Scînteia, noiembrie 1971 (Anul 40, nr. 8955-8984)

1971-11-01 / nr. 8955

Apropierea iernii impune să fie urgentată TERMINAREA RECOLTĂRII, TRANSPORTULUI ŞI DEPOZITĂRII CULTURILOR TÂRZII Fiecare nou an agricol este mar­cat de însămînţarea griului şi a altor culturi de toamnă — lucrare Încheiată în linii mari atît în I.A.S cit şi în cooperativele agricole. Ţi­­nind seama de specificul muncilor în agricultură, se poate spune că unele unităţi au păşit în noul an agricol, dar nu şi-au încheiat încă socotelile cu cel vechi. Pentru că, deşi am intrat în ultima lună de toamnă, recoltatul culturilor tîr­­zii, în unele judeţe, continuă să fie încă departe de­ a fi ter­minat. Pînă la data­ de 29 oc­tombrie a.c. recoltarea porum­bului s-a efectuat in proporţie de 91 la sută în cooperativele agri­cole şi 82 la sută în I.A.S. Supra­feţe mari au rămas de recoltat în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Teleor­man, Constanţa şi altele. La sfecla de zahăr, cooperativele agricole au recoltat 76 la sută din suprafaţa cultivată. In prezent, pe cimp exis­tă mari cantităţi de produse peri­sabile netransportate , sfeclă de zahăr, cartofi şi chiar struguri şi legume expuse pericolului depre­cierii. în judeţul Buzău, de pildă, stau în grămezi, pe cimp, aproape 42 000 tone de sfeclă de zahăr, în Mureş — peste 41 000 tone, iar in judeţele Botoşani, Timiş, Bacău, Neamţ, Arad şi altele, cantităţile de sfeclă netransportate variază între 26 000—36 000 tone. Dacă in majoritatea cooperative­lor agricole zilele frumoase de toamnă au fost folosite din zori pină in noapte pentru încheierea lucrărilor în cîmp, in alte unităţi nici măcar acum, cînd se înmul­ţesc semnele anotimpului friguros, nu se face totul pentru grăbirea recoltării, restanţele acumulîndu-se in loc să fie lichidate. Există oricînd pericolul de a se înregistra pagube datorate brumei şi îngheţurilor. In următoarele zile , după cum ne informează Institu­tul de meteorologie şi hidrologie, vremea va fi în general uscată în cea mai mare parte a ţării, cu con­diţii favorizante pentru scăderea temperaturii solului prin procese de radiaţie, fapt ce va putea provoca producerea temperaturilor minime sub zero grade. Aşadar, meteoro­logii oferă argumente în plus pen­tru grăbirea recoltării, transportului şi depozitării culturilor tirzii, pentru luarea măsurilor adecvate de pro­tejare a produselor perisabile, ast­fel incit să se evite orice pierdere. Este imperios necesar ca organele şi organizaţiile de partid, organele agricole să acorde un sprijin direct şi nemijlocit unităţilor rămase în urmă la recoltat, să concentreze toate forţele, mijloacele mecanice şi de transport pentru ca, în aceas­tă săptămină, întreaga recoltă să fie pusă la adăpost de intemperii. A­C de întrebări A/C şi răspunsuri DESPRE CINCINAL 6 : Ce importanţă se atribuie reducerii cheltuielilor materiale de produc­ţie in efortul general de creştere a eficienţei economiei noastre ? ' V* ansamblul politicii economice a partidului nostru, de creştere a eficienţei activităţii economice, simultan cu promovarea progresului tehnico-ştiinţific, modernizarea structurilor pe ramuri şi subramuri, ridicarea calificării cadrelor — un loc deosebit îl are folosirea cu ran­dament maxim a resurselor, funcţionarea optimă a aparatului de pro­ducţie şi a forţei de muncă. Pe această linie, o tot mai mare impor­tanţă revine reducerii cheltuielilor materiale de producţie. Nu întim­­plător in planul cincinal actual s-a prevăzut că PONDEREA CHEL­TUIELILOR MATERIALE IN PRODUSUL SOCIAL VA SCADEA DE LA 59,4 LA SUTA CIT ERA IN ANUL 1970, LA 54,4 LA SUTA IN ANUL 1975. Ce importanţă are îndeplinirea acestei sarcini în efortul general de creştere a eficienţei economiei noastre ? S-ar putea afirma că, într-o anumită măsură, transpunerea în viaţă a celor mai importante prevederi ale cincinalului 1971—1975 depinde mai întîi de modul în care se va realiza sarcina de reducere a pon­derii cheltuielilor materiale in produsul social. Şi iată de ce , dezvol­tarea noastră economică, ridicarea nivelului de trai al poporului sunt condiţionate de volumul venitului naţional. Or, alături de creşterea productivităţii muncii sociale, definită ca venit naţional creat de o persoană ocupată în sfera producţiei materiale, reducerea cheltuielilor materiale de producţie reprezintă un factor de prim ordin, determi­nant pentru dinamica venitului naţional , cu cit ponderea acestor cheltuieli in produsul social va fi mai redusă, cu atit va fi mai mare partea ce revine valorii nou create, respectiv venitului naţional, însemnătatea îndeplinirii prevederii amintite rezultată şi din fap­tul că, la scara proceselor economice prevăzute in actualul cincinal, REDUCEREA CU NUMAI UN PROCENT A PONDERII CHELTUIE­LILOR MATERIALE IN PRODUSUL SOCIAL VA ECHIVALA CU PESTE 8 MILIARDE LEI. De altfel, s-a planificat ca, în perioada 1971—1975, un sfert din sporul venitului naţional să se obţină tocmai prin reducerea ponderii cheltuielilor materiale în produsul social. Practic, proporţia cu care va fi redusă ponderea cheltuielilor ma­teriale in produsul social, in anul 1975 faţă de 1970, se va concretiza în ECONOMII DE CIRCA 40 MILIARDE LEI. Cu alte cuvinte, aceasta va fi suma cu care va spori venitul naţional in perioada 1971—1975 pe seama diminuării ponderii cheltuielilor materiale în produsul so­cial. Semnificativ este faptul că CELE 40 MILIARDE LEI REPRE­ZINTĂ NICI MAI MULT, NICI MAI PUŢIN DECIT VENITUL NA­ŢIONAL AL ROMÂNIEI DIN ANUL 1950, ceea ce relevă sintetic forţa economiei noastre, posibilităţile reale ce se creează, prin reducerea cheltuielilor materiale de­ producţie, pentru creşterea potenţialului eco­nomic al ţării şi îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. Potrivit prevederilor noului cincinal, îndeplinirea sarcinii de redu­cere a ponderii cheltuielilor materiale în produsul social constituie un obiectiv central al activităţii colectivelor din fiecare ramură produc­tivă — industrie, agricultură, construcţii, transport, comerţ. O contri­buţie hotărîtoare la transpunerea in viaţă a acestei sarcini trebuie să o aibă industria, ramură în care ponderea cheltuielilor materiale în volumul producţiei se va reduce de la 60,8 la sută, cit a fost în anul 1970, la 55,6 la sută în 1975. Ca atare, din economiile totale ce se vor obţine prin reducerea cheltuielilor materiale, aproximativ 75 la sută urmează să se realizeze în industrie. Desigur, actualele prevederi in domeniul reducerii cheltuielilor ma­teriale nu pot fi îndeplinite fără A SE ELABORA, IN FIECARE ÎN­TREPRINDERE SI CENTRALA INDUSTRIALA, PROGRAME DE MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE BINE FUNDAMENTATE, care să vizeze atît problemele curente, cit şi pe cele de perspectivă, por­nind de la reproiectarea produselor cu gabarite şi caracteristici tehni­­co-economice necorespunzătoare faţă de exigenţele etapei actuale, de la îmbunătăţirea radicală a proiectelor produselor noi, care să asigure valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor, extinderea folosirii înlocuitorilor , concomitent cu creşterea susţinută a calităţii produselor. In aceste programe de măsuri un loc important trebuie acordat, de asemenea, evoluţiei normelor de consum, normării tehnico-ştiinţifice, pe o scară cit mai largă, a tuturor consumurilor materiale, atît din zona cheltuielilor directe, cit şi a cheltuielilor indirecte (cheltuielile ce fac parte din regia secţiilor de fabricaţie şi regia generală a între­prinderilor) cărora, până în prezent, nu li s-a acordat, întotdeauna, im­portanţa cuvenită. Totodată, sunt necesare măsuri care să permită creş­terea corespunzătoare a indicilor de folosire a fondurilor fixe de pro­ducţie, pentru reducerea cheltuielilor de amortizare pe fiecare unitate de produs, precum şi accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor cir­culante şi, în general, a fondurilor de producţie cu care sunt înzestrate întreprinderile. Conf. univ. dr. Constantin ENACHE PROLIT­ARI DIN TOATEUNIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 8955 Prima ediţie Luni 1 noiembrie 1971 4 PAGINI - 30 BANI IN PAGINA A 1I-A ACTUALITATEA CULTURALA S­PORT Fază de spectacol rugbistic oferită de echipele Steaua și Universi­­tatea Timișoara PAGINA A III-A „încă din luna august — ne declara tovarăşul Ni­colae Spînu, vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular munici­pal Brăila — noi am solicitat comitetelor de direcţie ale întreprinderilor de profil să analizeze situaţia exis­tentă în vederea desfăşu­rării în bune condiţii a activităţilor de pregătire pentru iarnă şi întreţinere a fondului locativ de stat. La întocmirea planurilor de muncă din fiecare uni­tate s-a ţinut cont de greutăţile întimpinate în iarna trecută şi s-au sta­bilit măsurile adecvate pentru a se preveni repe­tarea lor. Serviciul de gos­podărie comunală al consi­liului popular municipal a urmărit îndeaproape re­zolvarea acestor sarcini“. Intr-adevăr au şi fost ob­ţinute unele r­ezultate : ma­rea majoritate a centrale­lor termice din cartierele Hipodrom, Obor, Viziru, Şcolilor, strada Galaţi ş.a. sunt în stare de funcţionare, întreprinderea de gospodă­rie loca­ti­vă şi amenajări construcţii (I.G.L.A.C.) a investit peste 300 000 lei pentru înlocuirea unor a­­parate de încălzire a apei; la unele centrale au fost înlocuite pompele de ali­mentare cu apă potabilă ; s-au reparat o parte din acoperişurile deteriorate ; au fost executate mai mul­te lucrări de întreţinere a clădirilor. întreprinderea comunală Brăila (I.C.B.) a luat măsuri pentru înlo­cuirea stratului filtrant din filtrele rapide, şi-a asigu­rat stocul tampon de coa­gulant şi clor, a efectuat revizuirea căminelor, a va­nelor, protejarea hidranţi­­lor, s-a aprovizionat cu material de intervenţii. Depozitele de combustibil au fost, de asemenea, apro­vizionate cu cantităţi sufi­ciente de lemne şi cărbuni, începută încă din luna august, ne-am fi aşteptat ca această acţiune să fi fost terminată, sau pe cale de a fi terminată. Din cele întilnite însă pe teren, din discuţiile purtate cu îm­puterniciţii unor asociaţii de locatari, cu locatarii în­şişi, ne-am convins că mul­te dintre cauzele necazurilor din iernile trecute n-au fost încă înlăturate. Trei centrale termice (din car­tierele Viziru, Obor şi Apollo) nu­­ sunt încă recepţionate. Beneficiarul (I.G.L.A.C.) refuză să le ia în primire datorită nume­roaselor defecţiuni şi ce­rinţe de remediere , fini­saje neterminate, lipsa unor piese şi aparate. Din aces­te cauze, centralele nu vor putea asigura căldura ne­cesară pe timpul iernii. Constructorul — Intreprin­derea judeţeană de con­strucţii montaje (I.J.C.M.) — în loc să se ocupe de re­medieri, îşi vede liniştit de alte treburi. De altfel, multe dintre a­­ceste defecţiuni se întîl­­nesc şi la celelalte centra­le : peste 90 la sută din ele nu sunt dotate cu manome­­tre de joasă presiune, cu termometre, fapt care duce la creşterea consumului de combustibil, la posibilita­tea ivirii unor acciden­te sau a unor pierderi materiale. In altele nu funcţionează toate caza­­nele, deşi reparaţiile au fost executate (de către I.G.L.A.C.) , nu sunt execu­tate lucrările de izolaţie termică, lipsesc geamurile, iar în trei centrale (1, 2 şi 4, Hipodrom) plouă prin a­­coperiş, peste motoare şi panourile electrice. Multe dintre reţelele termice a­­ferente blocurilor (centrala 4 Hipodrom şi altele) sunt deteriorate înainte de vre­me, datorită proastei între­ţineri, precum şi a unor lu­crări de slabă calitate din partea constructorului : ţe­vile sunt corodate, canalele termice degradate, izolaţii termice necorespunzătoare. Aceste defecţiuni duc la pierderi nejustificate de presiune şi căldură, la pier­deri de apă care se infil­trează spre fundaţiile clă­dirilor, la oprirea unor in­stalaţii termice din aparta­mente. Mai sunt încă de execu­tat multe lucrări exterioa­re, la unele blocuri : revi­zuirea şi repararea izola­ţiilor, a învelitorilor la imo­bile aflate în administra­rea I.G.L.A.C.-ului. încă din luna mai, anul curent, conducerea asociaţiei loca­tarilor 1­7 din strada Şco­lilor a intervenit de trei ori la I.G.L.A.C., sesizind faptul că, la unele blocuri, apa se infiltrează prin aco­periş în apartamente. Si­tuaţii similare am întilnit şi la unele asociaţii de pe N. Grigore­ MARAŞANU corespondentul „Scinteii" (Continuare în pag. a II-a) Nu întotdeauna unde e fum­e şi căldură Pregătirea locuinţelor pentru iarnă în oraşul Brăila Succese ale constructorilor hidrocentralei de pe Lotru HM. VILCEA (corespondentul „Scinteii“, Petre Dobrescu) . La hidrocentrala de pe Lotru s-au înregistrat noi succese în pro­ducţie. Astfel, la Vidra, con­structorii şantierului şi-au înde­plinit planul şi angajamentele asumate pe anul in curs de depunere a arocamentelor în corpul barajului. Ajungînd la cota 1240 metri, ei au depus pină acum 1 900 000 mc aroca­­mente, faţă de 3 900 000 mc cîţi se vor încorpora în total în acest impunător obiectiv. Pînă la sfîr­­şitul anului se preconizează de­punerea peste plan a încă 350 000 mc arocamente. Ortacii conduşi de ing. Traian Săbău au reuşit să străpungă cu cîteva zile înainte de termen galeria Sterpu-Brăneasa, în lungime de 936 m­­. Prin acest succes, apele pîrîurilor Cailor, Brăneasa şi Ursului, din zona nord a captă­rilor secundare, vor avea în cu­­rind cale liberă spre staţia de pompare de la Sterpu şi de aici în barajul Vidra. Slujitorii şcolii, comuniş­tii de la catedră au în fa­ţă noi îndatoriri , care înnobilează considerabil misiunea lor. Ele poar­tă pecetea semnificaţi­ilor profunde ale unui moment de cotitură in munca de învăţămint, mo­ment determinat de măsu­rile preconizate de progra­mul de perfecţionare a activităţii ideologice şi po­litice adoptat de conduce­rea partidului nostru, în cadrul căruia, şcolii — ca principal izvor de cultură şi civilizaţie a întregului popor — i se conferă răs­punderi de cea mai mare însemnătate. „Este un adevăr incon­testabil că şcoala, invăţă­­mintul nostru de toate gra­dele constituie factorul ho­­tărîtor în instruirea ştiin­ţifică şi culturală,­in edu­carea multilaterală a ti­nerelor generaţii“, a subli­niat tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iar rolul for­mativ al şcolii presupune, implicit, definirea precisă a rolului cadrelor didactice, în general, şi a rolului co­munistului la catedră în­deosebi. Desigur că, în pri­mul rind, acest rol este in­­structiv-educativ. N-am spus o noutate. El funcţio­nează de cînd există elevi şi dascăli. De cînd şcoa­la şi slujitorii ei şi-au asumat nobila sarcină de a forma oamenii so­cietăţii viitoare. Şi, în decursul istoriei, de multe ori şcoala noastră s-a ilus­trat tocmai prin acest rol formativ. Cînd Gh. Lazăr sau Gh. Asachi au pus ba­zele şcolilor lor, în 1818, au pus şi bazele spirituale ale generaţiei de la 1848 şi ale Uniunii din 1859. Cînd s-a pus în aplicare legea instrucţiunii în vremea lui Cuza Vodă s-au creat şi premisele educării a mii şi mii de ostaşi, care au în­ţeles mai bine, cu mai multă claritate idealul na­ţional al independenţei şi al­ desăvîrşirii statului na­ţional şi s-au jertfit pen­tru aceste mari şi istorice idealuri. Desigur, setea de libertate, hotărirea de lup­tă pentru independenţa pa­triei au animat cele mai largi mase ale poporului, inclusiv cei pe care re­gimul burghezo-moşieresc i-a ţinut departe de şcoa­lă, le-a împiedicat accesul la învăţătură , dar aceasta nu micşorează cu nimic rolul şcolii, al învăţătorilor şi profesorilor patrioţi, lu­minaţi, care, oriunde şi-au exercitat influenţa, au con­tribuit la creşterea conşti­inţelor, in consens cu as­piraţiile poporului. Spiri­­tualmente vorbind, victo­riile de la Plevna ori Mă­­răşeşti, ca şi marele en­tuziasm de la 1 decembrie 1918, s-au pregătit, s-au şlefuit întîi in clase, ca o piatră scumpă, de învăţători şi profesori devotaţi şti­inţei, culturii, artei, educa­ţiei, dragostei ardente de ţară, de popor, de progres. Ce rol au avut dascălii în pregătirea lui 1907 şi, mai ales, în marea acţiune de educare umanistă a tinere­tului întreprinsă adesea cu grele sacrificii de dăscăli­­mea democrată, în perioa­da dintre cele două răz­boaie­ mondiale, cînd fas­cismul propaga cultul o­­mului-fiară, este iarăşi un fapt demonstrat de istorie. Şcoala noastră se poate mindri că, după 23 august 1944, s-a încadrat, cu hotă­­rîre, şi entuziasm, în ritmul epocii noi, socialiste. Şi că, an de an, a căutat şi caută să se renoveze permanent, ca să poată reprezenta, în adevăr, cuvintul epocii pe care o trăim. O şcoală an­chilozată, o şcoală neaten­tă la pulsul vieţii este un non­sens. Dar poate mai trebuie să adăugăm că un profesor comunist este şi trebuie să fie prin definiţie şi un mili­tant comunist. Un militant al prezentului şi al viitoru­lui comunist. Această trăsă­tură îi defineşte profilul şi-i mărturiseşte rolul în socie­tatea de azi pentru socie­tatea de m­ine. Şcoala, şantier spiritual, creează oa­menii de miine. Dintr-un şantier prost, neştiinţific organizat, nu poate ieşi de­cit o construcţie necores­­punzătoare. Dintr-o şcoa­lă lipsită de organi­zare ştiinţifică, nehrăni­tă de priceperea unor ca­dre didactice bine pregăti­te, neînsufleţită de pasiu­nea pentru muncă şi neîn­călzită de dragostea pen­tru tineret, pentru viitorul societăţii nu pot ieşi decit caractere necorespunză­toare. Programul intensificării muncii politice şi ideologi­ce adoptat de conducerea partidului aduce în atenţie necesitatea simultaneităţii procesului de instrucţie cu cel de educaţie, mai exact cu cel de educaţie comunistă. Pentru că nu-i de-ajuns ca tineretul să înmagazineze în creier un milion de da­te şi să poată recita o mie de formule. Ci se cuvine să ştie la ce sunt bune a­­ceste date şi aceste formu­le. Se cuvine ca şi tinerii să înveţe a fi buni cetă­ţeni. Să ştie cum să apli­ce în viaţă cele învăţate în clasă. Să-şi dea seama de valoarea economică şi civică a specialităţii căreia i se dedică trup şi suflet, după ce părăsesc băncile şcolii. Adică să înţeleagă şi teorema şi formulele, dar să fie şi convinşi că ele rămân simple elemente ale zădăr­niciei, dacă nu se relevă în concordanţă cu realitatea, cu viaţa, dacă nu li se în­trezăreşte utilitatea lor, dacă nu se cimentea­ză în conştiinţă cu acel dram de afectivitate şi nu ajută la maturita­tea psihică, dacă nu se în­scrie în fenomenul numit creaţie. Şi poate n-ar fi nevoie de aceste ginduri, îndeobşte cunoscuţi, dacă nu s-ar fi auzit uneori nişte glasuri, în colegiale discu­ţii din cancelarie : „Educa­ţia s-o facă dirigintele, co­mandantul pionierilor sau U.T.C.-ul. Eu îmi predau obiectul meu. N-am vreme să fac educaţie“. Unii tind a crede că educaţia este a­­panajul exclusiv al obiec­telor cu caracter umanist. Evident, rolul educativ al ştiinţelor umaniste este mai direct, mai manifest, mai uşor de sesizat. Lite­ratura şi istoria sunt ade­vărate tribune educative. Dar să revenim la pro­blema educaţiei ca genera­lă şi permanentă preocu­pare a tuturor profesorilor, de orice specialitate. Dacă nu ştiinţa în sine afirmă un rol educativ, în orice caz efortul depus pentru însuşirea ei, rezultatele practice ale ştiinţei asimi­late devin o formulă edu­cativă, efectiv şi adînc e­­ducativă. Şi depinde de profesor, de harul lui pedagogic, de dragostea lui pentru tineret, fe­lul cum foloseşte în a­­cele momente, chiar da­­că-i matematician, destoi­nicia de a sădi în conştiin­ţa elevului floarea încre­derii în sine, de a-1 ajuta să-şi verifice forţele inte­lectuale şi să-şi şlefuiască personalitatea morală, de a-l face om întreg. Instrucţia şi mai ales e­­ducaţia în societatea noas­tră sunt condiţionate de conştiinţa comunistă a ca­drelor didactice. Să fim sinceri şi să recunoaştem că nu-i de fel indiferent nici cine, nici cum urcă pe catedră. Tocmai pentru că de la catedră se predă nu numai ştiinţă ci, în acelaşi timp, se oficiază şi se dau, direct sau indirect, nişte exemple. Educaţia rezidă din me­nirea învăţămîntului de toate gradele. Şi conduce­rea noastră de partid şi de stat depune cel mai stărui­tor efort pentru realizarea acestei meniri. Cum e fi­resc, în acest dome­niu, partidul nostru ac­ţionează şi prin şcoa­lă, prin profesori, prin comuniştii din şcoală. Se cere însă o condiţie sine qua non : educaţia să fie făcută cu grijă, cu dragos­te şi pasiune pentru mun­că, pentru găsirea celor mai adecvate, mai variate şi mai subtile mijloace pentru insuflarea celor mai profunde, mai organice convingeri comuniste, în relevarea valorii ştiinţelor, în transformarea tînărului într-un militant al năzuin­ţelor drepte, de libertate socială şi naţională în lu­mea contemporană, în con­struirea socialismului şi comunismului. Ca profesori comunişti datori sîntem să urmă­rim nu numai perma­nenta legătură a învăţă­­mintului cu practica, legă­tură care trebuie mereu, mereu îmbunătăţită, dar să căutăm permanent metode noi de a releva tineretului şcolar marile realizări ale socialismului, colosalul e­­fort al poporului, îndrumat de partid, de a transforma visurile în realitate. Cînd urcă la catedră, profesorul comunist tre­buie să-şi amintească a­­dagiul străvechi : exem­plu decet. Şi acest exem­plu porneşte de la cel per­sonal şi merge pînă la u­­riaşele noastre construcţii socialiste. Un educator co­munist face să vibreze conştiinţa tineretului şi pentru frumuseţea artistică a frescelor voroneţiene şi, mai ales, pentru marele baraj de la Porţile de Fier. De altfel, nici nu poate fi în adevăr profesor acela care nu demonstrează le­gătura între operele de ca­tegoria celor din exemplul dat. Puterea instructiv-e­­ducativă a realităţilor noas­tre socialiste, a marilor noastre înfăptuiri, în toate domeniile, nu-i întotdeau­na îndeajuns de bine, de didactic, de­­ ştiinţific, de militant folosită. Aceasta-i datoria primordială a pro­fesorului comunist : să in­troducă în şcoală realitatea vieţii socialiste şi să cree­ze, să şlefuiască minţi şi conştiinţe pentru şi mai strălucitele realităţi de miine. Dumitru ALMAŞ COMUNISTUL de la catedră METODE EFICIENTE DE ECONOMISIRE A COCSULUI Furnaliştii de la uzina „Vic­­toria“-Călan au preluat şi apli­că cu succes iniţiativa celor de la Combinatul siderurgic­ Hune­­doara de a produce întreaga cantitate de fontă dată peste plan cu cocs economisit.­­ Pe baza unor tehnnologii puse la punct de specialiştii uzinei, a fost mărită temperatura aerului cald utilizat în procesul de to­pire şi elaborare a fontei, fapt care a permis micşorarea con­sumului specific de cocs, in condiţiile realizării celor mai ridicaţi indici de productivitate la furnale. Pe această cale s-a economisit de la începutul anu­lui cocsul metalurgic care a servit la producerea, peste pre­vederi, a mai mult de 6 000 tone de fontă. (Agerpres) ! Spre un front larg al tuturor forţelor democratice şi progresiste mexicane Interviu cu tovarăşul A. M. VERDUGO prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Mexican După cum­ se ştie, la invitaţia C.C. al P.C.R., in ţara noastră s-a aflat o delegaţie a Partidului Comunist Mexican, condusă de tovarășul Arnoldo Martinez Verdugo, prim-secretar al C.C. al P.C.M., care, la solicitarea noastră, a avut amabilitatea să acorde „Scinteii“ un interviu ■x­ In proiectul tezelor cu pri­vire la problemele dezvoltării Partidului Comunist Mexican — din care ziarul nostru a publicat recent largi extrase — se pune un accent deosebit pe necesita­tea studierii realităţii sociale mexicane şi aplicarea principiilor generale ale marxism-leninis­­mului la condiţiile şi particula­rităţile naţionale. In această lu­mină, cum apreciaţi caracte­risticile politice actuale din ţara dv. şi care sunt, in mod cores­punzător, principalele sarcini ce stau in prezent in faţa co­muniştilor mexicani ? — Fără îndoială, putem afirma că principala caracteristică a situaţiei politice actuale din Mexic este in­tensificarea mişcării democratice şi antiimperialiste. Pentru multe sec­toare ale populaţiei este limpede a­­cum că drumul pe care marea bur­ghezie a condus ţara in ultimii trei­zeci de ani trebuie să fie modificat radical. Acest­­drum a adus poporu­lui nostru grave neajunsuri şi în prezent nu se mai poate asigura nici măcar ritmul de creştere de pînă a­­cum în domeniul economic. Burghezia conducătoare încearcă să frîneze dezvoltarea mişcării de­mocratice prin represiuni şi vio­lenţă, dar în acelaşi timp se vede obligată să recurgă la manevre, promiţînd diverse reforme. Una este însă să vorbeşti despre reforme şi alta să le realizezi. De aceea, forţele progresiste din ţară, şi în cadrul a­­cestora partidul nostru, consideră că principala lor sarcină este întărirea rîndurilor lor, desfăşurarea unor acţiuni unite ale maselor populare. Potrivit părerii noastre, în pre­zent se creează condiţii mai bune pentru organizarea unei forţe poli­tice de opoziţie, care să reunească diferitele curente de gîndire, de o­­rientare democratică şi antiimpe­­rialistă şi să ofere o alternativă la situaţia actuală. Această forţă poli­tică independentă se încheagă din sinul mişcării de masă — muncito­reşti, ţărăneşti şi a tineretului stu­dios — prin lupta comună a diferi­telor curente şi grupări. Noi acor­dăm o mare atenţie unităţii de acţi­une şi stabilirii unei colaborări trai­nice — ale cărei baze au şi fost puse — între comunişti şi alte nuclee de stingă, precum şi grupuri catolice, în special sectoarele progresiste ale acestora. Conţinutul acţiunii, ceea ce uneşte în prezent masele populare este lupta pentru libertăţi politice şi sin­dicale, pentru lichidarea legislaţiei represive, eliberarea tuturor de zi-Romulus CAPLESCU Dan MUNTEANU (Continuare în pag. a IV-a) Excelenţei Sale Domnului HOUARI BOUMEDIENE Preşedintele Consiliului Naţional al Revoluţiei Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Algeriene Democratice şi Populare ALGER Aniversarea Zilei naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare îmi oferă deosebita plăcere ca, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu perso­nal, să vă adresez cele mai calde felicitări, împreună cu cele mai bune urări de fericire pentru Excelenţa Voastră, de progres şi pace poporu­lui algerian prieten. Subliniind bunele relaţii de prietenie şi colaborare multilaterală existente între ţările noastre, îmi exprim convingerea că acestea vor cunoaşte o dezvoltare continuă, spre binele popoarelor român şi algerian, al cauzei înţelegerii şi cooperării internaţionale. Cu înaltă consideraţie, NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat ro7 I al Republicii Socialiste România

Next