Scînteia, iunie 1971 (Anul 40, nr. 8803-8832)
1971-06-12 / nr. 8814
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Veteranul vînătorilor Cea mai veche asociaţie a vînătorilor din Constanţa împlineşte in curînd 70 de ani de existenţă. Nu ne propunem să facem un bilanţ al trofeelor. Consemnăm doar faptul că unul dintre membrii ei fondatori, Nicolae Leocenidi sau „Barbu Nicola“, cum ii spun cu respect colegii, tineri şi vîrstnici, este şi astăzi membru activ. La cei 93 de ani ai săi, veteranul vinătorilor constănţeni — şi, poate, din toată ţara — se pregăteşte pentru noul sezon al prepeliţelor. Ii urăm succes şi alte multe expediţii din care să se întoarcă cu tolba plină. De la hoţie , la crimă Zilele trecute, Nicolae Viclenie, paznic la cooperativa agricolă din satul Jugureanu, comuna Ulmu (Brăila), l-a surprins pe Sava Grecu, din acelaşi sat, cu un purcel sustras de la una din fermele sectorului zootehnic. A chemat imediat în ajutor alţi doi paznici şi, împreună cu ei, a reuşit să-l reţină pe făptaş. Anunţat despre aceasta, preşedintele cooperativei a dispus ca vinovatul să fie lăsat în pace, dar să i se ia purcelul.Sava Grecu nu voia însă să se împace nici măcar cu acest eşec. S-a întors acasă, a luat un cuţit de bucătărie şi, revenind la paznicul ce-1 prinsese în flagrant, i-a aplicat mai multe lovituri, în urma cărora, acesta a decedat. Ucigaşul a pornit apoi să se răfuiască în acelaşi mod şi cu ceilalţi doi paznici. Intre timp însă a fost imobilizat şi predat organelor de urmărire penală. După terminarea anchetei, va fi deferit instanţei de judecată. Se impune o anchetă In cadrul carierei de exploatare a fabricii „Tervelia“ din Braşov, s-a efectuat recent o p uşcare pentru dislocarea materiei prime. Explozia a avut insă şi un alt efect decit cel aşteptat. Numeroase blocuri şi bucăţi de piatră au fost aruncate la 600—700 metri peste limita stabilită, producînd diverse stricăciuni la nu mai puţin de 34 de imobile situate în zona întreprinderii. Numai printr-un noroc nu s-au înregistrat şi accidente grave. Cauza — după unii specialişti ai fabricii — ar fi fost necunoaşterea exactă a structurii rocilor şi folosirea unei cantităţi mai mari de exploziv decit cea necesară. Altfel spus, nerespectarea normelor de tehnica securităţii muncii. Pentru care, după cum se ştie, nu există nici un fel de scuze. De aceea, şi în acest caz, se impune o anchetă minuţioasă din partea organelor de resort pentru stabilirea cauzelor şi a răspunderilor celor vinovaţi. Năravul din fire... Acum cîteva luni, conducătorul auto Filipache Neatu, din Ostroveni (Dolj), a fost găsit la volan în stare de ebrietate. I s-a suspendat permisul de conducere pe 30 de zile. La reprimirea acestuia, F.N. a declarat solemn că nu va mai cădea niciodată într-o astfel de greșeală. Un control recent a demonstrat însă cu totul altceva. I s-a ridicat din nou permisul de conducere. De data aceasta — definitiv și irevocabil. In consecinţă, după ce va suporta rigorile recidivei, va trebui să-şi aleagă altă meserie. Năravul din fire nu putea rămîne fără lecuire ! Microbul... neglijenţei într-una din zilele trecute, toate autosalvările din serviciul de urgenţă din Tîrgu-Jiu au fost nevoite să facă, în mai puţin de 10 minute, un adevărat tur de forţă pentru a transporta, de la liceul pedagogic la spital, 78 de elevi , toţi intoxicaţi de la micul dejun. Datorită intervenţiei prompte a medicilor, elevii sunt acum in afară de orice pericol. Organele de specialitate nu au stabilit încă datorită cărui aliment s-a produs intoxicaţia. In schimb, s-au constatat o seamă de neglijenţe grave. In dimineaţa respectivă, in afară de elevul de serviciu, nimeni n-a asistat la scoaterea alimentelor din magazie, nimeni nu a controlat calitatea lor. Deşi şcoala are administrator, pedagog, soră medicală, bucătar şef, responsabil de cantină ş.a.m.d. După cum se vede, toţi erau insă „contaminaţi“ de microbul atît de periculos al neglijenţei. Pe cind deci sancţiunile menite să-i decontamineze 7 Rubrică redactată de : Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenților „Scînteii" In ansamblul măsurilor luate în ultimii ani pentru perfecţionarea continuă a activităţii consiliilor populare, pentru a face mai cuprinzătoare şi mai eficientă munca lor, pentru realizarea dezideratului general al activităţii acestora — stabilirea unor legături cit mai strinse cu masele — un loc de prim-rang este rezervat comisiilor permanente. In acest scop, Legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare investeşte aceste comisii cu atribuţii dintre cele mai importante. „Comisiile — se precizează în lege — studiază problemele de interes local, pe baza hotăririlor consiliului popular, la cererea comitetului executiv sau din proprie iniţiativă şi prezintă consiliului popular sau comitetului executiv propunerile lor ; controlează activitatea organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, a organizaţiilor economice, întreprinderilor şi instituţiilor subordonate consiliului popular sau comitetului executiv ; prezintă consiliului popular, din proprie iniţiativă, proiecte de hotăriri ; avizează proiectele de hotărîri elaborate de comitetul executiv şi care urmează a fi supuse spre aprobare consiliului popular...“ etc. Ele sunt definite deci de lege ca organisme de lucru, de analiză şi control asupra celor mai importante probleme ale vieţii de stat şi sociale. Este un fapt demonstrat de realitate că aceste comisii desfăşoară o amplă activitate care implică un mare volum de muncă, cu efecte dintre cele mai pozitive asupra tuturor domeniilor de activitate ale consiliilor populare. In răstimpul care a trecut din actuala legislatură, s-a dovedit în mod concludent că această formă de conducere democratică a vieţii sociale exercită o influenţă pozitivă asupra întregului sistem de lucru al organelor locale ale puterii de stat cu masele de cetăţeni, face posibilă o cunoaştere mai bună a problemelor şi realităţilor locale. Dacă ne referim numai la faptul că activitatea comisiilor antrenează zeci de mii de deputaţi de la oraşe şi sate, practic aproape toţi deputaţii ţării, atrage în circuitul ei alte sute de mii de cetăţeni, care participă astfel la analizarea şi soluţionarea celor mai diverse probleme ale economiei şi administraţiei locale, ajungem la concluzia că aceste organisme realizează, în modul cel mai concret cu putinţă, dezideratul fundamental al conducerii colective, nu numai in sesiuni, ci permanent, zi de zi. Aşa cum rezultă din aprecierile exprimate de diferite foruri, la toate nivelele, ca şi de către cetăţeni, comisiile au adus şi aduc o contribuţie substanţială la analizarea şi soluţionarea unei arii largi de probleme, de la cele :edilitar-gospodăreşti, aprovizionare şi transport, perfecionare a serviciilor publice, de cultură şi învăţămînt, pînă la cele de arhitectură şi sistematizare. Sistemul lor de lucru, care se bazează pe participarea organizată a unui număr mare de specialişti, a altor categorii de cetăţeni, la cercetarea problemelor, la rezolvarea lor, asigură un înalt grad de competenţă şi eficienţă actului conducerii, activităţii în ansamblu a consiliilor populare. In actuala legislatură, comisiile permanente ale Consiliului popular municipal Roman, de exemplu, au efectuat 96 de studii, au întreprins peste 50 de controale in diferite unităţi şi sectoare subordonate şi au înaintat comitetului executiv circa 60 de propuneri. Ce relevă această statistică ? înainte de toate, faptul că multe dintre comisiile permanente ale acestui consiliu s-au manifestat din plin ca instrumente active de lucru, că deputaţii — şi, alături de ei, mii de cetăţeni — au participat concret şi efectiv la exercitarea actului conducerii, ceea ce a avut drept rezultat elaborarea unor hotăriri şi decizii fundamentate pe o bună cunoaştere a realităţii. Această activitate laborioasă îşi are originea, în primul rînd, în modul cum realizează consiliul popular legătura cu comisiile, cum le antrenează în rezolvarea tuturor problemelor care-i stau în atenţie. Aici s-a încetăţenit practica — de altfel, prevăzută de lege — ca, in raport de specificul problemei analizate, comitetul executiv să invite lunar la şedinţele sale reprezentanţi ai conducerii comisiilor, iar membrii comitetului executiv să participe, la rindul lor, cu regularitate, la toate şedinţele de lucru ale acestor organisme. Există — şi în alte judeţe, municipii, oraşe şi comune — comisii permanente care şi-au înscris, în planurile lor de muncă, obiective de un real interes cetăţenesc şi pentru înfăptuirea cărora au acţionat pînă la capăt. Constatăm, ca un fapt îmbucurător, că multe comisii se orientează tot mai decis spre abordarea unor probleme majore, de real interes, cu implicaţii directe şi imediate asupra perfecţionării activităţii administraţiei locale. Spaţiul nu ne permite să înfăţişăm pe larg aria de preocupări a acestora, dar vom cita, totuşi, cîteva exemple : cinci comisii permanente din judeţul Bihor şi-au unit forţele spre a elabora un studiu şi un plan de măsuri pentru dezvoltarea prestaţiilor de servicii către populaţie pe perioada 1971—1975 , comisia de specialitate a Consiliului popular municipal Ploieşti a analizat posibilităţile existente pentru o mai bună corelare a capacităţii transportului în comun cu programul de muncă al uzinelor şi a propus măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii în acest domeniu ; aşezarea echilibrată a reţelei comerciale pe teritoriu a făcut obiectul unor propuneri şi măsuri pe care le-a iniţiat comisia permanentă comerţ-aprovizionare a Consiliului popular judeţean Braşov etc. Exemple asemănătoare — şi poate altele mai edificatoare — s-ar mai putea da, desigur. Cu toate acestea, activita■ tea, multor comisii permanente — de la judeţe, dar mai ales de la municipii, oraşe şi comune — continuă să fie ineficientă, să nu se ridice la nivelul la care au fost concepute rolul şi funcţiile lor. Ce cauze determină apariţia unor asemenea situaţii ? Deşi, în general, comisiile permanente au în frunte deputaţi destoinici, harnici — mulţi dintre ei cu pregătire de specialitate — se constată existenţa unui fenomen care nu poate să nu aibă urmări asupra eficienţei , nu în toate cazurile se asigură, încă de la constituire, conducerea acestor organisme de către cadrele cele mai competente. Există cazuri cînd în fruntea unor comisii — specializate într-un domeniu sau altul — sunt oameni care n-au nici o tangenţă cu sectoarele respective şi care, în final, nu pot orienta activitatea spre probleme esenţiale. Unele comisii de strictă specialitate, ca cea de plan-finanţe a Consiliului popular al judeţului Botoşani şi altele, au in conducere deputaţi destoinici, entuziaşti, dar ale căror cunoştinţe de specialitate n-au nici o legătură cu profilul comisiilor a căror activitate o coordonează. Uneori se produce şi un alt gen de anomalii : activitatea unor comisii permanente este condusă de deputaţi care sunt salariaţi în aparatul comitetelor executive. Asemenea situaţii există, spre exemplu, la unele comisii permanente din comunele Vîrful Cîmpului, Mihail Eminescu, Broscăuţi, George Enescu (tot din judeţul Botoşani). Acceptarea in continuare a acestei situaţii aduce, fără discuţie, prejudicii serioase activităţii comisiilor respective, anchilozează activitatea lor. In asemenea cazuri, după opinia noastră, este absolut necesar să se revadă modul cum au fost constituite comisiile şi să se treacă — acolo unde este cazul — la reaşezarea componenţei şi conducerii lor într-o structură care să le asigure o eficienţă deplină. Pe aceeaşi linie se înscrie şi un alt fenomen care influenţează negativ activitatea comisiilor — anume, încredinţarea mandatului de a conduce unele comisii permanente chiar celor care conduc sau coordonează direct sectoarele şi instituţiile din sfera activităţii de control a respectivei comisii. .Asemenea cazuri există în judeţele Cluj, Braşov, Suceava, dar situaţia e valabilă şi pentru altele. Or, este absolut anormal , ţinînd seama de funcţiile pe care le au aceste organisme, care trebuie să controleze şi activitatea administraţiei şi instituţiilor subordonate consiliului popular , ca în fruntea comisiilor să se afle tocmai cei care, de fapt, ar trebui controlaţi. Practic, se constată că cei aflaţi în fruntea comisiilor, ca să nu li se reproşeze că nu-şi îndeplinesc mandatul, orientează activitatea mai mult spre probleme mărunte, neesenţiale, ceea ce face ca acţiunile iniţiate să aibă un caracter pur formal. Comisiile permanente îşi desfăşoară activitatea, după cum bine se ştie, pe bazia unor planuri de muncă trimestriale sau semestriale. N-am fi adus în discuţie această cerinţă binecunoscută dacă n-am fi constatat că formalismul manifestat în preocupările multor comisii permanente derivă din modul cum se face planificarea muncii. Comitetele executive ale consiliilor populare au obligaţia — stabilită prin lege — de a informa comisiile permanente asupra sarcinilor principale, pentru a le ajuta să-şi orienteze activitatea spre obiective de stringentă actualitate, aflate în atenţia consiliilor populare. Ce se constată, însă, în realitate ? In unele locuri, sistemul de a lucra cu comisiile — de la planificarea muncii şi pînă la finalizarea obiectivelor analizate — este „transferat“ de la comitetul executiv la direcţiile şi funcţionarii consiliului popular. Ca urmare, pe lingă faptul că astfel este eludată legea — comisiile permanente nu sînt subordonate decît consiliului popular — se stabilesc raporturi de lucru anormale, cu capul în jos, întrucît cei ce trebuie să fie controlaţi ajung în postura de „îndrumători“. Rezultatul ? Unele comisii permanente renunţă pînă şi la minima obligaţie de a-şi întocmi planuri de muncă — situaţie semnalată la Consiliul popular al municipiului Ploieşti, la Consiliul popular judeţean Braşov ; altele, trec în plan obiective generale, care nu-şi propun să soluţioneze nici o problemă ; cele mai multe sunt „îndrumate“ spre tot felul de studii , fie pentru probleme ce nu sunt de competenţa lor, fie pentru care nu există posibilităţi concrete de rezolvare, şi atunci munca şi eforturile iau drumul hîrtiilor păstrate la dosar. E evident că, în aceste condiţii, apar fenomene de formalism şi birocratism în îndeplinirea sarcinilor. In ultimii ani, după cum se ştie, activitatea consiliilor populare a făcut obiectul unui număr de legi şi acte normative menite să lărgească competenţa şi autonomia acestora in exercitarea atribuţiilor, să le asigure o mai mare mobilitate şi supleţe în conducerea economiei şi administraţiei locale. Pe această linie se înscriu numeroase reglementări de ordin general, decrete ale Consiliului de Stat și hotărîri ale guvernului, propriile decizii. Ar fi firesc ca, in activitatea curentă a comisiilor permanente, controlul asupra felului cum se indeplinesc asemenea acte normative să ocupe o pondere tot mai însemnată. Constatări ale organelor competente arată că acţiunile de control reprezintă un procent considerabil de mic în raport cu celelalte activităţi iniţiate de comisiile permanente. Or, accentul preocupărilor acestor comisii, ca organisme care participă la exercitarea conducerii colective, ar trebui să cadă în prezent mai mult ca oricind pe intensificarea controlului, întrucît acesta confruntă direcţiile şi instituţiile consiliilor populare cu propriile hotărîri, cu reglementările generale şi astfel, asigură înscrierea în permanenţă a activităţii acestora in spiritul şi litera legii. Considerăm că se impune ca, în fiecare judeţ, comitetele executive ale consiliilor populare să revadă atent modul cum lucrează comisiile permanente, să ia măsuri concrete pentru a se asigura o funcţionare a lor în conformitate cu prevederile legii. Pretutindeni eforturile lor trebuie îndreptate pe făgaşul pentru care au fost create, atît prin orientarea lor asupra unor probleme care preocupă în cel mai înalt grad economia şi viaţa locală de stat, cit şi prin valorificarea concluziilor care se desprind din analizele şi controalele întreprinse. Constantin PRIESCU COMISIILE PERMANENTE puţin folosite în munca de control şi decizie a consiliilor populare Institutul de cercetări şi proiectări navale din Galați Noiembrie, 1970. O dispoziţie telefonică îl pune in alertă pe doctorul Stelian Ivodeanu, directorul spitalului din Novaci, judeţul Gorj. — Veniţi urgent la Tg Jiu. Şi nu uitaţi : luaţi şi ştampila. La citeva ore după aceea, dialog în biroul doctorului Nicolae Popi, directorul Direcţiei sanitare judeţene . — Uite ce : îl iei la spital pe Emil Bălăşoiu. Pe postul de economist contabil. — Dar n-am un asemenea... — Nu-i nimic, nu-i nimic... Faci acum o hîrtie către noi prin care soliciţi înfiinţarea postului. Aşa... Şi tot acum întocmeşti adresa către Consiliul popular orăşenesc Novaci prin care ceri transferul lui Bălăşoiu. In numai 2 (două) zile se înfiinţează postul de economist-contabil (refuzat cu citva timp în urmă !). In a treia zi, Consiliul popular orăşenesc Novaci comunică şi el că E. B. „se revocă şi se transferă la spitalul din localitate“. La numai două zile după ce actele de transfer au fost „aranjate“, la Novaci are loc plenara comitetului orăşenesc de partid. Aici, revocatul — pînă atunci secretarul consiliului popular orăşenesc — este exclus din comitetul orăşenesc de partid, iar primarul, Ion Şerban, schimbat „pentru metode greşite în munca cu oamenii şi stil de muncă defectuos“. Lucrurile încep să se limpezească. Am mai întîlnit asemenea situaţii : „destituiţi“ cu... transferul in buzunar. Cu o mină se închide, ferm, poarta mare a abuzului. Cu cealaltă se deschide blajin, poarta cea mică... S-ar putea ridica întrebarea , dar bine, E. B. tot trebuie să muncească undeva. Să-l laşi pe om în voia soartei ? ! Fireşte, în orînduirea noastră constituţia asigură tuturor dreptul la muncă. Dar de aici şi pînă la a înfiinţa un post special pentru... destituit şi a-l pune în discuţie numai după ce şi-a asigurat omul un loc bine retribuit pentru transfer, ni se pare că distanţa e prea mare ! Să stăruim însă asupra motivelor pentru care E. B. a fost — nici nu ştim cum să zicem — destituit? transferat prin „aranjament“ ? revocat ? Dezbaterile din plenara Comitetului orăşenesc de partid Novaci, în cadrul căreia s-a hotărît mai întîi excluderea din comitet, apoi să se recomande organizaţiei de bază excluderea din rîndul membrilor de partid a fostului secretar al consiliului popular, s-au oprit pe larg asupra numeroaselor sale abateri. Sub ochii fostului primar, Ion Şerban, Bălăşoiu „învîrtea“ de ani de zile totul pe degete la Novaci, transformînd funcţia şi Îndatoririle obşteşti ce decurg din ea într-un mijloc de căpătuială. Vom mai reveni asupra acestei „filozofii“ potrivit căreia funcţia este concepută uneori prin optica degradantă a mercantilismului. Profesată de la nivelul unei responsabilităţi încredinţată de societate, această practică e cu atît mai gravă, are un grad de periculozitate socială cu atît mai mare. Am discutat cu mulţi cetăţeni din Novaci. Imensa lor majoritate au conturat cu exactitate profilul moral al fostului secretar de consiliu : avid după chiverniseală, hrăpăreţ, mereu în căutarea unei surse de ciştig dubios. Dar să ne oprim la cîteva fapte, aşa cum au fost ele înfăţişate comuniştilor din Novaci . E. B. se înfrupta din pădurea comunei, confundînd-o cu propria lui ogradă ; lua ţuică de la diverşi cetăţeni fără să plătească ; la un moment dat a intrat in combinaţie cu un particular din Bucureşti, care a devenit peste noapte furnizorul „autorizat“ a... 6 000 fire de trandafiri ! Particularul cu pricina a fost şi „ajutat“ să se eschiveze de la impozitul pe circulaţia mărfurilor. Aşadar, tirguieli la mica înţelegere ! Prin eludarea legii, in aşa fel ca „tot omul să prospere“. Iată pentru cine se înfiinţează un post nou în schema spitalului din Novaci : iată „obiectul“ alertei despre care am amintit la începutul acestor rinduri. Sunt împrejurări cînd un om sau altul nu se dovedeşte la înălţimea funcţiei de conducere ce i s-a încredinţat cînd faptele lui conduc la retragerea mandatului cu care a fost învestit de obşte. Este o coordonată esenţială a vieţii noastre democratice controlul maselor asupra celor puşi să conducă treburile dintr-o instituţie sau alta. La Novaci, abuzurile, ilegalităţile n-au fost tolerate. Dar pentru ca această putere a normelor noastre democratice să se simtă, efectele ei să fie cele aşteptate, era de presupus că vinovaţii nu vor fi lăsaţi să se pripăşească în grabă la locuri călduţe, incit nici să nu-şi mai aducă aminte că au fost, de fapt, destituiţi. Actul revocării, atunci cînd faptele încriminatului îl reclamă, reprezintă — trebuie să reprezinte ! — nu numai o simplă schimbare de pe un post pe altul, dar şi o sancţiune publică. Să nu ne oprim insă aici. Gheorghe Certea — ne-au relatat mulţi dintre cei cu care am stat de vorbă — avea dreptul să-şi ducă oile la păşune pe unde-i poftea inima. Lucru „explicabil" : la stîna lui îşi creştea Bălăşoiu porcii, fără să-i plătească nici un bănuţ. „Devenise un obicei ca munţii din împrejurimi să fie închiriaţi de Bălăşoiu potrivit acestor apucături care au lovit mult în prestigiul consiliului popular, nn climatul de cinste şi corectitudine care trebuia să caracterizeze activitatea acestuia“. (Serghie Leuştean, actualul primar al Novacilor). — E adevărat — spune acum fostul secretar de consiliu. Am favorizat pe unii cetăţeni. Dar rog să se ţină seama : numărul celor părtiniţi a fost mic ! Chiar şi aceste „argumente“ contribuie la radiografierea profilului moral al omului şi la reliefarea substratului real al apucăturilor lui. In activitatea publică sau privată, in forul public sau acasă, fie că faci ceva pentru tine sau pentru interesul larg al tuturor, linia de conduită a acţiunilor, criteriul fundamental prin prisma căruia sunt judecate, trebuie să fie CORECTITUDINEA. Nesocotirea acestei norme morale, mai ales atunci când deţii o responsabilitate obştească, aduce grave prejudicii conceptului de dreptate în general, societăţii, oamenilor ce alcătuiesc colectivitatea. „Am favorizat pe unii cetăţeni“ — recunoaşte fără jenă fostul secretar al Consiliului popular orăşenesc din Novaci. In primul lună trebuie subliniat că avantajele pe care le crea pentru aceşti „aleşi“ — drept răsplată a „serviciilor" aduse lui, evident — erau din avuţia obştii. Asemenea fapte nu pot trece neobservate : mai devreme sau mai tirziu ele sint sancţionate prin oprobriul public. Cind acorda favorurile sale unor cetăţeni care-i „serveau“ — „creditîndu-i“ cu bani, „împrumutindu-i“ zeci şi zeci de litri de ţuică, crescîndu-i pe veresie porcii la stînă, acceptînd să devină martori, de fapt complici, la procurarea dubioasă a lemnelor etc. — E. B. instaura criterii de „recompensă" reprobabile, incompatibile cu normele vieţii noastre sociale, aducea serioase daune morale prestigiului instituţiei publice în cadrul căreia deţinea un important post de decizie. Cu preţ punea fostul secretar al consiliului pe toate acestea putem desprinde şi din alt fapt. In registrele agricole, date lui pe mină, s-au găsit modificări la 27 de cetăţeni — „modificări“ ce urmăreau micşorarea suprafeţelor agricole, a efectivelor de animale deţinute, fără să se specifice pe ce temei legal s-au operat. — Eraţi omul care, prin funcţie, aveaţi datoria să respectaţi şi să vegheaţi la respectarea legii. De ce aţi recurs la asemenea metode ? Cu ce scop ? — Cred că e o greşeală... Desigur, am operat în fugă ! Şi, probabil, am uitat să trec şi menţiunile respective... Să admitem că aşa stau lucrurile, deşi e absurd să se „greşească“ în... 27 de rinduri ! Să admitem însă şi să ne oprim asupra altui fapt: cînd şi-a întocmit formele de transfer, E. B. a adăugat (actele purtau deja semnăturile de rigoare !) menţiunea că i se mai cuvin 12 zile de concediu !... Tot „graba“ e de vină şi în cazul acestui fals ? Aşadar, iată omul căruia i se dăduse nu o responsabilitate oarecare, ci o funcţie importantă in mecanismul treburilor noastre obşteştii. Nu ştim cit de mari sunt daunele materiale cauzate de „activitatea“ fostului secretar al consiliului popular orășenesc Novaci. Noi stăruim mai ales asupra prejudiciilor morale care, de regulă nu se contabilizează în registre. Favorurile, falsurile, chilipirul , vestigii anacronice ale unor moravuri de tristă faimă fanariotă — uzurpau nu numai încrederea celor ce-l numiseră in funcţie, dar mai ales a cetăţenilor localităţii Novaci, unde E. B. nu era un slujbaş oarecare, ci reprezenta autoritatea unui organ ales. Am avut prilejul să ascultăm punctul de vedere al lui E. B. în legătură cu învinuirile ce i s-au adus. Din „argumentele“ sale răzbătea nedumerirea (? !!) că „nici măcar atîta lucru nu i s-a cuvenit in funcţia pe care a deţinut-o“, că „trebuie să răspundă pentru orice fleac“ (?!). Avem de-a face aici cu concepţia nocivă, ce se mai face simţită pe ici-colo, potrivit căreia o funcţie — mai mare sau mai mică — naşte nu răspunderi, ci privilegii ! Or, este ştiut faptul că în societatea noastră funcţia publică înseamnă în primul rînd obligaţii, înseamnă un înalt simţ al răspunderii nu numai pentru sarcinile asumate, dar şi pentru ţinuta morală in absolut toate împrejurările. Am participat la şedinţa biroului Comitetului judeţean de partid Gorj, care a luat în discuţie apelul lui E. B. împotriva excluderii sale din partid. Faptele reprobabile pentru un om cu funcţia pe care a avut-o fostul secretar al consiliului popular orăşenesc din Novaci au fost exigent judecate in lumina consecinţelor sociale şi morale pe care, de regulă, le au asemenea abateri. Timp de cîteva ore numeroşi tovarăşi s-au ocupat cu răbdare de „argumentele" lui E. B., manifestîndu-şi deschis, principial, răspicat, dezaprobarea faţa de mentalitatea potrivit căreia funcţia ar fi o sursă de căpătuială. Dezbaterile din birou au constituit o lecţie aspră şi dreaptă, un avertisment sever. La această şedinţă, in atmosfera de intoleranţă faţă de abateri, un singur om prezent părea simplu spectator. Cine ? Fostul primar de la Novaci, Ion Şerban ! Cuvintul său s-a făcut auzit abia atunci cind i s-a cerut să-şi precizeze atitudinea faţă de abuzurile lui E. B., abuzuri săvirşite în timpul cit era primar la Novaci nimeni altul decit... Ion Şerban. Pentru că este greu de acceptat, fie numai şi ideea că Ion Şerban n-a avut cunoştinţă de felul cum lucra secretarul consiliului. Iar dacă n-a ştiut cum acesta „închiriază“ munţii, cum favorizează pe unii ciobani, cum săvîrşeşte falsuri in instituţia pe care o conducea, etc., apoi ignoranţa aceasta ni se pare a fi şi mai gravă ! Biroul comitetului judeţean de partid a considerat atitudinea lui Ion Şerban faţă de faptele lui E. B. ca o poziţie, in fond, de complicitate şi a rămas să decidă asupra măsurilor pe care le reclamă o asemenea poziţie. Fostul primar a căutat, în cuvintul său, să minimalizeze însemnătatea abuzurilor săvirşite la Novaci, să-i acopere pe adevăraţii vinovaţi. Intr-un fel sau altul, Ion Şerban s-a alăturat de fapt vorbelor rostite de E. B. : „Recunosc că dacă mi se verifică cinstea cu cintarul de farmacie, sunt vinovat !“... Intrebăm si noi : cu ce fel de cîntar ar voi cei vinovaţi să li se măsoare faptele ? Cu unul care face rahat la acest element esenţial al conştiinţei noastre de membri ai colectivităţii socialiste care este cinstea ? Ille TÄNÄSACHE Mihal DUMITRESCU RECOMPENSA NECINSTEI? „VALOAREA EDUCATIVĂ“A DEMITERII SECRETARULUI PRIMĂRIEI DIN NOVACI anchetă socială SINTEIA — simbäta 12 iunie 1971 1 .......... IV 21,00 Film serial : „Incoruptibilii". Episodul „Ascunzătoarea gangsterilor". 21.50 Indirect : Cursa automobilistică de 24 de ore de la Le Mans. Crainic comentator : Andrei Bacalu. 22.05 Portativ internaţional. Spectacol de varietăţi cu vedete ale muzicii uşoare : Dyan Cannon, Lulu (cîştigătoarea premiului Euroviziunii), Ann Worley, Milva, Eydie Gorme, Anthony Newley, Steve Lawrence, Lola Fotana, Andy Williams. 22.50 Muzică de petrecere şi romanţe. 23.10 Telejurnalul de noapte • Sport. ..................................... 15.50 Deschiderea emisiunii. Tenta de cîmp : România — Iugoslavia. I 17,30 Emisiune în limba germană. I 13,00 Bună seara, fetei Bună sea-I ra, băieţi ! I 19,20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. I 19,30 Telejurnalul de seară • Sport. I 20,10 Tele-enciclopedia • Clavecini • Aborigeni (II) • Yukon. • Cei trei care au speriat Vestul : DACIA — 8,45—20 în continuare. • Preţul puterii: UNIREA — 15,30; 18; 20;15, la grădină — 20,15. • Serata : LIRA — 15,30; 18, la grădină — 20,15. • Haiducii lui Şaptecal: Zestrea domniţei Ralu : MUNCA — 15, 19. • Mihai Viteazul: COSMOS — 15, 19. • Cazul C.L. : FLACĂRA — 15,30; 18; 20,15, cinema \ © Hello, Dolly (ambele serii — pe ecran panoramic) : PATRIA — \ 9,30; 13; 16,30; 20. / • 100 de dolari pentru serii : \ SCALA — 9,30; 12,30; 15,30; 18,30; / 21,30, FESTIVAL — 7,45; 10,30; \ 13,15; 18; 18,45; 21,30, la grădină — 1 20,15, STADIONUL DINAMO — 20,15. i ©și caii se împușcă, nu-i așa ? : ) CAPITOL — 9,15; 11,45, FERO- VIAR — 9; 11,45; 15, 18; 20,30, MO-1DERN — 9; 11,45; 14,30; 17,15; 20, la 4 grădină — 20,30. T • Regele Lear : CAPITOL — 14,15; 17, 20. * © Apa ca un bivol negru : CEN- TRAL — 9,15; 11,30; 13,45; 16,15; | 18,15; 20,30. i © Bătălia de pe Neretva : GRIVIȚA — 9; 12,30; 16; 19,30, AURORA — 9; 12,30; 16; 19,30, la grădină — / 20, FLAMURA — 9; 12,30; 16; 19,30. 1 © Facerea lumii : BUCEGI — I 15,30; 18; 20,30, la grădină — 20,30, FLOREASCA — 15,30; 18,15; 20,30. y © Vulpile și șoriceii : TIMPURI NOI — 9—20,15 în continuare. } © Printre colinele verzi : VIITO-4 RUL — 15,45; 18; 20,15. } ©O floare și doi grădinari : LU-4 CEAFARUL — 9; 12,30; 16; 19,30, 1 EXCELSIOR — 9; 12,30; 16; 19,30, 4 MIORIȚA — 9; 12,30; 16; 19,30, 1 TOMIS — 9; 12,30; 16, la grădină 1 — 20, GRĂDINA DOINA — 20. / © Dă-i Înainte, cowboy : MELO- DIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; / 20,45, BUCUREȘTI — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21, GLORIA — 9; / 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, FAVORIT — 9,15; 11,30; 15,45; 16; / 18,15; 20,30, GRADINA CAPITOL I — 20,15, ARENELE ROMANE — 20. / © Conflict conjugal — 9, Obsesia — 10,30; 12,30; 14,30, Cleo de la i 5 la 7 — 16,30; 18,45. Străinii din tren — 21 : CINEMATECA (sala i Union). y © Z . MOȘILOR — 15,30; 18; 20,30. 4 © Elefantul Slowly : VICTORIA y — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. 4 © Butch Cassidy și Sundance Kid: 1 LUMINA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 4 20,45. PROGRESUL — 15,30; 18; 1 20,15. 4 © Clanul sicilienilor : ÎNFRAȚIJ REA ÎNTRE POPOARE — 15,30; 1 17,45; 20. 4 © Domiciliul conjugal : BUZEȘTI — 15,30; 18, la grădină — 20,30, I ARTA — 15,30; 18, la grădină — 20,15. 1 teatre • Filarmonica de stat „George Enescu" (la Ateneul Român) : Concert simfonic. Dirijor : Mircea Cristescu . Solişti: Martha Kessler, Valentin Teodorian, Gheorghe Crăsnaru — 20. • Théâtre de la Cité — Franţa (in sala Teatrului Giuleşti) : Tartuffe — 20. • Opera Română (la Sala Palatului) : Carmen — 19,30. • Teatrul de operetă: My fair lady — 19,30. • Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" (sala Comedia) : Camera de alături — 20; (sala Studio) : Travesti — 20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (sala din bd. Schitu Măgureanu) : Play Strindberg — 20; (sala din str. Alex. Sahia) : Povestiri din pădurea vieneza — 20. • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala Studio) : Cînd Luna e albastră — 20. • Teatrul Giulești (la Teatrul de vară „Herăstrău"): Comedie cu olteni — 20. • Teatrul evreiesc de stat: Pe placul tuturor — 19,30. • Teatrul „Ţăndărică" (sala din str. Academiei) : De ce a furat zmeul mingea ? — 17. • Teatrul de revistă și comedie „Ion Vasilescu" : Floare de cactus — 19,30; (la Arenele Romane) : Revista la volan — 20; (la Teatrul de vară „23 August") : Mini-jazeu maxi haz — 20. • Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (sala Savoy) : Bimbirică — 19,30; (la grădina „Boema") : La grădina „Cărăbuș* — 20. • Ansamblul artistic „Rapsodia Română" : La Izvoare de frumusețe — 18,30. • Circul „Globus" : Arena primăverii — 19,30.