Scînteia, aprilie 1971 (Anul 40, nr. 8743-8772)
1971-04-01 / nr. 8743
CREŞTEREA CONTINUĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII - suportul progresului economic al ţării, izvorul bunăstării noastre Dezvoltarea armonioasă, echilibraţi şi in ritmuri susţinute a economiei naţionale este de neconceput fără respectarea riguroasă a anumitor corelaţii fundamentale care decurg din cerinţele obiective ale reproducţiei socialiste lărgite, cerinţe a căror cunoaştere şi înfăptuire în practică sunt pe deplin posibile în societatea noastră socialistă, unde mijloacele de producţie au devenit în mod nemijlocit proprietate a producătorilor, a oamenilor muncii, iar întreaga economie s-a transformat într-un organism unitar. Din multitudinea corelaţiilor avute în vedere la elaborarea planului de stat, două se disting pregnant prin implicaţiile pe care le determină in ansamblul mecanismului economic — şi anume, dinamica producţiei să devanseze dinamica fondului de salarii, iar productivitatea muncii să crească intr-un ritm superior celui al salariului mediu. „Prin creşterea productivităţii muncii , sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea la şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R şi a guvernului din noiembrie anul trecut — se poate asigura o sporire substanţială a producţiei, a venitului naţional. Aceasta este calea fundamentală pentru a crea resurse suplimentare atît pentru dezvoltarea economiei, cit şi pentru ridicarea nivelului de viaţă al poporului“. In întreaga politică economică, in orientarea activităţii întreprinderilor, centralelor şi combinatelor industriale, a ministerelor, partidul nostru a urmărit cu consecvenţă punerea largă în valoare a tuturor posibilităţilor şi rezervelor de sporire a producţiei şi a productivităţii muncii, în vederea creşterii neîncetate a venitului naţional — sursa sigură a lărgirii bazei de producţie a ţării, a iniţierii unor noi măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă materiale şi spirituale ale celor ce mun- Gheorghe STOICA adjunct al ministrului muncii cesc. Bilanţul bogat al succeselor pa care clasa noastră muncitoare, întregul popor le-a înregistrat in cincinalul recent încheiat oferă suficiente argumente în acest sens. Creşterea fondului de salarii în industrie cu 31,7 la sută, în 1970 faţă de 1965, a fost devansată de ridicarea, in anii cincinalului, a valorii producţiei globale industriale cu 75,1 la sută. De asemenea, unei sporiri de 28,7 la sută a salariului mediu i-a corespuns, in aceeaşi perioadă, o majorare cu 45 la sută a productivităţii muncii. Numai printr-o creştere susţinută, în anii cincinalului, a productivităţii muncii, concomitent cu o intensă preocupare pentru gospodărirea raţională, eficientă a resurselor materiale şi băneşti, s-au creat premisele necesare pentru sporirea venitului naţional de 1,5 ori , într-un ritm mediu anual de 7,7 la sută — ceea ce a făcut posibilă alocarea unor importante fonduri pentru acumulare şi pentru efectuarea majorărilor de salarii. Pe de o parte, în perioada 1966—1970, investiţiile din fondurile centralizate ale statului au totalizat aproape 290 miliarde lei, adică mai mult decit in cei zece ani precedenţi, fiind date în exploatare circa 1500 capacităţi şi obiective principale industriale ; acestea au permis valorificarea mai bună, mai eficientă a resurselor materiale şi de muncă, au asigurat ridicarea economică şi socială a judeţelor ţării. De asemenea, generalizarea în întreaga economie, la începutul anului trecut, a noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor, ca şi ridicarea, cu începere de la 1 mai 1970, a salariilor de pînă la 1 200 de lei şi a salariului minim de la 700 la 800 de lei au asigurat oamenilor muncii importante fonduri suplimentare, care, socotite la nivelul unui an întreg, reprezintă peste 12 miliarde de lei. Asigurarea avansului necesar dintre dinamica productivităţii muncii şi cea a salariului mediu are un rol determinant, cum spuneam, asupra dezvoltării economice şi sociale a ţării. Intr-un mod evident apare acest lucru dacă amintim faptul binecunoscut că sporirea productivităţii muncii determină diminuarea cheltuielilor de manoperă în preţul de cost, in timp ce majorarea salariilor duce la ridicarea acestor cheltuieli. Drept urmare, creşterea intr-un ritm superior a productivităţii muncii în comparaţie cu salariul mediu are ca rezultat economic reducerea cheltuielilor de manoperă pe unitatea de produs, respectiv a preţului de cost, ceea ce contribuie la sporirea acumulărilor socialiste, a venitului naţional, asigurindu-se astfel resurse sporite pentru înfăptuirea reproducţiei lărgite şi ridicarea nivelului de trai. Dimpotrivă, dacă productivitatea muncii ar rămine in urma creşterii salariului mediu sau ar spori în acelaşi ritm, acumulările statului, in primul caz, s-ar micşora, iar în al doilea caz ar rămîne la acelaşi nivel (considerînd, bineînţeles, că celelalte cheltuieli de producţie ar rămine neschimbate). Aceasta ar contraveni intereselor societăţii noastre in ansamblu şi ale fiecărui om al muncii in parte, deoarece ritmul de creştere a venitului naţional şi, implicit, de dezvoltare a economiei naţionale s-ar încetini sau ar bate pasul pe loc ; se înţelege că, în ultimă instanţă, aceasta s-ar răsfringe asupra consumului, care, din cauza lipsei de resurse economice, ar spori din ce în ce mai lent şi apoi ar stagna. Se cunoaşte că ridicarea productivităţii muncii este determinată, in măsură covîrşitoare, de lărgirea fondului mijloacelor tehnice, de extinderea mecanizării şi automatizării producţiei, de creşterea calificării lucrătorilor, de organizarea mai bună a producţiei şi a muncii. Sporirea volumului şi perfecţionarea mijloacelor tehnice puse în funcţiune se realizează prin construirea de între (Continuare in pag. a IlI-a) LITERATURA expresie a unei înalte răspunderi sociale Recenta întilnire a conducătorilor de partid cu reprezentanţii oamenilor de artă şi cultură, dezbaterea cu responsabilitate partinică a unor aspecte actuale ale creaţiei, ale locului creatorului în viaţa societăţii, au adus în zona maximului interes probleme deosebit de semnificative. S-a confirmat încă o dată justețea, caracterul fertil al orientării date de partid dezvoltării culturii. Rindurile ce urmează pornesc tocmai din această realitate evidentă, consemnînd cîteva dintre gîndurile ce privesc îndatoririle ce revin breslei scriitoriceşti, artiştilor în general, ca exponenţi ai spiritualităţii poporului nostru. Creaţia artistică este şi rămîne o activitate socială ca oricare altă activitate înfăptuită în mijlocul oamenilor. Istoric şi obiectiv, ea s-a născut, în procesul muncii, ca o prelungire a acesteia dincolo de o finalitate exact utilă, dar în nici un caz ca o separare sau opunere faţă de muncă, ba, mai mult, cum s-a dovedit de-a lungul timpului, ca o formă exemplară sub raportul umanului, a creativităţii presupusă de orice activitate omenească. Privită drept muncă ce creează obiecte depline ca sens — opere artistice care au încorporat in ele o relaţie profund umană cu lumea, cu realitatea — creaţia artistică n-a rivnit niciodată libertatea absolută şi gratuită a jocului, cu toate că, uneori, printr-un exces de particularizare, a atins şi acest teritoriu al gratuităţii, îndepărtîndu-se în acelaşi timp de la rostul său fundamental — relevarea dimensiunilor sufleteşti şi a înaltelor aspiraţii ale omului. Se înţelege astfel că, nefiind un joc, dar nici un sistem rigid de transfigurare a realităţii, opera de artă nu va avea nicicind nevoie, spre a exista, de iluzoria desăvirşire a libertăţii de dincolo de om şi de viaţa acestuia. Consecinţă a vieţii, creaţia artistică năzuieşte ca într-o continuă reîntoarcere la izvoare să participe la mersul lumii, să-şi asume responsabilităţi în numele omului. Pentru că a crea înseamnă şi va însemna a proiecta prezentul în viitor, a dezvălui omului adîncul omenesc al vieţii şi muncii sale, astfel incit să recunoască şi să regăsească în artă imaginea lui definitorie de creator. Libertatea de creaţie se cere înţeleasă în perimetrul acestei finalităţi superioare ca o participare responsabilă la un destin social, ca izvorînd dintr-o intercondiţionare de relaţii, cea mai hotăritoare fiind relaţia creator-valori sociale, arta justificîndu-se abia atunci cind îşi face din valorile sociale condiţia esenţială a existenţei. Arta majoră, arta autentică, impune existenţa unei concepţii estetice, militante despre lume şi viaţă, o integrare lucidă în climatul unei adînci responsabilităţi sociale. Tot aci se situează, cred, momentul în care, conştient de propria-i libertate, creatorul de artă alege necesar, în cunoştinţă de cauză, adevărul angajării depline la destinul societăţii în care trăieşte. Opera de artă autentică nu a fost şi nu va fi niciodată o observaţie limitată, cu atît mai mult în condiţiile societăţii noastre socialiste, ci o conştientizare problematică a participării la existenţa propriului popor, la o realitate politică şi socială, la un destin, adică un viitor. Tocmai sentimentul acestei participări îl obligă pe creator de a nu ignora viaţa societăţii în care trăieşte, mişcarea ei continuă spre împlinire, mutaţiile petrecute in conştiinţe şi deprinderi, în credinţe şi năzuinţe. Nu poţi să-ţi închipui — la om-Constantin STOICIU (Continuare in pag. a IV-a) PROLETARI DIN TOATE JARILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8743 Joi 1 aprilie 1971 16 PAGINI -30 BANI In paginile 5-6 LUCRĂRILE CONGRESULUI AL XXIV-LEA AL P.C.U.S. Raportul de activitate al C.C. al P.C.U.S. A trecut aproximativ un an de cînd, în coloanele „Scînteii“, apărea reportajul „Tinereţea cristalului“, consacrat prezentării Combinatului de sticlă Bucureşti, in acel moment una dintre cele mai importante premiere industriale din ţară. Ziarul consemnase, atunci, naşterea celor patru gemeni — Uzina de amestec, Uzina de sticlărie-ambalaj, Uzina de articole de menaj şi Uzina de fiole farmaceutice — relatase date semnificative din etapele construcţiei, ale pregătirilor tehnologice, ale închegării colectivului de muncă. Acum totul demonstrează că proaspăta istorie a combinatului a înregistrat succese importante. Argument nr. 1 : productivitatea muncii este aici de circa patru ori mai mare faţă de media obţinută în alte întreprinderi cu acelaşi profil ; la kilogramul de sticlă produsă se consumă 1 400 kkal in loc de 4 000 kkal, iar pe metrul pătrat de cuptor se obţin pînă la 2 200—2 400 kg da produse, pe cind la alte fabrici cifra oscilează intre 600—800 kg ; în sfirşit, timpul de utilizare a maşinilor a ajuns la 90 la sută din timpul calendaristic, după ce fusese 75 la sută în ianuarie trecut. Combinatul, care cu capacitatea sa de 112 000 tone de sticlărie pe an, este cea mai mare întreprindere de acest gen în ţară, a ajuns la parametrii proiectaţiînainte de termenele prevăzute, la unele sortimente de mare pondere , la linia tehnologică de fabricare a buteliilor de bere tip „Euro“ cu 8 luni mai devreme, la linia de flacoane pentru penicilină cu 10 luni mai devreme. Se poate spune deci că in extremitatea sud-estică a Capitalei lucrează un colectiv care, în ciuda tinereţii sale (la propriu : virsta medie 22—23 de ani ; la figurat : de abia 1 ania producţie în plin), știe să-și onoreze cartea de vizită. O carte de vizită cunoscută azi prin calitatea produselor de export, in cîteva tari ale lumii. Să trecem in revistă cîteva dintre problemele cu care a fost confruntat, in acest răstimp, tinărul și harnicul colectiv. * 1. Cadre. Un electronist bun, un mecanic de înaltă calificare, un matriţel de precizie, un instalator priceput, sunt cadre tehnice de aur ; ce fabrică „aşezată“ acceptă să renunţe la ei, de dragul alteia, în organizare ? Combinatul a trebuit să-şi formeze oameni proprii, dar apeiind, bineînţeles, la experienţe de mult verificate. Trimişi la Sighişoara, la Turda, tinerii au sorbit experienţa meşterilor transilvăneni. In cite un sector suprasolicitat cite un meseriaş certat cu disciplina, ahtiat după profituri conjuncturile şi, desigur, cu complexul de superioritate al „buricului pămîntului“, încerca să impună pretenţii absurde. Combinatul nu ceda. Adio, oricit de necesar te-ai crede ! Ce vom face cu copiii ăştia ? se întrebau, atunci, ciţiva sceptici, privindu-i pe absolvenţii şcolilor profesionale, sosiţi in contingente masive în combinat. Răspunsul, oferit de cantitatea şi calitatea producţiei, a depăşit cele mai optimiste aşteptări, încălziţi de modernitatea liniilor tehnologice, dar şi de încrederea ce li se acorda, noii veniţi, care — nota bene — vor fi încă oameni in plină putere in anul 2000, s-au pus, ambiţios, pe fapte mari. Fluctuaţia, trierea, sedimentarea cadrelor sunt acum probleme despre care combinatul poate vorbi dintr-o anumită perspectivă a distanţării. ★ 2. Materii prime. 500 tone de materii prime intră pe zi în marele circuit : transport — cîntărire — dozare — prelucrare. Pentru unele surse, situaţia a fost clară de la început , prevăzute prin repartiţie. Pentru altele, însă, aflate în diferite exploatări locale, trebuiau stabilite legături trainice, de la furnizor la cumpărător. Profanul, amintindu-şi o veche, schematizatoare lecţie de Ştefan IUREŞ (Continuare in pag. a IlI-a) Ce ştiţi despre sticlă ? REVENIRE LA UN REPORTAJ PUBLICAT ACUM UN AN Au terminat semănatul culturilor din prima urgenţă In cooperativele agricole din judeţul Ilfov se desfăşoară o rodnică activitate pe ogoare. A fost terminat semănatul culturilor din prima urgenţă pe o suprafaţă de peste 50 000 ha cu mazăre, sfeclă, borceag, lucernă, ovăz etc. In continuare, se lucrează intens la pregătirea terenului , şi se urmăreşte cu atenţie temperatura solului, ca imediat ce timpul devine prielnic să se înceapă însămînţarea cu toate forţele la celelalte culturi (floarea-soarelui şi porumb), care vor ocupa o suprafaţă de 150 000 ha (corespondentul „Scînteii“). i Electron de mari dimensiuni pentru siderurgie SLATINA (prin telefon, de la Emilian Pană). La Fabrica da produse carbonoase Slatina a avut loc o nouă premieră. A fost dată în exploatare presa de 4 000 tone-forţă, utilaj cheie în procesul tehnologic care permite obţinerea unor produse de calitate superioară. S-au obţinut astfel, pentru prima dată în ţară, electrozi extrudaţi de dimensiuni mari pentru industria siderurgică. Pe lingă electrozii siderurgici, cu un diametru de 300—350 mm, aici se vor produce blocuri catodice şi blocuri de furnal. Bătălia pentru recoltă înseamnă acum: • Insămînţări FĂRĂ ÎNTIRZIERE • PĂSTRAREA APEI IN SOL Pentru a asigura o bună aprovizionare a populaţiei s-a prevăzut ca in 1971, primul an al cincinalului, producţia agricolă să crească simţitor faţă de realizările anilor precedenţi. Pentru îndeplinirea acestei sarcini au fost asigurate condiţiile materiale necesare şi totodată, au fost luate o serie de măsuri organizatorice. In toamna anului trecut au fost executate arături pentru însămînţările de primăvară pe 4,3 milioane hectare — cea mai mare suprafaţă cu ogoare de toamnă realizată pînă acum la noi în ţară. Cu toate că industria nu şi-a realizat integral planul la livrările de îngrăşăminte chimice, au putut fi fertilizate suprafeţe mult mai mari, atît la semănăturile de toamnă, cit şi terenurile care se insămînţează acum. Agricultura dispune de mai multe tractoare, iar suprafaţa care se va iriga in acest an va fi de peste 800 000 de hectare. La acestea trebuie adăugate măsurile luate de conducerea partidului şi statului cu privire la perfecţionarea organizării, planificării şi conducerii agriculturii. Ca urmare, s-a introdus retribuirea muncii cooperatorilor un acord global care-i cointeresează să muncească mai bine in vederea obţinerii unor recolte mari. Baza materială superioară de care dispune agricultura şi cadrul organizatoric nou trebuie folosite din plin, în aceste zile ale primăverii, cînd se pun bazele producţiei din acest an. Aceasta presupune o largă mobilizare a tuturor oamenilor muncii din agricultură, un sprijin calificat şi permanent din partea specialiştilor, o vastă muncă organizatorică şi politică desfăşurată de organele de partid şi de stat, însămînţările şi celelalte lucrări agricole de primăvară se desfăşoară in condiţii meteorologice deosebite. După o iarnă uşoară, lipsită de geruri, luna martie a început cu zăpadă şi frig. Au urmat, apoi, aproape două săptămîni de timp relativ frumos, incit, in sudul ţării se părea că s-a trecut direct de la iarnă la vară. Dar, în ultimele zile ale lunii martie, un val de ploi şi temperaturi scăzute au întrerupt desfăşurarea normală a lucrărilor în cîmp. Şi pentru luna aprilie — deşi meteorologii prevăd precipitaţii mai puţine — ar putea interveni asemenea răbufniri ale vremii. De aceea, in această primăvară, mai mult decât în alţi ani, oamenii muncii din agricultură trebuie să se adapteze condiţiilor meteorologice. Nu se poate aştepta un timp ideal. Lucrările agricole trebuie executate în condiţiile oferite de natură. Deşi evoluţia vremii este nesatisfăcătoare, condiţiile în care se desfăşoară lucrările agricole de primăvară sunt mai bune decit cele întilnite in ultimii ani. Potrivit cercetărilor efectuate de Institutul de meteorologie şi hidrologie, precum şi die staţiunile experimentale agricole, cantitatea de apă acumulată în sol in timpul toamnei şi iernii este în limitele optime. De asemenea, s-a făcut legătura intre apa de adincime acumulată anul trecut şi cea rezultată din ploi şi zăpezi in sezonul rece. Dar, o dată cu creşterea temperaturii din a doua parte a lunii martie a început evaporarea apei din sol. Chiar In aceste zile, cu temperaturi mai scăzute, în zonele sudice ale țării, din cauza vîntului, pămîntul se usucă destul de repede. Prevenirea pierderii apei din sol este una din principalele caracteristici ale lucrărilor agricole care se execută în această primăvară. Specialiştii recomandă ca la pregătirea terenului să se intervină în mod diferenţiat şi numai acolo unde este necesar. Astfel, arăturile bune, nivelate nu trebuie lucrate decât în momentul executării patului germinativ, cu o zi înaintea semănatului sau chiar în ziua respectivă. In schimb, arăturile neregulate, trebuie grăpate în curmezişul brazdelor, imediat ce se poate intra in cîmp. In momentul de faţă, principala sarcină a oamenilor muncii din agricultură, a specialiştilor, organelor agricole judeţene este de a insămînţa fiecare cultură în limitele timpului optim. încă înainte de începerea din plin a lucrărilor agricole de primăvară au avut loc consfătuiri organizate de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, privind principalele culturi agricole : porumb, floarea-soarelui, cartofi, sfeclă de zahăr. In cadrul acestor consfătuiri la care au participat specialişti şi cadre de conducere din unităţile agricole, cercetători din staţiunile experimentale şi reprezentanţi ai organelor agricole au fost conturate cu claritate, pe baza experienţei bune, cit şi a neajunsurilor care s-au manifestat, măsurile care trebuie aplicate, începînd din primele zile ale primăverii, în vederea obţinerii unor recolte mari. Tehnologiile specifice fiecărei culturi au fost stabilite cu exactitate. Ele trebuie adaptate condiţiilor specifice din fiecare zonă, unitate agricolă şi chiar fiecare solă în parte. Esenţial este ca acum să se respecte una dintre cele mai importante verigi din cadrul acestei tehnologii : semănatul. De altfel, folosind timpul bun de lucru de la mijlocul lunii martie, in cele mai multe judeţe au fost însămînţate suprafeţe mari. In zilele care urmează, insămînţările trebuie să se desfăşoare din plin la leguminoase, trifoliene, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, iar mai tîrziu la porumb şi celelalte culturi mai pretenţioase la căldură cum sunt soia, fasolea şi orezul. Or, în unele unităţi agricole nu s-a urmărit folosirea din plin a zilelor bune de lucru şi, ca urmare, însămînţările sunt întîrziate. Această situaţie nu poate fi pusă exclusiv pe seama condiţiilor meteorologice nefavorabile. Există o reţinere care se perpetuează de la an la an ,cu urmări negative asupra producţiei. Unităţile agricole care obţin cele mai mari recolte sunt cele care respectă timpul optim de semănat, iar cele care amină de la o zi la alta această lucrare, aşteptind condiţii ideale, realizează, de obicei, cele mai mici recolte. Intensificînd ritmul semănatului, oamenii muncii din agricultură, cu sprijinul permanent al specialiştilor, trebuie să se ocupe în permanenţă de executarea unor lucrări de cea mai bună calitate, care să constituie, încă de pe acum, garanţia obţinerii unor recolte mari la hectar. La Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor au fost făcute unele precizări cu privire la obiectivele care trebuie avute in vedere cu prioritate. Semănatul sfeclei de zahăr să se termine cit mai repede pentru a putea răsări, asigurind o densitate optimă de plante la hectar. Pentru a se preveni neajunsurile manifestate în ceilalţi ani la cultura florii-soarelui, această plantă trebuie amplasată pe terenurile cele mai potrivite, dar să nu urmeze in acelaşi loc decit o dată la 5—6 ani, condiţie hotăritoare pentru a o feri de atacul bolilor. La cartofi, paralel cu măsurile ce vizează o bună pregătire şi fertilizare a terenului, trebuie să se urmărească ca plantatul să se facă în rînduri drepte, la distanţe care să permită mecanizarea lucrărilor de recoltat. Ne despart circa zece zile de momentul cînd va începe semănatul porumbului. Pînă atunci să se facă toate pregătirile necesare : asigurarea seminţelor din hibrizii stabiliţi pentru fiecare zonă şi tarla, pregătirea maşinilor, a terenului in vederea irigării. Desigur, în această perioadă sunt numeroase lucrări de făcut în legumicultura, viticultură şi pomicultură. Au fost însămînţate suprafeţe însemnate cu mazăre de grădină, a început plantatul in cîmp a verzei şi altor sortimente care rezistă la temperaturi mai scăzute. Este necesar să se termine, In timpul cel mai scurt, plantatul şi semănatul cepei şi usturoiului, al răsadurilor in cele 2 000 ha de solarii. Buna desfăşurare a lucrărilor agricole de primăvară este hotărîtă de activitatea cadrelor de conducere din unităţile agricole care sunt chemate să aplice corect noile principii de retribuire a muncii, să organizeze temeinic munca şi, totodată, să asigure condiţiile materiale şi tehnice necesare astfel ca membrii cooperativelor agricole, lucrînd un acord global, să obţină producţii cit mai mari. Aceasta este în interesul cooperatorilor, al fiecărei cooperative agricole, al economiei ţării. De asemenea, organele şi organizaţiile de partid, direcţiile agricole, uniunile cooperatiste şi centralele să sprijine pe toate căile pe oamenii muncii de la sate în vederea executării la timp a tuturor lucrărilor agricole de primăvară — condiţie hotăritoare a obţinerii unor recolte mari in 1971 la toate culturile. O MARE ATENŢIE ASIGURĂRII DENSITĂŢII OPTIME A PLANTELOR . TERENUL DESTINAT CARTOFILOR TREBUIE BINE FERTILIZAT I SĂMÎNŢA DE PORUMB DIN HIBRIZII INDICAŢI SĂ FIE PROCURATĂ DIN TIMP PRODUSE DIN MASE PLASTICE DE MARE IMPORTANŢĂ ECONOMICĂ ȘI UTILITARĂ IASI rp.nrpsnnmTontul Sf*în, IAȘI (corespondentul „Scrnteii" Manole Corcaci). Colectivul de muncitori, ingineri şi tehnicieni de la Uzina de prelucrare a maselor plastice din Iaşi a raportat îndeplinirea cu trei zile înainte de termen a planului pe primul trimestru la producţia globală, realizînd, peste prevederi, produse in valoare de aproape 8 000 000 lei. Concomitent cu sporirea continuă a producţiei, uzina ieşeană se preocupă permanent de diversificarea sortimentelor şi de creşterea calităţii acestora, fiind tot mai solicitate pe piaţa internă, precum şi în Anglia, Brazilia, R. S. Cehoslovacă, R. D. Germană, Olanda etc. Printre cele aproape 100 de sortimente de mase plastice realizate aici, de o bună apreciere se bucură foliile de polietilenă şi plăcile ondulate, covoarele şi dalele, ţevile şi granulele electrotehnice, pungile, sacii, tuburile flexibile etc. De la inginerul şef al uzinei, Ion Sechi, am aflat noutăţi de ultimă oră : realizarea unui nou tip de canistră de 50 de litri şi a unor folii speciale de polietilenă care se pot folosi cu rezultate excelente in ambalarea produselor alimentare. Se experimentează, de asemenea, o folie armată cu fibre sintetice, foarte rezistentă, pentru acoperirea solanilor și serelor In foto . Vedere exterioară a Uzinei de prelucrare a maselor plastice Iași.