Scînteia, februarie 1971 (Anul 40, nr. 8684-8711)

1971-02-01 / nr. 8684

ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8684 Prima ediţia Luni 1 februarie 1971 PAGINI — 30 BANI POSTA SI _________________________________________________ TELECOMUNICAŢIILE în faţa unor sarcini fundamentale: dezvoltare, modernizare, îmbunătăţirea calităţii serviciilor In perioada cincinalului 1986—1970, în sectoarele de poştă şi telecomuni­caţii s-a desfăşurat o acţiune susţi­nută de modernizare şi lărgire a ba­zei tehnico-materiale. Ca urmare, prevederile planului cincinal de ve­nituri al ministerului au fost depă­şite cu 490 milioane lei, ceea ce o­­glindeşte nemijlocit amplificarea şi îmbunătăţirea serviciilor pe care u­­nităţile noastre le-au prestat pentru întreprinderi, instituţii şi pentru populaţie. Sectorul de telecomunicaţii s-a'' îmbogăţit in aceşti ani cu noi capa­cităţi, atit în reţelele telefonice ur­bane, cit şi în reţeaua interurbană. Astfel, faţă de situaţia din 1965, ca­pacitatea totală a centralelor telefo­nice urbane a crescut cu 30 la sută, din care capacitatea centralelor tele­fonice automate cu 61 la sută, ceea ce a determinat o creştere impor­tantă a gradului de automatizare din acest sector. De asemenea, capacita­tea reţelei interurbane de căi de co­municaţie telefonică şi telegrafică a fost mărită cu 90 la sută, în cea mai mare parte prin sporirea lungimii traseelor de cablu şi dotarea cu noi echipamente de transmisie. Crearea, în cincinalul încheiat, a bazei mate­ria­le pentru fabricarea în ţară a e­­chipamentului de comutaţie telefo­nică automată a permis intensifier­­i... ritilculul* de automatizare ** reţe­lelor telefonice locale, precum şi au­tomatizarea completă a legăturilor telefonice interurbane între 14 oraşe ale ţării şi realizarea unui număr im­portant de legături semiautomate. Ţinind seama de importanţa cres­­cîndă a sistemului informaţional pen­tru desfăşurarea cu succes a activi­tăţii unităţilor economice, în pe­rioada 1968—1970 s-a acordat o a­­tenţie deosebită dezvoltării reţelei de abonaţi telegrafici (telex), a cărei capacitate de transmisie a fost spo­rită de două ori şi jumătate faţă de cea existentă la sfîrşitul anului 1985. Dotarea cu mijloace de transport şi utilaje, extinderea mecanizării la o seamă de operaţiuni, construirea u­­nor noi oficii poştale de tranzit, pre­cum şi o mai bună organizare a le­găturilor şi schimburilor poştale au permis prelucrarea unui flux de tri­miteri poştale crescut, faţă de ni­velul anului 1965, cu peste 30 la sută la corespondenţă, cu 32 la sută la mandate cu plată şi cu peste 30 la sută la ziare şi publicaţii periodice. O preocupare intensă a consti­tuit-o dezvoltarea sectorului radio. Din 1966 pină la încheierea cincina­lului au fost date în funcţiune 13 nou Ing. Mihai BALANESCU ministrul poştelor şi telecomunica­ţiilor staţii de radio, dintre care unele de mare putere, capabile să asigure o acoperire integrală a teritoriului ţă­rii cu programul I şi, intr-o bună măsură, şi cu programul II. Creşte­rea, în aceeaşi perioadă, cu 90 la sută a numărului de staţii princi­pale de televiziune şi de peste 3 ori a numărului de staţii translatoare asigură, practic, acoperirea integrală a teritoriului ţării cu programe de televiziune, excepţie făcînd anumite zone limitate, în principal din re­giunile muntoase. Perspectivele generale ale dezvol­tării multilaterale a economiei ţării noastre, definite de programul adop­tat la Congresul al X-lea al P.C.R., sunt oglindite în proiectul noului plan cincinal pentru sectoarele de poştă şi telecomunicaţii, care pre­vede o creştere a volumului de in­vestiţii în acest sector cu circa 30 la sută faţă de sumele alocate în cinci­nalul încheiat Astfel, în scopul dez­voltării telefoniei- -automata -la lo­­calitaţile urbane şi rurale, numai in anul 1971 vor fi realizate ei puse în funcţiune 39 000 de linii noi de abonat, dintre care 20 000 in reţeaua telefonică a Capitalei. Core­lat cu dezvoltarea reţelelor telefo­nice locale, se va mări capacitatea celei interurbane cu peste 300 km de cabluri de telecomunicaţii. Totodată, capacitatea reţelei automate interur­bane va creşte cu 600 de joncţiuni, inclusiv echipamentul de transmisie aferent. O seamă de lucrări sunt pre­văzute şi pentru sporirea capacită­ţii reţelelor manuale interurbane şi rurale. Se vor efectua şi lucrări de telecomunicaţii determinate de mo­dernizarea şi sistematizarea oraşelor. Acţiunea de dezvoltare a reţelei de abonaţi telegrafici (telex) va conti­nua cuprinzînd in anul curent pu­nerea în funcţiune a încă 310 ase­menea linii. Pentru sectorul poştal, sarcinile de plan ale anului curent cuprind extinderea mecanizării prin­cipalelor faze ale prelucrării trimi­terilor poştale, precum şi dotarea reţelei de oficii poştale cu 20 de o­­ficii de tranzit şi cu 10 oficii rurale. In sfirşit, în sectorul de radiodifu­ziune şi televiziune, în anul curent condiţiile de recepţie în centrele populate se vor îmbunătăţi prin pu­nerea în funcţiune a 5 staţii de radio pe unde metrice. Se vor executa, totodată, o seamă de lucrări prelimi­nare pentru asigurarea realizării o­­biectivului actualului cincinal pri­vind creşterea gradului de acoperire cu programe radio , de 1,3 ori pen­tru programul II şi de circa 3 ori pentru programul III. Mai buna servire a economiei şi a populaţiei în cincinalul care a în­ceput nu se va baza exclusiv pe in­vestiţii, pe modernizarea şi dezvol­tarea mijloacelor de poştă şi tele­(Continuare în pag. a II-a) Bravii piloţi ai portului Constanţa Orice navă ajunsă in­tr-un port cheamă pilo­tul. Cu 80 ani in urmă, a­­tunci cind portul Con­stanţa şi-a înscris nu­mele pe coordonatele e­­xistenţei sale moderne, a luat fiinţă şi serviciul de pilotaj. Erau pe atunci trei oameni. Urmaşii pio­nierilor pilotajului nostru maritim sint astăzi un nu­măr de 28. Prezenţi la datorie ziua şi noaptea. Le urmărim munca ore in şir. Un semnal radio, confirmarea primirii şi o p­itotină albă iese din port, despicînd valurile, a­­costind lingă nava care aşteaptă in radă. Peste citeva clipe il vedem apei pe pilot suspendat intre cer și ape, urcind scara de funii, pe punte. Un sunet de sirenă și nava se îndreaptă spre intra­rea portului. De zece, de cincisprezece ori pe zi, pilotina iese in larg și tot de atitea ori o navă încărcată cu mii de tone de mărfuri intră sau iese din port. Trafic portuar... In 1970 au acostat la Con­stanţa 2 000 nave. Dublu faţă de 1965. Peste 5 ani, numărul lor se va dubla din nou. Pe Gheorghe Leca, ţi­nut din cei 28, l-am in­­tilnit după ce coborise pe cheu, de pe o navă sub pavilion elen, abia sosită în port. Leca este un om robust, trecut de mult de prima tinereţe, cu obrazul însemnat de brizele mari­ne. De trei decenii işi face aici datoria. Astăzi este pilot clasa I. Şef de tură. In ultimii 20 de ani a pilotat peste 6 000 de nave. — Se învaţă greu pro­fesia dv. 7 — Meseria de pilot nu se învaţă din cursuri sau tratate. Mai precis, nil numai din cărţi. Mai iu­ţii de toate, un pilot tre­buie să fie un navigator cu experienţă, un ofiţer de marină cu o solidă pregătire. I se cere să cu­noască pină in cele mai mici amănunte adincimea fiecărei zone a bazinului portuar, tăria curenţilor, să aprecieze în orice îm­prejurare influenţa vin­­tului, capacitatea de ma­nevrare a fiecărei nave şi să hotărască, in orice clipă, cea mai bună co­mandă. Aici nu-i loc de greşit. La ce folosesc aseme­nea amănunte ? — De curind — ne po­vesteşte Andrei Tudorică, şeful serviciului de pilo­taj al portului — Leca a pilotat intr-un spaţiu li­mită de bazin, intr-o îm­prejurare excepţională, o navă cu un deplasament de 40 000 tone. Au fost momente de maximă în­cordare, urmărite cu a­­tenţie de reprezentanţii autorităţilor portuare. Cli­pele acelea de tensiune nu le-a trăit insă nimeni mai intens decit pilotul. După încheierea cu succes a manevrelor, o dată a­­juns in camera de odih­nă a piloţilor, şi-a stors cămaşa leoarcă de su­doare. OI întrebăm şi noi pe comunistul Gheorghe Leca : — In cit timp poate ci­neva să ajungă pilot . — Unui marinar cu vo­caţie ii trebuie circa doi ani. Dar pentru perfec­ţionare — şi cred că in­certa este ţelul meseriei noastre — trebuie să lupţi toată viaţa. (Gheorghe Leca omite să adauge cu actuala generaţie de pi­loţi maritimi ii datorează mult). Ion Gherghişteanu, Gh. Palade şi alţi piloţi sunt văzuţi deseori, după orele de program, la danele de acostare aflate in con­strucţie in noul port Con­stanţa. Se sfătuiesc cu constructorii, se intere­sează de cele mai mici a­­mănunte. Simplă curiozi­tate . Nu. Aceşti oameni sunt cei care, peste un an sau doi, vor folosi noile instalaţii portuare. Ca prim reprezentant al autor­ităţilor portuare care urcă pe navele sosite In radă, pilotul trebuie să înţeleagă şi să se facă în­ţeles in cel puţin două limbi de largă circulaţie. Leca, fără să fie singurul, de altfel, vorbeşte curent engleza, rusa, greaca, ita­liana şi se descurcă bine in franceză, germană, a­­ra­bă. A învăţat singur, memorind sute şi mii de cuvinte, incepind cu cele uzuale. A învăţat, minat înainte de toate de res­pectul şi dragostea faţă de profesie. ...După o furtună, unei nave i s-a avariat elicea. Un om grav bolnav la bord. Orice intirziere pu­tea fi fatală. In asemenea împrejurări, primii soli­citaţi sunt piloţii. Şapte ore, intr-o noapte ceţoasă, pe o mare dezlănţuită, îmbarcaţi pe un remor­cher, Leca şi tovarăşii săi din tură au căutat nava grecească „Prosyon" sal­­vind un marinar. Alt episod , de curind, pe un venit de forţa a 8-a, o adevărată furtună, au fost introduse in puterea nopţii, in bazinul portuar, şapte nave sosite in radă. Timp de 10 ore, azi pină la piele, învingători in luptă cu furtuna, cu va­lurile, piloţii şi-au făcut din plin datoria. Piloţii noştri, oameni pentru care sentimentul datoriei înseamnă totul, acolo, la marea poartă maritimă a țării... Radu APOSTOL corespondentul „Scinteii" La 75 de minut un vagon La Uzina de vagoane din A­­rad se realizează cea mai mare parte din producţia de vagoane a ţării, aici semnindu-se in ex­clusivitate certificatul de naştere al vagoanelor de călători. La fiecare 75­ de minute constructo­rii arădeni scot azi pe poarta fabricii din vagon. Cele 24 tipuri de vagoane marfă precum şi cele patru variante de vagoane clasă asimilate in anii cincinalului trecut rulea­ză pe arterele de oţel din opt ţări ale lumii. Din cadrul tipu­rilor de vagoane, al căror nu­măr de fabricaţie a atins nu de mult timp cifră de 60 000, men­ţionăm vagoanele pe zece osii de 145 tone, destinate transportu­lui utilajelor grele şi transfor­matoarelor de mare capacitate şi vagoanele de clasă ce pot fi integrate in componenţa trenu­rilor care depăşesc viteza de 120 kilometri pe oră. Vagoanele de marfă destinate transportu­rilor de minereuri, cu o capa­citate de încărcare de 60 tone şi o viteză de circulaţie pînă la 120 kilometri pe oră, vagoanele confortabile pentru clasa a II-a şi cele container reprezintă ulti­mele realizări ale constructorilor arădeni. In fotografie: Aspect din sala de montaj-sudură. O înaltă expresie A FORŢEI PARTIDULUI IN ANII ILEGALITĂŢII Istoria de jumătate de veac a Parti­dului Comunist Român este istoria u­­nei lupte necurmate pentru eliberarea socială şi naţională a poporului ro­mân, pentru împlinirea înaltelor sale aspiraţii de libertate, independenţă, dreptate şi bunăstare. Fapte strălu­cite jalonează drumul străbătut de partid de la crearea sa, constituind tot atitea mărturii nu numai ale e­­roismului şi devotamentului partidu­lui faţă de popor, dar şi ale capacită­ţii lui de a se situa în fruntea maselor şi a le conduce cu mînă si­gură in lupta revoluţionară, cores­punzător intere­selor lor funda­mentale. Un asemenea moment, ce va rămîne pentru totdeauna întipă­rit în conştiinţa generaţiilor, il reprezintă luptele muncitorilor pe­trolişti din ia­nuarie—februarie 1933, de la care se împlinesc zilele a­­cestea 38 de ani. Parte integrantă şi punct culminant al bătăliilor sociale care au zguduit regimul burghezo-moşieresc în tim­pul crizei economice din 1929—1933, luptele muncitorilor petrolişti, îm­preună cu cele ale ceferiştilor, des­făşurate aproape concomitent, s-au înscris ca o puternică manifestare a voinţei clasei muncitoare, în frunte cu partidul ei comunist, de a se opune politicii antipopulare a clase­lor exploatatoare, de a-şi făuri o viaţă mai bună, a salvgarda dreptu­rile şi libertăţile democratice, a apăra independenţa şi suveranitatea naţio­nală. Desfăşurate la scurt timp după instaurarea dictaturii fasciste în Ger­mania, luptele muncitoreşti din ia­nuarie—februarie 1933 au avut şi o însemnătate internaţională, ca una din primele mari acţiuni muncito­reşti pe plan mondial împotriva pe­ricolului pe care-l reprezenta fas­cismul. Semnificaţia luptelor din 1933 ne apare cu atit mai bogată, mai pro­fundă, in preajma gloriosului jubileu al semicentenarului partidului. Ele ilustrează cu pregnanţă că într-o perioadă deosebit de grea, de mari frămintări sociale din existenţa po­porului nostru, activitatea parti­dului comunist a fost implantată or­ganic în viaţa economică, politică şi socială generală a ţării, răspunzînd necesităţilor stringente, cerinţelor de progres ale societăţii româneşti. F.C.R. s-a afirmat ca neînfricatul de­taşament revoluţionar, de avangardă al proletariatului, şi totodată ca ex­ponentul intereselor vitale ale ţără­nimii şi intelectualităţii, ale unor largi categorii sociale progresiste. Partidul a ştiut să se lege strîns de mase, să le mobilizeze şi să le orga­nizeze in viguroase acţiuni, de o înaltă combativitate şi eficienţă. Subliniind amploarea luptelor munci­torilor petrolişti din Valea Prahovei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Largul caracter de masă al acestor acţiuni, la care participă mii şi mii­ de oameni ai muncii, formele deosebit de ascuţite ale luptelor, care au cul­minat cu ocuparea centrului oraşului Ploieşti de către mase, au demonstrat inalta combativitate a acestui deta­şament al proletariatului român. Rolul conducător al acţiunilor revo­luţionare din Valea Prahovei l-a avut comitetul judeţean al Partidului Co­munist din România, care s-a spri­jinit pe activitatea organizaţiilor sin­dicale locale, pe comitetele de grevă şi de acţiune, din rindul cărora fă­ceau parte muncitori din toate cate­goriile“. Fondul pe care s-au desfăşurat eroicele lupte ale muncitorilor petro­lişti l-au constituit consecinţele eco­nomice, politice, sociale ale crizei economice mondiale din 1929—33. Deosebit de acut s-au resimţit urmă­rile crizei în industria petrolieră, unde aproximativ trei sferturi din capitalul investit era capital străin. In dorinţa de a-şi menţine profiturile la un nivel ridicat, marile trusturi internaţionale au intensificat în acei ani jefuirea rezervelor de petrol din România, căutînd să-l obţină la un preţ cit mai scăzut, pe seama exploa­tării muncitorimii. Concedieri masive au dus la reducerea personalului în­trebuinţat în extracţia ţiţeiului între 1929 şi 1931 — de la 30 017 salariaţi la 14 466 salariaţi, adică la mai puţin de jumătate. Concomitent cu concedieri­le, societăţile petroliere au trecut la reduceri succesive de salarii, la ge­neralizarea muncii „prin rotaţie“ care însemna de fapt şomaj parţial. La în­ceputul anului 1933 cea mai mare parte a muncitorilor petrolişti rămaşi in producţie era încadrată in acest sistem, lucrind între 12 şi 13 zile pe lună. Perspective şi mai sumbre s-au creat prin aderarea României la acordul semnat la Paris de repre­zentanţii trusturilor petroliere din aproape toate ţările capitaliste, acord care, spre a opri declinul preţurilor, prevedea o restrîngere considerabilă a producţiei de petrol. Pentru ţara noastră, aplicarea acestui acord, sta­bilită pentru începutul anului 1933, însemna micşora­rea producţiei cu 30 la sută şi o nouă reducere de per­sonal cu circa 25 la sută, noi scă­deri de salarii. Situaţia insupor­tabilă care li s-a creat i-a îndîrjit la maximum pe muncitorii petro­lişti împotriva stăpînilor autohtoni şi străini ai in­dustriei petroliere. Este meritul Partidului Comunist Român de a fi acţionat prompt si eficient in aceste condiţii, de puter­nică efervescenţă socială, afirmîn­­du-se ca sufletul luptelor muncitori­mii petroliste, organizatorul şi con­ducătorul el Comitetul judeţean de partid a ur­mărit in primul rind mutarea centru­lui de greutate al activităţii de partid in întreprinderi, in mijlocul muncito­rilor, crearea de noi celule de partid şi organizaţii U.T.C., întă­rirea rindurilor lor prin primirea in partid a celor mai hotărîţi şi mai combativi muncitori. în acelaşi timp, inţelegind că succesul luptelor munci­toreşti poate fi asigurat numai prin atragerea maselor largi de muncitori, organizaţi şi neorganizaţi, prin fău­rirea unităţii lor de acţiune, organele şi organizaţiile de partid şi-au inten­sificat activitatea în sindicatele le­gale, au căutat noi forme, cit mai efi­ciente, de organizare şi mobilizare a muncitorilor. Viaţa însăşi, nevoile luptei au adus in prim plan, o asemenea formă, comitetele de acţiune. Caracteristic pentru aceste comitete este faptul că ele erau alese in adunări deschise — pe secţii sau întreprinderi­i de către întreaga masă a muncitorilor, îi re­prezentau pe toţi muncitorii. indife- Conf. univ. dr. N. I. LUPU (Continuare în pag. a III-a) LUPTELE MUNCITORILOR PETROLIŞTI DIN IANUARIE-FEBRUARIE 1933 Preocupări binevenite pentru educaţia fizică a tineretului studios Zilele trecute — după cum s-a mai informat — s-a reunit colegiul Ministerului I­nvăţămintului pentru a analiza activitatea de educaţie fizică şi sport in învăţămintul de toate gradele. Au fost dezbătute multilateral laturile esenţiale ale acestei probleme de mare însemnă­tate, adoptindu-se măsuri concrete in unele privinţe, iar in alte ches­tiuni, soluţiile fiind în curs de clarificare. In cele ce urmează relatăm despre cîteva dintre principalele su­biecte discutate, precum şi despre măsurile preconizate pentru dez­voltarea educaţiei ,fizice şi sportive a tineretului studios, fel de necesară, egală în valoare, cu e­­ducaţia intelectuală, nu un simplu o­­biect de studiu, ci un solid suport fizic pentru însuşirea unui program şcolar de 10—16 ani, mai mult, un suport de viaţă şi muncă pentru viitorii ce­tăţeni maturi ai ţării noastre. Pe tărim practic, colegiul Ministe­rului învăţământului a decis să ma­joreze, incepind cu anul şcolar 1971— 72, numărul orelor pentru educaţie fi­zică, astfel : in învăţămintul preşcolar 2—3 activităţi pe săptămînă, iar zil­nic, jocuri recreative la toate grupele de vîrstă ; în învăţămintul de cultură generală — trei ore săptămînal ; in li­ceele pedagogice, patru ore săptămi­­nal ; in învăţămintul superior se va extinde predarea educaţiei fizice şi la anul II de studii (cite două ore pe săptămînă). în plus, cu începere din trimestrul al III-lea al anului şcolar curent, se va introduce în în­­văţămîntul general,liceal şi profe­sional, în mod treptat, gimnastica zil­nică cu durata de 8—10 minute. Cei ce au luat cuvîntul au arătat că ora de educaţie fizică are încă o eficienţă scăzută şi nu reu­şeşte suficient să dezvolte gustul pentru mişcarea fizică şi sport. Au fost aspru criticate metodele înve­chite şi neatrăgătoare folosite de că­tre unii profesori care mai cred şi astăzi că problema educării fizice se limitează şi se epuizează cu ocazia o­­relor de curs. S-a pledat convingător pentru o concepţie armonioasă, echi­librată, a orelor de educaţie fizică, fără exces de „sportivizare“ dar şi Valeriu MIRONESCU (Continuare în pag. a IlI-a) Ni se pare de însemnătate decisivă faptul că forul reunit zilele trecute a hotărât să atragă atenţia tuturor con­ducerilor unităţilor de învăţămint, întregul corp profesoral, asupra conceperii educaţiei fizice ca fiind la S­PORT • HANDBAL - TURNEUL DE LA CLUJ • JUDO - CAMPIONATELE INTERNAŢIONALE ALE ROMÂNIEI PENTRU TINERET • TENIS - ILIE NĂSTASE, FINALIST LA OMAHA • BOB - CAMPIONATUL MONDIAL DE LA CERVINIA Alte ştiri şi rezultate sportive în pagina a lll-a. Pe patinoarul „23 August”, cînd hocheiştii sunt plecaţi la... Miercurea Ciuc ! " Foto : Gh. Vintilă ­ REŞIŢA, PRODUSE CU PERFORMANŢE SUPERIOARE REŞIŢA (corespondentul „Scin­­teii“, Florea Ciobanu).­­ Uzi­nele constructoare de maşini din cadrul grupului de uzine Reşiţa vor asimila în acest an noi şi importante produse. Până în prezent au fost nominalizate 33 de noi produse avind la bază proiecte elaborate în ţară, tot atitea cit au fost asimilate în în­treaga perioadă 1966—1970. Ast­fel, se vor produce mai multe variante de motoare Diesel care vor avea o greutate mai mică şi un randament sporit, iar consu­mul de combustibil pe unitatea de putere se va reduce cu 12—15 la sută , boghiuri pentru loco­motive care vor permite atinge­rea unei viteze de circulaţie de 200 km pe oră, hidro şi turbo­­agregate de puteri diferite, ce se vor situa printre realizările de „vîrf“ în acest domeniu pe plan mondial. ­ BALŞ:­­ Fabrica de osii şi­­ boghiuri in etapa a doua de dezvoltare SLATINA (corespondentul „Scinteii“, Aurel Papaciuc).­­ — La Fabrica de osii şi bo­ghiuri din Balş a început construcţia la hala de boghiuri, obiectiv important prevăzut in etapa a doua de dezvoltare a fa­bricii. Noua hală este prevă­zută cu 5 deschideri care vor a­­dăposti secţiile forjă, prelucrare la cald, prelucrare la rece şi anexa tehnică. Pînă în prezent, aici s-au executat, în cea mai mare parte, nivelmentul general la terenul de amplasament, iar la anexa tehnică s-au efectuat fundaţiile şi a început montajul primelor elemente de la schele­tul de rezistență al construcției. ! Noi zăcăminte! ! de bauxită ! ORADEA (corespondentul „Scinteii“, Aurel Pop).­­ Munţii Apuseni ascund însemnate co­mori pentru depistarea şi ex­ploatarea cărora sunt alocate im­portante investiţii. De curind, au început lucrările în vederea va­lorificării zăcămintelor de bau­xită de la Roşia, din Munţii Pă­durea Craiului. Incepind din trimestrul II al anului viitor se vor extrage de la Roşia circa 100 000 tone bauxită pe an, care va fi prelucrată la Uzina de a­­lumină din Oradea.

Next