Scînteia, aprilie 1971 (Anul 40, nr. 8743-8772)
1971-04-08 / nr. 8750
PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC CĂDERE DE TENSIUNE IN CIRCUITUL ÎNNOIRILOR ELECTROCASNICE Au trecut citeva decenii de cînd volţii şi amperii au coborît de la Înălţimea firelor de Înaltă tensiune pentru a da o mină de ajutor gospodinelor în treburi din cele mai felurite : bat creme şi maioneze, rişnesc cafea, fierb şi coc mincăruri, răcesc şi păstrează alimente, aspiră praful, spală rufele etc. Aparatele electrocasnice pătrund, în număr tot mai mare, in casele cetăţenilor, folosind la efectuarea menajului. Am semnalat, în ultima vreme, cîteva noutăţi care s-au bucurat de o bună primire în rîndul cumpărătorilor : „Frigero“ — noul frigider românesc cu compresor, un robot de bucătărie care face 6 operaţii, diferite aparate de Încălzit etc. Dar seria noutăţilor electrocasnice, destinate uşurării muncii în gospodărie, nu este prea mare. Date precise în legătură cu aceasta aflăm la Institutul de cercetări şi proiectări electrotehnice, pe unde trec toate prototipurile, în mod obligatoriu, pentru atestare. Înainte de a intra în fabricaţia de serie. In tot anul 1970, întreprinderile de specialitate de sub tutela a două ministere cu vaste posibilităţi în această direcţie — Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerul Industriei Uşoare — au cerut atestarea a numai 55 de prototipuri ; 32 au primit aviz favorabil. Dintre acestea, două treimi pot fi socotite produse noi — hota de absorbţie pentru bucătărie, uscătorul de rufe cu bare şi altele , care îndeplinesc funcţiuni noi sau efectuează operaţii pentru care gospodina recurge, în prezent, la mijloacele cunoscute de pe vremea bunicii. Totuşi, după opinia directorului acestui institut, tovarăşul dr. docent ing. Florin Tănăsescu, efortul depus în întreprinderi pentru crearea aparatelor electrocasnice este minim. El se axează pe variante îmbunătăţite ale aceluiaşi produs. Dintr-o gamă care ar putea să fie infinit mai bogată, cele cîteva tipuri de ventilatoare, fiare de călcat, cele douătrei modele de radiatoare reprezintă prea puţin în raport cu obligaţiile pe care întreprinderile cu acest profil le au faţă de publicul cumpărător. Intr-un reportaj publicat in septembrie anul trecut de ziarul nostru prezentam, printre altele, şi unele dintre aparatele electrocasnice sus-amintite. Numeroşi cititori ni s-au adresat, după aceea, cerîndu-ne lămuriri în legătură cu aceste aparate și Intreblndu-ne cînd se vor găsi In magazine. Deci Interesul publicului pentru astfel de produse este mare. Din păcate Insă, după cum ne spuneau specialiștii de la I.C.P.E., întreprinderile asimilează cu greu produsele noi care, fireşte, cer modificări în organizarea producţiei, în aprovizionarea cu materii prime etc Unele dintre prototipuri, de obicei cele mai interesante, sunt prezentate spre contractare, într-un stadiu care nu permite introducerea lor rapidă în fabricaţie. De pildă, Întreprinderile „Metalica“ din Oradea, „1 Septembrie“ din Satu-Mare şi altele au propus comerţului cîteva aparate : o hotă absorbantă a aburilor şi mirosurilor din bucătărie, o maşină de gătit electrică, un uscător de rufe şi altele, fără ca ele să fi avut, la acea dată, avizul (care putea fi nefavorabil) I.C.P.E. Din această cauză, deşi ele au fost solicitate de comerţ, nu şi-au făcut apariţia in magazine şi, din cite am înţeles din convorbirile cu directorii Întreprinderilor respective, această dată este încă îndepărtată. De pildă, maşina de gătit electrică , se ştie că, în ultima vreme, s-au construit o serie de locuinţe cu confort diferenţiat. Printre diferitele tipuri de apartamente sunt unele în care, din motive de securitate, folosirea maşinilor de gătit cu flacără este interzisă, cele electrice fiind unicul tip admis. Numai că la ora actuală comerțul nu poate oferi cetățenilor această maşină atit de necesară. De ce ? — Pînă l. prezent nu a fost asigurat în întregime echipamentul electric necesar. După nenumărate demersuri, ajungind pînă la centralele industriale de resort, nu s-a obţinut mare lucru — ne informează directorul Întreprinderii „1 Septembrie“ — Satu Mare. Intr-adevăr, M.I.C.M. — care era obligat prin planul de stat să asimileze si să introducă In fabricaţie cele citeva piese componente (comutator cu 5 poziţii, Întrerupător basculant, priză, cablu siliconic de racord, bec indicator etc.) — nu s-a achitat de această obligaţie. La unele poziţii, asimilarea a fost amînată pînă in 1972 Reprezentanţii centralelor industriale angajate în producţia acestor piese — C.I.M.E.E. şi C.T.A. — ne-au dat asigurări că, totuşi, ele se vor livra Intr-un viitor apropiat. Dar, din acest păienjeniş de trimiteri de colo-colo, n-am înţeles dacă maşina de gătit se va găsi sau nu, in acest an, în magazine. Ce s-a întîmplat cu celelalte aparate de tare se interesează cetăţenii ? „Hota de aspiraţie şi uscătorul de rufe se vor livra — ni se spune la C.I.A.C.U.P.S. — în trimestrele III şi IV“. „Aceste termene sunt în concordanţă cu cele stabilite prin contracte" — adaugă directorul întreprinderii „Metalica“ din Oradea. „Care contracte ? — se miră reprezentanţii comerţului. Noi nu am semnat nici un contract, termenele de livrare fiind incerte. Partenerii noştri de la „Metalica“Oradea au plecat. In septembrie, cu contractele in buzunare şi duşi au fost“... Cui foloseşte acest joc de-a promisiunile şi dace pînă acum nu s-a găsit un leac eficace împotriva lui ? Seful laboratorului specializat in bunuri de larg consum de la I.C.P.E., ing. Ion Barbu, ne-a relatat, in citeva cuvinte, care este opinia d-sale în legătură cu măsurile ce se cer întreprinse pentru ca această categorie de produse să cunoască o mai largă dezvoltare, să ţină pasul cu cerinţele. — Cauza principală este, cred, lipsa de coordonare. In prezent, de realizarea unor astfel de produse se ocupă şi industria republicană şi cea locală şi cooperaţia meşteşugărească. Faptul că sunt mai mulţi producători nu e rău. Nedorit este paralelismul care se naşte datorită lipsei de coordonare. In timp ce sint atîtea aparate sau unelte gospodăreşti care lipsesc cu desăvîrşire de pe piaţă, noi primim de la producători diferiţi, spre avizare, produse similare. Nici cercetările in domeniul bunurilor de consum nu se bucură, practic, de importanţa cuvenită. Cercetătorii care-şi bat capul cu crearea şi experimentarea unor asemenea produse nu sunt stimulaţi la fel ca aceia care se ocupă de teme din cercetarea fundamentală. Coordonarea ar presupune, totodată, şi obligaţia de a produce, ceea ce mi se pare esenţial pentru viitorul acestei categorii de mărfuri pentru populaţie. Am adăuga că la diversificarea ofertei de bunuri electrocasnice, aportul industriei locale şi al cooperaţiei meşteşugăreşti ar putea să fie ridicat la un nivel superior, din punct de vedere calitativ şi al concepţiei, cu o condiţie : întreprinderilor de industrie locală şi cooperativelor meşteşugăreşti să le fie îngăduit să finanţeze cercetări. Ir. felul acesta, ele nu se vor mai limita la copierea, adeseori rudimentară, a unor produse alese la întîmplare, ci vor veni pe piaţă cu produse originale, la un nivel tehnic corespunzător. Proiectanţii şi constructorii de locuinţe ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere reglementarea problemei instalaţiilor electrice, care se cer concepute astfel încît să facă faţă consumului mărit de energie electrică, in urma dotării gospodăriilor cu tot mai multe ustensile electrice. Rodica ŞERBAN MI-A IEŞIT O GROAPA-N CALE... Ion Onicel din Piteşti ne-a trimis o scrisoare în care arată : „Renumitul parc natural „Trivale“ din Piteşti este pe cale să-şi piardă binemeritata faimă, din cauza multiplelor neglijenţe de ordin gospodăresc ce pot fi intilnite la tot pasul. încă de la intrare se intimpină o sumedenie de gropi, băltoace şi şanţuri ; in parc, aleile şi spaţiile plantate sunt pline de moloz, crengi uscate şi frunze ; majoritatea băncilor sunt deteriorate sau murdare, becurile electrice sparte, chioşcurile comerciale părăginite ş.a.m.d. Greu se lasă convins acum vreun cetăţean să-şi petreacă o parte din timpul său liber în acest colţ de natură, aşa cum obişnuia s-o facă in anii trecuţi. Nici măcar rezervaţia de zimbri sau restaurantul şi campingul „Cornul vinătorului“ nu-l mai atrag. De ce toate acestea ? Pentru că, pur şi simplu, de la un timp dintre primăria municipiului şi ocolul silvic local se poartă discuţii interminabile în jurul întrebării : cine trebuie să îngrijească acest parc ? Unii spun că primăria, alţii că ocolul silvic. Dacă n-au ajuns pînă acum la nici o înţelegere, de ce nu s-o fi ocupind, oare, fiecare, de partea sa ? Cite lucruri bune n-ar avea de făcut fiecare ! Pină una-alta, nouă, piteştenilor, nu ne rămine altceva de făcut decit să schimbăm puţin textul unei cunoscute melodii: „In parcul de la Trivale“ mi-a ieşit o groapă-n cale...“. BAIE FARA CADA ! „Ne-am mutat — e mai bine de un an de-atunci — intr-un bloc nou (blocul B, zona a II-a, din Reşiţa) ne scrie Ioan Popescu din această localitate. Şi tot de-atunci îi aşteptăm pe tovarăşii de la I.G.O. să vină şi să ne completeze apartamentele cu obiectele care lipsesc, respectiv căzile pentru băi şi soneriile de la intrare. Nu de mult, după îndelungi discuţii, au fost aduse căzile de baie şi „instalate“... în faţa blocului. Şi cu asta , basta ! Ce să facem cu ele acolo, că noi nu ne pricepem să le montăm? Lucrările au fost plătite, la timpul respectiv, din banii statului şi trebuie executate ca atare“. Mai e ceva neclar, tovarăşi de la I.G.C.Reşiţa ? O TĂCERE COSTISITOARE Prof. Ion Mustaţă din Brăila ne cere sprijin in rezolvarea următoarei probleme personale : „Acum doi ani am lucrat in oraşul Focşani şi am devenit membru al cooperativei de credit „Putna“, cu sediul in cartierul Cîmpineanca. Transferindu-mă la Brăila, am cerut — nu o dată, ci de mai multe ori — cooperativei cu pricina să-mi restituie banii depuşi drept cotizaţii, dar mi s-a răspuns că acest lucru nu e legal N-am Înţeles de ce e nelegal să mi se dea Înapoi banii ce-mi aparţin, motiv pentru care am insistat. Răspunsul primit ulterior mă sfătuia să cer virarea sumei in contul altei unităţi sau al casei de ajutor reciproc la care sunt înscris. Ceea ce am şi făcut imediat , am solicitat să mi se vireze suma de bani in contul C.A.R. — invăţămînt (cont 396102 CEC-Brăila), dar in zadar toată osteneala mea. Ce-mi mai rămine de făcut oare ?“ „TRIMESTRUL INVENTARULUI" „La 6 ianuarie a. c. — ne scrie Nicolae Lungu din satul Furnicoşi-Argeş — magazinul nostru universal a intrat in inventar. Şi de atunci nu şi-a mai redeschis uşile. Cit durează un Inventar ? O săptămină, maximum. Dar in nici un caz trei luni ! I-am tot întrebat pe preşedintele şi pe contabilul cooperativei ce au de gînd cu magazinul. Şi ei ne-au răspuns de fiecare dată : N-aveţi grijă ! Miine-poimîine-1 deschidem. Aş ! Inchis a rămas pînă in ziua de azi. Interesant inventar !“. După „săptămină pre paratelor culinare“ şi „luna cadourilor“, iată un nou rod al imaginaţiei unor comercianţi : „trimestrul inventarului“ ! „AU MAI PĂŢIT-O ŞI ALŢII" „Subsemnatul Constantin Nica, din comuna Topana-Olt, in virstă de 78 de ani, vă scriu despre următoarea păţanie : în ziua de 31 martie a. c„ Împreună cu alţi călători, am plecat din Bucureşti cu autobuzul I.T.A. în direcţia Piteşti-Topana ş.a.m.d. Autobuzul era defect, astfel că am ajuns la Piteşti după patru ore şi jumătate de drum. Acolo, în loc să fie schimbat autobuzul defect, a fost trimis, cu pasageri cu tot, la reparat, in atelier, unde a fost ţinut o oră şi ceva. Apoi am pornit, in sfirşit, la drum, dar în comuna Albota s-a defectat din nou, lăsîndu-ne un şosea, în ploaie şi vînt, pe timp de noapte. Cei tineri s-au descurcat cum au putut, dar noi, cîţiva oameni bătrini şi suferinzi ? „Au mai păţit-o şi alţii“ — ne-a spus şoferul în semn de mîngiiere. Or fi păţit-o — nu zic ba, dar ce-am păţit noi e prea de tot, oameni buni de la I.T.A. !“. Aşteptăm şi vedem ce-o să păţească cei vinovaţi pentru asemenea păţanie. AM PRIMIT SCRISOAREA DV.! In domeniul panificaţiei, corelarea corespunzătoare a fabricaţiei cu cererile pieţei şi organizarea livrării ritmice a produselor de la unităţile industriale la cele de desfacere au nu numai un rol hotăritor pentru buna deservire a consumatorilor, dar contribuie, in acelaşi timp la asigurarea condiţiilor tehnice de fabricaţie necesare (in special in ce priveşte eşalonarea desfăşurării procesului de producţie şi respectarea disciplinei tehnologice, de care depinde in bună măsură calitatea produselor, inclusiv prospeţimea acestora). Realizarea in mod corespunzător a acestor postulate de bază ale producţiei şi consumului de piine depinde, după părerea mea, de modul cum este organizată şi cum funcţionează reţeaua unităţilor specializate. In ultimii 20 de ani au fost utilizate mai multe forme de organizare a acestor unităţi (în cadrul organizaţiilor comerţului socialist, in cadrul Întreprinderilor de panificaţie, în sistem mixt etc.). Voi incerca să demonstrez că sistemul actual de comercializare a piinii — prin organizaţiile comerciale — nu mai corespunde. Voi Începe prin a arăta că, in perioada anilor 1961—1971, industria de panificaţie a cunoscut o dezvoltare mai mult decit la dublu a capacităţilor de producţie ! A crescut totodată simţitor gradul de mecanizare a procesului de producţie, au fost create condiţii tehnice care asigură desfăşurarea procesului tehnologic de fabricaţie pe baze ştiinţifice, a fost ridicată la un nivel corespunzător calificarea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, producţia a fost multilateral diversificată, ceea ce a dus la sporirea numărului de sortimente de panificaţie — de la cîteva zeci de produse, in 1961, la peste 200 produse, in 1971 — şi la îmbunătăţirea structurii pe sortimente a producţiei. începînd din anul 1967, s-au introdus în circuitul comercial un mare număr de sortimente de patiserie fină şi plăcinte, care impun alte sisteme de legătură între unităţile de productie si cele de desfacere decit cele prezente. In aceste condici, cred eu, se impune — din nou, si cu acuitate — reanalizarea si găsirea unei noi forme de organizare a reţelei unităţilor specializate pentru desfacerea pîinii si produselor de panificaţie, mai raţională şi corespunzătoare stadiului actual de dezvoltare a producţiei şi consumului. Pornesc de la ideea că produsele de panificaţie, articole de larg consum zilnic, trebuie să ajungă la consumatori nu numai cu caracteristicile calitative obţinute in timpul fabricaţiei şi în condiţii de livrare riguros igienice, ci şi în cantităţile şi structura de sortimente solicitate. In actualele condiţii de organizare a reţelei de desfacere cu amănuntul, se face insă faţă cu greu fluctuaţiei zilnice a consumului de piine (determinată in special de consumatorii flotanţi). Sunt cazuri (destul de dese) cînd cererile de consum depăşesc comenzile făcute de către organizaţia comercială, obligind-o pe aceasta să solicite întreprinderii de panificaţie furnizoare livrarea urgentă a unor cantităţi suplimentare de produse. Deseori, asemenea cereri nu pot fi satisfăcute. De ce ? Comenzile sunt date fie cu întirzieri şi deci întreprinderea de panificaţie nu mai are timpul necesar pentru livrare, fie că aceste comenzi reprezintă doar citeva sute de kilograme de produse, ceea ce nu dă posibilitatea efectuării unui transport rentabil. Asemenea neconcordanţe intre cantitatea de produse comandată şi cea solicitată efectiv pot determina nesatisfacerea unui anumit număr de consumatori. Şi într-un caz, şi in celălalt, respectivele situaţii duc in final la aglomerarea artificială a unităţilor de desfacere şi, evident, la nemulţumiri. Deficienţe in aprovizionarea ,o piine şi produse de panificaţie se ivesc sau se adincesc uneori şi din cauză că organizaţiile c comerciale, respectiv unităţile de desfacere, nu fac comenzi suplimentare de teamă să nu rămînă in depozit cu cantităţi de piine nevindute (ceea ce ar duce la învechirea produselor şi refuzarea lor de către consumatori). Apar, astfel, situaţii paradoxale : goluri de piine in reţeaua comercială, deşi in depozitele întreprinderilor furnizoare există cantităţi suficiente pentru a satisface toate cererile de consum. Există şi situaţia inversă — cînd organizaţiile comerciale, observînd o creştere sau tendinţa de creştere a cerinţelor de consum, comandă cantităţi prea mari de produse. Ce se intimpla atunci ? In cazul cind cererile efective ale consumatorilor nu confirmă prevederea organizaţiei comerciale, plin ea rămine nevindută, se înregistrează pagube. Greutăţile şi deficienţele de desfacere menţionate sunt datorate in special faptului că legătura directă şi firească între unitatea de producţie şi cea de desfacere a fost întreruptă, intercalîndu-se o verigă intermediară — organizaţia comercială — inutilă; întrucât funcţiile şi atribuţiile ei (privind centralizarea comenzilor, dotarea, administrarea şi controlarea modului de funcţionare a unităţilor de desfacere) pot fi îndeplinite mai operativ şi cu mai multă eficienţă economică şi financiară de către combinatele şi întreprinderile de panificaţie. Relaţia producţiedesfacere este in prezent greoaie şi plină de formalităţi. Argumentul pentru organizarea şi funcţionarea separată de industrie a unităţilor specializate pentru desfacerea pinii şi a produselor de branzelărie se bazează pe presupunerea că organizaţia comercială poate exercita un control mai eficace in ce priveşte calitatea produselor, prin recepţioneri proprii delegaţi la întreprinderile de panificaţie şi prin responsabilii unităţilor de desfacere — ca organe proprii reprezentînd interesele consumatorilor. In realitate, practica a demonstrat că aportul recepţionerilor comerţului în determinarea şi îmbunătăţirea calităţii produselor este redus şi neconcludent. Ei acţionează de regulă prin sondaj, pe loturi mari şi discontinuu, iar responsabilii unităţilor de desfacere practic, la primirea produselor, nu au posibilitatea de a face nici o recepţie calitativă. Ca urmare, cel mai eficace organ pentru determinarea calităţii produselor rămine tot consumatorul ! Deci, problema stabili Este nevoie de un intermediar pentru comercializarea •• i pana? rii celei mai raţionale forme de organizare a unităţilor specializate pentru desfacerea plinii şi a produselor de panificaţie nu este condiţionată direct de modul de exercitare a controlului in ce priveşte calitatea produselor, ci de condiţiile in care se poate realiza cea mai bună aprovizionare cu piine pentru populaţie. Prima dintre aceste condiţii este realizarea unei legături directe între întreprinderea de panificaţie şi unităţile de desfacere, iar pentru a exista intre producţie şi desfacere o legătură strinsă, directă, cred că unităţile de desfacere ar trebui să aparţină producătorului, nu intermediarului. în felul acesta se desfiinţează — o dată cu veriga intermediară, organizaţia comercială , multiplele formalităţi contractuale şi cele privind lansarea comenzilor, livrarea produselor, facturarea livrărilor pe beneficiari etc. In acest cadru organizatoric şi funcţional pe care îl propun, activitatea actuală a întreprinderilor de panificaţie se prelungeşte pînă la predarea directă a produselor către consumatori prin salariaţii proprii. Avantaje : prin trecerea unităţilor specializate in desfacerea pîinii şi produselor de panificaţie la întreprinderile de panificaţie, ele devin de fapt anexe ale depozitelor de produse finite, care aparţin întreprinderilor şi, ca atare, aprovizionarea se va face pe baza comenzilor lansate direct şi operativ la unitatea de producţie de către vînzător, care cunoaşte cel mai bine evoluţia consumului, astfel incit cumpărătorii să găsească în permanenţă produsele de care au nevoie, în stare proaspătă , se simplifică aparatul administrativ şi dispar formalităţile complicate şi inutile existente acum intre producător şi comerţ; prin trecerea unităţilor de desfacere specializate la întreprinderile de panificaţie, activitatea de aprovizionare cu piine şi cu celelalte produse de panificaţie devine in mod cert mai operativă şi mai elastică, contribuind la îmbunătăţirea deservirii consumatorilor ; prin simplificarea aparatului şi a formalităţilor de desfacere se asigură şi o rată mărită de rentabilitate ; totodată, se angajează întreaga răspundere a Întreprinderii de panificaţie pe toate compartimentele — de la producţie la transport şi vînzarea către consumatori — in ce priveşte buna aprovizionare a populaţiei, in cantităţile şi sortimentele solicitate, în condiţii de calitate corespunzătoare. Aceste cîteva consideraţii demonstrează necesitatea şi oportunitatea trecerii unităţilor specializate de la organizaţiile comerciale la întreprinderile de panificaţie, realizindu-se astfel un deziderat esenţial in acest sector , legătura directă intre consumatori si producători. Dr. ing. Zaharia TRAIAN HARGHITA Noutăţi turistice Miercurea Ciuc (de la Bartunek István). In trei staţiuni — Tuşnad, Borsec şi Lacul Roşu — vor fi primiţi în acest an circa 72 000 de turişti. In vederea îmbunătăţirii în continuare a condiţiilor de odihnă, 200 locuri de cazare vor fi dotate cu mobilier nou, numărul camerelor de două locuri va creşte. La Băile Tuşnad s-au dat în folosinţă o spălătorie mecanică, o termocentrală nouă şi sunt în curs de execuţie lucrările la instalaţiile de încălzire centrală şi aerisire la cantina nr. 1 ; la Borsec se lucrează la amenajarea unei spălătorii , amenajări importante s-au făcut şi la pavilioanele de balneofizioterapie din Borsec şi Tuşnad. Merită menţionată şi amenajarea la Tuşnad a unei săli de gimnastică medicală. SCINT El Ap /o 8 aprilie 1971 • PE LINIA COLABORĂRII COMERŢ-INDUSTRIE • Sub semnătura directorului adjunct al Direcţiei comerciale pentru mărfuri textile-incălţăminte a sosit pe adresa redacţiei următoarea scrisoare : „Vă prezentăm, in cele ce urmează, punctul nostru de vedere privind problemele ridicate în articolul intitulat „Cînd eticheta mică răstoarnă sondajul mare", publicat in ziarul „Scinteia" nr. 8689 din G.N. a.c. , Ministerul Comerţului Interior, in colaborare cu Ministerul Industriei Uşoare au înaintat Consiliului de Miniştri propuneri de Îmbunătăţire a sistemului de relaţii dintre industrie şi comerţ. In cuprinsul materialului s-au prevăzut soluţii şi pentru realizarea etichetelor triple necesare organizării sistemului informaţional. Ministerul Industriei Uşoare ne-a făcut propuneri privind forma şi cuprinsul etichetelor, urmînd ca acestea să fie analizate și avizate de către noi, după care se vor lua măsuri de tipărire și etichetare a produselor conform celor stabilite". Referindu-se la articolul „In numele publicului dar pe gustul merceologului“, publicat în ziarul „Scinteia“ nr. 8661, tovarăşul A. Grossman, directorul aceleiaşi direcţii din Ministerul Comerţului Interior, ne scrie : „Analizind conţinutul materialului am constatat că evidenţiază unele lipsuri în munca de cercetare a cererii de consum a populaţiei, lipsuri ce au repercusiuni în contractarea fondului de marfă de către unităţile comerţului de stat de la industrie. In vederea remedierii lor, încă din luna ianuarie 1971 în planul nostru de muncă s-au prevăzut o serie întreagă de acţiuni comune cu industria, care au menirea să rezolve în bune condiţii această latură a activităţii noastre. De asemenea, tot pentru perfecţionarea muncii de cercetare a cererii de consum a populaţiei, sunt pe punctul de a se reglementa noile relaţii comerţ-industrie, într-un cadru nou, operaţiune ce va aduce multe îmbunătăţiri in acest domeniu“. „ IN ÎNTREPRINDERILE DE TRANSPORTURI AUTO DISCIPLINA ARE FRlNE SLABE“ Un accident de circulaţie cu urmări grave — trei persoane şi-au pierdut viaţa — a stat la baza anchetei publicate în ziarul „Scinteia“ nr. 8716 din 5 martie a.c. şi intitulate „In întreprinderile de transporturi auto disciplina are incă frîne slabe“. In legătură cu materialul apărut, conducerea Centralei de transporturi auto din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor ne răspunde : „Accidentul la care se referă articolul a fost anchetat de organele noastre imediat după producerea lui. Concluziile anchetei sunt asemănătoare cu cele cuprinse în articolul publicat. Organele însărcinate cu paza autovehiculului nu şi-au făcut datoria ; de asemenea, salariaţii autobazei Mediaş, prevalîndu-se de angajamentul consiliului popular comunal şi al C.A.P. Aţei, care s-au obligat să asigure parcarea şi paza autovehiculului in timpul nopţii, nu au mai urmărit îndeaproape activitatea şoferului şi modul in care acesta respectă dispoziţiile legale în vigoare. Avînd în vedere acest lucru, pe lingă unele măsuri organizatorice, au fost luate şi măsuri disciplinare împotriva vinovaţilor, pentru ca astfel de accidente tragice să nu se mai repete. Ţinind seama că in anii trecuti o mare parte a accidentelor de circulaţie au fost produse ca urmare a unei parcări nelegale, Centrala de transporturi auto, in colaborare cu organele de miliţie, a iniţiat o vastă acţiune de control menită să lichideze deficienţele pe această linie. Numărul de accidente produse din vina salariaţilor noştri a scăzut. Desigur, rezultatele nu ne pot satisface decit atunci cînd nu se vor mai produce neajunsuri în circulaţia autovehiculelor, la nivelul Centralei de transporturi auto, cit şi al întreprinderilor, existind o permanentă preocupare pentru îmbunătăţirea metodelor de prevenire a accidentelor şi pentru întărirea disciplinei“. • JOULE CU... GEAMlir In ziarul nostru din 18 martie a.c. a apărut un articol referitor la închiderea logiilor de la noile blocuri de locuinţe şi modul in care este privită această faptă de către Serviciul de arhitectură şi sistematizare din Capitală. Articolul a stirnit ecou, redacţia primind numeroase telefoane şi scrisori. Redăm succint părerea ing. Petru C. Popescu, din str. Crinului 26—32, sectorul 8, care se pronunţa Împotriva închiderii legiilor. „închiderea legiilor este o operaţiune ilegală, deoarece se execută fără nici o aprobare sau autorizaţie şi, pe drept cuvint, organele de specialitate ale consiliului popular iau măsuri de sancţionare a celor vinovaţi... Faţada fiind un bun comun, nimeni nu are dreptul de a interveni unilateral in structura, funcţionalitatea sau aspectul ei estetic... Nu există o motivare serioasă pentru asemenea operaţiuni. Soluţia unor necesităţi evidente trebuie căutată pe calea înlăturării definitive a unor deficienţe şi nu pe calea unor improvizaţii în dauna bunului comun. Vrem să locuim in case frumoase. Estetica oraşului, a cartierelor noi nu trebuie lăsată la discreţia unor locatari şi nici in grija unor organe care nu manifestă simţ de răspundere pentru buna gospodărire a bunurilor obşteşti...“ Dr. Corneliu Belein, fost consilier juridic, domiciliat in str. Cireşului 2, sectorul 3, privind lucrurile din alt unghi, are o părere cu totul opusă. Iată, printre altele, ce ne scrie : „De ce trebuie să supere organele administrative faptul că logia este folosită ca spaţiu suplimentar ? Fie că este închisă cu un paravan de sticlă, fie că nu, logia este un spaţiu suplimentar. Iar dacă atiţia oameni le inchid, din necesitate, atunci de ce sunt amendaţi ? In plin centrul Capitalei (blocul din Bd. Magheru 7) balcoanele nu sunt inchise şi aproape în toate se pot vedea borcane cu murături, dulapuri, un spectacol puţin estetic. Locatarii insă nu pot fi amendaţi, căci ei n-au închis logiile. Dacă logiile şi balcoanele au doar o funcţie estetică şi devin monumente de artă publică, să se interzică locatarilor folosirea lor şi să nu se perceapă chirie pentru ele. Se afirmă că logia nu trebuie închisă fiindcă împiedică iluminarea şi ventilarea directă a camerei. De ce nu sunt amendaţi atunci cei ce pun draperii de pînză în loc de geam ? Evident, amenzile nu sunt o soluţie“. Două scrisori, două păreri. Mulţi alţi cetăţeni ne sugerează să înaintăm propunerile lor forurilor competente. Iată cîteva dintre aceste propuneri : „Problema legiilor nu va putea fi soluţionată fără îmbunătăţirea proiectării şi execuţiei locuinţelor. Ar trebui să se renunţe la proiectarea apartamentelor de la parter sau mezanin cu balcoane şi logii“. (C. Vasiliu, cartierul Titan). „Socotesc că este necesar ca închiderea logiilor să fie tratată cu înţelegere, şi de la caz la caz, acolo unde timplăria (cuplată) nu asigură etanşeitatea necesară, sau în alte cazuri justificate, pentru ca oamenii să se simtă bine în casa lor , să se autorizeze închiderea logii lor pe baza unor proiecte corespunzătoare“. (C. Crăciun, Aleea Bujoreni nr. 9). „Oamenii vor să locuiască cit mai confortabil în apartamentele de care dispun şi au nevoie de spaţii adecvate pentru spălat şi uscat rufe, pentru păstrarea unor provizii de alimente. Proiectarea nu ţine seama de aceste cerinţe şi absenţa spaţiilor adecvate se compensează parţial prin folosirea logiilor, fie că ele sunt sau nu închise, închiderea lor cu geamuri devine o necesitate , să nu fie împiedicată“, (ing. C. Creţulescu, str. Bistra 16). Din aceste scrisori, şi nu sunt singurele, se vede clar că problema logiilor interesează pe mulţi locatari din blocuri , fie ale statului, fie proprietate personală. De aceea, închiderea sau neînchiderea lor, ca şi proiectarea, pe viitor, a clădirilor cu asemenea soluţii constructive trebuie să preocupe forurile de resort cu răspunderi în domeniul construcţiei de locuinţe.