Scînteia, aprilie 1971 (Anul 40, nr. 8743-8772)

1971-04-08 / nr. 8750

PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC CĂDERE DE TENSIUNE IN CIRCUITUL ÎNNOIRILOR ELECTROCASNICE Au trecut citeva decenii de cînd volţii şi amperii au coborît de la Înălţimea firelor de Înaltă tensiune pentru a da o mină de ajutor gos­podinelor în treburi din cele mai felurite : bat creme şi maioneze, rişnesc cafea, fierb şi coc mincă­­ruri, răcesc şi păstrează alimente, aspiră praful, spală rufele etc. Apa­ratele electrocasnice pătrund, în număr tot mai mare, in casele ce­tăţenilor, folosind la efectuarea menajului. Am semnalat, în ultima vreme, cîteva noutăţi care s-au bucurat de o bună primire în rîn­­dul cumpărătorilor : „Frigero“ — noul frigider românesc cu compre­sor, un robot de bucătărie care face 6 operaţii, diferite aparate de Încălzit etc. Dar seria noutăţilor electrocasnice, destinate uşurării muncii în gospodărie, nu este prea mare. Date precise în legătură cu aceasta aflăm la Institutul de cer­cetări şi proiectări electrotehnice, pe unde trec toate prototipurile, în mod obligatoriu, pentru atestare. Înainte de a intra în fabricaţia de serie. In tot anul 1970, întreprin­derile de specialitate de sub tu­tela a două ministere cu vaste po­sibilităţi în această direcţie — Mi­nisterul Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerul Industriei Uşoare — au cerut atestarea a nu­mai 55 de prototipuri ; 32 au pri­mit aviz favorabil. Dintre acestea, două treimi pot fi socotite produse noi — hota de absorbţie pentru bucătărie, uscătorul de rufe cu bare şi altele , care îndeplinesc func­ţiuni noi sau efectuează operaţii pentru care gospodina recurge, în prezent, la mijloacele cunoscute de pe vremea bunicii. Totuşi, după opinia directorului acestui institut, tovarăşul dr. docent ing. Florin Tănăsescu, efortul depus în între­prinderi pentru crearea aparatelor electrocasnice este minim. El se axează pe variante îmbunătăţite ale aceluiaşi produs. Dintr-o gamă care ar putea să fie infinit mai bogată, cele cîteva tipuri de ven­tilatoare, fiare de călcat, cele două­­trei modele de radiatoare repre­zintă prea puţin în raport cu obli­gaţiile pe care întreprinderile cu acest profil le au faţă de publicul cumpărător. Intr-un reportaj publicat in sep­tembrie anul trecut de ziarul nos­tru prezentam, printre altele, şi unele dintre aparatele electrocas­nice sus-amintite. Numeroşi cititori ni s-au adresat, după aceea, cerîn­­du-ne lămuriri în legătură cu aceste aparate și Intreblndu-ne cînd se vor găsi In magazine. Deci Interesul publicului pentru astfel de produse este mare. Din păcate Insă, după cum ne spuneau spe­cialiștii de la I.C.P.E., întreprinde­rile asimilează cu greu produsele noi care, fireşte, cer modificări în organizarea producţiei, în aprovi­zionarea cu materii prime etc Unele dintre prototipuri, de obicei cele mai interesante, sunt prezen­tate spre contractare, într-un sta­diu care nu permite introducerea lor rapidă în fabricaţie. De pildă, Întreprinderile „Metalica“ din Ora­dea, „1 Septembrie“ din Satu-Mare şi altele au propus comerţului cî­teva aparate : o hotă absorbantă a aburilor şi mirosurilor din bu­cătărie, o maşină de gătit electrică, un uscător de rufe şi altele, fără ca ele să fi avut, la acea dată, avizul (care putea fi nefavorabil) I.C.P.E. Din această cauză, deşi ele au fost solicitate de comerţ, nu şi-au făcut apariţia in magazine şi, din cite am înţeles din convorbi­rile cu directorii Întreprinderilor respective, această dată este încă îndepărtată. De pildă, maşina de gătit electrică , se ştie că, în ultima vreme, s-au construit o serie de locuinţe cu confort diferenţiat. Printre diferitele tipuri de aparta­mente sunt unele în care, din mo­tive de securitate, folosirea maşi­nilor de gătit cu flacără este inter­zisă, cele electrice fiind unicul tip admis. Numai că la ora actuală co­merțul nu poate oferi cetățenilor această maşină atit de necesară. De ce ? — Pînă l­. prezent nu a fost asigurat în întregime echipamentul electric necesar. După nenumărate demersuri, ajungind pînă la cen­tralele industriale de resort, nu s-a obţinut mare lucru — ne infor­mează directorul Întreprinderii „1 Septembrie“ — Satu Mare. Intr-adevăr, M.I.C.M. — care era obligat prin planul de stat să asi­mileze si să introducă In fabricaţie cele citeva piese componente (co­mutator cu 5 poziţii, Întrerupător basculant, priză, cablu siliconic de racord, bec indicator etc.) — nu s-a achitat de această obligaţie. La unele poziţii, asimilarea a fost amînată pînă in 1972 Reprezen­tanţii centralelor industriale anga­jate în producţia acestor piese — C.I.M.E.E. şi C.T.A. — ne-au dat asigurări că, totuşi, ele se vor livra Intr-un viitor apropiat. Dar, din acest păienjeniş de trimiteri de colo-colo, n-am înţeles dacă ma­şina de gătit se va găsi sau nu, in acest an, în magazine. Ce s-a întîmplat cu celelalte a­parate de tare se interesează cetă­ţenii ? „Hota de aspiraţie şi uscă­torul de rufe se vor livra — ni se spune la C.I.A.C.U.P.S. — în tri­mestrele III şi IV“. „Aceste ter­mene sunt în concordanţă cu cele stabilite prin contracte" — adaugă directorul întreprinderii „Metalica“ din Oradea. „Care contracte ? — se miră reprezentanţii comerţului. Noi nu am semnat nici un contract, termenele de livrare fiind incerte. Partenerii noştri de la „Metalica“­­Oradea au plecat. In septembrie, cu contractele in buzunare şi duşi au fost“... Cui foloseşte acest joc de-a promisiunile şi da­ce pînă acum nu s-a găsit un leac eficace împotriva lui ? Seful laboratorului specializat in bunuri de larg consum de la I.C.P.E., ing. Ion Barbu, ne-a re­­latat, in citeva cuvinte, care este opinia d-sale în legătură cu măsu­rile ce se cer întreprinse pentru ca această categorie de produse să cunoască o mai largă dezvoltare, să ţină pasul cu cerinţele. — Cauza principală este, cred, lipsa de coordonare. In prezent, de realizarea unor astfel de produse se ocupă şi industria republicană şi cea locală şi cooperaţia meşteşu­gărească. Faptul că sunt mai mulţi producători nu e rău. Nedorit este paralelismul care se naşte datori­tă lipsei de coordonare. In timp ce sint atîtea aparate sau unelte gos­podăreşti care lipsesc cu desăvîr­­şire de pe piaţă, noi primim de la producători diferiţi, spre avizare, produse similare. Nici cercetările in domeniul bunurilor de consum nu se bucură, practic, de impor­tanţa cuvenită. Cercetătorii care-şi bat capul cu crearea şi experimen­tarea unor asemenea produse nu sunt stimulaţi la fel ca aceia care se ocupă de teme din cercetarea fundamentală. Coordonarea ar pre­supune, totodată, şi obligaţia de a produce, ceea ce mi se pare esen­ţial pentru viitorul acestei cate­gorii de mărfuri pentru populaţie. Am adăuga că la diversificarea ofertei de bunuri electrocasnice, aportul industriei locale şi al coo­peraţiei meşteşugăreşti ar putea să fie ridicat la un nivel superior, din punct de vedere calitativ şi al con­cepţiei, cu o condiţie : întreprinde­rilor de industrie locală şi coopera­tivelor meşteşugăreşti să le fie îngăduit să finanţeze cercetări. Ir. felul acesta, ele nu se vor mai li­mita la copierea, adeseori rudimen­tară, a unor produse alese la în­­tîmplare, ci vor veni pe piaţă cu produse originale, la un nivel teh­nic corespunzător. Proiectanţii şi constructorii de locuinţe ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere re­glementarea problemei instalaţiilor electrice, care se cer concepute astfel încît să facă faţă consumu­lui mărit de energie electrică, in urma dotării gospodăriilor cu tot mai multe ustensile electrice. Rodica ŞERBAN MI-A IEŞIT O GROAPA-N CALE... Ion Onicel din Piteşti ne-a trimis o scrisoare în care arată : „Renumitul parc natu­ral „Trivale“ din Piteşti este pe cale să-şi piardă binemeritata faimă, din cauza multiplelor negli­jenţe de ordin gospodă­resc ce pot fi intilnite la tot pasul. încă de la in­trare se intimpină o su­medenie de gropi, băltoa­ce şi şanţuri ; in parc, aleile şi spaţiile plantate sunt pline de moloz, crengi uscate şi frunze ; majoritatea băncilor sunt deteriorate sau murdare, becurile electrice sparte, chioşcurile comerciale pă­­răginite ş.a.m.d. Greu se lasă convins acum vreun cetăţean să-şi petreacă o parte din timpul său liber în acest colţ de natură, aşa cum obişnuia s-o facă in anii trecuţi. Nici măcar rezervaţia de zimbri sau restaurantul şi campingul „Cornul vinătorului“ nu-l mai atrag. De ce toate a­­cestea ? Pentru că, pur şi simplu, de la un timp d­intre primăria municipiu­lui şi ocolul silvic local se poartă discuţii intermina­bile în jurul întrebării : cine trebuie să îngrijească acest parc ? Unii spun că primăria, alţii că ocolul silvic. Dacă n-au ajuns pînă acum la nici o înţe­legere, de ce nu s-o fi o­­cupind, oare, fiecare, de partea sa ? Cite lucruri bune n-ar avea de făcut fiecare ! Pină una-alta, nouă, pi­­teştenilor, nu ne rămine altceva de făcut decit să schimbăm puţin textul u­­nei cunoscute melodii: „In parcul de la Triva­le“ mi-a ieşit o groapă-n cale...“. BAIE FARA CADA ! „Ne-am mutat — e mai bine de un an de-atunci — intr-un bloc nou (blo­cul B, zona a II-a, din Reşiţa) ne scrie Ioan Po­­pescu din această locali­tate. Şi tot de-atunci îi aşteptăm pe tovarăşii de la I.G.O. să vină şi să ne completeze apartamentele cu obiectele care lipsesc, respectiv căzile pentru băi şi soneriile de la in­trare. Nu de mult, după îndelungi discuţii, au fost aduse căzile de baie şi „instalate“... în faţa blo­cului. Şi cu asta , bas­ta ! Ce să facem cu ele acolo, că noi nu ne pri­cepem să le montăm? Lu­crările au fost plătite, la timpul respectiv, din ba­nii statului şi trebuie exe­cutate ca atare“. Mai e ceva neclar, to­varăşi de la I.G.C.­Re­­şiţa ? O TĂCERE COSTISITOARE Prof. Ion Mustaţă din Brăila ne cere sprijin in rezolvarea următoarei probleme personale : „Acum doi ani am lu­crat in oraşul Focşani şi am devenit membru al cooperativei de credit „Putna“, cu sediul in car­tierul Cîmpineanca. Tran­­sferindu-mă la Brăila, am cerut — nu o dată, ci de mai multe ori — coopera­tivei cu pricina să-mi re­stituie banii depuşi drept cotizaţii, dar mi s-a răs­puns că acest lucru nu e legal N-am Înţeles de ce e nelegal să mi se dea Înapoi banii ce-mi apar­ţin, motiv pentru care am insistat. Răspunsul primit ulterior mă sfătuia să cer virarea sumei in contul altei unităţi sau al casei de ajutor reciproc la care sunt înscris. Ceea ce am şi făcut imediat , am so­licitat să mi se vireze su­ma de bani in contul C.A.R. — invăţămînt (cont 396102 CEC-Brăila), dar in zadar toată osteneala mea. Ce-mi mai rămine de făcut oare ?“ „TRIMESTRUL INVENTARULUI" „La 6 ianuarie a. c. — ne scrie Nicolae Lungu din satul Furnicoşi-Argeş — magazinul nostru uni­versal a intrat in inven­tar. Şi de atunci nu şi-a mai redeschis uşile. Cit durează un Inventar ? O săptămină, maximum. Dar in nici un caz trei luni ! I-am tot întrebat pe preşedintele şi pe contabilul cooperativei ce au de gînd cu maga­zinul. Şi ei ne-au răspuns de fiecare dată : N-aveţi grijă ! Miine-poimîine-1 deschidem. Aş ! Inchis a rămas pînă in ziua de azi. Interesant inven­tar !“. După „săptămină pre­ paratelor culinare“ şi „luna cadourilor“, iată un nou rod al imagina­ţiei unor comercianţi : „trimestrul inventaru­lui“ ! „AU MAI PĂŢIT-O ŞI ALŢII" „Subsemnatul Constan­tin Nica, din comuna Topana-Olt, in virstă de 78 de ani, vă scriu despre următoarea păţanie : în ziua de 31 martie a. c„ Împreună cu alţi călători, am plecat din Bucureşti cu autobuzul I.T.A. în direcţia Piteşti-Topana ş.a.m.d. Autobuzul era defect, astfel că am a­­juns la Piteşti după pa­tru ore şi jumătate de drum. Acolo, în loc să fie schimbat autobuzul defect, a fost trimis, cu pasageri cu tot, la repa­rat, in atelier, unde a fost ţinut o oră şi ceva. Apoi am pornit, in sfir­­şit, la drum, dar în co­muna Albota s-a defectat din nou, lăsîndu-ne un şosea, în ploaie şi vînt, pe timp de noapte. Cei tineri s-au descurcat cum au putut, dar noi, cîţiva oameni bătrini şi sufe­rinzi ? „Au mai păţit-o şi alţii“ — ne-a spus şofe­rul în semn de mîngiiere. Or fi păţit-o — nu zic ba, dar ce-am păţit noi e prea de tot, oameni buni de la I.T.A. !“. Aşteptăm şi vedem ce-o să păţească cei vi­novaţi pentru asemenea păţanie. AM PRIMIT SCRISOAREA DV.! In domeniul panifica­ţiei, corelarea corespun­zătoare a fabricaţiei cu cererile pieţei şi organi­zarea livrării ritmice a produselor de la unităţile industriale la cele de des­facere au nu numai un rol hotăritor pentru buna deservire a consumatori­lor, dar contribuie, in ace­laşi timp la asigurarea condiţiilor tehnice de fabricaţie necesare (in special in ce priveşte eşalonarea desfăşurării procesului de producţie şi respectarea disciplinei tehnologice, de care de­pinde in bună măsură calitatea produselor, in­clusiv prospeţimea aces­tora). Realizarea in mod co­respunzător a acestor postulate de bază ale pro­ducţiei şi consumului de piine depinde, după pă­rerea mea, de modul cum este organizată şi cum funcţionează reţeaua uni­tăţilor specializate. In ultimii 20 de ani au fost utilizate mai multe for­me de organizare a a­­cestor unităţi (în cadrul organizaţiilor comerţului socialist, in cadrul Între­prinderilor de panificaţie, în sistem mixt etc.). Voi incerca să demon­strez că sistemul actual de comercializare a pii­­nii — prin organizaţii­le comerciale — nu mai corespunde. Voi Începe prin a arăta că, in pe­rioada anilor 1961—1971, industria de panificaţie a cunoscut o dezvoltare mai mult decit la dublu a capacităţilor de pro­ducţie ! A crescut totoda­tă simţitor gradul de me­canizare a procesului de producţie, au fost create condiţii tehnice care asi­gură desfăşurarea pro­cesului tehnologic de fa­bricaţie pe baze ştiinţifi­ce, a fost ridicată la un nivel corespunzător cali­ficarea muncitorilor, in­ginerilor şi tehnicienilor, producţia a fost multila­teral diversificată, ceea ce a dus la sporirea nu­mărului de sortimente de panificaţie — de la cîteva zeci de produse, in 1961, la peste 200 produse, in 1971 — şi la îmbunătăţi­rea structurii pe sorti­mente a producţiei. în­­cepînd din anul 1967, s-au introdus în circuitul co­mercial un mare număr de sortimente de patise­rie fină şi plăcinte, care impun alte sisteme de legătură între unităţile de productie si cele de desfacere decit cele pre­­zente. In aceste condici, cred eu, se impune — din nou, si cu acuitate — reanalizarea si găsirea unei noi forme de or­ganizare a reţelei uni­tăţilor specializate pentru­ desfacerea pîinii si pro­duselor de panificaţie, mai raţională şi cores­punzătoare stadiului ac­tual de dezvoltare a pro­ducţiei şi consumului. Pornesc de la ideea că produsele de panificaţie, articole de larg consum zilnic, trebuie să ajungă la consumatori nu numai cu caracteristicile calita­tive obţinute in timpul fabricaţiei şi în condiţii de livrare riguros igie­nice, ci şi în cantităţile şi structura de sorti­mente solicitate. In ac­tualele condiţii de orga­nizare a reţelei de des­facere cu amănuntul, se face insă faţă cu greu fluctuaţiei zilnice a con­sumului de piine (deter­minată in special de con­sumatorii flotanţi). Sunt cazuri (destul de dese) cînd cererile de consum depăşesc comenzile făcute de către organizaţia co­mercială, obligind-o pe a­­ceasta să solicite între­prinderii de panificaţie furnizoare livrarea ur­gentă a unor cantităţi suplimentare de produse. Deseori, asemenea cereri nu pot fi satisfăcute. De ce ? Comenzile sunt date fie cu întirzieri şi deci întreprinderea de panifi­caţie nu mai are timpul necesar pentru livrare, fie că aceste comenzi reprezintă doar citeva sute de kilograme de produse, ceea ce nu dă posibilitatea efectuării unui transport rentabil. Asemenea neconcordanţe intre cantitatea de pro­duse comandată şi cea solicitată efectiv pot deter­mina nesatisfacerea unui anumit număr de consu­matori. Şi într-un caz, şi in celălalt, respectivele situaţii duc in final la aglomerarea artificială a unităţilor de desfacere şi, evident, la nemulţumiri. Deficienţe in aprovi­zionarea ,o piine şi pro­duse de panificaţie se ivesc sau se adincesc uneori şi din cauză că organizaţiile c comerciale, respectiv unităţile de desfacere, nu fac comenzi suplimentare de teamă să nu rămînă in depozit cu cantităţi de piine ne­­vindute (ceea ce ar duce la învechirea produselor şi refuzarea lor de către consumatori). Apar, ast­fel, situaţii paradoxale : goluri de piine in reţeaua comercială, deşi in depo­zitele întreprinderilor fur­nizoare există cantităţi suficiente pentru a satis­face toate cererile de consum. Există şi situaţia in­versă — cînd organiza­ţiile comerciale, obser­­vînd o creştere sau ten­dinţa de creştere a ce­rinţelor de consum, co­mandă cantităţi prea mari de produse. Ce se intim­­pla atunci ? In cazul cind cererile efective ale consumatorilor nu con­firmă prevederea orga­nizaţiei comerciale, pli­n ea rămine nevindută, se înregistrează pagube. Greutăţile şi deficien­ţele de desfacere men­ţionate sunt datorate in special faptului că legă­tura directă şi firească între unitatea de produc­ţie şi cea de desfacere a fost întreruptă, interca­­lîndu-se o verigă inter­mediară — organizaţia comercială — inutilă; în­trucât funcţiile şi atribu­ţiile ei (privind centrali­zarea comenzilor, dota­rea, administrarea şi con­trolarea modului de func­ţionare a unităţilor de desfacere) pot fi îndepli­nite mai operativ şi cu mai multă eficienţă eco­nomică şi financiară de către combinatele şi în­treprinderile de panifica­ţie. Relaţia producţie­­desfacere este in prezent greoaie şi plină de for­malităţi. Argumentul pentru or­ganizarea şi funcţionarea separată de industrie a unităţilor specializate pentru desfacerea pi­­nii şi a produselor de bran­­zelărie se bazează pe presupunerea că organi­zaţia comercială poate exercita un control mai eficace in ce priveşte ca­litatea produselor, prin recepţioneri proprii dele­gaţi la întreprinderile de panificaţie şi prin res­ponsabilii unităţilor de desfacere — ca organe proprii reprezentînd in­teresele consumatorilor. In realitate, practica a demonstrat că aportul recepţion­erilor comerţu­lui în determinarea şi îmbunătăţirea calităţii produselor este redus şi neconcludent. Ei acţio­nează de regulă prin son­daj, pe loturi mari şi discontinuu, iar respon­sabilii unităţilor de des­facere practic, la primi­rea produselor, nu au posibilitatea de a face nici o recepţie calitativă. Ca urmare, cel mai efica­ce organ pentru deter­minarea calităţii produ­selor rămine tot consu­matorul ! Deci, problema stabili­ Este nevoie de un intermediar pentru comercializarea •• i pana? rii celei mai raţionale for­me de organizare a unită­ţilor specializate pentru desfacerea plinii şi a pro­duselor de panificaţie nu este condiţionată direct de modul de exercitare a controlului in ce priveşte calitatea produselor, ci de condiţiile in care se poate realiza cea mai bună a­­provizionare cu piine pentru populaţie. Prima dintre aceste condiţii este realizarea unei legături directe între întreprinde­rea de panificaţie şi uni­tăţile de desfacere, iar pentru a exista intre pro­ducţie şi desfacere o legă­tură strinsă, directă, cred că unităţile de desfacere ar trebui să aparţină pro­ducătorului, nu interme­diarului. în felul acesta se desfiinţează — o dată cu veriga intermediară, or­ganizaţia comercială , multiplele formalităţi con­tractuale şi cele privind lansarea comenzilor, livra­rea produselor, facturarea livrărilor pe beneficiari etc. In acest cadru orga­nizatoric şi funcţional pe care îl propun, activitatea actuală a întreprinderilor de panificaţie se prelun­geşte pînă la predarea di­rectă a produselor către consumatori prin salaria­ţii proprii. Avantaje : prin trecerea unităţilor specializate in desfacerea pîinii şi pro­duselor de panificaţie la întreprinderile de pani­ficaţie, ele devin de fapt anexe ale depozitelor de produse finite, care apar­ţin întreprinderilor şi, ca atare, aprovizionarea se va face pe baza comenzi­lor lansate direct şi opera­tiv la unitatea de produc­ţie de către vînzător, care cunoaşte cel mai bine evo­luţia consumului, astfel incit cumpărătorii să gă­sească în permanenţă pro­dusele de care au nevoie, în stare proaspătă , se simplifică aparatul admi­nistrativ şi dispar forma­lităţile complicate şi inu­tile existente acum intre producător şi comerţ; prin trecerea unităţilor de des­facere specializate la în­treprinderile de panifica­ţie, activitatea de aprovi­zionare cu piine şi cu celelalte produse de pa­nificaţie devine in mod cert mai operativă şi mai elastică, contribuind la îmbunătăţirea deservirii consumatorilor ; prin sim­plificarea aparatului şi a formalităţilor de desfacere se asigură şi o rată mări­tă de rentabilitate ; tot­odată, se angajează în­treaga răspundere a În­treprinderii de panifica­ţie pe toate comparti­mentele — de la produc­ţie la transport şi vînza­­rea către consumatori — in ce priveşte buna apro­vizionare a populaţiei, in cantităţile şi sortimentele solicitate, în condiţii de cal­itate corespunzătoare. Aceste cîteva conside­raţii demonstrează ne­cesitatea şi oportunitatea trecerii unităţilor specia­lizate de la organiza­ţiile comerciale la între­prinderile de panifica­ţie, realizindu-se astfel un deziderat esenţial in acest sector , legătura directă intre consuma­tori si producători. Dr. ing. Zaharia TRAIAN HARGHITA Noutăţi turistice Miercurea Ciuc (de la Bartunek István). In trei staţiuni — Tuşnad, Borsec şi Lacul Roşu — vor fi primiţi în acest an cir­ca 72 000 de turişti. In vederea îmbunătăţirii în continuare a con­diţiilor de odihnă, 200 locuri de cazare vor fi dotate cu mobilier nou, numărul camerelor de două locuri va creşte. La Băile Tuşnad s-au dat în folosinţă o spălătorie meca­nică, o termocen­trală nouă şi sunt în curs de execuţie lu­crările la instalaţiile de încălzire centrală şi aerisire la cantina nr. 1 ; la Borsec se lu­crează la amenajarea unei spălătorii , ame­najări importante s-au făcut şi la pavilioanele de balneofizioterapie din Borsec şi Tuş­nad. Merită menţionată şi amenajarea la Tuş­nad a unei săli de gimnastică medicală. SCI­NT El A­p /o­ 8 aprilie 1971 • PE LINIA COLABORĂRII COMERŢ-INDUSTRIE • Sub semnătura directorului adjunct al Direcţiei co­merciale pentru mărfuri textile-incălţăminte a sosit pe adresa redacţiei următoarea scrisoare : „Vă pre­zentăm, in cele ce urmează, punctul nostru de vedere privind problemele ridicate în articolul intitulat „Cînd eticheta mică răstoarnă sondajul mare", publicat in ziarul „Scinteia" nr. 8689 din G.N­. a.c. , Ministerul Comerţului Interior, in colaborare cu Mi­nisterul Industriei Uşoare au înaintat Consiliului de Miniştri propuneri de Îmbunătăţire a sistemului de relaţii dintre industrie şi comerţ. In cuprinsul mate­rialului s-au prevăzut soluţii şi pentru realizarea eti­chetelor triple necesare organizării sistemului infor­maţional. Ministerul Industriei Uşoare ne-a făcut pro­puneri privind forma şi cuprinsul etichetelor, urmînd ca acestea să fie analizate și avizate de către noi, după care se vor lua măsuri de tipărire și etichetare a produselor conform celor stabilite". Referindu-se la articolul „In numele publicului dar pe gustul merceologului“, publicat în ziarul „Scinteia“ nr. 8­661, tovarăşul A. Grossman, directorul aceleiaşi direcţii din Ministerul Comerţului Interior, ne scrie : „Analizind conţinutul materialului am constatat că evidenţiază unele lipsuri în munca de cercetare a ce­rerii de consum a populaţiei, lipsuri ce au repercusiuni în contractarea fondului de marfă de către unităţile comerţului de stat de la industrie. In vederea reme­dierii lor, încă din luna ianuarie 1971 în planul nostru de muncă s-au prevăzut o serie întreagă de acţiuni comune cu industria, care au menirea să rezolve în bune condiţii această latură a activităţii noastre. De asemenea, tot pentru perfecţionarea muncii de cerce­tare a cererii de consum a populaţiei, sunt pe punctul de a se reglementa noile relaţii comerţ-industrie, în­tr-un cadru nou, operaţiune ce va aduce multe îmbu­nătăţiri in acest domeniu“. „ IN ÎNTREPRINDERILE DE TRANSPORTURI AUTO DISCIPLINA ARE FRlNE SLABE“ Un accident de circulaţie cu urmări grave — trei persoane şi-au pierdut viaţa — a stat la baza anche­tei publicate în ziarul „Scinteia“ nr. 8­716 din 5 martie a.c. şi intitulate „In întreprinderile de transporturi auto disciplina are incă frîne slabe“. In legătură cu mate­rialul apărut, conducerea Centralei de transporturi auto din Ministerul Transporturilor şi Telecomunica­ţiilor ne răspunde : „Accidentul la care se referă arti­colul a fost anchetat de organele noastre imediat după producerea lui. Concluziile anchetei sunt asemănătoare cu cele cuprinse în articolul publicat. Organele însăr­cinate cu paza autovehiculului nu şi-au făcut datoria ; de asemenea, salariaţii autobazei Mediaş, prevalîn­­du-se de angajamentul consiliului popular comunal şi al C.A.P. Aţei, care s-au obligat să asigure parcarea şi paza autovehiculului in timpul nopţii, nu au mai urmă­rit îndeaproape activitatea şoferului şi modul in care acesta respectă dispoziţiile legale în vigoare. Avînd în vedere acest lucru, pe lingă unele măsuri organizatorice, au fost luate şi măsuri disciplinare îm­potriva vinovaţilor, pentru ca astfel de accidente tra­gice să nu se mai repete. Ţinind seama că in anii trecuti o mare parte a acci­dentelor de circulaţie au fost produse ca urmare a unei parcări nelegale, Centrala de transporturi auto, in colaborare cu organele de miliţie, a iniţiat o vastă acţiune de control menită să lichideze deficienţele pe această linie. Numărul de accidente produse din vina salariaţilor noştri a scăzut. Desigur, rezultatele nu ne pot satisface decit atunci cînd nu se vor mai produce neajunsuri în circulaţia autovehiculelor,­­ la nivelul Centralei de transporturi auto, cit şi al întreprinderi­lor, existind o permanentă preocupare pentru îmbună­tăţirea metodelor de prevenire a accidentelor şi pen­tru întărirea disciplinei“. • JOULE CU... GEAMlir In ziarul nostru din 18 martie a.c. a apărut un arti­col referitor la închiderea logiilor de la noile blocuri de locuinţe şi modul in care este privită această faptă de către Serviciul de arhitectură şi sistematizare din Capitală. Articolul a stirnit ecou, redacţia primind nu­meroase telefoane şi scrisori. Redăm succint părerea ing. Petru C. Popescu, din str. Crinului 26—32, secto­rul 8, care se pronunţa Împotriva închiderii legiilor. „închiderea legiilor este o operaţiune ilegală, deoarece se execută fără nici o aprobare sau autorizaţie şi, pe drept cuvint, organele de specialitate ale consiliului popular iau măsuri de sancţionare a celor vinovaţi... Faţada fiind un bun comun, nimeni nu are dreptul de a interveni unilateral in structura, funcţionalitatea sau aspectul ei estetic... Nu există o motivare serioasă pentru asemenea operaţiuni. Soluţia unor necesităţi evidente trebuie căutată pe calea înlăturării definitive a unor deficienţe şi nu pe calea unor improvizaţii în dauna bunului comun. Vrem să locuim in case fru­moase. Estetica oraşului, a cartierelor noi nu trebuie lăsată la discreţia unor locatari şi nici in grija unor or­gane care nu manifestă simţ de răspundere pentru buna gospodărire a bunurilor obşteşti...“ Dr. Corneliu Belein, fost consilier juridic, domiciliat in str. Cireşului 2, sectorul 3, privind lucrurile din alt unghi, are o părere cu totul opusă. Iată, printre altele, ce ne scrie : „De ce trebuie să supere organele admi­nistrative faptul că logia este folosită ca spaţiu supli­mentar ? Fie că este închisă cu un paravan de sticlă, fie că nu, logia este un spaţiu suplimentar. Iar dacă atiţia oameni le inchid, din necesitate, atunci de ce sunt amendaţi ? In plin centrul Capitalei (blocul din Bd. Magheru 7) balcoanele nu sunt inchise şi aproape în toate se pot vedea borcane cu murături, dulapuri, un spectacol puţin estetic. Locatarii insă nu pot fi a­­mendaţi, căci ei n-au închis logiile. Dacă logiile şi balcoanele au doar o funcţie estetică şi devin monu­mente de artă publică, să se interzică locatarilor folo­sirea lor şi să nu se perceapă chirie pentru ele. Se afirmă că logia nu trebuie închisă fiindcă împiedică iluminarea şi ventilarea directă a camerei. De ce nu sunt amendaţi atunci cei ce pun draperii de pînză în loc de geam ? Evident, amenzile nu sunt o soluţie“. Două scrisori, două păreri. Mulţi alţi cetăţeni ne su­gerează să înaintăm propunerile lor forurilor compe­tente. Iată cîteva dintre aceste propuneri : „Problema legiilor nu va putea fi soluţionată fără îmbunătăţirea proiectării şi execuţiei locuinţelor. Ar trebui să se renunţe la proiectarea apartamentelor de la parter sau mezanin cu balcoane şi logii“. (C. Vasi­­liu, cartierul Titan). „Socotesc că este necesar ca închiderea logiilor să fie tratată cu înţelegere, şi de la caz la caz, acolo unde timplăria (cuplată) nu asigură etanşeitatea necesară, sau în alte cazuri justificate, pentru ca oamenii să se simtă bine în casa lor , să se autorizeze închiderea logii lor pe baza unor proiecte corespunzătoare“. (C. Crăciun, Aleea Bujoreni nr. 9). „Oamenii vor să locuiască cit mai confortabil în a­­partamentele de care dispun şi au nevoie de spaţii a­­decvate pentru spălat şi uscat rufe, pentru păstrarea unor provizii de alimente. Proiectarea nu ţine seama de aceste cerinţe şi absenţa spaţiilor adecvate se com­pensează parţial prin folosirea logiilor, fie că ele sunt sau nu închise, închiderea lor cu geamuri devine o necesitate , să nu fie împiedicată“, (ing. C. Creţulescu, str. Bistra 16).­­ Din aceste scrisori, şi nu sunt singurele, se vede clar că problema logiilor interesează pe mulţi locatari din blocuri , fie ale statului, fie proprietate personală. De aceea, închiderea sau neînchiderea lor, ca şi proiecta­rea, pe viitor, a clădirilor cu asemenea soluţii construc­tive trebuie să preocupe forurile de resort cu răspun­deri în domeniul construcţiei de locuinţe.

Next