Scînteia, aprilie 1971 (Anul 40, nr. 8743-8772)

1971-04-01 / nr. 8743

CREŞTEREA CONTINUĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII - suportul progresului economic al ţării, izvorul bunăstării noastre Dezvoltarea armonioasă, echilibra­ţi şi in ritmuri susţinute a economiei naţionale este de neconceput fără respectarea riguroasă a anumitor co­relaţii fundamentale care decurg din cerinţele obiective ale reproducţiei socialiste lărgite, cerinţe a căror cu­noaştere şi înfăptuire în practică sunt pe deplin posibile în societatea noas­tră socialistă, unde mijloacele de producţie au devenit în mod nemij­locit proprietate a producătorilor, a oamenilor muncii, iar întreaga econo­mie s-a transformat într-un orga­nism unitar. Din multitudinea core­laţiilor avute în vedere la elaborarea planului de stat, două se disting preg­nant prin implicaţiile pe care le de­termină in ansamblul mecanismului economic — şi anume, dinamica pro­ducţiei să devanseze dinamica fon­dului de salarii, iar productivitatea muncii să crească intr-un ritm supe­rior celui al salariului mediu. „Prin creşterea productivităţii muncii , sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea la şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R şi a gu­vernului din noiembrie anul trecut — se poate asigura o sporire substan­ţială a producţiei, a venitului naţio­nal. Aceasta este calea fundamentală pentru a crea resurse suplimentare atît pentru dezvoltarea economiei, cit şi pentru ridicarea nivelului de viaţă al poporului“. In întreaga politică economică, in orientarea activităţii întreprinderilor, centralelor şi combinatelor indus­triale, a ministerelor, partidul nos­tru a urmărit cu consecvenţă pune­rea largă în valoare a tuturor posi­bilităţilor şi rezervelor de sporire a producţiei şi a productivităţii muncii, în vederea creşterii neîncetate a ve­nitului naţional — sursa sigură a lărgirii bazei de producţie a ţării, a iniţierii unor noi măsuri pentru îm­bunătăţirea condiţiilor de viaţă ma­teriale şi spirituale ale celor ce mun- Gheorghe STOICA adjunct al ministrului muncii cesc. Bilanţul bogat al succeselor pa care clasa noastră muncitoare, între­gul popor le-a înregistrat in cincina­lul recent încheiat oferă suficiente argumente în acest sens. Creşterea fondului de salarii în industrie cu 31,7 la sută, în 1970 faţă de 1965, a fost devansată de ridicarea, in anii cincinalului, a valorii producţiei glo­bale industriale cu 75,1 la sută. De asemenea, unei sporiri de 28,7 la sută a salariului mediu i-a corespuns, in aceeaşi perioadă, o majorare cu 45 la sută a productivităţii muncii. Numai printr-o creştere susţinută, în anii cincinalului, a productivităţii muncii, concomitent cu o intensă preocupare pentru gospodărirea ra­ţională, eficientă a resurselor mate­riale şi băneşti, s-au creat premisele necesare pentru sporirea venitului naţional de 1,5 ori , într-un ritm mediu anual de 7,7 la sută — ceea ce a făcut posibilă alocarea unor im­portante fonduri pentru acumulare şi pentru efectuarea majorărilor de sa­larii. Pe de o parte, în perioada 1966—1970, investiţiile din fondurile centralizate ale statului au totalizat aproape 290 miliarde lei, adică mai mult decit in cei zece ani precedenţi, fiind date în exploatare circa 1500 capacităţi şi obiective principale in­dustriale ; acestea au permis valori­ficarea mai bună, mai eficientă a re­surselor materiale şi de muncă, au asigurat ridicarea economică şi so­cială a judeţelor ţării. De asemenea, generalizarea în întreaga economie, la începutul anului trecut, a noului sistem de salarizare şi majorarea sa­lariilor, ca şi ridicarea, cu începere de la 1 mai 1970, a salariilor de pînă la 1 200 de lei şi a salariului minim de la 700 la 800 de lei au asigurat oamenilor muncii importante fonduri suplimentare, care, socotite la nive­lul unui an întreg, reprezintă peste 12 miliarde de lei. Asigurarea avansului necesar dintre dinamica productivităţii muncii şi cea a salariului mediu are un rol determinant, cum spuneam, asupra dezvoltării economice şi sociale a ţării. Intr-un mod evident apare acest lucru dacă amintim faptul binecunos­cut că sporirea productivităţii mun­cii determină diminuarea cheltuieli­lor de manoperă în preţul de cost, in timp ce majorarea salariilor duce la ridicarea acestor cheltuieli. Drept urmare, creşterea intr-un ritm su­perior a productivităţii muncii în comparaţie cu salariul mediu are ca rezultat economic reducerea cheltu­ielilor de manoperă pe unitatea de produs, respectiv a preţului de cost, ceea ce contribuie la sporirea acumu­lărilor socialiste, a venitului naţio­nal, asigurindu-se astfel resurse spo­rite pentru înfăptuirea reproduc­ţiei lărgite şi ridicarea nivelului de trai. Dimpotrivă, dacă produc­tivitatea muncii ar rămine in urma creşterii salariului mediu sau ar spori în acelaşi ritm, acumulările statu­lui, in primul caz, s-ar micşora, iar în al doilea caz ar rămîne la acelaşi nivel (considerînd, bineînţeles, că ce­lelalte cheltuieli de producţie ar ră­­mine neschimbate). Aceasta ar con­traveni intereselor societăţii noastre in ansamblu şi ale fiecărui om al muncii in parte, deoarece ritmul de creştere a venitului naţional şi, im­plicit, de dezvoltare a economiei na­ţionale s-ar încetini sau ar bate pasul pe loc ; se înţelege că, în ultimă instanţă, aceasta s-ar răsfringe asu­pra consumului, care, din cauza lip­sei de resurse economice, ar spori din ce în ce mai lent şi apoi ar stagna. Se cunoaşte că ridicarea producti­vităţii muncii este determinată, in măsură covîrşitoare, de lărgirea fon­dului mijloacelor tehnice, de extin­derea mecanizării şi automatizării producţiei, de creşterea calificării lu­crătorilor, de organizarea mai bună a producţiei şi a muncii. Sporirea volumului şi perfecţionarea mijloa­celor tehnice puse în funcţiune se realizează prin construirea de între­ (Continuare in pag. a IlI-a) LITERATURA expresie a unei înalte răspunderi sociale Recenta întilnire a conducătorilor de par­tid cu reprezentanţii oamenilor de artă şi cultură, dezbaterea cu responsabilitate parti­nică a unor aspecte actuale ale creaţiei, ale locului creatorului în viaţa societăţii, au adus în zona maximului in­teres probleme deose­bit de semnificati­ve. S-a confirmat încă o dată justețea, ca­racterul fertil al o­­rientării date de par­tid dezvoltării culturii. Rindurile ce ur­mează pornesc tocmai din aceas­tă realitate evi­dentă, consemnînd cîteva dintre gîn­­durile ce privesc îndatoririle ce re­vin breslei scrii­toriceşti, artiştilor în general, ca ex­ponenţi ai spiri­tualităţii poporu­lui nostru. Creaţia artistică este şi rămîne o activitate socială ca oricare altă activitate înfăp­tuită în mijlocul oamenilor. Istoric şi obiectiv, ea s-a născut, în procesul muncii, ca o prelungire a acesteia dincolo de o finalitate exact utilă, dar în nici un caz ca o separare sau opunere faţă de muncă, ba, mai mult, cum s-a dovedit de-a lungul timpului, ca o formă exemplară sub raportul umanului, a creativităţii presupu­să de orice activitate omenească. Privită drept mun­că ce creează obiec­te depline ca sens — opere artistice care au încorporat in ele o relaţie profund u­­mană cu lumea, cu realitatea — creaţia artistică n-a rivnit nici­odată libertatea ab­solută şi gratuită a jo­cului, cu toate că, une­ori, printr-un exces de particularizare, a atins şi acest teritoriu al gratuităţii, îndepărtîn­­du-se în acelaşi timp de la rostul său fundamental — releva­rea dimensiunilor su­fleteşti şi a înaltelor aspiraţii ale omului. Se înţelege astfel că, ne­­fiind un joc, dar nici un sistem rigid de transfigurare a reali­tăţii, opera de artă nu va avea nicicind nevoie, spre a exista, de iluzoria desăvirşire a libertăţii de dincolo de om şi de viaţa a­­cestuia. Consecinţă a vieţii, creaţia artistică năzu­ieşte ca într-o continuă reîntoarcere la izvoare să participe la mersul lumii, să-şi asume res­ponsabilităţi în numele omului. Pentru că a crea înseamnă şi va în­semna a proiecta pre­zentul în viitor, a dez­vălui omului adîncul omenesc al vieţii şi muncii sale, astfel in­cit să recunoască şi să regăsească în artă ima­ginea lui definitorie de creator. Libertatea de creaţie se cere înţeleasă în perimetrul acestei fi­nalităţi superioare ca o participare responsa­bilă la un destin so­cial, ca izvorînd din­­tr-o intercondiţionare de relaţii, cea mai ho­­tăritoare fiind relaţia creator-valori sociale, arta justificîndu-se a­­bia atunci cind îşi face din valorile sociale condiţia esenţială a e­­xistenţei. Arta majoră, arta autentică, impune existenţa unei concep­ţii estetice, militante despre lume şi viaţă, o integrare lucidă în climatul unei a­­dînci responsabi­lităţi sociale. Tot aci se situează, cred, momentul în care, conştient de propria-i liberta­te, creatorul de artă alege nece­sar, în cunoştinţă de cauză, adevă­rul angajării de­pline la destinul societăţii în care trăieşte. Opera de artă autentică nu a fost şi nu va fi niciodată o obser­vaţie limitată, cu atît mai mult în condiţiile societă­ţii noastre socialiste, ci o conştientizare problematică a parti­cipării la existenţa propriului popor, la o realitate politică şi socială, la un destin, adică un viitor. Toc­mai sentimentul acestei participări îl obligă pe creator de a nu ignora viaţa societăţii în care trăieşte, mişcarea ei continuă spre împli­nire, mutaţiile petre­cute in conştiinţe şi deprinderi, în credinţe şi năzuinţe. Nu poţi să-ţi închipui — la om­-Constantin STOICIU (Continuare in pag. a IV-a) PROLETARI DIN TOATE JARILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8743 Joi 1 aprilie 1971 1­6 PAGINI -30 BANI In paginile 5-6 LUCRĂRILE CONGRESULUI AL XXIV-LEA AL P.C.U.S. Raportul de activitate al C.C. al P.C.U.S. A trecut aproximativ un an de cînd, în co­loanele „Scînteii“, apă­rea reportajul „Tine­reţea cristalului“, con­sacrat prezentării Com­binatului de sticlă Bucureşti, in acel mo­ment una dintre cele mai importante pre­miere industriale din ţară. Ziarul consemna­se, atunci, naşterea ce­lor patru gemeni — Uzina de amestec, U­­zina de sticlărie-amba­­laj, Uzina de articole de menaj şi Uzina de fiole farmaceutice — relatase date semnifi­cative din etapele con­strucţiei, ale pregătiri­lor tehnologice, ale în­chegării colectivului de muncă. Acum totul de­monstrează că proas­păta istorie a combina­tului a înregistrat suc­cese importante. Argument nr. 1 : pro­ductivitatea­­ muncii este aici de circa patru ori mai mare faţă de media obţinută în alte întreprinderi cu ace­laşi profil ; la kilogra­mul de sticlă produsă se consumă 1 400 kkal in loc de 4 000 kkal, iar pe metrul pătrat de cuptor se obţin pînă la 2 200—2 400 kg da produse, pe cind la al­te fabrici cifra oscilea­ză intre 600—800 kg ; în sfirşit, timpul de u­­tilizare a maşinilor a ajuns la 90 la sută din timpul calendaristic, după ce fusese 75 la sută în ianuarie tre­cut. Combinatul, care cu capacitatea sa de 112 000 tone de sticlă­rie pe an, este cea mai mare întreprindere de acest gen în ţară, a a­­juns la parametrii proiectaţi­­înainte de termenele prevăzute, la unele sortimente de mare pondere , la linia tehnologică de fabrica­re a buteliilor de bere tip „Euro“ cu 8 luni mai devreme, la linia de flacoane pentru pe­nicilină cu 10 luni mai devreme. Se poate spune deci că in extre­mitatea sud-estică a Capitalei lucrează un colectiv care, în ciuda tinereţii sale (la pro­priu : virsta medie 22—23 de ani ; la figu­rat : de abia 1 an­ia producţie în plin), știe să-și onoreze cartea de vizită. O carte de vi­zită cunoscută azi prin calitatea produselor de export, in cîteva tari ale lumii. Să trecem in revistă cîteva dintre proble­­mele cu care a fost confruntat, in acest răstimp, tinărul și harnicul colectiv. * 1. Cadre. Un e­lectronist bun, un mecanic de înaltă ca­lificare, un matriţel de precizie, un instala­tor priceput, sunt cadre tehnice de aur ; ce fa­brică „aşezată“ acceptă să renunţe la ei, de dragul alteia, în orga­nizare ? Combinatul a trebuit să-şi formeze oameni proprii, dar a­­peiind, bineînţeles, la experienţe de mult ve­rificate. Trimişi la Si­ghişoara, la Turda, ti­nerii au sorbit expe­rienţa meşterilor tran­silvăneni. In cite un sector su­prasolicitat cite un meseriaş certat cu dis­ciplina, ahtiat după profituri conjuncturi­le şi, desigur, cu com­plexul de superiorita­te al „buricului pămîn­­tului“, încerca să im­pună pretenţii absur­de. Combinatul nu ce­da. Adio, oricit de ne­cesar te-ai crede ! Ce vom face cu copiii ăştia ? se întrebau, a­­tunci, ciţiva sceptici, privindu-i pe absol­venţii şcolilor profe­sionale, sosiţi in con­tingente masive în combinat. Răspunsul, oferit de cantitatea şi calitatea producţiei, a depăşit cele mai opti­miste aşteptări, încăl­ziţi de modernitatea liniilor tehnologice, dar şi de încrederea ce li se acorda, noii veniţi, care — nota bene — vor fi încă oameni in plină putere in anul 2­000, s-au pus, ambi­ţios, pe fapte mari. Fluctuaţia, trierea, se­dimentarea cadrelor sunt acum probleme despre care combina­tul poate vorbi dintr-o anumită perspectivă a distanţării. ★ 2. Materii prime. 500 tone de materii prime intră pe zi în marele circuit : trans­port — cîntărire — do­zare — prelucrare. Pentru unele surse, si­tuaţia a fost clară de la început , prevăzute prin repartiţie. Pentru altele, însă, aflate în diferite exploatări lo­cale, trebuiau stabilite legături trainice, de la furnizor la cumpără­tor. Profanul, amintin­­du-şi o veche, schema­­tizatoare lecţie de Ştefan IUREŞ (Continuare in pag. a IlI-a) Ce ştiţi despre sticlă ? REVENIRE LA UN REPORTAJ PUBLICAT ACUM UN AN Au terminat semănatul culturilor din prima urgenţă In cooperativele agricole din judeţul Ilfov se desfăşoară o rodnică activitate pe ogoare. A fost­ terminat semănatul culturi­lor din prima urgenţă pe o su­prafaţă de peste 50 000 ha cu mazăre, sfeclă, borceag, lucernă, ovăz etc. In continuare, se lu­crează intens la pregătirea tere­nului , şi se urmăreşte cu atenţie temperatura solului, ca imediat ce timpul devine prielnic să se înceapă însămînţarea cu toate forţele la celelalte culturi (floa­­rea-soarelui şi porumb), care vor ocupa o suprafaţă de 150 000 ha (corespondentul „Scînteii“). ­i Electron­ de mari dimensiuni pentru siderurgie SLATINA (prin telefon, de la Emilian Pană).­­ La Fabrica da produse carbonoase Slatina a avut loc o nouă premieră. A fost dată în exploatare presa de 4 000 tone-forţă, utilaj cheie în procesul tehnologic care permi­te obţinerea unor produse de calitate superioară. S-au obţinut astfel, pentru prima dată în ţară, electrozi extrudaţi de di­mensiuni mari pentru industria siderurgică. Pe lingă electrozii siderurgici, cu un diametru de 300—350 mm, aici se vor produ­ce blocuri catodice şi blocuri de furnal. Bătălia pentru recoltă înseamnă acum: • Insămînţări FĂRĂ ÎNTIRZIERE • PĂSTRAREA APEI IN SOL Pentru a asigura o bună aprovi­zionare a populaţiei s-a prevă­zut ca in 1971, primul an al cin­cinalului, producţia agricolă să crească simţitor faţă de realizările anilor precedenţi. Pentru îndepli­nirea acestei sarcini au fost asi­gurate condiţiile materiale necesare şi totodată, au fost luate o serie de măsuri organizatorice. In toamna anului trecut au fost executate a­­rături pentru însămînţările de pri­măvară pe 4,3 milioane hectare — cea mai mare suprafaţă cu ogoare de toamnă realizată pînă acum la noi în ţară. Cu toate că industria nu şi-a realizat integral planul la livrările de îngrăşăminte chimice, au putut fi fertilizate suprafeţe mult mai mari, atît la semănăturile de toamnă, cit şi terenurile care se insămînţează acum. Agricultura dispune de mai multe tractoare, iar suprafaţa care se va iriga in acest an va fi de peste 800 000 de hectare. La acestea trebuie adăugate măsurile luate de conducerea parti­dului şi statului cu privire la perfec­ţionarea organiză­rii, planificării şi conducerii agricul­turii. Ca urmare, s-a introdus retri­buirea muncii coo­peratorilor un a­­cord global ca­­re-i cointeresează să muncească mai bine in vederea obţinerii unor re­colte mari. Baza materială superi­oară de care dispune agricultura şi cadrul organizatoric nou trebuie fo­losite din plin, în aceste zile ale pri­măverii, cînd se pun bazele produc­ţiei din acest an. Aceasta presupune o largă mobilizare a tuturor oa­menilor muncii din agricultură, un sprijin calificat şi permanent din partea specialiştilor, o vastă mun­că organizatorică şi politică desfă­şurată de organele de partid şi de stat, însămînţările şi celelalte lucrări agricole de primăvară se desfă­şoară in condiţii meteorologice deosebite. După o iarnă uşoară, lipsită de geruri, luna martie a început cu zăpadă şi frig. Au ur­mat, apoi, aproape două săptămîni de timp relativ frumos, incit, in sudul ţării se părea că s-a trecut direct de la iarnă la vară. Dar, în ultimele zile ale lunii martie, un val de ploi şi temperaturi scăzute au întrerupt desfăşurarea normală a lucrărilor în cîmp. Şi pentru luna aprilie — deşi meteorologii prevăd precipitaţii mai puţine — ar putea interveni asemenea răbufniri ale vremii. De aceea, in această pri­măvară, mai mult decât în alţi ani, oamenii muncii din agricultură trebuie să se adapteze condiţiilor meteorologice. Nu se poate aştepta un timp ideal. Lucrările agricole trebuie executate în condiţiile oferite de natură. Deşi evoluţia vremii este nesa­tisfăcătoare, condiţiile în care se desfăşoară lucrările agricole de primăvară sunt mai bune decit cele întilnite in ultimii ani. Potrivit cercetărilor efectuate de Institutul de meteorologie şi hidrologie, pre­cum şi die staţiunile experimentale agricole, cantitatea de apă acumu­lată în sol in timpul toamnei şi iernii este în limitele optime. De asemenea, s-a făcut legătura intre apa de adincime acumulată anul trecut şi cea rezultată din ploi şi zăpezi in sezonul rece. Dar, o dată cu creşterea temperaturii din a doua parte a lunii martie a în­ceput evaporarea apei din sol. Chiar In aceste zile, cu tempera­turi mai scăzute, în zonele sudice ale țării, din cauza vîntului, pă­­mîntul se usucă destul de repede. Prevenirea pierderii apei din sol este una din principalele caracteris­tici ale lucrărilor agricole care se execută în această primăvară. Spe­cialiştii recomandă ca la pregătirea terenului să se intervină în mod di­ferenţiat şi numai acolo unde este necesar. Astfel, arăturile bune, nivelate nu trebuie lucrate de­cât în momentul executării pa­tului germinativ, cu o zi îna­intea semănatului sau chiar în ziua respectivă. In schimb, arătu­rile neregulate, trebuie grăpate în curmezişul brazdelor, imediat ce se poate intra in cîmp. In momentul de faţă, principala sarcină a oamenilor muncii din agricultură, a specialiştilor, orga­nelor agricole judeţene este de a insămînţa fiecare cultură în limi­tele timpului optim. încă înainte de începerea din plin a lucrărilor agricole de primăvară au avut loc consfătuiri organizate de Ministe­rul Agriculturii, Industriei Ali­mentare, Silviculturii şi Apelor, privind principalele culturi agri­cole : porumb, floarea-soarelui, cartofi, sfeclă de zahăr. In cadrul acestor consfătuiri la care au par­ticipat specialişti şi cadre de con­ducere din unităţile agricole, cer­cetători din staţiunile experimen­tale şi reprezentanţi ai organelor agricole au fost conturate cu cla­ritate, pe baza experienţei bune, cit şi a neajunsurilor care s-au manifestat, măsurile care trebuie aplicate, începînd din primele zile ale primăverii, în vederea obţine­rii unor recolte mari. Tehnologiile specifice fiecărei culturi au fost stabilite cu exactitate. Ele trebuie adaptate condiţiilor specifice din fiecare zonă, unitate agricolă şi chiar fiecare solă în parte. Esen­ţial este ca acum să se respecte una dintre cele mai importante verigi din cadrul acestei tehnolo­gii : semănatul. De altfel, folosind timpul bun de lucru de la mijlocul lunii martie, in cele mai multe ju­deţe au fost însămînţate suprafeţe mari. In zilele care urmează, insă­­mînţările trebuie să se desfăşoare din plin la leguminoase, trifoliene, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, iar mai tîrziu la porumb şi celelalte culturi mai pretenţioase la căldură cum sunt soia, fasolea şi orezul. Or, în unele unităţi agricole nu s-a urmărit folosirea din plin a zilelor bune de lucru şi, ca urmare, însămînţările sunt întîrziate. Această situaţie nu poate fi pusă exclusiv pe seama condiţiilor meteorologice nefavora­bile. Există o reţinere care se per­petuează de la an la an ,cu ur­mări negative asupra producţiei. Unităţile agricole care obţin cele mai mari recolte sunt cele care respectă timpul optim de semănat, iar cele care amină de la o zi la alta această lucrare, aşteptind con­diţii ideale, realizează, de obicei, cele mai mici recolte. Intensificînd ritmul semănatului, oamenii muncii din agricultură, cu sprijinul permanent al specia­liştilor, trebuie să se ocupe în per­manenţă de executarea unor lu­crări de cea mai bună calitate, care să constituie, încă de pe acum, garanţia obţinerii unor recolte mari la hectar. La Ministerul A­­griculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor au fost fă­cute unele precizări cu privire la obiectivele care trebuie avute in vedere cu prioritate. Semănatul sfeclei de zahăr să se termine cit mai repede pentru a putea răsări, asigurind o densitate optimă de plante la hectar. Pentru a se pre­veni neajunsurile manifestate în cei­lalţi ani la cultura florii-soarelui, a­­ceastă plantă tre­buie amplasată pe terenurile cele mai potrivite, dar să nu urmeze in acelaşi loc decit o dată la 5—6 ani, condiţie hotăritoare pentru a o feri de atacul bolilor. La cartofi, paralel cu măsurile ce vizează o bună pregătire şi fertilizare a terenului, trebuie să se urmărească ca plan­tatul să se facă în rînduri drepte, la distanţe care să permită mecaniza­rea lucrărilor de recoltat. Ne des­part circa zece zile de momentul cînd va începe semănatul porum­bului. Pînă atunci să se facă toate pregătirile necesare : asigurarea seminţelor din hibrizii stabiliţi pentru fiecare zonă şi tarla, pregă­tirea maşinilor, a terenului in ve­derea irigării. Desigur, în această perioadă sunt numeroase lucrări de făcut în le­gumicultura, viticultură şi pomicul­tură. Au fost însămînţate supra­feţe însemnate cu mazăre de gră­dină, a început plantatul in cîmp a verzei şi altor sortimente care rezistă la temperaturi mai scăzute. Este necesar să se termine, In timpul cel mai scurt, plantatul şi semănatul cepei şi usturoiului, al răsadurilor in cele 2 000 ha de so­larii. Buna desfăşurare a lucrărilor agricole de primăvară este hotărîtă de activitatea cadrelor de condu­cere din unităţile agricole care sunt chemate să aplice corect noile principii de retribuire a muncii, să organizeze temeinic munca şi, tot­odată, să asigure condiţiile mate­riale şi tehnice necesare astfel ca membrii cooperativelor agricole, lucrînd un acord global, să obţină producţii cit mai mari. Aceasta este în interesul cooperatorilor, al fiecărei cooperative agricole, al economiei ţării. De asemenea, or­ganele şi organizaţiile de partid, direcţiile agricole, uniunile coo­peratiste şi centralele să sprijine pe toate căile pe oamenii muncii de la sate în vederea executării la timp a tuturor lucrărilor agricole de primă­vară — condiţie hotăritoare a obţi­nerii unor recolte mari in 1971 la toate culturile.­­ O MARE ATENŢIE ASIGURĂRII DEN­SITĂŢII OPTIME A PLANTELOR . TERE­NUL DESTINAT CARTOFILOR TREBUIE BINE FERTILIZAT I SĂMÎNŢA DE PO­RUMB DIN HIBRIZII INDICAŢI SĂ FIE PROCURATĂ DIN TIMP PRODUSE DIN MASE PLASTICE DE MARE IMPORTANŢĂ­­ ECONOMICĂ ȘI UTILITARĂ IASI rp.nrpsnnmTontul Sf*în, IAȘI (corespondentul „Scrn­­teii" Manole Corcaci). Colecti­vul de muncitori, ingineri şi tehnicieni de la Uzina de pre­lucrare a maselor plastice din Iaşi a raportat îndeplinirea cu trei zile înainte de termen a planului pe primul trimestru la producţia globală, realizînd, pes­te prevederi, produse in valoare de aproape 8 000 000 lei. Concomitent cu sporirea con­tinuă a producţiei, uzina ieşeană se preocupă permanent de di­versificarea sortimentelor şi de creşterea calităţii acestora, fiind tot mai solicitate pe piaţa in­ternă, precum şi în Anglia, Bra­zilia, R. S. Cehoslovacă, R. D. Germană, Olanda etc. Printre cele aproape 100 de sortimente de mase plastice realizate aici, de o bună apreciere se bucură foliile de polietilenă şi plăcile ondulate, covoarele şi dalele, ţe­vile şi granulele electrotehnice, pungile, sacii, tuburile flexibile etc. De la inginerul şef al uzinei, Ion Sechi, am aflat noutăţi de ultimă oră : realizarea unui nou tip de canistră de 50 de litri şi a unor folii speciale de polieti­lenă care se pot folosi cu rezul­tate excelente in ambalarea pro­duselor alimentare. Se experi­mentează, de asemenea, o folie armată cu fibre sintetice, foarte rezistentă, pentru acoperirea so­­lanilor și serelor In foto . Vedere exterioară a Uzinei de prelucrare a maselor plastice Iași.

Next