru­murilor publice a fost asigurată şi in noaptea Anului Nou de echipele auto ale Inspectoratului General al Miliţiei conduse de It. col. T. Ionescu, serg. maj. N. Costea, serg. maj. I. Ro­­zuleanu etc. Iar la posturi fixe au ve­gheat pentru respectarea ordinii serg. maj. C. Mincă, plut. G. Dumitrache, plut. G. Constantin. Numărul celor care, asemeni celor citaţi, au întim­­pinat noul an la datorie este mult mai mare. Adăugăm numele celor din dispeceratul central de intervenţie, care au fost în permanenţă gata să intervină pentru restabilirea legali­tăţii oriunde ar fi Încălcată : lt. col. D. Ciobotaru, cpt. Petre Sava, cpt. Mihai Antonescu, cpt Aurel Dumitru, plut. maj. Alex. Andrei. Din fericire, munca lor a fost... foarte slabă. Adică, aşa cum îşi doresc ei înşişi pentru tot anul, să aibă cit mai puţine motive de intervenţie. Itinerarul nostru din noaptea de în­ceput de an continuă Intr-un cadru deosebit. Există locuri in care bucuria Anului Nou se exprimă sobru, fără excese euforice. Aşa cum fac acum MILITARII de pe acest pisc înzăpe­zit de munte, la incandescenţa răs­punderilor ostăşeşti. Au ieşit să sa­lute Anul Nou afară, in feeria natu­rală a nopţii, intre stinci cîntătoare şi troiene viscolite. Răzbat prin difu­zoare cuvintele calde ale preşedinte­lui Consiliului de Stat — tovarăşul Nicolae Ceauşescu — tradiţionala sa urare adresată ţării. Şi aici, la această altitudine, de la care, atunci cind întinzi mina ai senzaţia că poţi mîngiia cu vîrful degetelor întreaga cunună a Carpaţilor, că vei simţi în palmă răsuflarea fierbinte a ţării, aceste cuvinte din prag de an nou şi de deceniu nou ale Comandantului Suprem al Forţelor Armate poartă vibrante încărcătura emoţională a gindurilor întregului popor. Punctul de comandă. Din echipa celor care l-au intimpinat pe 1971 la posturi, în faţa hărţii patriei, fac parte maiorul Emil Chifor, căpitanul Iosif Stoica, locotenenţii Vasile Rusu, Lucreţiu Şatalan, Ştefan Samoilă, fruntaşul Ion Popescu, soldaţii Va­sile Radu, Francisc László, Grigore Mihuţ. — Ce aţi „raportat" Noului An ? — L-am asigurat că vom veghea ca liniştea şi pacea care domnesc pre­tutindeni in ţară să nu fie tulburate Buna dispoziţie a militarilor aces­tei subunităţi ne face să ne gîndim că munca lor neîntreruptă, aici, la ceasul Intîlnirii dintre ani şi decenii se desfăşoară sub semnul optimismu­lui caracteristic Întregului popor. încep să sune telefoanele subunită­ţii. Soţii, logodnice transmit felici­tări celor dragi aflaţi departe. In mica garnizoană a bărbaţilor de dea­supra norilor, care, in felul lor sobru, sărbătoresc revelionul. Mai departe, itinerarul nostru tre­ce... peste meridianele şi paralelele globului. Peste 1 500 de navigatori ro­mâni şi-au petrecut revelionul la mii de kilometri departe de patrie. Din 54 nave ale flotei noastre maritime comerciale, 32 au fost prinse de cum­păna anilor in cursă, brăzdind mările şi oceanele lumii. Staţia radio pentru legături la mari distanţe a recepţio­nat însă neîntrerupt mesaje de la aceştia. De serviciu, radiotelegrafiştii Alexandru Simionescu, Ion Curcă şi şeful staţiei, Constantin Anghel. Este mult de lucru in această noapte. In afara obişnuitelor coordonate ale na­velor, mesajele cuprind urări adre­sate celor de acasă, colegilor şi prie­tenilor, informaţii privind petrecerea revelionului de temerarii noştri navi­gatori. Ei sărbătoresc revelionul după fusul orar al României. Din îndepărtata Mare a Japoniei, comandantul mineralierului „Hune­doara", Ion Bogdan, transmite : „Ne aflăm la 1 300 mile de capătul cursei. Portul Kokura-Japonia. Marea liniş­tită. Răsare soarele. Starea de spirit a întregului echipaj, excelentă. Totul pregătit pentru petrecerea revelionu­lui. Avem tot ce ne trebuie din ţară. Ridicăm paharul cu gindul la patrie, la cei «fragi de acasă. La muUl­­aiţU“­Din Oceanul Atlantic, comandantul cargoului „Suceava", Ion Turcu, transmite : „Cu gindul la cei de acasă am sărbătorit in careul marinarilor, după tradiţie, revelionul. Vă dorim tuturor La mulţi ani !“. Se recepţionează un nou mesaj din Mediterana, de la cargoul „Deva", un drum spre patrie . „Tot echipajul a contribuit la pregătirea revelionului. Am împodobit pomul de iarnă. Ne simţim excelent. Dorim tuturora mulţi ani şi sănătate“. Semnează co­mandantul navei, Mihai Tiliţă. De la mii de kilometri distanţă, undele radio au adus spre patrie, in noaptea revelionului, gindurile şi urările de bine ale fiilor ei, aflaţi la datorie. Şi fiindcă suntem­ la capitolul „in­ternaţional“ al revelionului, să mai consemnăm încă unul. La SINAIA, la Buşteni, la Azuga, la Pre­deal au sosit cu trenuri specia­le, cu autocarele, cu maşini pro­prii, oaspeţii de revelion ai Bu­­cegilor. Toţi grăbesc spre cele 40 de vile unde s-au organizat reve­­lioane intime, familiale, sau spre marile restaurante Palas, Carai­­man, Cota 1 400, care îşi aşteap­tă musafirii feeric şi multicolor lu­minate. Oaspeţii cabanelor, grijulii cu toanele timpului, se aflau deja in „oazele“ muntelui. Peste 10 000 de oa­meni veniţi din Bucureşti, Iaşi, Ti­mişoara, Cluj şi de mai departe, din Franţa, din Italia, Republica Fede­rală a Germaniei, Belgia aşteaptă să ridice paharul, odată ajunşi la hota­rul nocturn al timpului. Acele ceasornicului arată ora zero. „La truiţi ani“, „La mulţi ani“­, în­tregul munte, întreaga vale a Praho­vei poartă ecoul prelung, multiplică această tradiţională urare. Se cântă in limbi diferite dar împreună, cu a­­ceeaşi veselie pe toate feţele : „A ve­nit un an nou“, „O brad frumos „Mulţi ani trăiască !" Un întreg e­­şalon de ospătari aşează pe mesele oaspeţilor bucate apetisante, speciali­tăţile casei Gazdele - I.H.R.-Sinaia, I.S.C.-Predeal - au reuşit să reali­zeze adevărate opere de artă. Chiar şi aici, la „Timiş", o cochetă cabană de „mică altitudine" (de la intrarea pe serpentinele ce duc la Predeal venind dinspre Braşov), unde gaz­dele - Ilie Slăninoiu şi colaboratorii săi — erau cu totul gata, bucuroşi de oaspeţi, cu multe ore înainte de începerea tradiţionalei petreceri a revelionului. In cupe se toarnă vinu­rile de Valea Călugărească, de Dea­lul Mare, care nu mai au nevoie de prezentare. Dar iată că se aud strigătele urăto­rilor. La Palas, la Cota 1 400, la „Rozmarin", la toate celelalte reve­­lioane tradiţionalul pluguşor — care îndeamnă pe oameni să vadă şi să îndrăgească muntele, frumuseţile Bucegilor­­ este însoţit de pocnituri de bice şi de buhai. Ce bucurie pe feţele străinilor cind aud pluguşorul românesc in limba lor ma­ternă — germană, engleză, franceză ! Un italian trece să tragă buhaiul, un francez ia biciul şi încearcă să-l facă să pocnească măcar un pic. Se spun răvaşe cu sare şi piper. Comesenii le traduc străinilor. Rid cu poftă îm­preună. Se apropie zorii zilei. Valea Prahovei dansează, se distrează. Şi iată, reapar colindătorii cu sorcova, cu semănatul. La primăria din Sinaia, un miez de noapte, se primeşte un mesaj de an nou : „Oaspeţilor din Vale, localni­cilor, un sincer La mulţi ani ! de la 2 506 metri altitudine. Să ştiţi că şi la noi se bea acum un pahar de vin". Colectivul staţiei meteorologice de pe Omul petrece cel mai... înalt reve­lion din ţară : Grigore Spiridonescu cu soţia şi meteorologii Pavel Brin­­duş şi Mihai Sirbu. * întreaga ţară a petrecut. A fost o noapte de bucurie, pe măsura bucu­riei ce o simte gospodarul cind, in­tr-o clipă de răgaz, priveşte rodul muncii sale şi se gindeşte la roadele pe care le pregăteşte. O noapte de bu­curie, poposind in douăzeci de mili­oane de suflete, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, uniţi ca un singur om, noapte de început de an, de cincinal, de deceniu, o noapte care a stat sub semnul voio­şiei, frumoasă ca însăşi viaţa noas­tră nouă pe care o construim. Reportaj realizat de George- Radu CHIROVICI. Au colabo­rat : Radu APOSTOL, locot. co­lonel C. BOTONCEA, Const. CAPRARU, Manole CORCACI, Mihai DUMITRESCU, Ion DUMI­­TRIU, Octav GRUMEZA, Dan MATEESCU, Nicolae MOCANU, Ion NISTOR, George POPESCU, Stelian SAVIN, Nistor TUICU, Victor VIȘINESCU. Intr-o atmosferă de voioşie generală, tehnicienii şi muncitorii de la „Griviţa Roşie care, împreună cu familiile au petrecut revelionul la clubul uzinei,au întîmpinat primele ore ale noului an, sub semnul bucuriei şi bel­şugului, pe deplin încrezători în perspectivele deschise ţării şi poporului nostru de cincinalul pe care-l începem A existat, oare, In noaptea aceasta, petrecere voioasă de revelion unde sa nu se fi jucat „Perinita" ? Noi credem că nu... Chiar dacă au venit să-şi petreacă revelionul într-un restaurant modern, familia lui Albu Tom­a nu şi-a părăsit frumosul port de sărbătoare din satul de baştină din preajma Sibiului Foto : Gh. Vintili

Next