Scînteia, aprilie 1971 (Anul 40, nr. 8743-8772)

1971-04-08 / nr. 8750

SCINTEIA- joi 8 aprilie 1971 pagina economică_____ Campania agricolă de primăvară în judeţul Vîlcea NU POATE FI ADMISĂ NICI O DIMINUARE A PLANULUI LA PRODUCŢIA DE FURAJE! Cooperativele agricole din judeţul Vîlcea şi-au propus să cultive 7 600 ha cu plante de nutreţ, din care, în prima epocă, 700 ha cu lucernă, 230 ha cu trifoi, 1 300 ha cu borceag, 40 ha cu sfeclă furajeră etc. Aceste culturi trebuie însămînţate cit mai devreme, deoarece numai aşa se poate dezvolta o masă foliară cit mai bogată. La ora actuală, în foarte multe cooperative agricole, printre care cele din Mitrofani, Bercioiu, Ştefăneşti, Lungeşti, Voiceşti şi altele, semănatul culturilor furajere s-a terminat. Pe ansamblul judeţului, potrivit datelor centralizate la direcţia generală agricolă, pină la 1 aprilie s-au semănat 260 ha cu mazăre, 350 ha cu ovăz, 100 ha cu lucernă, 20 ha cu trifoi şi 760 ha cu borceag. Dacă la mazăre şi ovăz s-a semănat întreaga suprafaţă prevăzută, la lucernă, trifoi şi borceag se constată serioase rămîneri în urmă. Situaţia este nesatisfăcătoare deoarece tocmai la lucerna şi trifoi — culturile furajere cele mai valoroase din punct de vedere al conţinutului în substanţe nutritive — semănatul a întîrziat. La direcţia generală agricolă chiar se apreciază că, în acest an, în cooperativele agricole din judeţ nu se vor putea semăna mai mult de 300 ha cu lucernă şi trifoi, deci o treime din suprafeţele prevăzute. Motivul ? Lipsa de sămînţă. Este o situaţie care se perpetuează de foarte multă vreme şi care, după cum se vede, va avea anul acesta consecinţe dintre cele mai neplăcute pentru sectorul creşterii animalelor. In rîndul multor specialişti circulă părerea că, în judeţul Vîlcea, nu se poate produce sămînţă de trifoi şi lucernă. Se pierde însă din vedere că întreprinderea pentru îmbunătăţirea şi exploatarea păşunilor şi fineţelor naturale are peste 200 ha de lucerniere de pe care se obţine sămînţă de lucernă. Principala deficienţă constă în aceea că suprafeţele pe care se produc seminţe de lucernă sunt prea mici şi nu pot acoperi necesarul pe întregul judeţ. Cooperativele agricole care cultivă plante furajere trebuie să se îngrijească şi de producerea seminţelor necesare. Pînă acum cîţiva ani, la cooperativa agricolă din Bercioiu se producea sămînţă de lucernă foarte bună. A fost suficient însă un singur an în care a căzut grindină şi cind s-a compromis cultura pentru a se renunţa definitiv la idee. In felul acesta a început să circule, din ce în ce mai mult, părerea că nu sunt condiţii pentru a produce sămînţă de lucernă, iar cooperativele agricole au început să o caute în altă parte. Cea din Vlădeşti şi-a procurat săminţa de lucernă tocmai din judeţul Brăila, altele au trimis oameni in judeţul Timiş. Cooperatorii din Bercioiu au apelat la o unitate din judeţul Olt. Consecinţele nu au întîrziat să vină, în prezent lucerna şi trifoiul reprezintă numai 40—45 la sută din suprafaţa destinată culturilor.- furajere. La toate acestea se adaugă şi faptul că, anul acesta, unele cooperative agricole cum sunt cele din Bugiuleşti, Făureşti, Drăgăşani şi altele nu au fertilizat încă suprafeţele cu lucernă şi trifoi vechi ceea ce, evident, va influenţa producţia de furaje. Specialiştii direcţiei agricole preconizează ca pe suprafeţele ce nu vor fi semănate cu lucernă şi trifoi să se cultive alte plante furajere. Dar, după cum am văzut nici la borceag nu s-a semănat decit 56 la sută din suprafaţa prevăzută. Rămîne, deci, ca în ultimă instanţă, suprafeţele respective să fie semănate cu porumb siloz. Este o soluţie care nu poate suplini totuşi lipsa de lucernă său trifoi. Se impune deci ca, încă de acum, cooperativele agricole să acorde prioritate efectuării lucrărilor pe loturile semincere. Trebuie depuse eforturi în vederea însămînţării unor suprafeţe cit mai mari cu lucernă, ceea ce presupune procurarea de urgenţă a seminţelor necesare. De asemenea, să se rezerve, din timp cele mai bune parcele cultivate cu lucernă în vederea obţinerii de sămînţă. Este firesc ca în campania agricolă de primăvară toate forţele să fie concentrate la pregătirea şi efectuarea insămînţărilor. Un loc nu mai puţin important trebuie însă să ocupe şi întreţinerea pajiştilor. Cooperativele agricole din judeţul Vîlcea dispun de peste 44 000 ha de păşuni şi fineţe naturale, ceea ce reprezintă aproximativ 36 la sută din totalul suprafeţei agricole. Pajiştile asigură aproape 80 la sută din furajele fibroase. în multe cooperative agricole se desfăşoară lucrări pentru a spori producţia de masă verde pe aceste terenuri. Un bun exemplu în acest sens îl oferă cooperatorii din Mihăieşti, Olăneşti, Păuşeşti, Dăeşti- Popeşti etc. La Mihăieşti, peste 100 de cooperatori lucrau la împrăştierea muşuroaielor şi administrarea îngrăşămintelor chimice. Pentru a se spori producţia de masă verde, la cooperativa agricolă din Păuşeşti s-au administrat 200 kg superfosfat la hectar pe întreaga suprafaţă de 420 ha de păşune şi 120 kg de azotat de amoniu pe 100 ha, acţiunea fiind în curs de desfăşurare. întreprinderea pentru ameliorarea şi exploatarea pajiştilor a asigurat anul acesta peste 13 600 kg seminţe de graminee pentru însăminţarea şi supraînsămînţarea unor pajişti. La cooperativa agricolă din Olăneşti s-au alocat anul acesta peste 60 000 lei pentru amenajarea unei păşuni model pe 60 ha, unde au şi început primele lucrări. De asemenea, s-a hotărât ca pe păşunile model masa verde să se cosească. Aceasta deoarece s-a observat că pe pajiştile cosite se obţine o producţie de masă verde mult mai mare decât în cazul în care ele sunt păşunate. Există însă mii de hectare de pajişti pe care cooperativele agricole nu fac nici un fel de lucrări. Cea de la Berbeşti, de exemplu, are 1 100 ha cu păşuni şi 430 ha cu fineţe naturale. Cu toate acestea sectorul zootehnic a rămas de o lună de zile fără fin. S-au luat măsuri pentru ca cel puţin anul acesta să se obţină o producţie mai mare de masă verde ? Nicidecum. Păşunea, care însumează sute de hectare, este acoperită cu muşuroaie, arborete, pietre, iar procesul de degradare şi eroziune se accentuează tot mai mult. Exemplul nu este singular. La Copăceni, Alunu, Lăpuşata, Colţeşti şi în multe alte unităţi, de ani de zile, nu s-a întreprins nimic, pentru curăţirea şi fertilizarea pajiştilor. De ce nu se întreprind măsuri în vederea întreţinerii acestor păşuni ? Pentru că atit consiliile de conducere din cooperativele agricole, cit şi consiliile populare neglijează această problemă. Cu ani în urmă, cînd izlazurile erau obşti, crescătorii de animale nu aveau voie să intre pe păşune pînă nu împrăştiau muşuroaiele şi nu le curăţau de mărăcini şi pietre. Şi acum fiecare crescător de animale are obligaţia să lucreze 3 zile pentru întreţinerea pajiştilor. De ce nu se respectă această obligaţie ? Cîştigul ar fi insutit. Mai sunt multe zile bune de lucru. Răminerile în urmă la insămînţarea culturilor furajere pot fi recuperate. Printr-o mobilizare susţinută a cooperatorilor/potenţialul productiv al pajiştilor poate fi pus mai bine în valoare. Este timpul cînd organele agricole, consiliile populare, consiliile de conducere din unităţi trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura o corelaţie corespunzătoare între efectivele de animale şi baza furajeră. Ion TEODOR Interior la uzinele „Argeşana" Piteşti Foto : Gh. Vinţilă (Urmare din pag. I) părţii formale, ci a aspectelor de fond ale gestiunii economice, căci fondul gestiunii economice este legat de ceea ce în final hotărăşte eficienţa, de îndeplinirea exemplară a sarcinilor şi atribuţiilor ce revin atit întreprinderii, cit şi centralei. Pentru întreprinderi, măsura rezultatelor activităţii economice este dată de îndeplinirea planului de producţie, de parametrii tehnico-economici ai produselor, de folosirea optimă a capacităţilor de producţie, de reducerea cheltuielilor şi sporirea rentabilităţii atit pe total, cît şi pe fiecare produs. Chiar în întreprinderi trebuie intensificată preocuparea pentru adîncirea aplicării diferenţiate a gestiunii economice la nivelul secţiilor, atelierelor, la fiecare loc de muncă, la dimensiunile atribuţiilor acestora, tocmai în vederea punerii perseverente în valoare a tuturor rezervelor existente. In ce priveşte centralele, conţinutul gestiunii economice se identifică cu răspunderea ce revine acestora pentru ansamblul activităţii, pentru organizarea efectivă, pe baze raţionale, a procesului de aprovizionare şi desfacere, realizarea sarcinilor de comerţ exterior, de investiţii, cercetare şi celelalte atribuţii stabilite prin statutele de organizare. In momentul în care centralele devin titulare de plan, cînd au legături directe cu bugetul statului, se realizează şi întărirea gestiunii economice, tocmai ca urmare a creşterii răspunderii atit a unităţilor productive, cit şi a centralei, dar implicit şi a ministerelor şi a organelor centrale de sinteză, care trebuie să cunoască mai bine realităţile din fiecare centrală şi grup de întreprinderi in parte, să le sprijine mai eficient, mai operativ în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin. Aşadar, asemenea trăsături, ale gestiunii economice cum sunt personalitatea juridică, existenţa contului de decontare la bancă ş.a. — care fără îndoială işi au importanţa lor — nu sunt de natură să afecteze fondul gestiunii economice. Ar trebui amintit aici şi de legătura directă care există între pârghiile financiare şi principiile gestiunii economice. Se cunoaşte că în ultimul timp, în contextul general al perfecţionării metodelor de conducere şi planificare, au fost stabilite noi modalităţi privind planificarea, repartizarea şi vărsarea beneficiilor, finanţarea mijloacelor circulante, finanţarea şi creditarea investiţiilor. Or, unul din elementele noi ale legislaţiei in vigoare — şi anume, constituirea din beneficii a unor fonduri pentru autofinanţarea unor nevoi ale activităţii productive şi pentru stimularea salariaţilor — vizează tocmai întărirea gestiunii economice. In felul acesta, principiul autonomiei în administrarea fondurilor se lărgeşte, in sensul că, pe lingă fondurile fixe și circulante, centralele dispun asupra utilizării și a altor fonduri formate in activitatea economică. Acest fapt are menirea de a contribui la sporirea gradului de efort nu numai al centralei, dar și al fiecărei între Avantajele gestiunii economice prinderi de a realiza beneficiile planificate. Intr-adevăr, intrucit beneficiile reflectă rezultatele obţinute de unităţile economice din activitatea de producţie, de executare de lucrări, prestări de servicii, de comerţ exterior sau din alte activităţi economice, orice nerealizare a acumulărilor băneşti va pune in evidenţă deficienţele din activitatea unităţii respective şi, in acelaşi timp, va avea repercusiuni nedorite nu numai asupra intereselor generale ale economiei şi ale centralei, dar şi ale întreprinderii şi ale salariaţilor. In condiţiile descentralizării atribuţiilor in utilizarea unor fonduri, sporeşte deci răspunderea centralelor, care au obligaţia să asigure realizarea conform prevederilor planului şi bugetului de stat a acumulărilor băneşti, repartizarea pe destinaţiile legale a beneficiilor, utilizarea fondurilor, ceea ce in ultimă instanţă se răsfrânge pozitiv asupra creşterii eficienţei economice. In concluzie, ideea pe care trebuie— după părerea mea — axat procesul de perfecţionare a activităţii centralelor industriale este aceea că, înainte de toate, trebuie analizat dacă în sistemul de organizare adoptat de o centrală sau alta, în modul în care s-au stabilit atribuţiile, competenţele, răspunderile, se respectă conţinutul gestiunii economice. Aceasta înseamnă că principiile gestiunii economice nu trebuie aplicate mecanic, ci avîndu-se permanent în faţă obiectivul major urmărit : ridicarea necontenită a eficienței activităţii economice. IN VALORIFICAREA RESURSELOR MINIERE SUCEVENE CRITERIUL EFICIENŢEI SA FIE PRECUMPĂNITOR Sectorul minier ocupă un loc de mare importanţă în economia judeţului Suceava. Perspectiva de dezvoltare a acestui sector este, de asemenea, deosebit de promiţătoare, avînd în vedere indicaţiile partidului privind folosirea mai intensivă şi valorificarea superioară a resurselor naturale de care dispune ţara noastră. Tocmai de aceea, în actualul cincinal, lucrărilor de cercetare şi explorare geologică le sunt rezervate fonduri importante. Este adevărat că şi în cincinalul pe care l-am încheiat recent, sectorul minier al judeţului Suceava s-a bucurat de importante fonduri de investiţii. Cu toate acestea, putem spune că lucrările de prospecţiuni şi explorare nu au luat amploarea cuvenită, deşi unele dintre ele au fost atacate cu cîte 5—10 ani in urmă. In multe cazuri, întreprinderea de prospecţiuni şi explorări geologice din Suceava a desfăşurat o cercetare timidă, cu lucrări de mică amploare, amplasate după criterii insuficient fundamentate ştiinţific şi lipsite de o interpretare geologică minuţioasă. Aşa a fost cazul perimetrelor de cercetare de la Mestecăniş, Broşteni, Piriul Corbului şi altele, care prezintă un interes major pentru promovarea de noi rezerve de minereuri menite să asigure baza materială a capacităţilor de prelucrare puse in funcţiune. Drept rezultat, vitezele de înaintare in unele galerii au ajuns abia la 30—35 metri liniari pe lună, faţă de 75—100 ml cit prevede planul şi cit este posibil a se realiza la aceste lucrări. Dacă la această cercetare timidă mai adăugăm şi insuficienţa mijloacelor mecanice, atit la lucrările de explorare, cit şi la cele din subteran, atunci înţelegem mai bine de ce la Exploatarea minieră de la Leşul Ursului, spre exemplu, cu toate rezultatele bune din ultimul an, productivitatea muncii în unele panouri nu s-a ridicat incă la nivelul cerut. In acest cincinal, în industria minieră va avea loc o dublare a producţiei, iar contribuţia sectorului minier din judeţul Suceava la această creştere trebuie să se facă tot mai mult simţită. Evident, una din căile principale pentru îmbunătăţirea activităţii in acest sector trebuie să o constituie asigurarea unui avans corespunzător in promovarea şi creşterea gradului de cunoaştere a zăcămintelor. Iată de ce este necesar ca incă de la începutul acestui cincinal să se acţioneze cu fermitate pentru ca investiţiile destinate lucrărilor de prospecţiuni şi explorări geologice ce urmează a se efectua în judeţul Suceava să fie fructificate cu o eficienţă sporită. Acest deziderat nu se poate realiza fără o sistematizare a activităţii de cercetare geologică în toate perimetrele şi fără o organizare superioară a ciclului de desfăşurare a lucrărilor miniere. Or, tocmai lipsa acestei organizări a determinat ca unele lucrări de mare importanţă să fie abandonate. La punctul de cercetare şi explorare de la Piriul Cîinelui, spre exemplu, lucrările au fost întrerupte pentru că în cadrul organizării muncii s-a „omis“ punerea in funcţiune a unui compresor. De asemenea, unele cadre tehnice de la întreprinderea de prospecţiuni şi explorări geologice din Suceava se fac răspunzătoare şi pentru faptul că, în unele cazuri, dovedesc lipsă de exigenţă faţă de asigurarea unei calităţi corespunzătoare a lucrărilor. Nivelul scăzut al lucrărilor de cercetare şi explorare geologică din judeţul Suceava este influenţat şi de faptul că actuala metodologie de planificare şi urmărire a eficienţei lucrărilor nu e suficient de stimulativă. In cadrul indicilor de plan pentru aceste lucrări, se dau în prezent numai volumele fizice, cum ar fi galerii, suitoare, foraje, omiţindu-se elementul esenţial — şi anume volumul de rezerve ce urmează a se pune în evidenţă. Din această cauză, nu se poate vorbi de existenţa unei prognoze geologice care să dea garanţia planificării ritmice a producţiei In sectorul extracţiei miniere. In prezent, de pildă, în toate unităţile miniere din judeţul Suceava, planificarea producţiei se face numai la nivelul rezervelor aflate in exploatare. Sunt excluse astfel din cadrul planificării două etape esenţiale care trebuie să vizeze, pe de o parte, asigurarea producţiei în perspectiva imediată, iar pe de altă parte, să evidenţieze rezervele de minereu necesare pentru o perioadă mai îndelungată. Se ştie că în mod constant conducerea partidului şi statului a trasat colectivelor din unităţile miniere şi geologice sarcina de a evidenţia şi de a pune în valoare cit mai repede rezervele de minereuri indigene, acţiune care să creeze posibilitatea de a apela din ce în ce mai puţin la importul din străinătate. In contextul acestei sarcini de mare importanţă, pare şi mai de neînţeles ritmul încetinitor cu care s-a lucrat pentru detalierea zăcămintului de la Delniţa, precum şi amînarea trecerii la exploatarea minereului de fier de aici pentru o perioadă mai îndepărtată, deşi în prezent este evidenţiată o rezervă importantă. După aprecierile specialiştilor din judeţ, azi sunt create condiţii pentru ca minereul de la Delniţa, care are un conţinut de fier mulţumitor, să intre cît mai repede în circuitul economiei naţionale. Vorbind despre eficienţa economică ca despre o latură esenţială a activităţii din acest cincinal, trebuie amintit că şi în ce priveşte valorificarea zăcămintului de sulf din munţii Căliman sunt încă probleme de rezolvat. Se ştie, de pildă, că pentru punerea în valoare a acestui zăcămînt statul a început să aloce în fiecare an investiţii de multe milioane de lei. De altfel, lucrările de deschidere a zăcămintului au şi început şi se desfăşoară în condiţii optime. Dar dacă se ştie că raţiunea oricărei investiţii este să fie eficientă, nu înţelegem motivul pentru care Ministerul Industriei Chimice — în atribuţiile căruia cade sarcina de prelucrare a minereului de sulf de la Călimani urmăreşte ca unităţile prelucrătoare să fie amplasate undeva în sudul ţării şi nu lingă sursa de materii prime, aşa cum o cer interesele economiei naţionale. Potrivit variantei de amplasare a unităţilor prelucrătoare, propuse de Ministerul Industriei Chimice, ar urma ca anual să se transporte la sute de kilometri un munte de un milion tone de minereu. Această operaţiune ar ridica preţul de cost al sulfului cu circa 32 milioane lei anual, iar dacă ţinem seama că din această cantitate de un milion tone de minereu numai o parte va fi materie utilă şi că pentru halda de steril din cîmpie vor trebui scoase din circuitul agricol însemnate suprafeţe de teren, atunci vom vedea cît de raţional şi economic este ca unităţile prelucrătoare să fie amplasate în imediata apropiere a bazei de materii prime. Această amplasare prezintă, potrivit studiilor efectuate de organele locale de partid şi de stat, numeroase avantaje economice. In primul rînd, este vorba de faptul că produsele finite vor avea asigurată desfacerea în judeţul Suceava şi în cele limitrofe. De asemenea, amplasarea în zona de materii prime a uzinei de prelucrare va permite o valorificare superioară a resurselor minerale prin producerea pe cale chimică a pirolizitei artificiale, a carbonatului de mangan, va asigura folosirea calcarelor din regiune în producţia de îngrăşăminte chimice, valorificarea andezitului ca material de construcţie şi folosirea excedentului de căldură de la prăjirea rocii de sulf pentru îmbunătăţirea calităţii turbelor. Sunt argumente care se cuvin examinate cu grijă atunci cînd se va decide modul de valorificare a zăcămintului de sulf din Munții Căliman. Ion MANEA corespondentul „Scînteii* PAGINA CONTRASTE • Condeiul cu două tăişuri Deşi dată recent în exploatare, întreprinderea de produse ceramice pentru construcţii Berea, din judeţul Buzău, întîmpină mari greutăţi. Ceva nu merge prea bine în mecanismul fabricii. Cel puţin pentru asta pledează numărul mare de rebuturi înregistrate în mod constant. Dacă ar pune constructorul mina să refacă o serie de lucrări executate de mintuială, socoteşte beneficiarul, cu siguranţă că lucrurile s-ar îndrepta. Constructorul are şi el socotelile lui „Ce se tot frâmîntă beneficiarul ? Orice început de drum e greu“. Pusă astfel, această problemă a devenit o veritabilă dilemă, cu rezolvare îndepărtată. Cum, însă, planul de producţie trebuie îndeplinit, s-a recurs la bunăvoinţa condeiului salvator. Cu el s-au ajustat intr-o clipită sarcinile trimestrului I cu 800 000 de cărămizi. Simplu ca bună ziua . Numai că, atenţie , condeiul are două tăişuri. Se pot înscrie cu el şi imputaţiile de rigoare. „ Chemaţi vaporul la scară!“ Sîntem în posesia unei scrisori colective semnată de un grup de marinari de cursă lungă de pe nava românească „Cugir“. In scrisoare se arată — şi sîntem invitaţi să verificăm autenticitatea celor semnalate — că pentru a încărca în luna ianuarie din portul Galaţi 6 500 tone de laminate, treabă de cel mult şase zile, nava a staţionat peste timpul normat, în danele portului amintit, 17 zile. Reîntoarsă la Galaţi după o lună pentru o încărcătură similară, a staţionat în plus alte 8 zile. Corespondentul nostru de la Constanţa, Radu Apostol, s-a interesat la conducerea Direcţiei navale maritime „Navrom“ din Constanţa. „Nu este singura anomalie “ a precizat ing. D. Ivanov, directorul general al „Navrom“-ului. O altă navă românească, „Anina“, a staţionat la Galaţi în luna martie, peste timpul normat, 20 de zila. Cauza 7 întreprinderea de comerţ exterior „Metalimport“ a comandat la Constanţa navele respective. Cînd acestea au ajuns în portul de expediţie, s-a constatat că mărfurile ce urmează a fî încărcate ori nu erau sosite, ori erau rătăcite prin cine ştia ca magazii“. Nu intrăm în amănunte. Cert este că obişnuinţa unor întreprinderi de comerţ exterior de a chema vaporul „la scară", cum se spune, fără să-l folosească, costă mult mai mult. Un calcul sumar în situaţia amintită arată că staţionarea celor două nave româneşti, „Cugir“ şi „Anina“, fără nici o justificare la Galaţi 45 de zile aduce economiei naţionale o pagubă de peste 1 milion lei valută. Cit ar trebui să suporte cei ce nu reuşesc să deosebească un vapor di un taximetru . Dilema dintre grîu şi sirmă Cînd s-a recoltat griul în 1970 ? In lunile iulie-august. Dar în judeţul Teleorman, socotelile privind campania de recoltare nu s-au încheiat nici acum. Ba mai mult, Mecanizatorii care au lucrat la cooperativele agricole din zonele Roşiorii de Vede, Odobeasca şi Videle, la balotarea paielor sunt penalizaţi cu circa 100 000 lei. După cum ne spune ing. Puiu Alexandrescu, directorul întreprinderii judeţene de mecanizare a agriculturii, în vara trecută, la recoltarea griului s-au întîmpinat multe greutăţi din cauza lanurilor îmburuienite : combine înfundate, curele rupte şi alte asemenea necazuri. La balotat, paiele aveau multe buruieni verzi. Din această cauză, baloţii cincăreau atunci 25—27 kg fiecare, iar mai tîrziu, cînd a început livrarea paielor către fabricile de celuloză și hîrtie, greutatea lor a scăzut în medie cu 5—7 kg. Şi ce-i cu asta ? N-ar fi nimic dacă nu s-ar fi depăşit, independent de voinţa mecanizatorilor, cantitatea de sîrmă pe tona de paie balotate. Organele financiare ale consiliului popular judeţean, cu toate discuţiile purtate de atunci, au imputat mecanizatorilor respectivi contravaloarea sîrmei consumate peste norma prevăzută într-o veche decizie a fostei regiuni Bucureşti. Litigiul e, desigur, destul de complex. Să zicem, deşi poate că ar fi nedrept, că la urma urmei mecanizatorii de la Roşiori, Odobeasca şi Videle vor plăti la un loc cei aproximativ 100 000 lei cît reprezintă contravaloarea sirmei. Nu sîntem siguri însă că îndemnindu-i din nou, în această vară , „hai, băieţi, daţi-i bătaie, balotaţi repede, să eliberăm terenul şi să-l pregătim pentru griul de toamnă“, tovarăşii de la direcţia generală şi de la consiliul popular vor mai găsi înţelegere. Dacă li se va răspunde : „lăsaţi, nu vă grăbiţi, întii să se usuce paiele, că altfel iar plătim sîrma“ ? Ar fi împotriva intereselor producţiei, a cerinţei de a se executa lucrările la timpul optim. Şi mult mai păgubos decit sîrma... De la ingrăşare la obezitate Conducerea întreprinderii de aprovizionare tehnico-materială a agriculturii din Drăgăşani, judeţul Vîlcea, are un procedeu specific de a furniza materialele solicitate. Vine cooperativa agricolă din Amărăşti, de exemplu, cu o notă de comandă prin care cere 13 tone de îngrăşăminte complexe şi 110 tone azotat de amoniu. Se primeşte comanda şi începe... „alchimia“. Fără ştirea celor care au semnat nota de comandă se retuşează cantităţile : 13 tone se transformă în 23 tone, iar celelalte 110 tone — în 160 tone. Decit să lipsească, mai bine să prisosească. Astfel s-au modificat şi comenzile cooperativelor agricole din Fumureni, Glăvile, Lungeşti, Ghioroiu şi altele. Evident, unităţile nu sunt de acord cu acest procedeu. Vor să primească atit cît au comandat. Şi pentru pămînt — una e ingrăşarea, şi alta obezitatea ! Am relatat acestea deoarece întreprinderea de aprovizionare din Drăgăşani impune de fapt altora propria optică de „supra-agoniseală“. Consecinţele 7 La începutul lunii aprilie a.c. în magaziile întreprinderii existau mărfuri fără desfacere asigurată şi fără mişcare în valoare de peste 3 milioane lei. AA/WWWWWWWWWWWW Sesiune ştiinţifică la I.C.V.V. Valea Călugărească La Valea Călugărească, judeţul Prahova, s-a desfăşurat, timp de două zile, sesiunea de referate ştiinţifice a Institutului de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie. Referatele prezentate, rezultat al cercetărilor efectuate în ultimii 20 de ani de către staţiunile experimentale, au fost axate pe două probleme de maximă importanţă privind sporirea producţiei de struguri şi creşterea productivităţii muncii in viticultură : fertilizarea viilor şi aplicarea erbicidelor. S-a evidenţiat faptul că îmbunătăţirea agrofondului prin fertilizare asigură, în final, sporuri susţinute de recoltă. De asemenea, aplicarea erbicidelor contribuie la combaterea buruienilor, ceea ce se soldează cu reducerea preţului de cost al strugurilor. Rezultatele experienţelor întreprinse şi discutarea lor în cadrul acestei sesiuni la care au participat atit cercetători, cadre didactice, cît şi specialişti din producţie vor contribui la generalizarea rezultatelor rodnice obţinute în activitatea de cercetare, la creşterea eficienţei economice în viticultură.