Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)
1971-10-14 / nr. 8937
ACORDUL GLOBAL să fie aplicat neabătut, rezultatele să fie larg popularizate în rîndul ţărănimii cooperatiste! In cadrul măsurilor luate de conducerea partidului cu privire la îmbunătăţirea organizării producţiei şi a muncii in cooperativele agricole un loc important ocupă introducerea unui nou sistem de retribuire : acordul global. In acest scop, încă de la începutul anului au fost organizate formaţiuni de lucru specializate, permanente şi omogene, formate din cooperatori şi mecanizatori care răspund de întreaga activitate, de la începutul lucrărilor şi pînă la strîngerea şi depozitarea recoltei, iar nivelul retribuirii fiecărui cooperator se stabileşte în raport direct cu rezultatele dobîndite in producţie. Acordul global ca formă de retribuire sporeşte interesul şi răspunderea oamenilor pentru executarea la timp şi la un nivel calitativ superior a tuturor lucrărilor în vederea obţinerii unor producţii cit mai mari. In cuvîntarea" ţinută la consfătuirea cu cadrele din agricultura judeţului Ialomiţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, referindu-se la posibilităţile pe care le oferă acordul global, arăta : „Trebuie să aplicăm consecvent acest sistem pentru că el va face ca veniturile fiecărui cooperator, ale fiecărui lucrător în agricultură să fie şi mai mult legate de creşterea efectivă a producţiei. In felul acesta, vom crea condiţii pentru creşterea producţiei şi ridicarea, pe această bază, a veniturilor cooperatorilor, inclusiv a celor din condudere — preşedintele, inginerii şi alte cadre — deoarece şi ciştigurile acestora trebuie să fie in raport cu producţia medie realizată in cooperativă. Considerăm că prin introducerea acordului global, prin noul sistem de organizare a muncii in cooperativă se vor crea premise pentru desfăşurarea în mai bune condiţii a lucrărilor agricole“. Intr-adevăr, modul cum s-au desfăşurat însămînţările de primăvară, ritmul rapid şi calitatea ridicată a lucrărilor de întreţinere a culturilor, producţiile bune care se obţin la culturile prăşitoare în numeroase cooperative agricole demonstrează că aplicarea acordului global ca formă de retribuire a muncii i-a stimulat pe cooperatori să facă totul ca de pe terenurile lucrate de ei să se obţină producţii cit mai mari. In cele mai multe cooperative agricole ale judeţului Ialomiţa, din planul de producţie pe 1971 s-au defalcat sarcinile de plan pe formaţiuni de luau. S-au avut în vedere fertilitatea naturală a solului, cantităţile de îngrăşăminte folosite, soiurile şi hibrizii cultivaţi. Pe baza calculaţiilor de plan care au fost supuse discuţiilor şi aprobate de adunările generale, în funcţie de valoarea unei norme convenţionale, s-a stabilit mărimea tarifelor pe unitate de produs la cultura plantelor de cimp şi in zootehnie, în legumicultură, cele mai multe cooperative agricole au calculat, în cadrul acordului global, tarife la 1 000 lei producţie obţinută. Un element deosebit de important il constituie aplicarea acordului global cu plata în bani. Aceasta dă dreptul cooperatorilor care au îndeplinit sarcinile stabilite de adunarea generală privind volumul lucrărilor şi termenele de executare să cumpere anumite cantităţi de produse. Cooperativele agricole cerealiere, care şi-au încheiat integral obligaţiile faţă de stat şi au reţinut necesarul propriu, pot vinde suplimentar, din disponibilul rezultat, anumite cantităţi de cereale pentru fiecare cooperator care lucrează. De asemenea, cooperatorii care lucrează direct în fermele şi brigăzile cerealiere pot să mai cumpere suplimentar 20—30 la sută din cantitatea obţinută peste plan. Din producţia de cereale obţinută peste plan se atribuie mecanizatorilor cantităţile stabilite pe baza reglementărilor existente şi se pot vinde suplimentar anumite cantităţi cooperatorilor care lucrează în zootehnie şi în alte sectoare fără a depăşi pe întreaga cooperativă 60 la sută din totalul producţiei de cereale obţinute peste plan. La cooperativa agricolă „Gheorghe Lazăr“, s-a stabilit de la Început ca pentru o tonă de porumb obţinută fiecare cooperator, din formaţiunile de lucru, să primească 230 lei. Intrucit s-a obţinut o producţie de 4 200 kg porumb boabe la hectar, pentru lucrările de întreţinere şi recoltare efectuate se acordă 966 lei la hectar. Sunt evidente rezultatele aplicării acordului global în legumicultura. Datorită faptului că în acest sector recoltatul se face mai repede, formaţiile de lucru, fiecare cooperator în parte cunosc veniturile realizate în urma valorificării producţiei. Tov. Traian Andea, preşedintele cooperativei agricole din Macea, judeţul Arad, ne-a relatat modul cum s-a organizat aplicarea acordului global în legumicultură şi rezultatele la care s-a ajuns. Pentru anul 1971 s-a prevăzut ca întreaga producţie de legume să fie lucrată în acord global la 1 000 lei producţie obţinută. Toată suprafaţa a fost repartizată, incă de la prelucrarea proiectului de plan, la cele 6 echipe din cadrul fermei. Totodată s-a asigurat şi baza tehnicomaterială. Cele 80 ha de roşii timpurii şi cele 20 ha roşii de toamnă au fost defalcate pe formaţii de lucru constituite pe familii. La stabilirea tarifului la 1 000 de lei producţie s-a avut în vedere că unii au lucrat de la producerea răsadului şi pînă la recoltare, iar alţii numai de la plantarea in cimp a răsadului. Cei care au produs şi răsadul au fost retribuiţi cu 500 lei la mia de lei pro- Ion HERŢEG (Continuare in pag. a III-a) EDUCATORUL SIŞUBLERUL Povesteşte directorul general al Uzinelor „1 Mai“ din Ploieşti : „Mergind intr-o zi in atelierul grupului nostru şcolar profesional am văzut că la maşini lucrau mulţi ucenici, elevi ai şcolii profesionale din anii I şi II. Lucrau cu seriozitate, cu plăcere, transpirau străduindu-se să scoată dintr-o bucată de metal forma desăvirşită a unei piese, li captiva această ocupaţie, munceau cu convingere. In acest timp, insă, in spatele lor căscau ochii pe pereţi, se ţineau de şotii şi se plictiseau de moarte nişte vlăjgani spilcuiţi, in halate curate. M-am apropiat de unul dintre aceşti tineri şi l-am întrebat : — De ce nu treci şi tu la maşină, să-i mai ajuţi pe ăştia mici, să-i mai înveţi ? M-a privit mirat, parcă şi puţin ofensat, şi a ridicat din umere : — Eu ! Dar nici nu ştiu să lucrez la maşină ! Am aflat că sunt elevi din ultimul an al liceului nostru industrial. Aţi reţinut : industrial ! Şi mai mirat, am întrebat mai departe : — Şi ce ştii tu să faci ? A ridicat din umeri. M-am gindit atunci să-l întreb dacă ştie să măsoare cu şublerul — o operaţie ultraelementară. Mi-a răspuns candid că nici asta nu ştie să facă. A știut cindva, în anul intii, dar a uitat. — Și ce vrei să devii ? — Cred că am să fiu inginer — mi-a răspuns el cu un aer degajat și sigur. Intîmplarea mi-a dat mult de gindit. Pentru ce fel de industrie se pregătesc acești elevi ai unui liceu industrial ? Cit de serioși sînt educatorii pe care i-am pus să se ocupe de pregătirea acestor viitori lucrători in domeniul tehnic ?“ Îndreptăţite, judicioase, întrebările pe care şi le pune directorul uzinei ce — o precizare — patronează liceul industrial din Ploieşti ar merita, desigur, să-şi primească răspuns. Pînă atunci, pentru că nu este singurul caz, să ne gindim la menirea educatorului. Cine dacă nu educatorii poartă răspunderea pentru faptul că un absolvent de liceu industrial ajuns in producţie trebuie să ia in primire nu un post productiv, ci abecedarul meseriei ? Sunt cunoscute orientările şi măsurile practice în vederea întăririi legăturii dintre şcoală şi producţie, creşterii caracterului aplicativ al invăţămîntului, sporirii deprinderilor productive la elevi. Dar rămine un element esenţial : modul in care înşişi educatorii vor înţelege să aplice în viaţă, cu maximă responsabilitate, aceste orientări şi măsuri. De aceea poate că ar trebui să discutăm mai mult despre simţul datoriei. Care şi el se poate măsura, după rezultate, cu precizie. Chiar cu şublerul. Mihai CARANFIL PROLETARI TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 8937 Joi 14 octombrie 1971 6 PAGINI - 30 BANI Un nou complex de mecanizare a extracţiei cărbunelui La mina Lupeni, cea mai mare exploatare de cărbune cocsificabil din ţară, s-a experimentat cu rezultate bune un complex de mecanizare a întregului ciclu de operaţii dintr-unabataj frontal. Avantajele folo- sirii noului complex tehnic de mecanizare şi exploatare sunt ilustrate de sporirea cu aproxi- mativ 12 la sută a productivi- I tăţii muncii, extragerea a circa 2 000 tone de cărbune peste pre- vederi şi îmbunătăţirea substan- I ţialâ a condiţiilor de muncă. Un al doilea complex de mecani- \ zare urmează să fie pus în funcţiune într-un nou orizont. (Agerpres) . INTENSIFICAT! RITMUL LUCRĂRILOR AGRICOLE! • Judeţul Galaţi a terminat semănatul griului O Recolta pe cimp, iar hambarele — nepregătite In pagina a lll-a Semănatul griului la C.A.P. Rîmniceni, județul Vrancea Foto : N. Moldoveanu „Eu le-am spus la tribunal că treceam pe-acolo cu camionul, inopinant, şi mi-au zis să le iau porcii, şapte erau, aşa cam de 70—80 de kilograme bucata, şi i-am luat, că de unde să ştiu eu ce şi cum, şi i-am dus la trrg la vinzare, cu alde Cotulbea şi ai lui Neaga, şi-a venit miliţia... Ne-a luat pe toţi ciţi mai rămăsesem, că sintem opt şi ai lui Neaga, alde Dumitru, Ştefan şi Nicolae, au fugit şi i-a prins pe urmă. Am fost întrebat că de unde sunt porcii, dar eu de unde era să ştiu ? ! Cotulbea zicea că i-a cumpărat de la Gorj, da’ pe urmă, la miliţie, şi el şi ăilalţi au recunoscut că-i furaseră de la „ceapeul“ din satul Văcăreşti, comuna Drăgăneşti de Vede. Şi atunci căpitanul Toader, de la miliţie, ne-a dus pe toţi la locul faptei, pe unde am mers cu camionul şi cum au fost luaţi porcii, dar cind i-a întrebat pe cei de la „ceape“ dacă au porci lipsă, ei au zis că n-au. Au numărat de două ori şi n-a ieşit lipsă nici unul, ba din contra, a ieşit plus... Că l-am întrebat şi eu pe un paznic : „poţi tu să dai declaraţie că vi s-au furat porcii !“ şi el a zis : „nu ştiu, dom’le, am auzit că s-ar fi furat, dar nu ştiu, nu ne lipseşte.“ Le-am spus şi la recurs că „ceape“ n-are pretenţie la porci, ca parte civilă, da’ recursul tot l-au respins... După ce au ţinut-o aşa, că n-au porci lipsă, preşedintele a zis către contabil: „eu zic totuşi să ne ducem să vedem, că mi se pare că sunt porcii noştri“, şi tocmai nici nu m-a văzut nimeni...” Frazele de mai sus, reproduse textual, aparţin lui Ion Preda, fost şofer la întreprinderea de transportre dezvăluie mentalitatea infractorului care, descoperind că însuşi păgubaşul fusese necinstit, revendică, pe această bază, lipsa sa de culpabilitate. Fals şi ne- Fantome de vînzare la oborul de vite • POT EXISTA HOŢII FĂRĂ PĂGUBAŞI ? • „NU, DIN GRAJDURI NU NE-AU LUAT NIMIC, POATE, DIN... SURPLUSURI" • DOAR SCRIPTELE ERAU NEREALE; PAGUBELE, IN SCHIMB, FOARTE CONCRETE Dar iată Întâmplările In desfăşurarea lor, în septembrie anul trecut, organele miliţiei judeţene Teleorman descoperă, în tirgul de vite de la Drăgăneşti-Vlaşca, un grup de opt indivizi, încercînd să vindă porci, pe care pretindeau că i-au cumpărat de undeva, de pe lingă Tg. Jiu. Cercetările ulterioare au arătat insă ca grupul respectiv se ocupa cu furtul de porci din sectoarele zootehnice ale unor cooperative agricole de producţie din judeţ, animalele fiind apoi valorificate prin tirgurile de vite, sau vîndute direct unor particulari. Bilanţul acestor furturi, la sfîrşitul anchetei, a însumat un total de 27 de capete de porci şi un prejudiciu de cîteva zeci de mii de lei, repartizat pe 5 C.A.P.-uri păgubite ! Dar ceea ce a atras atenţia de la început organelor de urmărire penală a fost lipsa oricărei semnalări cu privire la furturi din partea păgubaşilor, in cazul de faţă cooperative agricole de producţie din comunele Călineşti, Vîrtoapele, Găleteni, Trivale-Moşteni, Drăgăneşti de Vede şi Alexandria. De ce ? Cum se explică această tăcere cind e vorba de avutul obştei ? Vom încerca să răspun Ion VLAICU (Continuare în pag. a IV-a) după o săptămină au făcut adresă la miliţie că sunt ai lor, şi le-au dat cinci înapoi, că doi apucase Cotulbea să-i vindă, dar ei inscripte nu i-au avut, au fost adică pe deasupra, şi-atunci eu pot să întreb că de ce, şi să zic că nu sunt ai lor, şi că de ce trebuie să fac puşcărie dacă nu e nici o lipsă şi anchetă socială furn auto Bucureşti, în prezent condamnat pentru furt. Le-am transcris nu pentru „pitoresc“ şi nici pentru umorul involuntar ce rezultă din ridicolul „argumentaţiei“, ci pentru faptul că fundamentat, subiectiv, totuşi raţionamentul lui Preda este generat de fapte reale. Căci, dincolo de încercările evident nereuşite de a se disculpa, cele relatate in legătură cu faptele petrecute la cooperativa agricolă de producţie din Drăgăneşti de Vede, judeţul Teleorman, corespund, din nefericire, adevărului. IM EDITURA POLITICA A APARUT NICOLAE CEAUȘESCU CUVÎNTARE LA PLENARA LĂRGITĂ A COMITETULUI MUNICIPAL BUCUREȘTI AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN 11 OCTOMBRIE 1971 Problemele dezvoltării creaţiei literare se bucură de o deosebită atenţie din partea conducerii partidului nostru, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, fapt ilustrat şi cu prilejul importantei adunări de partid — recenta plenară lărgită a Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. Incuvintarea rostită, secretarul general al partidului a subliniat că societatea socialistă are nevoie de mai multă literatură, de mai multă poezie, şi că această necesitate va creşte necontenit. Este o realitate determinată de evoluţia firească a vieţii spirituale a poporului nostru, o realitate care aduce in prim plan problema răspunderii scriitorului, a îndatoririlor sale faţă de societate. Scriitorul cînd şi-a luat în serios misiunea de a comunica celorlalţi ceea ce se ridică la nivelul intereselor generale şi ale idealurilor umane încetează de a mai fi un particular, in afara treburilor sale strict individuale şi nemijlocit domestice. Cred, însă, că dacă acest adevăr simplu i s-ar fi spus în faţă generaţiei de la 1848, unii Alecsandri, Bolintineanu, Kogălniceanu, Heliade, Bălcescu, Bolliac, Ghica, Russo, Murăşan, Alexandrescu, ca să mă limitez doar la cîteva nume, ar fi ridicat oricare din umeri şi ar fi întrebat miraţi : dar se poate şi altfel? La fel ar fi făcut un Petőfi, un Şevcenko, un Beranger şi atîţia alţii care şi-au angajat cu răspundere scrisul în slujba intereselor sociale. Mai tîrziu, la fel ar fi făcut Eminescu, Coşbuc şi Goga şi nu s-ar fi dat în lături nici Macedonski, în ceea ce are el esenţialmente social în opera sa — şi are ! Aceasta nu impietează întru nimic artisticului şi esteticului din opera lor. N-ar fi just, dacă nu s-ar aminti şi de înaltul spirit critic ce a dominat în preajma mijlocului veacului al 19-lea cit şi in a doua jumătate a lui, spirit critic stăpînit de eticitate şi răspundere socială, la un Maiorescu şi la un Gherea, cei doi mari antagonişti, şi a continuat în veacul următor la un Ibrăileanu, la un Iorga ori Lovinescu dus mai departe pînă în zilele noastre de figuri ca Perpessicius, Călinescu, VI. Streinu, sau dintre cei în viaţă Şerban Cioculescu. Cunosc şi polemici infecte şi pamflete josnice din trecut. Dar am menţionat cîţiva critici mari din al căror scris se degajă competenţă, principialitate, respect şi decenţă faţă de valorile literare, precum şi o atitudine socială propulsoare a ideilor naţionale populare şi de progres. Desigur că scriitorii, poeţi, prozatori şi dramaturgi sunt mai numeroşi ca expresie a conştiinţei sociale decit criticii literari — doar n-o s-avem mai multe secerători decit lanuri de griu ! Dacă nu am amintit de Arghezi, bunăoară, şi de Bacovia sau de Blaga (de care totuşi mă despart vederi esenţiale, în ciuda marelui său talent), e că sunt nu doar cunoscuţi, ci şi mult comentaţi, îndeosebi ultimul. Dar pe critici am ţinut în mod special să-i menţionez, pentru că cei de azi sunt şi trebuie să fie model, nu de stil şi idei, ci de răspundere etico-socială. Să-i numesc ? Semnează peste tot în cotidiene, săptămînale şi reviste. Şi mi-e să nu uit pe vreunul demn de-a fi menţionat ori să par a prefera pe unul altuia. Oricum, responsabilitatea socială a criticului şi istoricului literar, dacă nu e mai importantă ca a scriitorului însuşi, ea este mai directă şi mai operativă, acţionează cu mai mare rapiditate asupra conştiinţei sociale. Dar în nici un caz nu criticii sunt vinovaţi de literatura ce se scrie şi mai curind de aceea ce nu se scrie. Şi acum să întoarcem foaia. Recitaţi-i unui elev „Oltul“ de Goga, „Testamentul“ de Arghezi, „Noi vrem pământ“ de Coşbuc, bunăoară, şi vedeţi efectul obţinut : poezia comunică, într-o splendidă limbă poetică, adevăruri care fac să palpite omul simţindu-se solidar cu vatra şi poporul său, cu omenia şi dreptatea acelora din care se trage şi pe care-i continuă. Se uită de obicei cu multă uşurinţă că de la Homer şi pînă astăzi eposul popularpopular fie că l-a alcătuit chiar poporul, fie că şi l-a însuşit ca un bun spiritual cu caracter de proprietate pe veci) este străbătut ca un fir roşu de patriotism — aceasta de cînd omul părăsind primitiva existenţă nomadă s-a dovedit descălecător de ţară şi întemeietor de patrii. Dar nu e nevoie să începem totdeauna ab Urbe condita. Şi mai ales nu e util să simplificăm lucrurile, făcind să se creadă că rostind cuvintul patriotism am spus totul. Pentru mine şi Gogol în „Suflete moarte“ şi Tolstoi in „Război şi pace“ sunt la fel de mari patrioţi, dar unul, pe drept cuvint, critică lucruri din vechea Rusie, celălalt pe drept cuvint, de asemenea, proslăveşte eroismul poporului rus în lupta contra invaziei napoleoniene. Deosebiţi în formă, echivalenţi în fond, fiecare este, însă, o expresie a conştiinţei epocii sale la o putere maximă. Şi contrapunînd pe Caragiale lui Eminescu, ce fac şi unul şi altul ? Amîndoi sunt exponenţi la nivelul genialităţii a unei epoci dialectic diferite, care a urmat după 1848. Că Eminescu e patriot şi un spirit larg umanitar, organic legat de poporul său, nu pune nimeni la îndoială. Ion Luca Caragiale, în ceea ce priveşte patriotismul său şi dragostea sa pentru acest popor, a fost pus uneori ca patriot sub semn de întrebare, dar nu de spirite progresiste ca Ibrăileanu. Noua generaţie de critici va avea multă treabă pentru o justă valorificare a tezaurului literar din punct de vedere social şi artistic in perioada interbelică şi ce a urmat după 23 August, pînă în zilele noastre şi continuă ca o erupţie. Căci în tot acest interval nu se poate vorbi de existenţa unor „pete albe“ sau „negre“ ci doar de un frămîntat capitol al istoriei literaturii române, crescut pe tarîmul fecund al marilelupte sociale, al afirmării marxism-leninismului la noi în ţară. Pentru orice scriitor, pentru toţi exegeţii literaturii noastre, o conştiinţă clară şi lucidă a drumului imens parcurs de Mihai BENIUC (Continuare în pag. a IV-a) DATORIA SOCIALĂ a scriitorului ÎN ZIARUL DE AZI: • ŞCOALA: NU EXERCIŢIUL MEMORĂRII AMĂNUNTELOR, CI EDUCAREA GÎNDIRII VII! • „SÎNTEM PLĂCUT IMPRESIONAŢI DE CALITATEA ŞI VARIETATEA BUNURILOR DE CONSUM ROMÂNEŞTI" • FAPTUL DIVERS • SPORT Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe Mario Zagari, ministrul comerţului exterior al Italiei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, miercuri după-amiază, pe ministrul comerţului exterior al Italiei, Mario Zagari, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior. A fost de faţă Niccolo Moscato, ambasadorul Italiei la Bucureşti. In cadrul convorbirii care a avut loc au fost abordate probleme privind stadiul actual şi perspectivele dezvoltării schimburilor comerciale, ale cooperării economice şi tehnice româno-italiene. S-a subliniat că, în planuri multiple, relaţiile dintre România şi Italia se dezvoltă favorabil şi s-a exprimat dorinţa comună ca acestea să înregistreze în continuare un curs pozitiv, în interesul ambelor state, al colaborării şi progresului general. Au fost discutate, de asemenea, unele aspecte ale situaţiei internaţionale, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. ÎN PAGINA A ll-A DIALOG CETATENESC Excelenţei Sale Domnului ANWAR SADAT Preşedintele Federaţiei Republicilor Arabe CAIRO In numele Consiliului de Stat, al poporului român şi al meu personal, cu prilejul alegerii dumneavoastră în înalta funcţie de preşedinte al Federaţiei Republicilor Arabe, am plăcerea să Vă adresez cordiale felicitări şi cele mai bune urări de succes. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnul PHILIBERT TSIRANANA Preşedintele Republicii Malgaşe Tananarive Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Malgaşe, am plăcerea să adresez Excelenţei Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, călduroase felicitări, împreună cu cele mai bune urări pentru sănătatea şi fericirea dumneavoastră personală, pentru progresul poporului malgaş, îmi exprim convingerea că relaţiile de colaborare dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul celor două popoare, al păcii şi cooperării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnul SALEM RABYA ALI Preşedintele Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Democratice a Yemenului Aden Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Populare Democratice a Yemenului, adresez Excelenţei Voastre calde felicitări şi cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de progres poporului dumneavoastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul ambelor popoare, al păcii şi cooperării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Secretarul general al Organizaţiei de Solidaritate Afro-Asiatică, Youssef El Sebaey, a adresat o telegramă preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, prin care transmite vii mulţumiri pentru mesajul adresat Simpozionului internaţional pentru comemorarea preşedintelui Nasser, ţinut la Cairo. „Mesajul dumneavoastră — se scrie în telegramă — s-a bucurat de o înaltă apreciere şi a constituit o sursă de inspiraţie pentru participanţi“.