Scînteia, mai 1971 (Anul 40, nr. 8773-8802)

1971-05-16 / nr. 8787

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS S-au trezit! S-a întâmplat pe şoseaua Ur­­ziceni-Buzău. Era aproape de miezul nopţii... Dumitru Arca­­leanu din Vaslui, str. Stefan cel Mare nr. 35, salariat la în­treprinderea economică de in­dustrie locală din Vaslui, a­­flat la volanul unui autoturism (in care se mai alia incă un pa­sager­ al acestei unităţi, ajun­sese aproape de intrarea în ora­şul Buzău. în apropiere de cantonul C.F.R. Buzău-Nehoiu, conducătorul auto a adormit la volan şi a intrat peste bariera care fusese lăsată doar cu cîte­­va minute mai înainte pentru trecerea unui tren de marfă. Şoferul şi Însoţitorul său s-au trezit exact pe linia ferată ! In clipa următoare au sărit din maşină. Nici nu s-au dat însă bine la o parte şi trenul le-a „suflat“ pur şi simplu autotu­rismul din faţă, abandonîndu-1, zdrobit, pe calea ferată la o dis­tanţă de circa 300 de metri. Un noroc cu­ roţile... mărfarului, dar şi un ghinion cît roţile... auto­turismului, pe care şoferul vino­vat urmează acum să-l plătească După „poză** Eugen Simon din Arad, str. Desseanu nr. 11, a poposit acum citeva luni in comuna Şaroş din judeţul Sibiu. Avea asupra sa un teanc impresionant de foi de comandă tipărite și căuta ama­tori de tablouri de familie. A­ completat multe asemenea foi de comandă (incasînd drept avans in fiecare caz în parte sume de la o sută de lei in sus) și dus a fost. Probabil in altă comună, pentru alte comenzi şi... avan­suri ! De mai multe luni nu este de găsit. Am aflat însă că pre­zenţa lui a fost semnalată un timp şi pe la Lugoj, unde s-a o­­cupat cu aceeaşi treabă. Citeva semne particulare ne ajută insă să-i întregim oarecum „poza“ : este născut in comuna Vinţu de Jos (Alba) la 3 octombrie 1904, are la activ o condamnare pena­lă şi, pe obrazul drept, o pată mare, roşie. Dacă-l recunoaşteţi, onoraţi-l aşa cum se cuvine, în­­dreptindu-l spre organele de mi­liţie, în caz de naufragiu La cei 74 de ani ai săi, Mihail Xonescu, din Capitală (Bulevar­dul N. Titulescu 20), după mai bine de un deceniu de cerce­tări, a reuşit să pună­ la punct un „costum plutitor de salvare pentru naufragiaţi“. Constituit dintr-un combinezon de pînză cauciucată, prevăzut în dreptul toracelui cu două buzunare in­terioare în care sunt două ba­loane celulare cu tuburi şi ven­tile, acesta prezintă o seamă de avantaje care-l disting de ce­lelalte tipuri de costume cu­noscute pină acum : este izo­term, păstrează (datorită tălpi­lor de plumb) poziţia verticală a naufragiatului, permiţîndu-i acestuia (dat fiind faptul că nu se scufundă decît pînă la piept) să mănînce, să bea şi chiar să fumeze pe apă. Brevetat de O­­ficiul de stat pentru invenţii, noul costum a fost probat cu bune rezultate de către fiul in­ventatorului, medicul Ştefan Io­­nescu-Călineşti. Să-i dorim, aşa­dar, să rămînă cît mai mult pe... linia­ de plutire. Un „calapod“ pe măsură Nu s-ar putea spune că meşte­rii cizmari de la cooperativa meşteşugărească „Deia" din Cîmpulung Moldovenesc nu lu­crează după obişnuitele cala­poade cu care sunt dotaţi. Şi totuşi, la un control efectuat cu citva timp in urmă, in maga­ziile cooperativei au fost desco­perite aproape 4 000 perechi de încălţăminte, in valoare de 242 000 lei, refuzate de clienţi ca urmare a gravelor defecte de fabricaţie. Înregistrate, evident, nu din vina calapoadelor, ci din cauza neglijenţei şi superficia­lităţii cu care au fost executate comenzile respective. Astfel stim­ lucrurile şi avind in vedere că prejudiciul trebuie recuperat, se impune un „calapod“ pe mă­sură ! Imprudenţe grave într-una din zilele trecute. E­­lena Ciobănescu, din comuna Vărăşti — Ilfov, ajutată de fiica sa Ana (13 ani), şi-a stropit cu o substanţă toxică pomii fructi­feri de pe lingă casă. La puţin timp după aceea, fetiţa a con­sumat fructe din pomii res­pectivi şi a trebuit să fie a­­dusă cu Salvarea la spitalul „Gr. Alexandrescu" din Bucu­reşti. Tot aici au mai fost in­ternaţi, in aceeaşi zi, incă doi copii. Lăsat fără supraveghere, Marian Florescu (5 ani), din Co­­libaşi a intrat într-o curte ve­cină şi a găsit o cană plină cu petrol lampant. A băut din ea, crezînd că este apă, circa 100 g şi s-a intoxicat. In Împrejurări similare, Cristian Pantofaru (2 ani) din Vărăşti şi-a asuimpărat setea cu acelaşi lichid dintr-un bidon. Datorită intervenţiei me­dicilor, cei trei copii sunt acum în afara oricărui pericol. Aten­ţiune, părinţi ! Rubrica redactata de : Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" După cum se ştie, dez­voltarea localităţilor rura­le reprezintă unul dintre obiectivele importante ale politicii partidului şi sta­tului nostru. Realizarea sa presupune un program judicios, prin care să se asigure corelarea factori­lor economici, tehnici şi sociali, într-o viziune de largă perspectivă, în legă­tură cu stadiul de înfăp­tuire a acţiunii de siste­matizare a satelor în ju­deţul Suceava am solici­tat o convorbire rov. ing. Theodor Lebădă, directo­rul Institutului judeţean de proiectare Suceava. — Integrată amplului pro­ces de sistematizare a în­tregului teritoriu naţional — ne-a spus interlocutorul — acţiunea de sistemati­zare rurală urmăreşte să asigure, în mod treptat, şi în judeţul nostru, cadrul corespunzător dezvoltării armonioase a tuturor lo­calităţilor. Studiul preli­minar al reţelei de aşe­zări, al condiţiilor de evo­luţie specifice pentru fie­care sat, ne-a îngăduit să ne orientăm în elaborarea schiţelor de sistematizare. Pînă în prezent, 60 de comune din totalul de 90 — printre care Vicovul, Putna, Baia, Boroaia, Dumbrăveni, Suceviţa, Marginea etc — au şi in­trat în posesia schiţelor de sistematizare, o bună parte dintre acestea aflin­­du-se un curs de mate­rializare (pentru celelal­te comune, studiile şi schi­ţele necesare vor fi ela­borate în cursul anului viitor). Aş aminti, printre obiectivele edilitare re­cente, şcolile din comune­le Frasin, Vama şi Ipo­­teşti, dispensarele, maga­zinele sau sediile consi­liilor populare din Şcheia, Bosanci, Iacobeni şi Ci­­prian Porumbescu, an­samblurile de locuinţe din localităţile miniere Ostra şi Broşteni, lucrările hi­­droedulitare, modernizarea unor drumuri din centre de comună. Dacă, pînă nu de mult, acţiunea de sistematizare era asimi­lată, în mediul rural, cu cea de înfrumuseţare şi bună gospodărire, in pre­zent, în judeţul nostru, nici nu se mai concepe amplasarea de noi obiec­tive economice sau social­­culturale fără consultarea şi respectarea schiţei de sistematizare, îmbucură­tor este interesul cres­­cind, manifestat de un cerc tot mai larg de cadre din aparatul de partid şi de stat, specialişti, depu­taţi şi cetăţeni, faţă de sistematizarea localităţi­lor, contribuţia lor activă, atit pe parcursul elabo­rării şi avizării schiţelor cît şi în faza punerii în aplicare a prevederilor acestora. — Ne-ar interesa cum valorifică arhitecţii su­ceveni factorii locali ca­racteristici — economici, social-culturali şi de tra­diţie — în acţiunea de sistematizare a localităţi­lor rurale, cum acţionează asemenea elemente asu­pra modului de elaborare a studiilor respective. — Judeţul Suceava pre­zintă o configuraţie geo­grafică armonioasă şi complexă, îmbinind toate formele de relief. El este străbătut de 4 riuri im­portante, care-l subîmpart în tot atîtea zone carac­teristice şi-i conferă va­lenţe turistice unanim re­cunoscute. Economia mo­dernă, prezentă şi in a­­ceastă parte a ţării, a va­lorificat din plin tradiţii­le locale în domeniul con­strucţiilor, prin folosirea pe scară largă a unor ma­teriale specifice, cum ar fi lemnul şi piatra ciopli­tă. Totodată, factorul eco­nomic este decisiv și în conturarea profilului ge­neral al unei aşezări , în­­tr-un fel s-a studiat şi rezolvat sistematizarea localităţii Broşteni, de exemplu — ca centru mi­nier important şi nucleu turistic in devenire — al­tele au fost premisele şi concluziile sistematizării comunelor Dumbrăveni sau Vereşti, ca centre a­­gricole intercooperatiste, cu largi perspective de dezvoltare a unor indus­trii agroalimentare, cu activităţi subordonate mo­dernizării continue a agri­culturii, după cum pe alte baze s-a definitivat sis­tematizarea comunelor Ciprian Porumbescu, Ba­ia sau Putna, unde s-a acordat prioritate eviden­ţierii elementelor specifi­ce zonelor turistice din nordul Moldovei.­­ Recent, la indicaţia conducerii de partid, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, in domeniul sistematizării a fost declanşată o nouă acţiune, vizind crearea în mediul rural de centre e­­conomice şi social-cultu­­rale, care vor dobindi in viitorul imediat un carac­ter urban. Cum se tradu­ce în viaţă în judeţul Su­ceava această nouă şi im­portantă sarcină ? — Personal consider că această măsură reprezin­tă un prim şi important pas pe drumul care va asigura ca un număr din ce în ce mai însemnat de comune să devină centre coordonatoare ale activită­ţilor economice şi de de­servire social-culturală, să treacă pe o treaptă su­perioară de dezvoltare. Astfel, nu de mult, sub îndrumarea comitetului judeţean de partid, insti­tutul nostru de proiecta­re a prezentat un studiu preliminar cuprinzind, deocamdată, propuneri pentru un număr de 12 viitoare centre cu carac­ter urban, din rîndul ac­tualelor localităţi rurale. Propunerile au fost fă­cute pe baza unei analize atente a condiţiilor cadru­­lui natural, a poziţiei în teritoriu, a funcţiilor eco­nomice ale acestor locali­tăţi, a structurii popu­laţiei, a cadrului construit, a dotărilor social-cultu­­rale, a gradului de echi­pare edilitară etc. Dintre acestea, amintesc locali­tatea Broşteni , cu spe­cific minier, dar cu largi perspective de a se dez­volta ca centru turistic pe frumoasa vale a Bistriţei , prevăzută de pe acum cu dotări care o pot pro­mova cu uşurinţă in ca­tegoria oraşelor , propu­­nînd comuna Vama, ca viitor centru de polariza­re pentru localităţile din împrejurimi, am avut în vedere poziţia sa favora­bilă faţă de principalele căi de comunicaţie, gradul de dotare a fondului con­struit, care se distinge printr-o arhitectură spe­cifică, realizată prin folo­sirea pe scară largă a ma­terialelor locale şi in mod deosebit a pietrei de con­strucţie ; la Vicov, s-a ţi­nut cont de structura populaţiei, de posibilită­ţile de a se imprima cu uşurinţă caracterul de centru urban. Studiile de pînă acum ne-au dus la concluzia că pot candida la a deveni centre cu ca­racter urban şi comunele Dumbrăveni, Dolhasca şi altele. De reţinut că, in zona de cîmpie a judeţu­lui, viitoarele nuclee ur­bane vor fi corelate cu actuala structură organi­zatorică a asociaţiilor in­­tercooperatiste , pe lingă 0 ETAPĂ NOUĂ IN ACŢIUNEA DE SISTEMATIZARE A SATELOR Convorbire cu Ing. Theodor LEBĂDĂ, directorul Institutului judeţean de proiectare Suceava dezvoltarea unor unităţi economice, de prelucrare a produselor agricole, aici se va trece la construirea de locuinţe pentru inte­lectualii satelor, ceea ce va favoriza stabilizarea şi încadrarea organică a lor in viaţa comunelor. Apro­fundarea studiilor ar în­lesni alegerea celor mai indicate localităţi care, într-o primă etapă, să in­tre in categoria centrelor polarizatnim. Dar, pen­tru a continua cu bune rezultate acţiunea de sis­tematizare a localităţilor rurale ar mai trebui r­zolvate anumite probleme. — De ce natură sunt a­­cestea ? Vreţi să le e­­nunţaţi pe cele mai im­portante ? — Nu avem pretenţia că, prin studiile de siste­matizare a teritoriului şi a localităţilor rurale, în­tocmite pînă în prezent, am găsit rezolvarea cea mai corectă, din punct de vedere funcţional şi al e­­ficienţei economice, a problemelor complexe pe care le ridică o aseme­nea activitate. Sîntem conştienţi de neplăcerile pe care le-ar putea ge­nera promovarea unor re­ţete şablon, cu pretenţii de valabilitate în orice si­tuaţie. Dar este cazul să amintim că, pînă acum, în acest sens, nu putem vorbi de un sprijin sub­stanţial din partea orga­nelor centrale de specia­litate. La ora actuală, de pildă, în domeniul siste­matizării comunelor şi satelor nu dispunem de un număr corespunzător de specialişti, oameni competenţi, cu o expe­rienţă şi o pregătire teo­retică pe măsura dificul­tăţii obiectivelor urmări­te. Pe de altă parte, nu există încă o literatură de specialitate, cercetarea şi teoretizarea se află cam de multă vreme la în­ceputuri, fapt care creea­ză o anumită incertitudi­ne în legătură cu calita­tea, utilitatea şi oportu­nitatea diferitelor rezol­vări practice locale în materie de sistematizare rurală. Am adus în discuţie a­­semenea probleme, con­vins fiind că ele se ridi­că şi în alte judeţe ale ţării, că numai cu spri­jinul organelor centrale de resort ele pot fi re­zolvate în mod favorabil. Convorbire realizată de Ion MANEA corespondentul „Scînteii" Noua clădire a Centrului de calcul din Cluj Foto : S. Cristian Noile coordonate ale revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice au deschis căi ce im­pun cu necesitate şi medicinei să ia decizii in legătură cu alternativele cu care este confruntată. Progresul economic implică progresul stării de sănătate a populaţiei, iar dinamica vieţii social-economice, sub impulsul exploziv al progresului tehnic con­temporan, cere integrarea medicinei moderne in procesele dezvoltării so­cial-economice. Revoluţia tehnică-ştiinţifică repre­zintă un imperativ nu numai pentru ingineri, matematicieni, ciberneti­­cieni, ci şi pentru medici. Ştiinţa medicală — „industrializată“ şi spe­cializată — obligă asistenţa medi­cală să creeze tipuri noi de servicii, pentru a satisface o gamă largă de nevoi, conform particularităţilor pro­gresului tehnic, economic şi social, ca şi exigenţelor populaţiei. Dezvol­tarea tehnicii înseamnă căutarea u­­nor noi metode de diagnosticare, unor noi instrumente şi tipuri de spitale etc. Toate acestea cer ca me­dicina să aibă o supleţe de organi­zare, să ţină cont de o serie de as­pecte socio-psihologice, în cadrul u­­nei strategii al cărei obiectiv esenţial să fie sănătatea omului. Medicina şi medicul trebuie să studieze bolile în complexul de împrejurări sociale, fizice, climatice, biologice în­ care populaţia trăieşte şi munceşte. Pentru că, dacă boala, în termeni pato-fi­­ziologici, are nomenclator interna­ţional şi remedii farmacopeice, cu­noştinţele asupra ocupaţiei, vieţii sunt strict locale şi individuale. Iată de ce patologia depăşeşte astăzi gra­niţa spitalului şi cere o serie de in­vestigaţii socio-medicale fără de care medicina modernă este de neconce­put. Iată de ce medicului îi sunt in­dispensabile cunoştinţele de sociolo­gia medicinei pentru a stăpîni măsu­rile de evaluare a sănătăţii unei co­lectivităţi. Atenţia cercetărilor interdiscipli­­nare este îndreptată asupra afecţiu­nilor din domeniul bolilor transmi­sibile cu etiologie multifactorială ne­cunoscută, faţă de care mijloacele de prevenire sunt încă inoperante, ca şi asupra bolilor cardio-vasculare, neu­­ropsihice etc. Şi în acest domeniu, cooperarea activă a populaţiei şi a factorilor de răspundere este de o importanţă capitală pentru păstrarea şi ameliorarea sănătăţii, care nu poate fi considerată ca un bun dat o dată pentru totdeauna. Ea este o problemă socială care atit prin cauze, cit şi prin efect, contribuie la progre­sul social, dar totodată depinde de progresul social, în ansamblu. Medici­na modernă trebuie să ţină deci cont de structura, funcţiile, mecanismele şi dinamica proceselor socio-medicale, de amplele mutaţii survenite în structurile sociale şi profesionale ale populaţiei, de modul de trai şi cul­tură al diverselor categorii de­­ oa­meni, de faptul că problema sănă­tăţii şi a bolii nu are doar un carac­ter strict profesional, ci şi unul so­cial. O dovadă o constituie şi faptul că multe boli asociate ocupaţiilor specifice au fost aduse sub control medical şi legal, iar altele eradicate in întregime. în acelaşi timp, boli fără pondere în trecut — traumatis­me, psihoze, nevroze — fac azi ra­vagii într-un şir de ţări avansate in­dustrial. Progresele ştiinţifice şi tehnice, deşi asigură şi medicinei mijloace noi, generează prin ele însele alte condiţii de muncă şi alt tablou pato­logic, iar acestea, la rindul lor, pre­tind ştiinţelor medicale şi sociale să ofere noi soluţii, in condiţiile cind cunoştinţelor medicale li s-au adău­gat domenii de o vastitate necu­prinsă în alte profesii Majoritatea universităţilor medicale oferă nu nu­mai cunoştinţe de specialitate, ci şi experienţa sociologică necesară pen­tru a înţelege aspectele multiple ale patologiei umane, dind astfel pregă­tirii medicale un suport social. In societatea noastră socialistă, a­­ceste probleme constituie o preocu­pare vie a partidului şi statului, care orientează acţiunile de sănătate publică şi sugerează soluţii în pro­blemele esenţiale legate de perfec­ţionarea asistenţei medicale, prin iniţierea unor programe prioritare în direcţia dezvoltării activităţii profi­lactice, modernizării şi perfecţionării pregătirii profesionale a personalului medical şi îmbunătăţirii calitative a asistenţei sanitare. Studiul omului în contextul vieţii moderne, asigurarea unor condiţii optime vieţii, sănătăţii şi integrării lui în societate nu re­prezintă o simplă tematică de con­junctură, ci ocupă un loc central, căci omul este scopul suprem al o­­rînduirii noastre. Pe lingă aspectul umanist, se impune şi unul practic : valoarea individului pentru sine şi societate este legată de productivi­tatea sa. Iar productivitatea depinde, desigur, între altele, şi de o sănătate solidă, aşa cum nici sănătatea nu poate prospera decât datorită unei bune productivităţi sociale. Există toate motivele să se presu­pună că patologia umană îşi va mo­difica în continuare datele, in func­ţie de progresul exploziv tehnologic care determină solicitări psiho-fizice şi modificări adaptative importante în relaţia om-mediu. Dar sunt tot atîtea motive să afirmăm că aceşti factori de „agresiune“ pot fi combă­tuţi printr-o colaborare integrată a medicinei cu celelalte ştiinţe care se ocupă de om. Clinicienii, împreună cu medicii sociologi, sociologii, psi­hologii, ecologii au misiunea de a lărgi cîmpul experimental cu metode de investigare complexe, de a sur­prinde dinamica proceselor bio-psiho­­sociale, pentru a lua decizii preven­tive şi curative, aplicabile în cadrul instituţiilor medico-sanitare şi al uni­tăţilor productive. Desigur că, pe măsură ce vom cunoaşte mai bine geneza bolilor ce alcătuiesc patolo­gia umană actuală, alături de fac­torii constituţionali fizici, biologici ai mediului exterior şi de cei sociali, va creşte nivelul stării de sănătate. în cadrul dezvoltării orînduirii noastre socialiste este necesar ca medicina să aibă un cuvînt de spus In elaborarea modelelor economice, să identifice particularităţile bio­­psiho-sociale ale individului în ca­drul proceselor de producţie, de co­mun acord cu celelalte foruri, să co­laboreze la luarea unor decizii care să corespundă noilor transformări e­­conomico-sociale. Tocmai de aceea, este bine ca serviciile medicale să fie consultate chiar din momentul in care încep conceperea şi proiectarea mediului de muncă, a instalaţiilor, a maşinilor, deoarece orice intervenţie ulterioară ar fi puţin eficace şi costi­sitoare. In atenţia lor trebuie să se afle în permanenţă problema adap­tării organismului la efort, cu aspec­tele ei circulatorii, respiratorii, me­tabolice, endocrine şi nervoase, le­gate de variatele „stressuri“ cărora trebuie să le facă faţă omul contem­poran. Medicul trebuie să-şi enunţe punc­tul de vedere in privinţa repartiţiei forţei de muncă după principiul omul potrivit la locul potrivit, în proble­mele organizării locului de muncă potrivit cerinţelor fiziologiei, să fur­nizeze tehnologilor, organizatorilor de producţie date in legătură cu psiho-fiziologia aplicată pentru acti­vităţile cu efort preponderent neu­­ropsihic, in industria mecanizată şi automatizată a epocii noastre. In a­­cest scop, ştiinţele medicale — de comun acord cu cele sociologice, psi­hologice, antropologice etc., cu foru­rile economice — trebuie să stu­dieze în continuare factorii de mediu, de adaptabilitate, de ambi­anţă, efectele lor obiective şi subiec­tive, cauzele morbidităţii, invalidită­ţii şi dezadaptărilor şi să preconizeze măsuri corespunzătoare medicale, so­ciale, educaţionale în direcţia cea mai acceptabilă societăţii. Ar fi util, de pildă, să se reevalueze normati­vele existente în domeniul asistenţei medicale din marile întreprinderi, pentru a le adapta in mai mare mă­sură cerinţelor specifice colectivelor de salariaţi. Existenţa şi încadrarea judicioasă cu specialişti şi personal auxiliar a serviciilor medicale (cu program normal !) ar contribui sub­stanţial la desfăşurarea in bune con­diţii a procesului de producţie. Este de remarcat acţiunea condu­cerii Institutului medico- farmaceutic din Bucureşti, care a iniţiat un larg schimb de opinii in legătură cu mo­dernizarea programelor de învăţă­­mînt şi adaptarea lor la cerinţele e­­pocii, prin integrarea unor discipline născute din necesităţile practicii me­dicale şi sociale, cum ar fi : urgenţe medicale, policlinica medicală, bio­­statistica, sociologia medicinei etc.. Pentru ca aceste măsuri să dea roa­dele aşteptate este necesară intensi­ficarea dialogului între componentele vieţii noastre medicale — invăţă­­mint, cercetare, omnipracticieni, specialişti, organizatori de sănă­tate — pentru a surprinde muta­ţiile ce apar în teorie şi practică, in scopul elaborării unor concluzii pen­tru prezent și viitor. Un mijloc efi­cient de a grăbi înfăptuirea acestui deziderat ar consta în crearea unui laborator de sociologia medicinei, in cadrul catedrei respective (ale cărei cursuri ar trebui să devină obliga­torii), avind menirea de a aborda şi rezolva împreună cu ceilalţi factori din cadrul I.M.F. problemele inte­grării medicului in angrenajul com­plex al vieţii social-economice. De asemenea, se impune o reevaluare a raportului existent între acumularea de cunoştinţe şi aplicarea lor nemij­locită, în favoarea unor discipline cum ar fi chirurgia, pediatria, ob­stetrica şi ginecologia, cărora trebuie să li se acorde mai mult timp pentru practică. Pentru a crea cadrul necesar des­făşurării in bune condiţii a adap­tării medicinei noastre la cerinţele imperioase ale etapei actuale, e ne­cesar să se continue eforturile de conturare a conceptului de statut al sănătăţii. Cunoscînd ansamblul de reacţii ale pacientului şi ale medi­cului, în circuitul asigurării sănătăţii, şi căutind să satisfacem cerinţele în­dreptăţite ale ambelor părţi, vom contribui la rezolvarea problemelor cu care este confruntată medicina în epoca noastră Conf. dr. Grigore POPESCU Institutul medico-farmaceutic București nea Aspecte ale integrării medianei în procesele dezvoltării social-economice SCRISOAREA DV.» de Niculă TĂNASE UN BIROCRAT SE VA PLIMBA CU AVIONUL In luna iulie 1970 Con­stantin Zamfir din Bolinti­­nul din Deal a infiat un copil. Un copil pe care l-a luat de la părinţi cu toate actele necesare, minus o dovadă de stare mate­rială. Constantin Zamfir s-a dus la Consiliul popu­lar al sectorului S Bucu­reşti. — Ce doreşti dumneata ! 7 0 dovadă 7 — Exact. — 1 200 de lei te costă. — Aşa ieftin 7 Nu vreţi si vă plimb şi cu avionul 7 Pentru cei 1 200 7 — Dacă ai intrat copilul trebuie să infrezi şi amenda tatălui. Are o amendă de 1 200 şi nu-ţi dau dovada pină nu achiţi amenda. Nene Zamfire, nu te lăsa. Plimbă-l pe birocrat şi cu avionul. Să fie şi el in aer. Că prea nu e cu picioarele pe pămint. PUNCTE ŞI SUBPUNCTE Din Cluj ne-a sosit la redacţie o scrisoare cu 108 semnături şi o ştampilă care e proprietatea asocia­ţiei locatarilor din blocul B 3 din str. Arieşului. Ce zice scrisoarea ? S-o luăm pe puncte şi mai ales sub­­puncte. 1. Constructorii au lucrat foarte superficial. a) Uşi şi ferestre dau să iasă din ziduri. b) Uşi şi ferestre strim­be care bineînţeles nu se inchid. c) Uşi şi ferestre care ies din balamale şi dacă ies din balamale bineînţe­les că nu e bine. d) Conducte şi instala­ţii prea strimte , fiind prea strimte resping debitul de apă şi dau naştere la inundaţii. e) etc, etc, etc. 2. Blocul are X (zece) etaje. E dat în folosinţă de aproape patru luni şi cele două lifturi nu merg nici pe orizontală. La etajele superioare locuiesc : a) bătrini. b) gravide. c) nou-născuţi. d) bolnavi. e) etc, etc, etc. Acestea fiind punctele şi subpunctele din scrisoarea semnată de 108 locatari mai adăugăm o semnătură şi trimitem scrisoarea foruri­lor competente pentru a afla şi punctul de vedere al domniilor lor. Şi mai ales subpunctele. MAŞINI DE SCRIS ŞI GALOŞI Staţiunea pentru meca­nizarea agriculturii Mol­dova Nouă din judeţul Caraş-Severin avea nevoie stringentă de o maşină de scris. A făcut apel la în­treprinderea de aprovizio­nare tehnico-materială din Bucureşti, str. Înclinată nr. 24 şi această între­prindere încă de anul tre­cut a trimis staţiunii o ma­şină de scris Consul. — Dacă in locul „Consu­lului“ ne trimitea o pe­reche de galoşi era acelaşi lucru. — Eu ştiu încă de cind eram mic, de cind incă n-ajungeam la sonerie că nu se poate scrie cu galoşii. — Dar nici cu mașina asta nu se poate pentru că ne-au trimis-o descom­pletată. De un an de zile trimitem mara și para a­­drese. Ei nimic. De ce oare această întreprindere nu se îndreaptă... Cum să se îndrepte lu­crurile dacă au sediul pe strada Înclinată ? Șl STÎLPI Șl CURENT ELECTRIC ? In comuna Gura Şuţii, Dimbovița, a venit la în­ceputul lui februarie o ceată de I.R.E.-işti, după cum ne informează o scri­soare semnată de 18 cetă­ţeni, au oprit curentul şi s-au apucat să schimbe stîlpii. — Pe ce-i schimba ? Pe ouă ? — Nu. In locul stilpilor de lemn au îngropat de beton. — Betonul n-are moarte. — De la începutul lui fe­bruarie stăm fără curent, am plătit şi taxa la radio şi la televizor... Curent joc. — Păi bine, măi tovarăşi, dumneavoastră vreţi şi stilpi de beton şi curent e­­lectric ? De unde să vă dea I.R.E.-ul atîtea ? Că I.R.E. e şi el. SCINTEIA — duminica 16 mai 1971 Invitaţie la hanurile turistice ale cooperaţiei de consum Prin grija unităţilor CENTRO­­COOP, pe cele mai circulate trasee din ţară, în zone pitoreşti şi liniştite, s-au construit şi a­­menajat numeroase hanuri tu­ristice, care constituie tot atîtea puncte de atracţie pentru vile­­giaturişti din ţară şi de peste hotare, în afară de hanuri cu tradiţie şi faimă, ca, de exemplu, „Hanul Ancuţei“ şi „Agapia“ din judeţul Neamţ sau hanul „Ho­rezu“, din judeţul Vilcea, în ul­timii ani unităţile cooperaţiei de consum au impus atenţiei dori­torilor noi hanuri pe lingă sta­ţiuni balneo-climaterice cunos­cute. Astfel, în staţiunea So­­vata, judeţul Mureş, funcţionea­ză hanul „Ursul negru“, cu ca­mere de cazare confort I A, ha­nul „Covasna“, lingă staţiunea cu acelaşi nume, hanul „Geoa­­giu-Băi“ etc. Alte hanuri ale cooperaţiei de consum sunt am­plasate pe lingă sau în drum spre celebre monumente istorice şi de artă, ca, de exemplu, hanul „Ilişeşti“, judeţul Suceava, loc ideal pentru popasul vizitatori­lor monumentelor artistice din nordul Moldovei, sau hanul „Bran“, din apropierea cunoscu­tului castel medieval. Nu mai puţin căutate de turişti sunt ha­nurile „Bucura“-Haţeg, judeţul Hunedoara, „Făget“, judeţul Ti­miş, „Piatra Craiului“, judeţul Bihor, „Cheia“ şi „Slănic“, ju­deţul Prahova. Ceea ce caracterizează toate hanurile din reţeaua CENTRO­­COOP este faptul că au activi­tate permanentă,­­fireşte, în se­zonul estival cunosc o animaţie deosebită), au locuri de cazare în camere prevăzute cu tot con­fortul necesar, (în cea mai mare parte cu încălzire centrală), au bufete şi restaurante în care se servesc preparate specifice bu­cătăriilor locale şi vinuri din podgorii renumite. De asemenea, prin amplasarea lor in mijlocul unor peisaje de o rară frumu­seţe şi posibilităţile multiple pe care le oferă pentru excursii în împrejurimi, hanurile turistice ale CENTROCOOP oferă con­diţii dintre cele mai bune pen­tru un popas sau petrecerea unei vacanţe reconfortante.

Next