Scînteia, noiembrie 1971 (Anul 40, nr. 8955-8984)

1971-11-27 / nr. 8981

COMUNISTUL muncitor exemplar O îndelungată experienţă reporte­ricească m-a pus, de-a lungul ani­lor, faţă in faţă cu sute şi mii de destine muncitoreşti. De ce mă gîn­­desc, acum, cind scriu aceste rîn­­duri, tocmai la Gh. M. ? In nici un caz nu pentru că face parte din­­tr-o familie de muncitori din tată în fiu , nici pentru că a respectat tradiţia încetăţenită decenii la rînd şi a optat, stimulat de o adincă şi statornică pasiune, pentru profesia familiei — aceea de constructor de nave. Mi-a venit în minte un fapt din viaţa lui : de peste douăzeci şi cinci de ani de cind lucrează în şantierul unde se nasc vapoarele româneşti, n-a lipsit nici măcar o singură zi de la lucru , peste două­zeci şi cinci de ani de activitate pusă tot timpul sub semnul înţele­gerii depline a datoriilor elementa­re de muncitor. — Nu înţeleg ce-ţi pare deosebit — mi-a replicat o dată. Eu, din 1944 sunt membru de partid. Şi nu mun­ca este prima mea sarcină de par­tid ? O existenţă obişnuită, o existenţă exemplară ? Mai de­grabă o exis­tenţă firească, de muncitor comu­nist. Dar, în suma tuturor acestor biografii de comunişti descoperi sen­sul structurat al milioanelor de bio­grafii muncitoreşti care ating, intr-un asemenea climat, altitudinea exemplarităţii. Sunt biografii afirmate la înaltele temperaturi al­e muncii, emoţionantă şcoală a perfecţionării profesionale şi morale. Marxismul a demonstrat limpede că naşterea omului s-a datorat Mun­cii. Om şi muncă — iată termeni aflaţi într-o continuă confruntare şi determinare. In societatea noastră se spune — cu cel mai îndreptăţit­­temei — muncitorul comunist este şi trebuie să fie un muncitor model. Prin felul cum înţelege să-şi facă datoria, ori­unde societatea îl aşează în meca­nismul producerii valorilor materiale şi spirituale, muncitorul comunist propune modele viabile de conştiinţă înaltă, de muncă aflată tot timpul sub imperativul datoriei. Comunismul şi Munca sunt concepte organic sudate, intim întreţesute. Is­toria filozofiei a cunoscut nu puţine doctrine ideologice ale trîndavilor, expresii directe ale justificării siste­melor de exploatare, de trai pe seama muncii altora ; în opoziţie cu ele, co­munismul este doctrina ştiinţifică tocmai a clasei muncitoare, este filo­zofia celor ce muncesc. „Pămîntul este al celor harnici“ — a proclamat marele imn al muncitorilor, aşezînd munca printre cele mai de seamă valori. Respectul pentru muncă a fost în­totdeauna una dintre caracteristicile muncitorilor revoluţionari , chiar şi în­ condiţiile vitrege, ale exploatării, masele populare au dat cinstea cuve­nită muncii — izvorul tuturor împli­nirilor — privind-o ca pe o datorie elementară, expresie vie a superio­rităţii morale faţă de exploatatori. Poporul român a fost şi este un popor de oameni harnici. Este meritul muncitorului comunist că a preluat tot ceea ce se cheamă tradiţie înaintată — hărnicia, spiritul de iniţiativă şi de responsabilitate, receptivitatea pentru nou, sentimentul datoriei — şi, în condiţiile muncii des­povărate de exploatare, a retopit şi a împlinit toate aceste trăsături in ceea ce numim noua atitudine faţă de muncă — rod al noii sale poziţii so­ciale, aceea de proprietar şi producă­tor. Atitudinea nouă a comunistului faţă ,de muncă a început să se con­tureze in focul revoluţiei populare, în anii de după război, ani de lipsuri din cele mai grele, cind pri­mii, comuniştii şi-au făcut un titlu de mîndrie din a se angaja eroic, trup şi suflet,­in bătălia reconstruc­ţiei, de a infringe prin muncă în­­dirjită, de o înaltă conştiinţă revolu­ţionară, pustiitoarele nevoi. Au ur­mat apoi anii marilor şantiere, anii de avint constructiv ai cincinalelor. Din efortul neîntrerupt, din gâdirea realistă, creatoare, din capacitatea de a visa a comuniştilor, a tuturor celor care i-au urmat în­ această ofensivă — iar comuniştii au fost urmaţi de întregul popor — s-au născut monu­mentele durabile ale epocii socialiste, cetăţile oţelului, ale luminii, chimiei, şcolile şi teatrele, noile aşezări ur­bane şi rurale. In această vastă, răscolitoare edificare, muncitorul co­munist s-a aflat statornic in rindul întîi, şi-a cîştigat prin viabilitatea exemplului oferit un prestigiu bine­meritat. Au fost vremuri cînd spi­ritul revoluţionar muncitoresc în­semna să ieşi în stradă şi să înfrunţi mitralierele jandarmilor, să înfrunţi gloanţele la asaltul prefecturilor ori la împărţirea păminturilor moşie­reşti. Astăzi, pentru comunişti, prima sarcină revoluţionară este munca. Prin muncă zidim orînduirea nouă, prin muncă desăvirşim vasta acţiune revoluţionară desfăşurată de partid în semicentenarul existenţei sale ; de a­­ceea astăzi munca are un caracter re­voluţionar ; de aceea atitudinea îna­intată a comunistului faţă de muncă este o manifestare a spiritului de partid, o sarcină cotidiană în cadrul revoluţiei sociale ce o înfăptuim în ţara noastră. Comunistul are perma­nent în faţa ochilor idealul însufleţi­­tor al ridicării României pe culmile progresului, ale civilizaţiei socialiste. Patriotismul fierbinte este generatorul unor fapte deosebite în muncă. In condiţiile noastre, ale orinduirii socialiste, munca este piatra de în­cercare a calităţilor umane, supre­mul criteriu de apreciere a merite­lor, de cîştigare a respectului şi dem­nităţii. Astăzi, munca este o datorie de onoare a comunistului — ca şi a fiecărui cetăţean — deoarece, aşa cum spunea Lenin „Pentru intîia oară, după secole de muncă pentru alţii, de muncă silnică în folosul ex­ploatatorilor, se iveşte posibilitatea Ilie TANASACHE (Continuare în pag. a II-a) Pieţele alimentare oferă In prezent cantităţi îndes­tulătoare de produse speci­fice anotimpului in care ne aflăm, iar proviziile de iarnă ale oraşelor sunt, in cea mai mare parte a lor, deja puse la păstrare in si­lozuri. In contrast cu a­­ceastă situaţie, demnă de toată lauda, îşi fac insă simţite prezenţa unele de­ficienţe organizatorice pri­vind circulaţia normală a mărfurilor de la depozi­te la magazine, o se­rie de încălcări ale regu­lilor generale de comerţ, cu influenţe negative asupra nivelului servirii popu­laţiei. Se remarcă de ase­menea neajunsuri privind respectarea mercurialelor în activitatea pieţei neorga­nizate, cea a producătorilor individuali. Sunt carenţe e­­vidente care influenţează in mod direct buna desfă­şurare a aprovizionării. Este normal, deci, să punem de la bun început întreba­rea : cum sunt controlate pieţele de către membri ai comitetelor executive ale consiliilor populare, muni­cipale şi orăşeneşti, ale sec­toarelor Capitalei şi, in pri­mul rînd, de către pri­mari ? Cum asigură aceştia ca subordonaţii, conduce­rile compartimentelor cu a­­tribuţiuni in acest sens, să-şi îndeplinească sarcina de a controla permanent modul cum se desfăşoară aprovizionarea, de a inter­veni cu măsuri practice a­­colo unde este nevoie ? BUCUREŞTI Cartierele municipiului sunt, în general, bine apro­vizionate cu legume şi fructe, fapt de altfel con­semnat şi cu alte prilejuri de ziarul nostru. Dar nu des­facerea produselor continuă să se manifeste serioase a­­bateri de la normele legale. Este vorba, în principal, de practicarea, de către unii gestionari şi vinzători, a u­­nor preţuri neconforme cu calitatea mărfurilor, de ten­dinţele de speculă ce mai apar, pe alocuri, în peri­metrul pieţei neorganizate. La unitatea I.L.F. nr. 221 din Piaţa Titan 2, cu o zi înainte de vizita noastră, se primise 2 900 kg de varză, calitatea a II-a şi 315 kg de varză, calitatea X. Peste noapte — minune : In faţa unităţii îşi face apariţia o grămăjoară cu varză de ca­litatea a Il-a şi un adevărat „munte“ cu varză de calita­tea I (bineînţeles, in mare parte, doar ca preţ). O si­tuaţie similară ne-a fost se­sizată la unitatea Gostat din Piaţa Militari, unde 4 200 kg cartofi se vin­deau cu preţ de calita­tea I, deşi ei erau de ca­litatea a Il-a. La unitatea I.L.F. din calea Griviţei 134—136, morcovii de 1,10 lei/kg se vindeau cu 1,70 lei/kg (cit se percepe pen­tru calitatea extra). Nici preţul merelor nu cores­pundea, aici, cu starea mărfii. Intervenţia promptă, o­­perativă, pentru curmarea unor asemenea anomalii, nu este posibilă, fără îndoială, decât prin cunoaşterea la timp a realităţilor din pieţe de către cadrele de decizie — primari şi vicepreşedinţi ai consiliilor populare de sector.»Or, apariţia încă de la începutul perioadei de iarnă a unor asemenea ca­renţe arată că acest con­trol nu se exercită perma­nent, in mod sistematic, că nu este întotdeauna însoţit de măsuri energice, menite să ducă la eliminarea defi­cienţelor constatate, la pre­­întîmpinarea altora. In raidul nostru prin 17 unităţi de desfacere şi 6 pieţe alimentare am sesi­zat multe nereguli în pri­vinţa vinzării roşiilor de seră. — Trecerea, de către ges­tionarii necinstiţi, a roşi­ilor de la o calitate la alta '•'•v Şi, deci, umflarea preţu­lui (între calitatea I şi a Il-a, „transformarea“ cea mai des întilnită, diferenţa de preţ se ridică în prezent la 4,35, lei/kg — n.a.) — este uşurată şi de unele imper­fecţiuni ale STAS-ului în vigoare (1421/68), ca şi de faptul că furnizorii nu vor să livreze marfa pe dimen­siuni — ne-a exprimat o­­pinia sa Eugen Ciuculiţă, directorul comercial al în­treprinderii de magazine Gostat. In STAS se spune Mihai IONESCU Vasile GAFTONE Nicolae ZAMFIRESCU Nistor ŢUICU (Continuare in pag. a II-a) Cum controlaţi pieţele, tovarăşi primari ? PROLETARI Din TOATE T**ILE. UNIȚI-VÂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 8981 Simbătă 27 noiembrie 1971 1­6 PAGINI — 30 BANI In Editura politică a apărut: PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN 3 — 5 noiembrie 1971 VOLUMUL CUPRINDE Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la Programul Partidului Comunist Român pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cu­noaşterii şi educaţia socialistă a maselor, pentru aşezarea relaţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi echită­ţii socialiste şi comuniste, cuvîntările parti­cipanţilor, cuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la încheierea lucrărilor plenarei, Hotărîrea plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman Galaţi. Nocturnă In cartierul Jiglina Foto : Gh. Vinţiu­ BENEFICIUL — indicator esenţial al eficienţei economice Prevederile planului pe­­primul an al cincinalului în domeniul economic se înfăptuiesc in con­diţiile îmbunătăţirii laturilor finan­ciare ale activităţii întreprinderilor, sporirii volumului acumulărilor bă­neşti,­" îndeosebi a beneficiilor,­ ridi­cării nivelului rentabilităţii — ex­presie sintetică, concentrată a creşte­rii eficienţei producţiei materiale. O dovadă elocventă o constituie fap­tul că acumulările băneşti realizate in trei trimestre din acest an in unităţile de stat depăşesc cu 3,6 la sută pe cele planificate, o contribuţie importantă aducind o serie de ramuri indus­triale, precum şi transporturile. Toate ministerele şi celelalte organe centrale (cu excepţia Ministerului Turismului) prezintă depăşiri de plan la beneficii. Pe ansamblul economiei naţionale (exclusiv unităţile agricole de stat care raportează realizările financiare la sfîrşitul anului), circa 88 la sută din întreprinderile prevăzute să dea beneficii au depăşit sar­cinile la acest indicator. Aceste realizări au la bază atit factori de or­din cantitativ, cum este depăşirea vo­lumului planificat al producţiei­marfă vîndute şi încasate, cu­, îndeo­sebi, factori calitativi : fabricarea unor produse de calitate superioară , cu rentabilitate mai mare, obţinerea — pe această bază — la export a unor preţuri mai bune decit cele prevă­zute, ■"aen­eierarea încasaţii produselor" livrate ş.a. In majoritatea ramurilor si subramurilor industriale a avut loc o reducere sub nivelul planificat a cheltuielilor la 1 000 Iei producţie­­marfă , in industria metalurgică cu peste 7 lei, in industria construcţiilor de maşini cu aproape 6 lei, în chi­mie cu 4 lei, ceea ce echivalează cu economii de peste o jumătate miliard de lei. Dacă la nivel macroeconomic, indi­catorii examinaţi au o dinamică po­zitivă, analiza situaţiei existente la nivelul fiecărei întreprinderi scoate la iveală importante re­zerve, precum şi menţinerea unor neajunsuri cunoscute, pentru li­chidarea cărora unităţile respective nu au acţionat cu suficientă fermita­te. Astfel, deşi cea mai mare parte a întreprinderilor şi-au îndeplinit şi de­păşit planul de beneficii, totuşi, o serie de unităţi republicane şi locale nu au realizat integral sarcina stabi­lită. In industrie, este semnificativ faptul că în unele ramuri, care au în­registrat în ansamblu rezultate bune — cum ar fi chimia — există şi între­prinderi cu nerealizări importante ca, ele pildă, Combinatul de­ îngrăşăminte chimice din Turnu Măgurele sau Uzina de fibre sintetice din Săvineşti. După numărul de unităţi, cele mai multe restanţe la indicatorul benefi­cii se localizează în economia locală şi în industria uşoară. Factorii de răspundere trebuie să reflecteze un modul cel mai serios la faptul că, prin nerealizările înregistrate, nu nu­mai că s-au îngrădit posibilităţile de autofinanţare ale întreprinderilor res­pective, dar au fost influenţate negativ, in cadrul ramurii respective, eforturile făcute în acest domeniu de celelalte unităţi. Acest aspect apare și mai pregnant la întreprinderile — este adevărat, restrînse ca număr — planificate cu beneficii, dar care au înregistrat pierderi, sau la întreprin­derile planificate încă, din diferite motive, cu pierderi, care în fapt au depășit volumul acestora, în loc să se străduiască să le reducă, ori să intre chiar în regim de rentabilitate, cum au reuşit — prin strădaniile de­puse — peste 30 întreprinderi din in­dustria materialelor de construcţii, alimentară, transporturi şi economia locală. Cauzele sunt multiple : neîndepli­­nirea planului producţiei-marfă vîn­­dută şi încasată, creşterea soldului de facturi emise şi neîncasate, depăşirea nivelului planificat al cheltuielilor de producţie, ca urmare a nefolosirii in­tegrale a capacităţilor de producţie, nerespectării consumurilor specifice de materii prime şi materiale, înre­g­istrări de cheltuieli neeconomicoase. n legătură cu acestea din urmă (do­­binzi, penalizări, locaţii, amenzi ş.a.) trebuie remarcat că ele sunt cu circa 125 milioane lei mai mici decât în pri­mele trei trimestre ale anului prece­dent. Rebuturile, însă, cresc faţă de perioada corespunzătoare din anul 1970, localizîndu-se îndeosebi în con­strucţiile de maşini şi metalurgie. In întreprinderile în care s-au con­semnat asemenea neajunsuri s-a fă­cut o analiză temeinică a cauzelor acestora, s-au stabilit măsuri pentru redresarea situaţiei. Se impune în continuare ca toate întreprinderile şi centralele, toţi factorii de decizie să examineze cu înalt simţ de responsa-Alexandru ŞESAN director general adjunct în Ministerul Finanţelor (Continuare în pag. a II-a) PAGINA A IV-A OMUL FAȚĂ FAȚĂ CU EL ÎNSUŞI. I ••• O strălucită manifestare a prieteniei româno-iugoslave, o contribuţie remarcabilă la cauza generală a socialismului şi păcii Cu sentimente de vie satisfacţie şi adine interes a fost urmărită in a­­ceste zile de către întregul popor ro­mân vizita de prietenie pe care a fă­­cut-o in ţara noastră tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele Republicii So­cialiste Federative Iugoslavia, preşe­dinte al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, la invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul gene­ral al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, în­­timpinindu-l pe înaltul sol al popoa­relor Iugoslaviei, vecine şi prietene, cu caldă ospitalitate, salutînd cu ova­ţii şi urale prezenţa pe meleagurile bănăţene a conducătorilor de partid şi de stat români şi iugoslavi, popu­laţia municipiului Timişoara s-a fă­cut interpreta sentimentelor între­gului popor român, care vede în a­­ceastă nouă întîlnire a celor doi pre­şedinţi o mărturie a bunelor relaţii de prietenie şi colaborare dintre ţă­rile şi popoarele noastre. Intr-ade­văr, viaţa demonstrează că popoarele celor două ţări * trăiesc alături ca doi buni tovarăşi, vecini şi prieteni, res­­pectîndu-se reciproc şi intr-ajutorin­­du-se frăţeşte, aşa cum de altfel au făcut nu o dată în trecutul de luptă comună pentru cucerirea libertăţii şi independenţei naţionale, aşa cum co­laborează cu succes astăzi, în opera de construcţie socialistă. Desfăşurate într-o ambianţă de căldură tovărăşească, de cordialitate, deplină înţelegere şi încredere re­ciprocă, convorbirile oficiale dintre cei doi conducători de partid şi de stat continuă o practică ce a devenit tra­diţională şi care s-a soldat cu rezultate deosebit de fructuoase. Comunicatul comun sintetizează, intr-un tablou succint, aceste re­zultate, evocind cu satisfacţie a­­dincirea, dezvoltarea şi diversificarea colaborării româno-iugoslave pe mul­tiple planuri, creşterea an de an a schimburilor, în dublu sens, de bu­nuri materiale şi spirituale — su­gestiv fiind pentru sporirea rapidă a schimbului de mărfuri faptul că in 1972 nivelul acestuia va depăşi pe cel prevăzut pentru 1975 — lărgirea formelor şi modalităţilor de coopera­re şi specializare in producţie, în do­meniul tehnico-ştiinţific, realizarea unor importante obiective în comun, între care străluceşte, cu diadema sa de lumini, grandiosul edificiu de la­ Porţile de Fier P­rod al geniului creator al celor două popoare şi exemplu al cooperării cu succes şi al bunei vecinătăţi. Se poate apre­cia că intreg ansamblul colabo­rării româno-iugoslave reprezintă o afirmare elocventă a deplinei egali­tăţi în drepturi a două ţâri socialiste suverane, caracterizindu-se printr-urn înalt grad de înţelegere, încredere şi stimă reciprocă. Succesele obţinute de popoarele ro­mân şi iugoslav in opera de con­strucţii­ socialistă, dinamismul eco­nomiilor celor două ţări oferă in permanenţă noi şi noi posibilităţi pentru continua dezvoltare a colabo­rării reciproc avantajoase. Fructifi­carea acestor largi posibilităţi în ve­derea îmbogăţirii şi diversificării colaborării româno-iugoslave a po­larizat, de aceea, atenţia celor două părţi, ceea ce şi-a găsit concretiza­re in adoptarea unui şir de hotăriri şi recomandări practice, concrete, pe linia cooperării şi specializării. In mod special trebuie subliniat că a­­ceastă orientare vizează ramurile şi domeniile cele mai moderne ale pro­ducţiei, purtătoare ale progresului tehnico-ştiinţific, inclusiv preocupa­rea pentru folosirea complexă, in continuare, a potenţialului hidro-e­­nergetic comun al Dunării. Fără îndoială că toate aceste ho­­tărîri vor consolida baza materială a relaţiilor de prietenie româno-iu­goslave, marcînd noi şi importante contribuţii la accelerarea mersului înainte al ambelor popoare pe dru­mul edificării noii societăţi şi, in acest fel, la cauza generală a socia­lismului. în acest sens, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia : „Consi­der că tot ceea ce noi am discutat corespunde pe deplin intereselor partidelor şi popoarelor noastre, in­tereselor tuturor ţărilor socialiste, mişcării comuniste şi revoluţionare şi izvorăşte din dorinţa sinceră de a face totul pentru triumful ideilor so­cialismului, păcii şi cooperării inter­naţionale. De aceea, noi dăm o apre­ciere deosebită rezultatelor vizitei şi convorbirilor — care sunt, de altfel, o continuare a celorlalte întilniri şi convorbiri pe care le-am avut — şi doresc să exprim convingerea că ele vor fi urmate de noi asemenea în­tilniri, de admneirea în continuare a colaborării şi cooperării intre parti­dele şi popoarele noastre“. La rindul său, preşedintele Iosip Broz Tito sublinia : „Iugoslavia şi România sunt două ţări vecine care demonstrează cum pot fi promovate relaţiile de bună vecinătate, sunt două ţări care se pot înţelege, neavînd in­tre ele nici un fel de dificultăţi care să nu poată fi înlăturate prin com­prehensiune reciprocă şi care pot găsi in continuare noi forme de co­laborare... Noi am stabilit astăzi că există multe domenii în care putem acţiona pentru extinderea acestei co­laborări“. Dorinţa şi năzuinţa noastră comu­nă de a dezvolta continuu prietenia şi colaborarea multilaterală româno­­iugoslavă îşi găsesc un teren fertil în aşezarea relaţiilor dintre România şi Iugoslavia pe temelia trainică a unei riguroase respectări a principiilor independenţei şi suveranităţii, ega-Dumitru TINU (Continuare în par. a V-a) CELUI DE-AL XXI-LEA CONGRES AL PARTIDULUI COMUNIST DIN CANADA TORONTO In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al tuturor comuniştilor şi al întregului nostru popor, vă transmitem dum­neavoastră, delegaţi la cel de-al XXI-lea Congres al Partidului Comu­nist din Canada, şi prin dumneavoastră, tuturor comuniştilor şi clasei muncitoare canadiene un cald salut frăţesc şi urări de succes în tra­ducerea în viaţă a hotărîrilor congresului, în activitatea partidului d­v. consacrată aspiraţiilor de pace, democraţie şi socialism ale oamenilor muncii canadieni, luptei împotriva imperialismului, pentru înţelegere şi colaborare internaţională. Ne exprimăm şi cu acest prilej convingerea că relaţiile tovărăşeşti dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Canada se vor dezvolta şi în viitor, pe baza principiilor marxism-leninismului, internaţionalismului proletar, ale independenţei, egalităţii în drepturi şi neamestecului în treburile interne, în interesul întăririi prieteniei dintre partidele şi popoarele noastre, al cauzei generale a păcii şi socia­lismului. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN

Next