Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)

1971-10-14 / nr. 8937

ACORDUL GLOBAL să fie aplicat neabătut, rezultatele să fie larg popularizate în rîndul ţărănimii cooperatiste! In cadrul măsurilor luate de con­ducerea partidului cu privire la îm­bunătăţirea organizării producţiei şi a muncii in cooperativele agricole un loc important ocupă introducerea u­­nui nou sistem de retribuire : acordul global. In acest scop, încă de la în­ceputul anului au fost organizate formaţiuni de lucru specializate, per­manente şi omogene, formate din cooperatori şi mecanizatori care răs­pund de întreaga activitate, de la în­ceputul lucrărilor şi pînă la strînge­­rea şi depozitarea recoltei, iar nive­lul retribuirii fiecărui cooperator se stabileşte în raport direct cu rezul­tatele dobîndite in producţie. Acordul global ca formă de retribuire spo­reşte interesul şi răspunderea oame­nilor pentru executarea la timp şi la un nivel calitativ superior a tuturor lucrărilor în vederea obţinerii unor producţii cit mai mari. In cuvîntarea" ţinută la consfătuirea cu cadrele din agricultura judeţului Ialomiţa, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, referindu-se la posibilităţile pe care le oferă acor­dul global, arăta : „Trebuie să apli­căm consecvent acest sistem pentru că el va face ca veniturile fiecărui cooperator, ale fiecărui lucrător în a­­gricultură să fie şi mai mult legate de creşterea efectivă a producţiei. In felul acesta, vom crea condiţii pen­tru creşterea producţiei şi ridicarea, pe această bază, a veniturilor coope­ratorilor, inclusiv a celor din condu­­dere — preşedintele, inginerii şi alte cadre — deoarece şi ciştigurile aces­tora trebuie să fie in raport cu pro­ducţia medie realizată in cooperativă. Considerăm că prin introducerea a­­cordului global, prin noul sistem de organizare a muncii in cooperativă se vor crea premise pentru desfăşu­rarea în mai bune condiţii a lucrări­lor agricole“. Intr-adevăr, modul cum s-au des­făşurat însămînţările de primăvară, ritmul rapid şi calitatea ridicată a lu­crărilor de întreţinere a culturilor, producţiile bune care se obţin la culturile prăşitoare în numeroase co­operative agricole demonstrează că aplicarea acordului global ca formă de retribuire a muncii i-a stimulat pe cooperatori să facă totul ca de pe terenurile lucrate de ei să se ob­ţină producţii cit mai mari. In cele mai multe cooperative agri­cole ale judeţului Ialomiţa, din pla­nul de producţie pe 1971 s-au de­falcat sarcinile de plan pe formaţiuni de luau. S-au avut în vedere ferti­litatea naturală a solului, cantităţile de îngrăşăminte folosite, soiurile şi hibrizii cultivaţi. Pe baza calcula­­ţiilor de plan care au fost supuse dis­cuţiilor şi aprobate de adunările ge­nerale, în funcţie de valoarea unei norme convenţionale, s-a stabilit mărimea tarifelor pe unitate de pro­dus la cultura plantelor de cimp şi in zootehnie, în legumicultură, cele mai multe cooperative agricole au calculat, în cadrul acordului global, tarife la 1 000 lei producţie obţinută. Un element deosebit de important il constituie aplicarea acordului global cu plata în bani. Aceasta dă dreptul cooperatorilor care au îndeplinit sar­cinile stabilite de adunarea generală privind volumul lucrărilor şi terme­nele de­ executare să cumpere anu­mite cantităţi de produse. Coo­perativele agricole cerealiere, care­ şi-au încheiat integral obligaţiile faţă de stat şi au reţinut necesarul pro­priu, pot vinde suplimentar, din dis­ponibilul rezultat, anumite cantităţi de cereale pentru fiecare cooperator care lucrează. De asemenea, coopera­torii care lucrează direct în fermele şi brigăzile cerealiere pot să mai cumpere suplimentar 20—30 la sută din cantitatea obţinută peste plan. Din producţia de cereale obţinută peste plan se atribuie mecanizatori­lor cantităţile stabilite pe baza re­glementărilor existente şi se pot vin­de suplimentar anumite cantităţi coo­peratorilor care lucrează în zooteh­nie şi în alte sectoare fără a depăşi pe întreaga cooperativă 60 la sută din totalul producţiei de cereale obţinute peste plan. La cooperativa agricolă „Gheorghe Lazăr“, s-a stabilit de la Început ca pentru o tonă de porumb obţinută fiecare cooperator, din formaţiunile de lucru, să primească 230 lei. Intrucit s-a obţinut o produc­ţie de 4 200 kg porumb boabe la hectar, pentru lucrările de întreţine­re şi recoltare efectuate se acordă 966 lei la hectar. Sunt evidente rezultatele aplicării acordului global în legumicul­tura. Datorită faptului că în acest sector recoltatul se face mai repede, formaţiile de lucru, fiecare coopera­tor în parte cunosc veniturile reali­zate în urma valorificării producţiei. Tov. Traian Andea, preşedintele coo­perativei agricole din Macea, judeţul Arad, ne-a relatat modul cum s-a organizat aplicarea acordului global în legumicultură şi rezultatele la care s-a ajuns. Pentru anul 1971 s-a prevăzut ca întreaga producţie de legume să fie lucrată în acord global la 1 000 lei producţie obţinută. Toată suprafaţa a fost repartizată, incă de la prelucrarea proiectului de plan, la cele 6 echipe din cadrul fermei. Tot­odată s-a asigurat şi baza tehnico­­materială. Cele 80 ha de roşii tim­purii şi cele 20 ha roşii de toamnă au fost defalcate pe formaţii de lu­cru constituite pe familii. La stabili­­rea tarifului la 1 000 de lei pro­ducţie s-a avut în vedere că unii au lucrat de la producerea răsadului şi pînă la recoltare, iar alţii numai de la plantarea in cimp a răsadului. Cei care au produs şi răsadul au fost re­tribuiţi cu 500 lei la mia de lei pro- Ion HERŢEG (Continuare in pag. a III-a) EDUCATORUL SIŞUBLERUL Povesteşte directorul general al Uzinelor „1 Mai“ din Ploieşti : „Mergind intr-o zi in atelie­rul grupului nostru şcolar pro­fesional am văzut că la maşini lucrau mulţi ucenici, elevi ai şcolii profesionale din anii I şi II. Lucrau cu seriozitate, cu plăcere, transpirau străduin­­du-se să scoată dintr-o bucată de metal forma desăvirşită a unei piese, li captiva această o­­cupaţie, munceau cu convinge­re. In acest timp, insă, in spa­tele lor căscau ochii pe pereţi, se ţineau de şotii şi se plicti­seau de moarte nişte vlăjgani spilcuiţi, in halate curate. M-am apropiat de unul dintre aceşti tineri şi l-am întrebat : — De ce nu treci şi tu la ma­şină, să-i mai ajuţi pe ăştia mici, să-i mai înveţi ? M-a privit mirat, parcă şi pu­ţin ofensat, şi a ridicat din u­­mere : — Eu ! Dar nici nu ştiu să lucrez la maşină ! Am aflat că sunt elevi din ul­timul an al liceului nostru in­dustrial. Aţi reţinut : in­dus­tri­al ! Şi mai mirat, am întrebat mai departe : — Şi ce ştii tu să faci ? A ridicat din umeri. M-am gindit atunci să-l întreb dacă ştie să măsoare cu şublerul — o operaţie ultraelementară. Mi-a răspuns candid că nici asta nu ştie să facă. A știut cindva, în anul intii, dar a uitat. — Și ce vrei să devii ? — Cred că am să fiu inginer — mi-a răspuns el cu un aer de­gajat și sigur. Intîmplarea mi-a dat mult de gindit. Pentru ce fel de indus­trie se pregătesc acești elevi ai unui liceu industrial ? Cit de serioși sînt educatorii pe care i-am pus să se ocupe de pre­gătirea acestor viitori lucrători in domeniul tehnic ?“ Îndreptăţite, judicioase, între­bările pe care şi le pune direc­torul uzinei ce — o precizare — patronează liceul industrial din Ploieşti ar merita, desigur, să-şi primească răspuns. Pînă atunci, pentru că nu este singurul caz, să ne gindim la menirea educa­torului. Cine dacă nu educato­rii poartă răspunderea pentru faptul că un absolvent de liceu industrial ajuns in producţie trebuie să ia in primire nu un post productiv, ci abecedarul meseriei ? Sunt cunoscute orientările şi măsurile practice în vederea în­tăririi legăturii dintre şcoală şi producţie, creşterii caracterului aplicativ al invăţămîntului, spo­ririi deprinderilor productive la elevi. Dar rămine un element esenţial : modul in care înşişi educatorii vor înţelege să aplice în viaţă, cu maximă responsa­bilitate, aceste orientări şi mă­suri. De aceea poate că ar trebui să discutăm mai mult despre simţul datoriei. Care şi el se poate măsura, după rezultate, cu precizie. Chiar cu şublerul. Mihai CARANFIL PROLETARI TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 8937­­ Joi 14 octombrie 1971 6 PAGINI - 30 BANI Un nou complex de mecanizare a extracţiei cărbunelui La mina Lupeni, cea mai mare exploatare de cărbune cocsificabil din ţară, s-a expe­rimentat cu rezultate bune un complex de mecanizare a între­gului ciclu de operaţii dintr-un­­­abataj frontal. Avantajele folo-­­ sirii noului complex tehnic de­­ mecanizare şi exploatare sunt­­ ilustrate de sporirea cu aproxi-­­ mativ 12 la sută a productivi- I tăţii muncii, extragerea a circa­­ 2 000 tone de cărbune peste pre-­­ vederi şi îmbunătăţirea substan- I ţialâ a condiţiilor de muncă. Un­­ al doilea complex de mecani- \ zare urmează să fie pus în­­ funcţiune într-un nou orizont.­­ (Agerpres) . INTENSIFICAT! RITMUL LUCRĂRILOR AGRICOLE! • Judeţul Galaţi a terminat semănatul griului O Recolta pe cimp, iar hambarele — nepregătite In pagina a lll-a Semănatul griului la C.A.P. Rîmniceni, județul Vrancea Foto : N. Moldoveanu „Eu le-am spus la tri­bunal că treceam pe-acolo cu camionul, inopinant, şi mi-au zis să le iau porcii, şapte erau, aşa cam de 70—80 de kilograme bu­cata, şi i-am luat, că de unde să ştiu eu ce şi cum, şi i-am dus la trrg la vin­­zare, cu alde Cotulbea şi ai lui Neaga, şi-a venit miliţia... Ne-a luat pe toţi ciţi mai rămăsesem, că sintem­ opt şi ai lui Neaga, alde Dumitru, Ştefan şi Nicolae, au fugit şi i-a prins pe urmă. Am fost întrebat că de unde sunt porcii, dar eu de unde era să ştiu ? ! Cotulbea zicea că i-a cumpărat de la Gorj, da’ pe urmă, la miliţie, şi el şi ăilalţi au recunoscut că-i furaseră de la „cea­­peul“ din satul Văcăreşti, comuna Drăgăneşti de Vede. Şi atunci căpitanul Toader, de la miliţie, ne-a dus pe toţi la locul faptei, pe unde am mers cu ca­mionul şi cum au fost luaţi porcii, dar cind i-a între­bat pe cei de la „ceape“ dacă au porci lipsă, ei au zis că n-au. Au numărat de două ori şi n-a ieşit lipsă nici unul, ba din con­tra, a ieşit plus... Că l-am întrebat şi eu pe un paz­nic : „poţi tu să dai de­claraţie că vi s-au furat porcii !“ şi el a zis : „nu ştiu, dom’le, am auzit că s-ar fi furat, dar nu ştiu, nu ne lipseşte.“ Le-am spus şi la recurs că „ceape“ n-are pretenţie la porci, ca parte civilă, da’ recursul tot l-au respins... După ce au ţinut-o aşa, că n-au porci lipsă, preşedintele a zis către contabil: „eu zic totuşi să ne ducem să ve­dem, că mi se pare că sunt porcii noştri“, şi tocmai nici nu m-a văzut ni­meni...” Frazele de mai sus, re­produse textual, aparţin lui Ion Preda, fost şofer la în­treprinderea de transpor­tre dezvăluie mentalitatea infractorului care, descope­rind că însuşi păgubaşul fu­sese necinstit, revendică, pe această bază, lipsa sa de culpabilitate. Fals şi ne- Fantome de vînzare la oborul de vite • POT EXISTA HOŢI­I FĂRĂ PĂGUBAŞI ? • „NU, DIN GRAJDURI NU NE-AU LUAT NIMIC, POATE, DIN... SUR­PLUSURI" • DOAR SCRIPTELE ERAU NEREALE; PAGUBELE, IN SCHIMB, FOARTE CONCRETE Dar iată Întâmplările In desfăşurarea lor, în septembrie anul tre­cut, organele miliţiei ju­deţene Teleorman desco­peră, în tirgul de vite de la Drăgăneşti-Vlaşca, un grup de opt indivizi, încercînd să vindă porci, pe care pretindeau că i-au cum­părat de undeva, de pe lingă Tg. Jiu. Cercetările ulterioare au arătat insă ca grupul respectiv se o­­cupa cu furtul de porci din sectoarele zootehnice ale unor cooperative a­­gricole de producţie din judeţ, animalele fiind apoi valorificate prin tirgurile de vite, sau vîndute direct unor particulari. Bilanţul acestor furturi, la sfîrşitul anchetei, a însumat un to­tal de 27 de capete de porci şi un prejudiciu de cîteva zeci de mii de lei, repartizat pe 5 C.A.P.-uri păgubite ! Dar ceea ce a atras atenţia de la început organelor de urmărire pe­nală a fost lipsa oricărei semnalări cu privire la furturi din partea păgu­başilor, in cazul de faţă cooperative agricole de producţie din comunele Că­­lineşti, Vîrtoapele, Găle­­teni, Trivale-Moşteni, Dră­găneşti de Vede şi Ale­xandria. De ce ? Cum se explică această tăcere cind e vorba de avutul obştei ? Vom încerca să răspun­ Ion VLAICU (Continuare în pag. a IV-a) după o săptămină au fă­cut adresă la miliţie că sunt ai lor, şi le-au dat cinci înapoi, că doi apu­case Cotulbea să-i vindă, dar ei in­scripte nu i-au avut, au fost adică pe dea­supra, şi-atunci eu pot să întreb că de ce, şi să zic că nu sunt ai lor, şi că de ce trebuie să fac puşcărie dacă nu e nici o lipsă şi anchetă socială furn auto Bucureşti, în pre­zent condamnat pentru furt. Le-am transcris nu pentru „pitoresc“ şi nici pentru umorul involuntar ce rezul­tă din ridicolul „argumen­taţiei“, ci­ pentru faptul că fundamentat, subiectiv, to­tuşi raţionamentul lui Pre­da este generat de fapte reale. Căci, dincolo de în­cercările evident nereuşite de a se disculpa, cele re­latate in legătură cu fap­tele petrecute la coopera­tiva agricolă de producţie din Drăgăneşti de Vede, judeţul Teleorman, cores­pund, din nefericire, adevă­rului. IM EDITURA POLITICA A APARUT­ NICOLAE CEAUȘESCU CUVÎNTARE LA PLENARA LĂRGITĂ A COMITETULUI MUNICIPAL BUCUREȘTI AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN 11 OCTOMBRIE 1971 Problemele dezvoltării creaţiei literare se bucură de o deosebită atenţie din partea conducerii partidu­lui nostru, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, fapt i­­lustrat şi cu prilejul impor­tantei adunări de partid — recenta plenară lărgită a Comitetului municipal Bucu­reşti al P.C.R. In­cuvintarea rostită, secretarul general al partidului a subliniat că societatea socialistă are nevoie de mai multă litera­tură, de mai multă poezie, şi că această necesitate va creşte necontenit. Este o realitate determinată de e­­voluţia firească a vieţii spi­rituale a poporului nostru, o realitate care aduce in prim plan problema răs­punderii scriitorului, a în­datoririlor sale faţă de so­cietate. Scriitorul cînd şi-a luat în serios misiunea de a co­munica celorlalţi ceea ce se ridică la nivelul intere­selor generale şi ale idea­lurilor umane încetează de a mai fi un particular, in afara treburilor sale strict individuale şi nemijlocit domestice. Cred, însă, că dacă acest adevăr simplu i s-ar fi spus în faţă generaţiei de la 1848, unii Alecsandri, Bolintineanu, Kogălniceanu, Heliade, Bălcescu, Bolliac, Ghica, Russo, Murăşan, Alexandrescu, ca să mă li­mitez doar la cîteva nume, ar fi ridicat oricare din umeri şi ar fi întrebat mi­raţi : dar se poate şi altfel? La fel ar fi făcut un Pe­tőfi, un Şevcenko, un Be­­ranger şi atîţia alţii care şi-au angajat cu răspundere scrisul în slujba intereselor sociale. Mai tîrziu, la fel ar fi făcut Eminescu, Coşbuc şi Goga şi nu s-ar fi dat în lături nici Macedonski, în ceea ce are el esenţial­­mente social în opera sa — şi are ! Aceasta nu impie­tează întru nimic artisticu­lui şi esteticului din opera lor. N-ar fi just, dacă nu s-ar aminti şi de înaltul spirit critic ce a dominat în preajma mijlocului veacu­lui al 19-lea cit şi in a doua jumătate a lui, spirit critic stăpînit de eticitate şi răs­pundere socială, la un Ma­iorescu şi la un Gherea, cei doi mari antagonişti, şi a continuat în veacul următor la un Ibrăileanu, la un Iorga ori Lovinescu dus mai departe pînă în zilele noastre de figuri ca Per­­pessicius, Călinescu, VI. Streinu, sau dintre cei în viaţă Şerban Cioculescu. Cunosc şi polemici infecte şi pamflete josnice din tre­cut. Dar am menţionat cîţiva critici mari din al căror scris se degajă com­petenţă, principialitate, res­pect şi decenţă faţă de va­lorile literare, precum şi o atitudine socială pro­pulsoare a ideilor naţionale populare şi de progres. Desigur că scriitorii, poeţi, prozatori şi drama­turgi sunt mai numeroşi ca expresie a conştiinţei so­ciale decit criticii literari — doar n-o s-avem mai multe secerători decit la­nuri de griu ! Dacă nu am amintit de Arghezi, bună­oară, şi de Bacovia sau de Blaga (de care totuşi mă despart vederi esenţiale, în ciuda marelui său talent), e că sunt nu doar cunoscuţi, ci şi mult comentaţi, în­deosebi ultimul. Dar pe cri­tici am ţinut în mod spe­cial să-i menţionez, pentru că cei de azi sunt şi tre­buie să fie model, nu de stil şi idei, ci de răspun­dere etico-socială. Să-i nu­mesc ? Semnează peste tot în cotidiene, săptămînale şi reviste. Şi mi-e să nu uit pe vreunul demn de-a fi menţionat ori să par a pre­fera pe unul altuia. Ori­cum, responsabilitatea so­cială a criticului şi istori­cului literar, dacă nu e mai importantă ca a scriitoru­lui însuşi, ea este mai di­rectă şi mai operativă, ac­ţionează cu mai mare ra­piditate asupra conştiinţei sociale. Dar în nici un caz nu criticii sunt vinovaţi de literatura ce se scrie şi mai curind de aceea ce nu se scrie. Şi acum să întoarcem foaia. Recitaţi-i unui elev „Oltul“ de Goga, „Testa­mentul“ de Arghezi, „Noi vrem pământ“ de Coşbuc, bunăoară, şi vedeţi efectul obţinut : poezia comunică, într-o splendidă limbă poe­tică, adevăruri care fac să palpite omul simţindu-se solidar cu vatra şi poporul său, cu omenia şi dreptatea acelora din care se trage şi pe care-i continuă. Se uită de obicei cu multă uşurinţă că de la Homer şi pînă as­tăzi eposul popular­­popu­lar fie că l-a alcătuit chiar poporul, fie că şi l-a însuşit ca un bun spiritual cu ca­racter de proprietate pe veci) este străbătut ca un fir roşu de patriotism — aceasta de cînd omul pă­răsind primitiva existenţă nomadă s-a dovedit descă­lecător de ţară şi întemeie­tor de patrii. Dar nu e ne­voie să începem totdeauna ab Urbe condita. Şi mai ales nu e util să simplifi­căm lucrurile, făcind să se creadă că rostind cuvintul patriotism am spus totul. Pentru mine şi Gogol în „Suflete moarte“ şi Tolstoi in „Război şi pace“ sunt la fel de mari patrioţi, dar unul, pe drept cuvint, cri­tică lucruri din vechea Ru­sie, celălalt pe drept cu­vint, de asemenea, proslă­veşte eroismul poporului rus în lupta contra invaziei napoleoniene. Deosebiţi în formă, echivalenţi în fond, fiecare este, însă, o expre­sie a conştiinţei epocii sale la o putere maximă. Şi con­­trapunînd pe Caragiale lui Eminescu, ce fac şi unul şi altul ? Amîndoi sunt ex­ponenţi la nivelul geniali­tăţii a unei epoci dialectic diferite, care a urmat după 1848. Că Eminescu e patriot şi un spirit larg umanitar, organic legat de poporul său, nu pune nimeni la în­doială. Ion Luca Caragiale, în ceea ce priveşte patrio­tismul său şi dragostea sa pentru acest popor, a fost pus uneori ca patriot sub semn de întrebare, dar nu de spirite progresiste ca Ibrăileanu. Noua generaţie de critici va avea multă treabă pen­tru o justă valorificare a tezaurului literar din punct de vedere social şi artistic in perioada interbelică şi ce a urmat după 23 August, pînă în zilele noastre şi continuă ca o erupţie. Căci în tot acest interval nu se poate vorbi de exis­tenţa unor „pete albe“ sau „negre“ ci doar de un fră­­mîntat capitol al istoriei li­teraturii române, crescut pe tarîmul fecund al marile­­lupte sociale, al afirmării marxism-leninismului la noi în ţară. Pentru orice scriitor, pentru toţi exegeţii literaturii noastre, o con­ştiinţă clară şi lucidă a drumului imens parcurs de Mihai BENIUC (Continuare în pag. a IV-a) DA­TORI­A SOCIALĂ a scriitorului ÎN ZIARUL DE AZI: • ŞCOALA: NU EXERCI­ŢIUL MEMORĂRII AMĂ­NUNTELOR, CI EDUCA­REA GÎNDIRII VII! • „SÎNTEM PLĂCUT IM­PRESIONAŢI DE CALI­TATEA ŞI VARIETA­TEA BUNURILOR DE CONSUM ROMÂNEŞTI" • FAPTUL DIVERS • SPORT Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe Mario Zagari, ministrul comerţului exterior al Italiei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii So­cialiste România, a primit, miercuri după-amiază, pe minis­trul comerţului exterior al Italiei, Mario Zagari, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Cornel Burtică, ministrul comerţului ex­terior. A fost de faţă Niccolo Moscato, ambasadorul Italiei la Bucureşti. In cadrul convorbirii care a a­­vut loc au fost abordate probleme privind stadiul actual şi perspec­tivele dezvoltării schimburilor co­merciale, ale cooperării economice şi tehnice româno-italiene. S-a subliniat că, în planuri multiple, relaţiile dintre România şi Italia se dezvoltă favorabil şi s-a expri­mat dorinţa comună ca acestea să înregistreze în continuare un curs pozitiv, în interesul ambelor state, al colaborării şi progresului ge­neral. Au fost discutate, de ase­menea, unele aspecte ale situaţiei internaţionale, întrevederea s-a desfăşurat în­­tr-o atmosferă cordială. ÎN PAGINA A ll-A DIALOG CETATEN­ESC Excelenţei Sale Domnului ANWAR SADAT Preşedintele Federa­ţiei Republicilor Arabe CAIRO In numele Consiliului de Stat, al poporului român şi al meu perso­nal, cu prilejul alegerii dumneavoastră în înalta funcţie de preşedinte al Federaţiei Republicilor Arabe, am plăcerea să Vă adresez cordiale feli­citări şi cele mai bune urări de succes. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei S­ale Domnul PHILIBERT TSIRANANA Preşedintele Republicii Malgaşe Tananarive Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Malgaşe, am plăcerea să adre­sez Excelenţei Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii So­cialiste România, al poporului român şi al meu personal, călduroase fe­licitări, împreună cu cele mai bune urări pentru sănătatea şi fericirea dumneavoastră personală, pentru progresul poporului malgaş, îmi exprim convingerea că relaţiile de colaborare dintre ţările noas­tre se vor dezvolta continuu, în interesul celor două popoare, al păcii şi cooperării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnul SALEM RABYA ALI Preşedintele Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Democratice a Yemenului Aden Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Populare Democratice a Ye­menului, adresez Excelenţei Voastre calde felicitări şi cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de progres poporului dumneavoastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul ambelor popoare, al păcii şi coope­rării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Secretarul general al Organizaţiei de Solidaritate Afro-Asiatică, Youssef El Sebaey, a adresat o telegramă preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, prin care transmite vii mulţumiri pentru mesajul adresat Simpozionului in­ternaţional pentru comemorarea preşedintelui Nasser, ţinut la Cairo. „Mesajul dumneavoastră — se scrie în telegramă — s-a bucurat de o înaltă apreciere şi a constituit o sursă de inspiraţie pentru participanţi“.

Next