Scînteia, noiembrie 1971 (Anul 40, nr. 8955-8984)
1971-11-01 / nr. 8955
Apropierea iernii impune să fie urgentată TERMINAREA RECOLTĂRII, TRANSPORTULUI ŞI DEPOZITĂRII CULTURILOR TÂRZII Fiecare nou an agricol este marcat de însămînţarea griului şi a altor culturi de toamnă — lucrare Încheiată în linii mari atît în I.A.S cit şi în cooperativele agricole. Ţinind seama de specificul muncilor în agricultură, se poate spune că unele unităţi au păşit în noul an agricol, dar nu şi-au încheiat încă socotelile cu cel vechi. Pentru că, deşi am intrat în ultima lună de toamnă, recoltatul culturilor tîrzii, în unele judeţe, continuă să fie încă departe de a fi terminat. Pînă la data de 29 octombrie a.c. recoltarea porumbului s-a efectuat in proporţie de 91 la sută în cooperativele agricole şi 82 la sută în I.A.S. Suprafeţe mari au rămas de recoltat în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Teleorman, Constanţa şi altele. La sfecla de zahăr, cooperativele agricole au recoltat 76 la sută din suprafaţa cultivată. In prezent, pe cimp există mari cantităţi de produse perisabile netransportate , sfeclă de zahăr, cartofi şi chiar struguri şi legume expuse pericolului deprecierii. în judeţul Buzău, de pildă, stau în grămezi, pe cimp, aproape 42 000 tone de sfeclă de zahăr, în Mureş — peste 41 000 tone, iar in judeţele Botoşani, Timiş, Bacău, Neamţ, Arad şi altele, cantităţile de sfeclă netransportate variază între 26 000—36 000 tone. Dacă in majoritatea cooperativelor agricole zilele frumoase de toamnă au fost folosite din zori pină in noapte pentru încheierea lucrărilor în cîmp, in alte unităţi nici măcar acum, cînd se înmulţesc semnele anotimpului friguros, nu se face totul pentru grăbirea recoltării, restanţele acumulîndu-se in loc să fie lichidate. Există oricînd pericolul de a se înregistra pagube datorate brumei şi îngheţurilor. In următoarele zile , după cum ne informează Institutul de meteorologie şi hidrologie, vremea va fi în general uscată în cea mai mare parte a ţării, cu condiţii favorizante pentru scăderea temperaturii solului prin procese de radiaţie, fapt ce va putea provoca producerea temperaturilor minime sub zero grade. Aşadar, meteorologii oferă argumente în plus pentru grăbirea recoltării, transportului şi depozitării culturilor tirzii, pentru luarea măsurilor adecvate de protejare a produselor perisabile, astfel incit să se evite orice pierdere. Este imperios necesar ca organele şi organizaţiile de partid, organele agricole să acorde un sprijin direct şi nemijlocit unităţilor rămase în urmă la recoltat, să concentreze toate forţele, mijloacele mecanice şi de transport pentru ca, în această săptămină, întreaga recoltă să fie pusă la adăpost de intemperii. AC de întrebări A/C şi răspunsuri DESPRE CINCINAL 6 : Ce importanţă se atribuie reducerii cheltuielilor materiale de producţie in efortul general de creştere a eficienţei economiei noastre ? ' V* ansamblul politicii economice a partidului nostru, de creştere a eficienţei activităţii economice, simultan cu promovarea progresului tehnico-ştiinţific, modernizarea structurilor pe ramuri şi subramuri, ridicarea calificării cadrelor — un loc deosebit îl are folosirea cu randament maxim a resurselor, funcţionarea optimă a aparatului de producţie şi a forţei de muncă. Pe această linie, o tot mai mare importanţă revine reducerii cheltuielilor materiale de producţie. Nu întimplător in planul cincinal actual s-a prevăzut că PONDEREA CHELTUIELILOR MATERIALE IN PRODUSUL SOCIAL VA SCADEA DE LA 59,4 LA SUTA CIT ERA IN ANUL 1970, LA 54,4 LA SUTA IN ANUL 1975. Ce importanţă are îndeplinirea acestei sarcini în efortul general de creştere a eficienţei economiei noastre ? S-ar putea afirma că, într-o anumită măsură, transpunerea în viaţă a celor mai importante prevederi ale cincinalului 1971—1975 depinde mai întîi de modul în care se va realiza sarcina de reducere a ponderii cheltuielilor materiale in produsul social. Şi iată de ce , dezvoltarea noastră economică, ridicarea nivelului de trai al poporului sunt condiţionate de volumul venitului naţional. Or, alături de creşterea productivităţii muncii sociale, definită ca venit naţional creat de o persoană ocupată în sfera producţiei materiale, reducerea cheltuielilor materiale de producţie reprezintă un factor de prim ordin, determinant pentru dinamica venitului naţional , cu cit ponderea acestor cheltuieli in produsul social va fi mai redusă, cu atit va fi mai mare partea ce revine valorii nou create, respectiv venitului naţional, însemnătatea îndeplinirii prevederii amintite rezultată şi din faptul că, la scara proceselor economice prevăzute in actualul cincinal, REDUCEREA CU NUMAI UN PROCENT A PONDERII CHELTUIELILOR MATERIALE IN PRODUSUL SOCIAL VA ECHIVALA CU PESTE 8 MILIARDE LEI. De altfel, s-a planificat ca, în perioada 1971—1975, un sfert din sporul venitului naţional să se obţină tocmai prin reducerea ponderii cheltuielilor materiale în produsul social. Practic, proporţia cu care va fi redusă ponderea cheltuielilor materiale in produsul social, in anul 1975 faţă de 1970, se va concretiza în ECONOMII DE CIRCA 40 MILIARDE LEI. Cu alte cuvinte, aceasta va fi suma cu care va spori venitul naţional in perioada 1971—1975 pe seama diminuării ponderii cheltuielilor materiale în produsul social. Semnificativ este faptul că CELE 40 MILIARDE LEI REPREZINTĂ NICI MAI MULT, NICI MAI PUŢIN DECIT VENITUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI DIN ANUL 1950, ceea ce relevă sintetic forţa economiei noastre, posibilităţile reale ce se creează, prin reducerea cheltuielilor materiale de producţie, pentru creşterea potenţialului economic al ţării şi îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei. Potrivit prevederilor noului cincinal, îndeplinirea sarcinii de reducere a ponderii cheltuielilor materiale în produsul social constituie un obiectiv central al activităţii colectivelor din fiecare ramură productivă — industrie, agricultură, construcţii, transport, comerţ. O contribuţie hotărîtoare la transpunerea in viaţă a acestei sarcini trebuie să o aibă industria, ramură în care ponderea cheltuielilor materiale în volumul producţiei se va reduce de la 60,8 la sută, cit a fost în anul 1970, la 55,6 la sută în 1975. Ca atare, din economiile totale ce se vor obţine prin reducerea cheltuielilor materiale, aproximativ 75 la sută urmează să se realizeze în industrie. Desigur, actualele prevederi in domeniul reducerii cheltuielilor materiale nu pot fi îndeplinite fără A SE ELABORA, IN FIECARE ÎNTREPRINDERE SI CENTRALA INDUSTRIALA, PROGRAME DE MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE BINE FUNDAMENTATE, care să vizeze atît problemele curente, cit şi pe cele de perspectivă, pornind de la reproiectarea produselor cu gabarite şi caracteristici tehnico-economice necorespunzătoare faţă de exigenţele etapei actuale, de la îmbunătăţirea radicală a proiectelor produselor noi, care să asigure valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor, extinderea folosirii înlocuitorilor , concomitent cu creşterea susţinută a calităţii produselor. In aceste programe de măsuri un loc important trebuie acordat, de asemenea, evoluţiei normelor de consum, normării tehnico-ştiinţifice, pe o scară cit mai largă, a tuturor consumurilor materiale, atît din zona cheltuielilor directe, cit şi a cheltuielilor indirecte (cheltuielile ce fac parte din regia secţiilor de fabricaţie şi regia generală a întreprinderilor) cărora, până în prezent, nu li s-a acordat, întotdeauna, importanţa cuvenită. Totodată, sunt necesare măsuri care să permită creşterea corespunzătoare a indicilor de folosire a fondurilor fixe de producţie, pentru reducerea cheltuielilor de amortizare pe fiecare unitate de produs, precum şi accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante şi, în general, a fondurilor de producţie cu care sunt înzestrate întreprinderile. Conf. univ. dr. Constantin ENACHE PROLITARI DIN TOATEUNIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 8955 Prima ediţie Luni 1 noiembrie 1971 4 PAGINI - 30 BANI IN PAGINA A 1I-A ACTUALITATEA CULTURALA SPORT Fază de spectacol rugbistic oferită de echipele Steaua și Universitatea Timișoara PAGINA A III-A „încă din luna august — ne declara tovarăşul Nicolae Spînu, vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular municipal Brăila — noi am solicitat comitetelor de direcţie ale întreprinderilor de profil să analizeze situaţia existentă în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţilor de pregătire pentru iarnă şi întreţinere a fondului locativ de stat. La întocmirea planurilor de muncă din fiecare unitate s-a ţinut cont de greutăţile întimpinate în iarna trecută şi s-au stabilit măsurile adecvate pentru a se preveni repetarea lor. Serviciul de gospodărie comunală al consiliului popular municipal a urmărit îndeaproape rezolvarea acestor sarcini“. Intr-adevăr au şi fost obţinute unele rezultate : marea majoritate a centralelor termice din cartierele Hipodrom, Obor, Viziru, Şcolilor, strada Galaţi ş.a. sunt în stare de funcţionare, întreprinderea de gospodărie locativă şi amenajări construcţii (I.G.L.A.C.) a investit peste 300 000 lei pentru înlocuirea unor aparate de încălzire a apei; la unele centrale au fost înlocuite pompele de alimentare cu apă potabilă ; s-au reparat o parte din acoperişurile deteriorate ; au fost executate mai multe lucrări de întreţinere a clădirilor. întreprinderea comunală Brăila (I.C.B.) a luat măsuri pentru înlocuirea stratului filtrant din filtrele rapide, şi-a asigurat stocul tampon de coagulant şi clor, a efectuat revizuirea căminelor, a vanelor, protejarea hidranţilor, s-a aprovizionat cu material de intervenţii. Depozitele de combustibil au fost, de asemenea, aprovizionate cu cantităţi suficiente de lemne şi cărbuni, începută încă din luna august, ne-am fi aşteptat ca această acţiune să fi fost terminată, sau pe cale de a fi terminată. Din cele întilnite însă pe teren, din discuţiile purtate cu împuterniciţii unor asociaţii de locatari, cu locatarii înşişi, ne-am convins că multe dintre cauzele necazurilor din iernile trecute n-au fost încă înlăturate. Trei centrale termice (din cartierele Viziru, Obor şi Apollo) nu sunt încă recepţionate. Beneficiarul (I.G.L.A.C.) refuză să le ia în primire datorită numeroaselor defecţiuni şi cerinţe de remediere , finisaje neterminate, lipsa unor piese şi aparate. Din aceste cauze, centralele nu vor putea asigura căldura necesară pe timpul iernii. Constructorul — Intreprinderea judeţeană de construcţii montaje (I.J.C.M.) — în loc să se ocupe de remedieri, îşi vede liniştit de alte treburi. De altfel, multe dintre aceste defecţiuni se întîlnesc şi la celelalte centrale : peste 90 la sută din ele nu sunt dotate cu manometre de joasă presiune, cu termometre, fapt care duce la creşterea consumului de combustibil, la posibilitatea ivirii unor accidente sau a unor pierderi materiale. In altele nu funcţionează toate cazanele, deşi reparaţiile au fost executate (de către I.G.L.A.C.) , nu sunt executate lucrările de izolaţie termică, lipsesc geamurile, iar în trei centrale (1, 2 şi 4, Hipodrom) plouă prin acoperiş, peste motoare şi panourile electrice. Multe dintre reţelele termice aferente blocurilor (centrala 4 Hipodrom şi altele) sunt deteriorate înainte de vreme, datorită proastei întreţineri, precum şi a unor lucrări de slabă calitate din partea constructorului : ţevile sunt corodate, canalele termice degradate, izolaţii termice necorespunzătoare. Aceste defecţiuni duc la pierderi nejustificate de presiune şi căldură, la pierderi de apă care se infiltrează spre fundaţiile clădirilor, la oprirea unor instalaţii termice din apartamente. Mai sunt încă de executat multe lucrări exterioare, la unele blocuri : revizuirea şi repararea izolaţiilor, a învelitorilor la imobile aflate în administrarea I.G.L.A.C.-ului. încă din luna mai, anul curent, conducerea asociaţiei locatarilor 17 din strada Şcolilor a intervenit de trei ori la I.G.L.A.C., sesizind faptul că, la unele blocuri, apa se infiltrează prin acoperiş în apartamente. Situaţii similare am întilnit şi la unele asociaţii de pe N. Grigore MARAŞANU corespondentul „Scinteii" (Continuare în pag. a II-a) Nu întotdeauna unde e fume şi căldură Pregătirea locuinţelor pentru iarnă în oraşul Brăila Succese ale constructorilor hidrocentralei de pe Lotru HM. VILCEA (corespondentul „Scinteii“, Petre Dobrescu) . La hidrocentrala de pe Lotru s-au înregistrat noi succese în producţie. Astfel, la Vidra, constructorii şantierului şi-au îndeplinit planul şi angajamentele asumate pe anul in curs de depunere a arocamentelor în corpul barajului. Ajungînd la cota 1240 metri, ei au depus pină acum 1 900 000 mc arocamente, faţă de 3 900 000 mc cîţi se vor încorpora în total în acest impunător obiectiv. Pînă la sfîrşitul anului se preconizează depunerea peste plan a încă 350 000 mc arocamente. Ortacii conduşi de ing. Traian Săbău au reuşit să străpungă cu cîteva zile înainte de termen galeria Sterpu-Brăneasa, în lungime de 936 m. Prin acest succes, apele pîrîurilor Cailor, Brăneasa şi Ursului, din zona nord a captărilor secundare, vor avea în curind cale liberă spre staţia de pompare de la Sterpu şi de aici în barajul Vidra. Slujitorii şcolii, comuniştii de la catedră au în faţă noi îndatoriri , care înnobilează considerabil misiunea lor. Ele poartă pecetea semnificaţiilor profunde ale unui moment de cotitură in munca de învăţămint, moment determinat de măsurile preconizate de programul de perfecţionare a activităţii ideologice şi politice adoptat de conducerea partidului nostru, în cadrul căruia, şcolii — ca principal izvor de cultură şi civilizaţie a întregului popor — i se conferă răspunderi de cea mai mare însemnătate. „Este un adevăr incontestabil că şcoala, invăţămintul nostru de toate gradele constituie factorul hotărîtor în instruirea ştiinţifică şi culturală,in educarea multilaterală a tinerelor generaţii“, a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Iar rolul formativ al şcolii presupune, implicit, definirea precisă a rolului cadrelor didactice, în general, şi a rolului comunistului la catedră îndeosebi. Desigur că, în primul rind, acest rol este instructiv-educativ. N-am spus o noutate. El funcţionează de cînd există elevi şi dascăli. De cînd şcoala şi slujitorii ei şi-au asumat nobila sarcină de a forma oamenii societăţii viitoare. Şi, în decursul istoriei, de multe ori şcoala noastră s-a ilustrat tocmai prin acest rol formativ. Cînd Gh. Lazăr sau Gh. Asachi au pus bazele şcolilor lor, în 1818, au pus şi bazele spirituale ale generaţiei de la 1848 şi ale Uniunii din 1859. Cînd s-a pus în aplicare legea instrucţiunii în vremea lui Cuza Vodă s-au creat şi premisele educării a mii şi mii de ostaşi, care au înţeles mai bine, cu mai multă claritate idealul naţional al independenţei şi al desăvîrşirii statului naţional şi s-au jertfit pentru aceste mari şi istorice idealuri. Desigur, setea de libertate, hotărirea de luptă pentru independenţa patriei au animat cele mai largi mase ale poporului, inclusiv cei pe care regimul burghezo-moşieresc i-a ţinut departe de şcoală, le-a împiedicat accesul la învăţătură , dar aceasta nu micşorează cu nimic rolul şcolii, al învăţătorilor şi profesorilor patrioţi, luminaţi, care, oriunde şi-au exercitat influenţa, au contribuit la creşterea conştiinţelor, in consens cu aspiraţiile poporului. Spiritualmente vorbind, victoriile de la Plevna ori Mărăşeşti, ca şi marele entuziasm de la 1 decembrie 1918, s-au pregătit, s-au şlefuit întîi in clase, ca o piatră scumpă, de învăţători şi profesori devotaţi ştiinţei, culturii, artei, educaţiei, dragostei ardente de ţară, de popor, de progres. Ce rol au avut dascălii în pregătirea lui 1907 şi, mai ales, în marea acţiune de educare umanistă a tineretului întreprinsă adesea cu grele sacrificii de dăscălimea democrată, în perioada dintre cele două războaie mondiale, cînd fascismul propaga cultul omului-fiară, este iarăşi un fapt demonstrat de istorie. Şcoala noastră se poate mindri că, după 23 august 1944, s-a încadrat, cu hotărîre, şi entuziasm, în ritmul epocii noi, socialiste. Şi că, an de an, a căutat şi caută să se renoveze permanent, ca să poată reprezenta, în adevăr, cuvintul epocii pe care o trăim. O şcoală anchilozată, o şcoală neatentă la pulsul vieţii este un nonsens. Dar poate mai trebuie să adăugăm că un profesor comunist este şi trebuie să fie prin definiţie şi un militant comunist. Un militant al prezentului şi al viitorului comunist. Această trăsătură îi defineşte profilul şi-i mărturiseşte rolul în societatea de azi pentru societatea de mine. Şcoala, şantier spiritual, creează oamenii de miine. Dintr-un şantier prost, neştiinţific organizat, nu poate ieşi decit o construcţie necorespunzătoare. Dintr-o şcoală lipsită de organizare ştiinţifică, nehrănită de priceperea unor cadre didactice bine pregătite, neînsufleţită de pasiunea pentru muncă şi neîncălzită de dragostea pentru tineret, pentru viitorul societăţii nu pot ieşi decit caractere necorespunzătoare. Programul intensificării muncii politice şi ideologice adoptat de conducerea partidului aduce în atenţie necesitatea simultaneităţii procesului de instrucţie cu cel de educaţie, mai exact cu cel de educaţie comunistă. Pentru că nu-i de-ajuns ca tineretul să înmagazineze în creier un milion de date şi să poată recita o mie de formule. Ci se cuvine să ştie la ce sunt bune aceste date şi aceste formule. Se cuvine ca şi tinerii să înveţe a fi buni cetăţeni. Să ştie cum să aplice în viaţă cele învăţate în clasă. Să-şi dea seama de valoarea economică şi civică a specialităţii căreia i se dedică trup şi suflet, după ce părăsesc băncile şcolii. Adică să înţeleagă şi teorema şi formulele, dar să fie şi convinşi că ele rămân simple elemente ale zădărniciei, dacă nu se relevă în concordanţă cu realitatea, cu viaţa, dacă nu li se întrezăreşte utilitatea lor, dacă nu se cimentează în conştiinţă cu acel dram de afectivitate şi nu ajută la maturitatea psihică, dacă nu se înscrie în fenomenul numit creaţie. Şi poate n-ar fi nevoie de aceste ginduri, îndeobşte cunoscuţi, dacă nu s-ar fi auzit uneori nişte glasuri, în colegiale discuţii din cancelarie : „Educaţia s-o facă dirigintele, comandantul pionierilor sau U.T.C.-ul. Eu îmi predau obiectul meu. N-am vreme să fac educaţie“. Unii tind a crede că educaţia este apanajul exclusiv al obiectelor cu caracter umanist. Evident, rolul educativ al ştiinţelor umaniste este mai direct, mai manifest, mai uşor de sesizat. Literatura şi istoria sunt adevărate tribune educative. Dar să revenim la problema educaţiei ca generală şi permanentă preocupare a tuturor profesorilor, de orice specialitate. Dacă nu ştiinţa în sine afirmă un rol educativ, în orice caz efortul depus pentru însuşirea ei, rezultatele practice ale ştiinţei asimilate devin o formulă educativă, efectiv şi adînc educativă. Şi depinde de profesor, de harul lui pedagogic, de dragostea lui pentru tineret, felul cum foloseşte în acele momente, chiar dacă-i matematician, destoinicia de a sădi în conştiinţa elevului floarea încrederii în sine, de a-1 ajuta să-şi verifice forţele intelectuale şi să-şi şlefuiască personalitatea morală, de a-l face om întreg. Instrucţia şi mai ales educaţia în societatea noastră sunt condiţionate de conştiinţa comunistă a cadrelor didactice. Să fim sinceri şi să recunoaştem că nu-i de fel indiferent nici cine, nici cum urcă pe catedră. Tocmai pentru că de la catedră se predă nu numai ştiinţă ci, în acelaşi timp, se oficiază şi se dau, direct sau indirect, nişte exemple. Educaţia rezidă din menirea învăţămîntului de toate gradele. Şi conducerea noastră de partid şi de stat depune cel mai stăruitor efort pentru realizarea acestei meniri. Cum e firesc, în acest domeniu, partidul nostru acţionează şi prin şcoală, prin profesori, prin comuniştii din şcoală. Se cere însă o condiţie sine qua non : educaţia să fie făcută cu grijă, cu dragoste şi pasiune pentru muncă, pentru găsirea celor mai adecvate, mai variate şi mai subtile mijloace pentru insuflarea celor mai profunde, mai organice convingeri comuniste, în relevarea valorii ştiinţelor, în transformarea tînărului într-un militant al năzuinţelor drepte, de libertate socială şi naţională în lumea contemporană, în construirea socialismului şi comunismului. Ca profesori comunişti datori sîntem să urmărim nu numai permanenta legătură a învăţămintului cu practica, legătură care trebuie mereu, mereu îmbunătăţită, dar să căutăm permanent metode noi de a releva tineretului şcolar marile realizări ale socialismului, colosalul efort al poporului, îndrumat de partid, de a transforma visurile în realitate. Cînd urcă la catedră, profesorul comunist trebuie să-şi amintească adagiul străvechi : exemplu decet. Şi acest exemplu porneşte de la cel personal şi merge pînă la uriaşele noastre construcţii socialiste. Un educator comunist face să vibreze conştiinţa tineretului şi pentru frumuseţea artistică a frescelor voroneţiene şi, mai ales, pentru marele baraj de la Porţile de Fier. De altfel, nici nu poate fi în adevăr profesor acela care nu demonstrează legătura între operele de categoria celor din exemplul dat. Puterea instructiv-educativă a realităţilor noastre socialiste, a marilor noastre înfăptuiri, în toate domeniile, nu-i întotdeauna îndeajuns de bine, de didactic, de ştiinţific, de militant folosită. Aceasta-i datoria primordială a profesorului comunist : să introducă în şcoală realitatea vieţii socialiste şi să creeze, să şlefuiască minţi şi conştiinţe pentru şi mai strălucitele realităţi de miine. Dumitru ALMAŞ COMUNISTUL de la catedră METODE EFICIENTE DE ECONOMISIRE A COCSULUI Furnaliştii de la uzina „Victoria“-Călan au preluat şi aplică cu succes iniţiativa celor de la Combinatul siderurgic Hunedoara de a produce întreaga cantitate de fontă dată peste plan cu cocs economisit. Pe baza unor tehnnologii puse la punct de specialiştii uzinei, a fost mărită temperatura aerului cald utilizat în procesul de topire şi elaborare a fontei, fapt care a permis micşorarea consumului specific de cocs, in condiţiile realizării celor mai ridicaţi indici de productivitate la furnale. Pe această cale s-a economisit de la începutul anului cocsul metalurgic care a servit la producerea, peste prevederi, a mai mult de 6 000 tone de fontă. (Agerpres) ! Spre un front larg al tuturor forţelor democratice şi progresiste mexicane Interviu cu tovarăşul A. M. VERDUGO prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Mexican După cum se ştie, la invitaţia C.C. al P.C.R., in ţara noastră s-a aflat o delegaţie a Partidului Comunist Mexican, condusă de tovarășul Arnoldo Martinez Verdugo, prim-secretar al C.C. al P.C.M., care, la solicitarea noastră, a avut amabilitatea să acorde „Scinteii“ un interviu ■x In proiectul tezelor cu privire la problemele dezvoltării Partidului Comunist Mexican — din care ziarul nostru a publicat recent largi extrase — se pune un accent deosebit pe necesitatea studierii realităţii sociale mexicane şi aplicarea principiilor generale ale marxism-leninismului la condiţiile şi particularităţile naţionale. In această lumină, cum apreciaţi caracteristicile politice actuale din ţara dv. şi care sunt, in mod corespunzător, principalele sarcini ce stau in prezent in faţa comuniştilor mexicani ? — Fără îndoială, putem afirma că principala caracteristică a situaţiei politice actuale din Mexic este intensificarea mişcării democratice şi antiimperialiste. Pentru multe sectoare ale populaţiei este limpede acum că drumul pe care marea burghezie a condus ţara in ultimii treizeci de ani trebuie să fie modificat radical. Acestdrum a adus poporului nostru grave neajunsuri şi în prezent nu se mai poate asigura nici măcar ritmul de creştere de pînă acum în domeniul economic. Burghezia conducătoare încearcă să frîneze dezvoltarea mişcării democratice prin represiuni şi violenţă, dar în acelaşi timp se vede obligată să recurgă la manevre, promiţînd diverse reforme. Una este însă să vorbeşti despre reforme şi alta să le realizezi. De aceea, forţele progresiste din ţară, şi în cadrul acestora partidul nostru, consideră că principala lor sarcină este întărirea rîndurilor lor, desfăşurarea unor acţiuni unite ale maselor populare. Potrivit părerii noastre, în prezent se creează condiţii mai bune pentru organizarea unei forţe politice de opoziţie, care să reunească diferitele curente de gîndire, de orientare democratică şi antiimperialistă şi să ofere o alternativă la situaţia actuală. Această forţă politică independentă se încheagă din sinul mişcării de masă — muncitoreşti, ţărăneşti şi a tineretului studios — prin lupta comună a diferitelor curente şi grupări. Noi acordăm o mare atenţie unităţii de acţiune şi stabilirii unei colaborări trainice — ale cărei baze au şi fost puse — între comunişti şi alte nuclee de stingă, precum şi grupuri catolice, în special sectoarele progresiste ale acestora. Conţinutul acţiunii, ceea ce uneşte în prezent masele populare este lupta pentru libertăţi politice şi sindicale, pentru lichidarea legislaţiei represive, eliberarea tuturor de zi-Romulus CAPLESCU Dan MUNTEANU (Continuare în pag. a IV-a) Excelenţei Sale Domnului HOUARI BOUMEDIENE Preşedintele Consiliului Naţional al Revoluţiei Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Algeriene Democratice şi Populare ALGER Aniversarea Zilei naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare îmi oferă deosebita plăcere ca, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, să vă adresez cele mai calde felicitări, împreună cu cele mai bune urări de fericire pentru Excelenţa Voastră, de progres şi pace poporului algerian prieten. Subliniind bunele relaţii de prietenie şi colaborare multilaterală existente între ţările noastre, îmi exprim convingerea că acestea vor cunoaşte o dezvoltare continuă, spre binele popoarelor român şi algerian, al cauzei înţelegerii şi cooperării internaţionale. Cu înaltă consideraţie, NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat ro7 I al Republicii Socialiste România