Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)
1971-10-14 / nr. 8937
SCINTEIA - joi 14 octombrie 1971 pagina economică Contracte ferme, nu litigii interminabile In unităţile industriei lemnului, ca şi in toate celelalte sectoare ale economiei naţionale, paralel cu îndeplinirea obligaţiilor contractuale curente, în condiţiile create de noua legislaţie economică, se desfăşoară în prezent etapa finală a acţiunii de încheiere a contractelor economice pentru anul 1972. Se cuvine relevat faptul că, respectind termenele stabilite în comun cu ministerele şi organele economice centrale, unităţile Ministerului Industriei Lemnului au încheiat pînă în prezent contracte în calitate de furnizori prin care se asigură, în proporţie de 85 la sută, desfacerea producţiei marfă planificată pe anul 1972. O stare de lucruri pozitivă, după părerea noastră. Ea ar putea fi însă şi mai bună dacă în aplicarea legii contractelor economice nu s-ar manifesta o serie de neajunsuri. Despre ce e vorba? După cum este ştiut, încheierea contractelor economice este condiţionată de acţiunea prealabilă de echilibrare a balanţelor materiale la produsele cu rol hotărîtor în economia naţională, care, în industria lemnului, reprezintă o pondere fioarte ridicată în valoarea producţiei marfă. Cu toate acestea, se înregistrează un important număr de neînţelegeri precontractuale avînd ca obiect, în majoritatea cazurilor, pretenţia nejustificată a unor beneficiari de a li se majora cantităţile de produse care au fost stabilite prin balanţe şi, respectiv, prevăzute în contracte de furnizori. De asemenea, se solicită o serie de modificări calitativ-dimensionale ; bunăoară, este vizibilă tendinţa unor beneficiari de a-şi orienta cererea spre acele calităţi de lemn superioare sau spre dimensiunile a căror pondere în structura producţiei este strict limitată. Beneficiarii care manifestă astfel de pretenţii (din capul locului trebuie să subliniem : nerealizabile), nu ţin seama de caracterul specific al producţiei din industria lemnului, a cărei structură pe calităţi şi dimensiuni este nemijlocit condiţionată de materia primă (masă lemnoasă) care stă la dispoziţie spre prelucrare. Or, cum această masă lemnoasă este un produs natural, asupra calităţii căruia nu se poate interveni prea mult, resursele la produsele de calităţi superioare, cit şi proporţia ce revine diverselor dimensiuni sunt strict limitate. Această situaţie obiectivă -impletea o chibizuită gospodărire a resurselor lemnoase superioare. Nu putem încheia această problemă fără a aminti că printre beneficiarii cei mai insistenţi în întreţinerea unor neînţelegeri precontractuale, care solicită cantităţi suplimentare de produse de calităţi sau dimensiuni superioare, se numără tocmai aceia care în acest an au înregistrat depăşirea substanţială a consumului normat de lemn.Fireşte, pentru toţi aceşti beneficiari — între care aş cita unităţi subordonate Ministerului Industriei Uşoare, CENTROCOOP, UCECOM — important este, înainte de a cere majorarea cantităţilor de produse lemnoase, să-şi revizuiască şi îmbunătăţească normele de consum de lemn, să caute modalităţile ce garantează o valorificare cit mai raţională a lemnului de care dispun. O altă serie de neînţelegeri precontractuale apar datorită faptului că unii beneficiari solicită termene de livrare eşalonate liniar în tot cursul anului, tocmai la produse cu caracter strict sezonier — cum sunt, de exemplu, mangalul de bocşă, care nu se poate produce decit în sezonul de vară, precum și unele sortimente a căror exploatare se face la perioade fixe, ele neputînd fi stocate timp îndelungat fără a se risca degradarea lor (produse de pădure din tei, fag şi alte specii). Este adevărat că la creşterea volumului de neînţelegeri precontractuale a contribuit in numeroase cazuri şi poziţia formală adoptată de unele unităţi economice din industria lemnului Acestea — ignorînd obligaţia legală ca, împreună cu beneficiarii, să clarifice aspectele litigioase şi să găsească soluţii reciproc acceptabile — s-au rezumat la transmiterea cu neînţeleasă uşurinţă a litigiilor către organele de resort, cînd este incontestabil că la cele mai bune rezolvări se poate ajunge numai prin medierea între părţile direct interesate. Este un procedeu destul de răspîndit, dar combinatele de exploatare şi industrializare a lemnului de la Ploieşti, Miercurea-Ciuc, Tîrgu-Jiu îl folosesc cel mai mult. Toate aceste unităţi dovedesc că nu au înţeles spiritul nou în care trebuie să acţioneze în cadrul noii legislaţii a contractelor economice, că renunţă cu uşurinţă la competenţele largi cu care sunt învestite. S-au ivit unele dificultăţi şi la produsele pentru care coordonatori de balanţă sunt unele combinate de exploatare şi industrializare a lemnului, ca de pildă cele de la Tîrgu-Mureş, Brăila, Braşov. Deşi potrivit reglementărilor legale aceşti coordonatori dispun de toate drepturile pentru a stabili balanţe echilibrate la produsele respective, în multe cazuri ele apelează la organele din minister pentru îndeplinirea acestei sarcini, ceea ce întîrzie definitivarea balanţelor şi încarcă in mod inutil activitatea ministerului. Considerăm că în urma experienţei acumulate pină acum, unităţile coordonatoare de balanţe îşi pot îndeplini rolul cu seriozitate şi competenţă, contribuind astfel la acţiunea de descentralizare a sarcinilor şi de creştere a răspunderilor la toate nivelurile, aşa cum prevăd documentele de partid şi de stat, care cuprind indicaţii precise în acest sens. Este clar pentru oricine că rezolvarea neînţelegerilor precontractuale, oricât de operativă ar fi, nu numai că antrenează un important volum de muncă la diferite niveluri, pînă la conducerea ministerului, dar, mai ales, întîrzie contractarea propriu-zisă, cu tot cortegiul de consecințe nefavorabile determinatr de aceasta-taragawas--‘’ re. Iată de ce conducerea Ministerului Industriei Lemnului şi-a propus să organizeze contractarea tuturor mărfurilor după sistemul practicat la contractarea produselor destinate fondului pieţei — adică adunînd la date fixe pe toţi reprezentanţii furnizorilor şi beneficiarilor — sistem care a dat bune rezultate. Intr-o primă etapă, acest sistem va fi aplicat la contractarea produselor care se livrează în mod curent şi în volum mare între unităţile ministerului, urmind ca, pe baza rezultatelor obţinute, procedeul să se extindă şi în relaţiile cu unităţile depinzînd de alte organe centrale. Cu toate greutăţile întîmpinate şi deficienţele care încă mai persistă în activitatea de contractare a produselor unităţilor industriei lemnului — atît în calitate de beneficiari cît şi in cea de furnizori — rezultatele obţinute pînă în prezent neîndreptăţesc să apreciem că se va ajunge la perfecţionarea continuă a acţiunii de contractare şi de executare a contractelor. Ing. Gheorghe TUFAN director adjunct în Ministerul Industriei Lemnului Zile obişnuite de vizită la cel de-al V-lea Pavilion de mostre. Mii şi mii de vizitatori veniţi din toate colţurile ţării admiră această remarcabilă paradă a celor mai recente reuşite din industria bunurilor de consum, comentează elogios exponatele, capacitatea şi măiestria creatorilor lor. Este un tablou cu care ne-am obişnuit fie şi numai în scurta perioadă care a trecut de la deschiderea acestei expoziţii de interes naţional. Din el răzbat nu numai dimensiunile reale ale progreselor înregistrate în ultimii ani în dezvoltarea producţiei bunurilor de larg -consum, ci şi satisfacţia de a ne alinia prin calitatea şi originalitatea execuţiei acestor bunuri in rîndurile producătorilor cu căutare pe tot mai multe pieţe externe. Acest ultim aspect se impune cu elocventă pregnanţă în aceste zile, cînd cel de-al V-lea Pavilion de mostre este vizitat de sute şi sute de turişti ,.Străini, cînd reprezentanţi ai zeci şi zeci de firme comerciale de peste hotare încheie contracte. Iată-ne, de altfel, pentru cîteva momente, printre vizitatorii străini. Ministrul comerţului interior şi preşedintele Consiliului turismului din R. P. Ungară, Szurdi István, aflat în vizită la al V-lea Pavilion de mostre, notează în cartea de impresii : „Cu sinceră bucurie, în numele meu şi al întregii delegaţii vă felicităm pentru splendida expoziţie, care, cu siguranţă, va servi la dezvoltarea pe mai departe a României. Expoziţia constituie o dovadă a dezvoltării măreţe a României, care, sub conducerea partidului, a realizat succese deosebite în construcţia socialistă“. „Cu multă plăcere am vizitat minunata expoziţie a mărfurilor de larg consum “ , remarcă Pasulk K. K. din Uniunea Sovietică. Este plăcut să constaţi că toate acestea sunt rezultatele creaţiei oamenilor muncii din România“. La rîndul său, Samuel W. Jankins, din S.U.A., apreciază : „Este un spectacol nobil şi frumos, în care vezi viitorul luminos al României, reprezentat în impresionanta etalare a posibilităţilor de producţie şi a energiei creatoare cu care se mândreşte poporul român şi care îi asigură un viitor măreţ“. Vizitatori de peste hotare, oameni de afaceri s-au arătat a fi deosebit de plăcut surprinşi de calitatea şi varietatea mărfurilor româneşti, relevînd că industria românească a bunurilor de larg consum poate fi prezentă azi pe oricare din pieţele lumii. Bunăoară, un grup de specialişti japonezi declară că n-au venit în România cu scopul de a lansa comenzi, ci într-o vizită obişnuită de documentare. Văzînd, însă, expoziţia, au hotărît lansarea unor comenzi certe pentru 20 de articole textile. De asemenea, reprezentantul cunoscutei firme suedeze „Marvella“ declară că nu-și putea închipui că va intîlni produse atît de originale, lucrate cu bun gust, constatînd, totodată, că în spatele acestei expoziţii se află o puternică industrie a mărfurilor de larg consum. în sfîrşit, notăm şi impresiile unui vizitator din R.F. a Germaniei, Karl Heimartz : „Tot ce doreşti — colorit, contextură, model, preţ convenabil — întîlneşti aici la standul industriei româneşti de tricotaje. M-am convins că nu întîmplător tricotajele româneşti, ca şi o serie de alte mărfuri textile, sunt întîlnite azi pe cele mai pretenţioase pieţe internaţionale. Felicitări !“. Sunt aprecieri care, dincolo de forma lor declarativă, capătă în aceste zile argumente practice din ce în ce mai consistente. Este vorba de contractele comerciale care se încheie între unităţile româneşti de export şi diferite firme beneficiare de peste hotare. Care este esenţa acestor tranzacţii ? — îl întrebăm pe tov. Ovidiu Drăgoi, directorul pavilionului. — Dezvoltarea economiei româneşti în anii socialismului constituie baza intensificării relaţiilor economice externe ale ţării noastre. După felul în care evoluează încheierea contractelor cu partenerii externi, pot să apreciez că firmele străine găsesc în întreprinderile româneşti furnizori demni de respect. — Care vi se pare a fi argumentul cel mai semnificativ pentru a sublinia interesul deosebit pe care îl stîrneşte al V-lea Pavilion de mostre în rîndul specialiştilor de peste hotare ? — Sugestiv, în acest sens, mi se pare a fi faptul că mulţi reprezentanţi ai firmelor străine, veniţi iniţial în calitate de simpli vizitatori, nu au plecat fără să lase o listă de comenzi sau chiar să încheie contracte Astfel, în aceste zile s-au definitivat condiţiile tehnice de livrare a tricotajelor către Uniunea Sovietică, în valoare de cîteva zeci de milioane lei valută, întreprinderea de comerţ exterior „Românoexport“ a încheiat contracte valorînd alte zeci de milioane lei valută cu firmele „Montani“ din Italia, „Vitek“ din S.U.A., „Dictoex“ din Belgia, „Internationale Handels und Trehand“ din Austria ş.a. ICECOOP — întreprinderea de comerţ exterior a UCECOM — a dus tratative pînă în prezent cu numeroase firme, reuşind să încheie contracte în valoare de circa 20 milioane lei valută. Conform acestor contracte, vor fi livrate firmelor „Malecz“ din Austria articole din fier forjat, „Dimarco“ din Danemarca — articole de pielărie, „Zameghin“ din Elveţia — covoare, „Cinéc“ din Franţa — artizanat textil. La rîndul său, „Romsit“ — întreprindere de comerţ exterior a Ministerului Industriei Uşoare — se bucură de o deosebită atenţie din partea a zeci de firme de peste hotare, încheind numeroase contracte cu firmele „Ibid“ din Libia, „Saalheimer“ și „A. & A Trading Co. Ltd“ din Anglia, „Trio Electrical Entreprieses“ din Sudan, cu alte firme din Guineea, Africa Centrală, Congo (Brazzaville). Sînt, desigur, doar cîteva dia gintem plăcut impresionaţi fide calitatea şi varietatea bunurilor de consum româneşti • VIZITATORI DE PESTE HOTARE DESPRE CEL DE-AL V-LEA PAVILION DE MOSTRE • TRANZACŢII CU FIRME DIN STRĂINĂTATE exemplele furnizate de către birourile de tranzacţii ale unor întreprinderi de comerţ exterior. Şi dacă şirul lor poate continua şi cu date asemănătoare intîlnite la întreprinderile „Tehnoforestexport“, „Arpimex“, „Eximcoop“ ş.a., înseamnă că, la actuala ediţie a Pavilionului de mostre, industria românească de bunuri de larg consum se situează la nivelul exigenţelor pieţelor externe, înseamnă că mărfurile româneşti au, cu fiecare an, o căutare tot mai mare pe piaţa internaţională. In acelaşi timp, merită relevat faptul că, în afara contractelor ferme încheiate cu întreprinderile noastre de comerţ exterior, s-au examinat şi perspectivele relaţiilor de afaceri cu numeroase firme, punindu-se bazele unor viitoare tranzacţii. în sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, merită subliniat faptul că succesul actualei ediţii a Pavilionului de mostre se caracterizează nu numai prin volumul mare de negocieri comerciale finalizate în contracte şi tranzacţii viitoare certe, ci şi prin aceea că, la cercul de clienţi externi statornici ai produselor noastre, s-au adăugat alţii noi. Este cazul, de exemplu, al firmei „South American Shoe Corp.“, care a purtat pentru prima oară tratative cu ţara noastră pentru contractarea de încălţăminte, decizia de a încheia contracte fiind luată în urma unei atente informări asupra exponatelor româneşti pe care directorul H. Goodman şi creatorul de modele H. Chenn le-au apreciat în mod deosebit. Chiar şi numai aceste cîteva însemnări referitoare la interesul pe care l-au stîrnit în rîndul vizitatorilor străini exponatele româneşti sunt în măsură să releve faptul că cel de-al V-lea Pavilion de mostre contribuie la o mai bună cunoaştere a potenţialului creator şi productiv al industriei româneşti de bunuri de larg consum, la dezvoltarea relaţiilor economice externe ale ţării noastre. Mărfurile expuse constituie argumente convingătoare ale inventivităţii şi capacităţii creatoare a oamenilor muncii care lucrează în acest important sector al economiei noastre naţionale. Viorel SALAGEAN Ilie ȘTEFAN INTENSIFICAT! RITMUL LUCRĂRILOR AGRICOLE! Judeţul Galaţi a terminat semănatul griului Folosind din plin timpul prielnic, forţa mecanică şi acordind o deosebită atenţie calităţii lucrărilor, toate unităţile agricole din judeţul Galaţi au terminat insămînţarea griului. In telegrama adresată cu acest prilej COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, se arată, printre altele : „Aplicînd în viaţă indicaţiile preţioase date în scrisoarea dumneavoastră, tovarăşe secretar general, biroul comitetului judeţean de partid raportează că oamenii muncii din agricultura judeţului Galaţi, în frunte cu comuniştii, au încheiat cu succes, în ziua de 13 octombrie a.c., însămînţarea culturii griului pe suprafaţa planificată de 57 000 hectare în cooperativele agricole de producţie şi 15 900 hectare în întreprinderile agricole de stat“. Pe multe din solele însămînţate, datorită condiţiilor prielnice de vegetaţie, griul a răsărit şi se dezvoltă bine. Pînă în seara zilei de 12 octombrie a.c., cooperativele agricole au terminat şi recoltatul florii-soarelui de pe întreaga suprafaţă de 17 067 hectare ocupate cu această cultură. Pozitiv este faptul că, faţă de situaţia de la începutul săptămînii trecute, s-a lichidat decalajul între recoltat şi treierat. în prezent, floarea-soarelui este treierată de pe 98 la sută din suprafaţă. Aproape întreaga cantitate de seminţe este deja transportată la bazele de recepţie. Acum toate forţele din agricultura judeţului sunt mobilizate pentru terminarea culesului strugurilor, urgentarea recoltării porumbului, a legumelor, însilozarea furajelor etc. Se constată acelaşi fenomen negativ semnalat şi în raidul de săptămâna trecută , dacă cooperativele agricole cu mari suprafeţe de vie au încheiat sau sunt pe terminate cu recoltatul strugurilor, sunt rămîneri in urmă la cooperativele care au suprafeţe mai mici, ceea ce denotă carenţe serioase în organizarea muncii. La deficienţele privind organizarea muncii din unele cooperative se adaugă şi greutăţile pe care le provoacă centrele de vinificaţie care nu lucrează la canalitatea normală. O lucrare pentru urgentarea căreia trebuie mobilizate la maximum toate forţele disponibile şi cele care se eliberează treptat de la alte lucrări este culesul porumbului. Impune acest lucru situaţia existentă: în cooperativele agricole pînă marţi seara se strinsese recolta de porumb de pe numai 48 la sută din suprafaţa ocupată cu această cultură. Printr-o temeinică organizare a muncii la recoltat, transport şi eliberarea terenului, există toate condiţiile ca, în zilele următoare, recoltatul porumbului să fie intensificat. Stelian SAVIN corespondentul „Scînteii" Recolta pe cimp, iar hambarele nepregătite In aceste zile, recoltarea, transportul şi depozitarea culturilor tîrzii reprezintă preocuparea de căpetenie a oamenilor muncii de la sate. Rezultatele obţinute pînă acum sunt bune în foarte multe unităţi. Dar nu sunt puţine nici cazurile de slabă organizare a muncii, de abateri serioase de la disciplină. In judeţul Satu- Mare recoltatul avansează rapid, dar se manifestă încetineală la transportul şi depozitarea produselor. Pînă în seara zilei de 11 octombrie, în bazele de recepţie a fost livrată 30,5 la sută din cantitatea de porumb prevăzută. Intîrzieri se înregistrează şi la livrarea florii-soarelui. Această situaţie se datoreşte dificultăţilor întîmpinate de cooperativele agricole în ce priveşte preluarea la bazele de recepţie. In nici una din aceste baze nu există transportoare cu bandă, încărcatul în pătulele înalte făcîndu-se anevoios, cu multă risipă de forţă de muncă. Abia în cursul zilei de marţi, direcţia judeţeană agricolă s-a gindit să solicită uzinei „Unio“—Satu-Mare 10 transportoare cu bandă. Deficienţele acumulate şi lipsa spiritului de prevedere au creat greutăţi în ceea ce priveşte depozitarea produselor. In prezent se înregistrează un deficit de spaţiu de depozitare pentru 8 000 tone de porumb, deoarece a intirziat construirea de pătule provizorii din panouri de lemn. Pină în ziua de 12 octombrie, din cele aproape 20 000 de panouri contractate cu întreprinderea de industrializare a lemnului au fost livrate numai 12 000 panouri şi montate 10 000. Ritmul nesatisfăcător al preluării produselor la baze se datoreşte şi unor cooperative agricole. Cooperativele agricole Mădăraş şi Gelu, bunăoară, au imobilizat inutil, ore în şir, remorcile închiriate la baza de recepţie, pentru că n-au asigurat suficiente braţe de muncă la descărcat. De asemenea, la unele baze de recepţie în loc să se lucreze la preluarea produselor şi noaptea, nu se face acest lucru nici ziua întreagă. La baza de recepţie din Ardud, după cum ne-a informat şeful unităţii, Gheorghe Bauer, preluarea prduselor începe abia în jurul orei 11. Cauza constă în „demarajul“ greoi cu care se porneşte la lucru dimineaţa în unele cooperative. Deşi nu se poate concepe ca aculi mijloacele de transport să primească altă destinaţie decît aceea de a căra din cimp întreaga recoltă, cît mai repede, se întîlnesc frecvent abateri. Ţinînd seama de timpul înaintat, de necesitatea evitării oricăror pierderi de recoltă, se impune ca organele judeţene, organizaţiile de partid şi conducerile unităţilor agricole să acţioneze cu întreaga răspundere pentru mobilizarea tuturor forţelor la strîngerea culturilor din cîmp, pentru transportul rapid şi depozitarea corespunzătoare a întregii recolte. Octav GRUMEZA corespondentul: „Scînteii" ACORDUL GLOBAL (Urmare din pag. I)ducţie obţinută, iar ceilalţi — cu cite 350 lei. Calcularea acordului global se face ţinîndu-se seama de producţia realizată de fiecare formaţie de lucru şi în cadrul acesteia de fiecare familie în parte. Sunt familii care pe loturile primite pentru a fi lucrate au produs legume în valoare de 30—40 000 lei. Aşa sunt, de exemplu, familia Tolan Gheorghe, care a produs legume de peste 41 000 lei, Bota Florea, care a realizat o producţie de peste 27 000 lei, Mihuţă Ana — peste 20 000 lei, Ghişeuoan Ioan, Pantea Florea şi încă multe altele. Ele au primit drept retribuire sume între 8 000 şi 18 000 lei. Intre echipe s-a organizat o vie întrecere pentru obţinerea unor producţii mari, de bună calitate, şi care să fie livrate cît mai timpuriu. Datorită muncii harnice a cooperatorilor, planul în legumicultura s-a depăşit şi se scontează ca, pînă la sfîrşitul anului, din legumicultura să se încaseze peste 15 milioane lei. Bune rezultate în aplicarea acordului global la cultura prăşitoarelor au fost obţinute în numeroase cooperative agricole din judeţele Cluj, Mureş, Sălaj şi altele unde forma de plată a acordului global se face in bani şi în natură. In asemenea cazuri, membrilor cooperatori li se repartizează atit sumele de bani, cît şi produsele în natură după producţia obţinută. Pentru ca acordul global să devină pretutindeni o pirghie puternică în creşterea responsabilităţii fiecărui cooperator, a cadrelor de conducere din cooperative, pentru rezultatele obţinute in producţie este necesar ca acum, la încheierea unui an de experienţă, conducerile unităţilor, organizaţiile de partid să ia măsuri pentru generalizarea şi perfecţionarea modalităţilor de aplicare. Or, acest lucru poate fi realizat numai pe baza cunoaşterii şi popularizării celei mai bune experienţe, a celor mai bune rezultate. Pentru că trebuie spus că atît experienţe bune, cît şi experienţe negative există in fiecare judeţ. Popularizarea experienţei înaintate în aplicarea acordului global nu înseamnă nicidecum „standardizare“. Aplicarea corectă, întocmai, a principiilor acordului global trebuie să se facă ţinîndu-se seama de condiţiile şi posibilităţile fiecărei cooperative, de experienţa cooperatorilor, de voinţa lor. Trebuie promovat cu consecvenţă tot ceea ce poate contribui la efectuarea în bune condiţii a fiecărei lucrări de care depinde obţinerea unor recolte mereu mai bogate. In acest sens este necesar să se găsească mijloace propagandistice adecvate, să se organizeze schimburi de experienţă la unităţile unde acordul global a determinat o creştere substanţială a producţiei. In acelaşi timp, acum, la încheierea anului agricol, să se ia toate măsurile pentru a asigura răsplata dreaptă a muncii cooperatorilor, astfel incit acordul global să constituie un puternic stimulent pentru obţinerea unor producţii tot mai mari. In fiecare cooperativă agricolă, preşedintele, inginerii, celelalte cadre să facă calcule minuţioase pentru aplicarea corectă a retribuţiei. Fiecare cooperator să ştie ce drepturi îi revin pînă la ultimul ban, pînă la ultimul kilogram de produs, să fie încredinţat de avantajele acestei forme de retribuire a muncii, să lupte cu hotărîre pentru a obţine rezultate şi mai bune în viitor. PAGINA 3 CONTRASTE Cu reactorul la ’ureche... Alo ! Aloo... ! Clujul ? întreprinderea „Metalul roşu“ ? Alo ! Cum ? Nu ne auziţi ? Noi vă auzim foarte clar. Cine sîntem ? Fabrica de confecţii Brăila : Alo ! Tovarăşi de ce aţi făcut ? Alo ! Vă rugăm să veniţi să vedeţi un spectacol mare, mare de tot şi pe deasupra şi nonstop. Ce spectacol ? Echipa de zgomote. Nu, nu piesa lui Fănuş Neagu, ci a dumneavoastră. Să fim mai clari ? E vorba de cele opt agregate pentru recondiţionarea aerului ce ni le-aţi livrat, înţelegeţi acum ? Dacă merg? Cum să nu uflă de ne-au spart urechile. Nu le auziţi şi dumneavoastră ? Grozavă echipă omogenă mai ales şi cu o condiţie fizică impecabilă , pînă acum sînt neobosite. Parcă avem cite un avion reactor la fiecare ureche! Alo! Cum ? Veniţi ? Să ştiţi că biletul de spectacol e cam scump : 1,2 milioane lei. Vă rugăm să ne înţelegeţi, trebuie să ne scoatem banii, atît ne-a costat pe noi racolarea zgomotoaselor. Vă așteptăm cu plăcere ! Scrisoarea unei părăsite „Stimată redacţie, să nu faceţi ochii mari cînd veţi citi scrisoarea mea. Sînt o instalaţie nouă nouţă. Cum am învăţat să scriu ? Recunosc, greu, dar am timp berechet şi am exersat. Acum vă întrebaţi de unde am timp ? Mi-e ruşine să vă spun, dar... stau. Un timp am lucrat , produceam benzen din toluen. Atunci, oamenii mă iubeau, le eram folositoare. Ponoasele mi se trag de la o ţeavă, care, blestemata, s-a spart. Recunosc, sunt vinovată. Dar şi ei m-au lăsat, n-au mişcat un deget să mă opereze, să facă rost de o ţeavă, e drept, un pic mai întortocheată, că de...sunt şi eu puţin sofisticată — dar... aşa sunt eu. Acum stau închisă sub lacăte. Cred tovarăşii de la uzina de cauciuc sintetic că dacă m-au ferecat nu voi mai protesta ? Dar eu nu mă las ! Rogu-vă mult, interveniţi şi spuneţi-le celor de la Grupul industrial de petrochimie din Borzeşti să mă ajute, să-mi fac măcar un transplant, căci nu vreau să ies la pensie — sunt doar aşa de tinără ! Să mă uite aşa de repede ? Am aflat că aduc acum benzenul tocmai de la Piteşti şi Ploieşti, cale de sute de kilometri. Ştiu că unora le place mărul din grădina vecinului, mai ales cînd li se serveşte gata copt. De sub şapte lacăte vă scriu cu lacrimi în ochi , nu mă uitaţi“. Semnat : Instalaţia de detol — Grupul industrial de petrochimie-Borzeşti. S-au înhămat racul, broasca şi cu ştiuca Complexul industrial de creştere şi ingrăşare a porcilor de la Bacău trebuie să intre parţial în funcţiune în primul trimestru al anului viitor. Dar, după stadiul în care se află lucrările, nici cei mai optimişti constructori nu cred că el va putea fi terminat la vreme. Pentru că cele 8 hale care vor adăposti sectorul de gestaţie nu sunt închise şi acoperite nici la această dată, construcţia castelului de apă nu a început încă, iar pentru rezervorul de apă, bucătăria de preparare a hranei lichide, radiatorul de la centrala termică, nu a fost elaborată nici documentaţia necesară. Constructorul, Şantierul nr. 3 al Trustului de construcţii industriale din municipiul Gheorghe Gheorghiu- Dej, îl învinuieşte pe beneficiar — întreprinderea de stat pentru creşterea şi ingrăşarea porcilor Bacău — că nu i-a asigurat la vreme documentaţia şi utilajele. La rîndul său beneficiarul susţine că vina o poartă constructorul care nu s-a preocupat de aprovizionarea şantierului cu o seamă de materiale şi nu a asigurat întotdeauna forţa de muncă suficientă. La mersul de melc al lucrărilor de pe acest şantier contribuie şi reprezentanţii proiectantului — I.S.P.A. Bucureşti —care atunci cînd se deplasează la Bacău o fac pe turiştii : vin, văd şi... se duc. Şi în vreme ce se face schimb reciproc de reproşuri, pe şantier lucrările stagnează. Ca să-i împace, după această colaborare armonioasă, toamna şi-a făcut apariţia cu ploile mărunte şi vinturile reci. Aşa că a cam trecut timpul de fabule. ori încet, încet... tîrziu ajungi! La nivelul judeţului Buzău, numai în trimestrul II al acestui an, în secţiile de bază ale întreprinderilor industriale s-au înregistrat peste 70 000 ore-maşină întreruperi. Cauza principală a acestor întreruperi : organizarea defectuoasă a exploatării utilajelor şi instalaţiilor. Alte cauze care mai concură la stabilirea acestei performanţe de neinvidiat : asistenţa tehnică insuficientă în toate schimburile, pregătirea profesională precară a unei părţi din personalul de întreţinere. Iată, de pildă. dn. exemplu" -edific cator,' cel al intreprin-' derii „Flacăra“ din Buzău. Datorită celor 2 200 de ore de stagnare, întreprinderea nu şi-a realizat planul la cele mai rentabile produse. Stagnările maşinilor sunt datorate şi indisciplinei. Cele 1 200 om-zile învoiri şi 240 om-zile absenţe nemotivate au reprezentat circa 60 la sută din totalul stagnărilor. E adevărat proverbul : încet, încet, departe ajungi — dar nu prea merge și cînd e vorba de realizarea planului. Poate că ar trebui modificat ceva : ori proverbul, ori modul cum este organizată munca,nu întreprinderile respectitive.s-Perr 9V