Scînteia, noiembrie 1971 (Anul 40, nr. 8955-8984)

1971-11-26 / nr. 8980

PAGINA 2 ­faptul DIVERS Pe încredere | Intr-una din zilele trecute, I ciţiva vizitatori au poposit pe I şantierul Fabricii de utilaje şi I piese de schimb din Botoşani. * S-au prezentat la poartă şi i-au­­ cerut paznicului Constantin­­ Cornea să-l însoţească pe şan­tier, pentru efectuarea unui con- I trol. Auzind despre ce este vor- I ba, paznicul, fără să-i legitimeze, s-a grăbit să-i conducă şi să le I deschidă uşile birourilor. Fireşte,­­ acolo unde era necesar. Pentru­­ că, nu de puţine ori, acest ofi- I ciu s-a dovedit de prisos: uşile­­ erau la pereţi ! Bunăastră, bi­­roul şefului serviciului tehnic I sau al maistrului Ilie Şerban,­­ in care puteau fi consultate de­­ oricine tot felul de documente I — schiţe de amplasare a unor­­ obiective ale fabricii, planuri de­­ instalaţii, evidenţe ale salariilor, I planul de investiţii, bonuri de I transport, imprimate cu regim • special ş.a.m.d. Cei ce le lăsa- I seră vraişte voiau să arate, pe I semne, că au deplină încredere I tn pază, iar paza în... control î I Să ne mai mirăm dacă, în ase- I menea condiţii, ar putea fi mu- I tat din loc peste noapte întregul I şantier cu pază cu tot ? I Gemenii din Foenari Comuna Poenari din judeţul­­ Neamţ este pe cale să devină o­­ comună a... gemenilor. De cu- I rind, Angelica Pavel a adus pe | lume o pereche de băieţi. După­­ registrul stării Civile este a opta I pereche de gemeni născuţi in co- | mună numai in acest an ! Cei 16 . copii fi cele opt mame se simt I bine. Tuturor, ani mulţi ţi multă | sănătate ! Oglindă... I penală * I In trecere prin Tr. Severin, Vasile Iliuţă, în virstă de 23 de I ani, din Bucureşti, a poposit in- | tr-una din serile trecute la res-­­ taurantul „Vatra haiducilor" din I cartierul Crihala. Pe la miezul­­ nopţii a părăsit localul şi s-a apucat să demonteze oglinzile I retrovizoare de la cele 10 auto- | vehicule parcate în faţa blocului . H3, situat în acelaşi cartier. In I „faza“ finală a acestei operaţii­­ a fost surprins însă de organele­­ de ordine. In curînd, V. I. va I putea să-şi privească chipul in­­ propria-i „oglindă“ penală. De­­ astă dată, poate fi sigur că o să I se vadă mai bine ! Iepureşte Vînătorii Ilie Stoian şi Gheor- I ghe Pipaş din comuna Fundeni * (Ilfov) ţineau neapărat să im- I puşte şi ei cîţiva iepuri. Din nu I se ştie ce pricină, iepurii nu prea * veneau însă in bătaia puştilor I lor. Ce să facă ei în această si- I tuaţie ? Intr-o seară s-au urcat într-un autoturism al coopera- I tivei agricole din comună, con* I dus de Nae Dumitru, şi au por­nit... iepureşte la o partidă de I vînătoare fără puşcă, in cursul I căreia au pus farurile la bătaie. I Dar cum niciodată nu ştii de • unde apare... surpriza, în apro- I piere de pădurea Răduleasa s-au I trezit faţă in faţă cu organele ■ de miliţie. Deocamdată, cei doi I vinători, care tot nu aveau ne- I voie de puşti, au rămas fără ele.­­ De la un fumoar clandestin Acum citeva zile, un grup de I cinci elevi de la şcoala generală­­ din oraşul Moldova Nouă (Ca- • raş-Severin) aflaţi in drum spre I casă după terminarea cursurilor, I i-au strecurat intr-o încăpere a deschisă a unei magazii de ma- I teriale aparţinind şantierului de­­ construcţii 103 Oraviţa din ca- • drul întreprinderii judeţene de I construcţii-montaj. Să guste şi I ei, in deplină siguranţă, cite o • figură ! Şi, ca să nu se plicti- I sească In acest timp, au început I să se bată cu hirtii aprinse. ■ Mai multe dintre acestea au că- I zut pe o grămadă de rumeguş. » In citeva minute, întreaga ma- I gazie era în flăcări. Au fost I prefăcute in scrum bunuri in I valoare de peste 100 000 lei. Şi I numai datorită intervenţiei I prompte a unui mare număr de­­ cetăţeni şi a formaţiilor locale I de pompieri civili şi militari a I putut fi salvat depozitul cen-­­ tral de materiale, aflat doar la I cîţiva paşi de vilvătaie. Altfel, I ţigările şi jocul cu focul ar fi­­ costat cel puţin 3 milioane lei I I Rubrică redactata de •. Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU • cu sprijinul corespondenţilor I „Scînteii". I I_____________________1 PUNCTELE DE INFORMARE ŞI DOCUMENTARE -centre vii ale activităţii politico-ideologice de masă Intre măsurile preconizate de con­ducerea partidului pentru îmbunătă­ţirea activităţii politico-ideologice şi sporirea aportului ei la opera de for­mare a omului nou se numără şi constituirea punctelor de informare şi documentare in întreprinderi, insti­tuţii şi comune, concepute ca instru­mente eficace ale propagandei în mijlocul colectivelor­­de oameni ai muncii. Asemenea puncte au luat fiinţă deja în numeroase locuri. Iar fiindcă ele se află la începutul activităţii lor, vom încerca să descifrăm, în cele ce urmează, cum a demarat a­­ceastă activitate, ce concluzii pot fi de pe acum trase pentru amplifica­rea şi îmbunătăţirea ei. Ne aflăm la un asemenea punct la Uzina de utilaj petrolier din Tîr­­govişte. O sală încăpătoare, cu pe­reţii tapisaţi cu panouri, grafice su­gestive ilustrind evoluţia impetuoasă a unor indicatori economici sintetici pe ansamblul ţării, pe judeţ şi pe uzină. Chiar din simpla examinare a panourilor, vizitatorii îşi pot da sea­ma de modul in care sunt realizaţi în uzină principalii indicatori economici cum sunt productivitatea muncii, rentabilitatea investiţiilor, calitatea produselor, precum şi de nivelurile care trebuie atinse în anul acesta. Punctul dispune şi de o bibliotecă cuprinzind opere ale clasicilor mar-­xism-leninismului, culegeri de do­cumente de partid, lucrările tovară­şului Nicolae Ceauşescu, diferite cu­legeri tematice pentru invăţămîntul de partid, pentru îndrumarea meto­dologică a propagandiştilor, precum şi o mare varietate de publicaţii-­Da­torită diversităţii materialelor existen­te la punct şi, mai ales, datorită rigu­roasei organizări tematice a întregu­lui fond documentar, grijii cu care materialele au fost fişate şi îndo­­sariate pe forme de învăţămînt şi principalele teme de studiu, precum şi pe alte probleme, cum ar fi : prin­cipiile moderne ale conducerii între­prinderii, ale organizării producţiei sau ale marketingului etc., salariaţii uzinei se pot informa şi documenta amplu in problemele care-i intere­sează. O organizare judicioasă, interesantă a punctului de documentare am în­­tîlnit şi la uzina „Griviţa roşie“ din Capitală. Ceea ce ni s-a părut deo­sebit de valoros în activitatea acestui punct este efortul pe care l-au făcut , organizatorii pentru­­ a da posibilitate propagandiştilor, cursan­ţilor să se informeze prompt şi mul­tilateral asupra preocupărilor actua­le specifice ale organizaţiei de partid, de U.T.C. şi sindicat din uzină, asu­pra problemelor-cheie ale dezvoltă­rii producţiei. Obiectivele curente şi de perspectivă ale activităţii între­prinderii sunt înfăţişate sugestiv, cu ajutorul unor pliante metalice inge­nios concepute şi care sunt ţinute permanent la zi. Dispunînd de o ase­menea documentare, propagandiştilor le va fi mai lesne să îmbine proble­mele teoretice cu aspectele practice, să conducă in cunoştinţă de cauză discuţiile. Considerăm ca foarte binevenită şi absolut necesară preocuparea întil­­nită la unele puncte de informare pentru sprijinirea propagandişti­lor, a agitatorilor nu numai prin organizarea materialului documentar şi informativ, ci şi prin consultaţii individuale şi colective asupra unor probleme politice de actualitate, prin îndrumări metodice, prin iniţierea u­­nor schimburi de experienţă. Merită să consemnăm, în acest context, me­sele rotunde organizate pentru agita­tori la punctul de informare şi docu­mentare de la uzina „Rulmentul“ din Braşov, discuţiile fiind axate pe cunoaşterea şi aprofundarea de către agitatori a documentelor de partid, a legilor apărute în ultima vreme sau pe chestiuni de metodică, cum ar fi folosirea agitaţiei vizuale in scopul respectării disciplinei muncii sau arta discuţiei de la om la om, ţinind sea­ma de personalitatea, trăsăturile psi­hice ale fiecăruia etc. La Combinatul siderurgic Galaţi, tovarăşul Constantin Enescu, locţiito­rul secretarului comitetului de partid al combinatului, ne-a vorbit despre intenţiile ce există aici de a organiza puncte de informare şi documentare in principalele secţii, în aşa fel incit acestea să poată pune la dispoziţia propagandiştilor, agitatorilor, cursan­ţilor, o dată cu informarea necesară asupra problemelor politice de ordin general, o documentare cit mai amplă asupra problemelor locului de muncă. Trebuie, de asemenea, relevate efor­turile de a se utiliza în mun­ca de propagandă mijloacele au­­dio-vizuale moderne. Tovarăşul Ioniţa Nicolae, responsabilul punctu­lui de la Uzina de utilaj petrolier Tirgovişte, ne vorbea, in acest sens, despre colaborarea începută cu cine­­clubul uzinei. Acesta a produs citeva pelicule infăţişind aspecte mai ti­pice privind disciplina muncii în uzină, atitudinea faţă de avutul ob­ştesc, iar punctul s-a îngrijit ca ele să fie vizionate de marea masă a salariaţilor. Tot aici se organi­zează periodic audieri colective ale unor expuneri înregistrate pe bandă de magnetofon privind documente de partid mai impor­tante sau legi care-i interesează di­rect pe salariaţi (Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile so­cialiste de stat, Hotărirea Comitetu­lui Executiv al C.C. al P.C.R. şi a Consiliului de Miniştri cu privire la majorarea alocaţiei de stat pentru copii etc.). E un mod simplu, eficace de a face amplu cunoscute documen­tele respective, de a stimula discu­ţiile pe cele mai variate teme poli­tice. Desigur, pentru ca punctele de in­formare şi documentare să devină o prezenţă politică vie în viaţa co­tidiană a colectivelor de muncă, ac­tivitatea lor trebuie să fie bine cu­noscută de către masa largă a sala­riaţilor. Şi-a dovedit utilitatea în acest sens popularizarea activită­ţilor ce se desfăşoară aici cu ajutorul staţiei de radioamplificare sau al ziarului uzinei, cum s-a pro­cedat la „Semănătoarea“ Bucureşti sau la „Progresul“ Brăila, ori prin răspindirea de afişe în secţii, cum s-a procedat la C.E.I.L.-Piteşti. La Uzina de Utilaj petrolier Tirgovişte am găsit — afişat vizibil — un pro­gram de funcţionare a punctului ri­guros alcătuit, cuprinzind toate ac­tivităţile ce se desfăşoară aici pe zile şi ore. Este, desigur, o cerinţă elementară, dar o subliniem pentru că in multe locuri ea a fost total ig­norată. Calitatea muncii politico-ideologice desfăşurate prin intermediul punc­telor de informare depinde, în mare măsură de felul în care sunt alcătuite colectivele obşteşti direct responsabile de funcţiona­rea lor. Bine s-a procedat în acest sens la C. E. I. L.-Piteşti, unde în colectivul punctului au fost atraşi membri ai comitetului de partid pe combinat, propagandişti şi lectori cu experienţă, reprezentanţi ai sindicatului, ai organizaţiei U.T.C., redactori ai ziarului combinatului , într-un cuvînt, cadrele cele mai bine pregătite din punct de vedere politic şi ideologic şi in măsură să aducă in­activitatea punctului suflul­ proaspăt al vieţii, preocupările dife­ritelor categorii de cursanţi. Au ieşit, insă, la iveală, pe par­cursul raidului nostru, şi aspecte ne­gative, care riscă să diminueze pu­terea de atracţie şi eficienţa punc­telor, dacă nu sunt înlăturate la timp. Ne-am referi, în primul rind, la tă­răgănarea şi formalismul de care dau dovadă unele comitete de partid in activitatea de constituire şi îndru­mare a acestor puncte. La uzina „Vulcan“ din Bucureşti, de pildă, a fost nevoie de mai bine de o lună şi jumătate pînă cînd treburile au în­ceput, în sfîrşit, să se urnească din loc. Multe puncte au încă un program prea restrins, funcţionează doar 4—6 ore pe săptămînă şi acelea u­­neori nepotrivit stabilite, neputînd să facă faţă cerinţelor muncitorilor (mai ales din schimburile 2 sau 3). Remediul pentru aceasta l-ar constitui, credem, atragerea unui număr mai mare de cadre pregătite în colectivul de conducere al punc­tului şi asigurarea prezenţei lor prin rotaţie la punct. Este bine ca in cadrul acestor colective să existe o diviziune a muncii pe domenii — economie, filozofie, etică etc. — şi o precizare clară a răspunderilor, asi­­gurîndu-se, totodată, o colaborare cit mai largă cu propagandiştii şi agita­torii cei mai buni din întreprindere. Cea mai serioasă deficienţă ni se pare a fi faptul că în prea mică măsură punctele de informare şi documentare au devenit şi centre vii in care să fie discutate şi clari­ficate problemele actuale ale poli­ticii partidului. Instrucţiunile pri­vind funcţionarea punctelor prevăd clar că cel puţin o dată pe lună tre­buie organizate aci intîlniri ale oa­menilor muncii cu membri ai bi­rourilor comitetelor judeţene, munici­pale, orăşeneşti, activişti ai cabine­telor de partid în care aceştia să dea răspunsuri la Întrebările ce 11 se pun. Toate aceste instrucţiuni sunt binecunoscute şi la comitetul de partid al uzinei „Vulcan" dar, totuşi, nu a fost organizată nici o asemenea intîlnire pînă acum — şi situaţia e identică şi la uzina „Semănătoarea“ din Bucureşti. Buna funcţionare a unui punct de Informare şi documentare este in­fluenţată şi de adaptarea profilului său condiţiilor concrete în care işi desfăşoară activitatea. Un asemenea punct, organizat în mediul rural, adresindu-se ţăranilor cooperatori, trebuie să se deosebească de unul organizat într-o uzină ; or, la Comi­tetul comunal de partid Ciocăneşti, judeţul Ilfov, am văzut un punct de informare relativ bine dotat, dar care putea foarte bine să fie „transplan­tat“ şi la... o oţelărie. în orice caz, materialele aflate aci nu erau legate de preocupările ţăranilor cooperatori, de aspecte de prim interes pentru ei, cum ar fi organizarea şi retribuirea muncii in cooperativele agricole, dezvoltarea averii obşteşti etc. Sunt doar citeva observaţii care s-au impus la începutul de activitate al punctelor de informare şi docu­mentare, început pe care-1 putem socoti in ansamblu de bun augur, promiţător. In acest stadiu initial, organizarea unor schimburi de ex­perienţă intre colectivele obşteşti responsabile ar fi, desigur, de mare utilitate. Mihail PIRLOG Dan CUCU Turismul „celor patru anotimpuri“, cum este numit pe bună dreptate tu­rismul montan, se află în faţa des­chiderii sezonului de iarnă. Preparativele pentru sezonul rece Încep, cum bine se ştie, cu constituirea stocurilor pentru aprovizionarea sta­ţiunilor şi cabanelor turistice pe în­treaga durată a iernii. Ea reprezintă capitolul nr. 1 al pregătirilor. La ora actuală — atît la Sinaia, Predeal, Braşov, cit şi în staţiunile de pe Valea Oltului — stocurile de alimente, de combustibil, de articole de sport etc sunt asigurate in cea mai mare parte, „întreprinderea de turism şi odihnă Predeal intră în sezonul de iarnă — ne spune tovarăşul Gh. Puşcaşu, di­rectorul­ comercial al Oficiului jude­ţean de turism Braşov — cu toate mărfurile procurate, cu stocurile de alimente şi materii prime aflate în depozite. Este un indiciu că vom pu­tea asigura turiştilor condiţii dintre cele mai bune de servire“. Constatări îmbucurătoare sunt de făcut şi în legătură cu pregătirea ba­zei materiale destinate cazării şi ali­mentaţiei publice. Sunt de remarcat în această privinţă eforturile întreprin­derii de turism şi odihnă Sinaia care a integrat în circuitul turistic de iar­nă — prin racordarea la sistemul de încălzire centrală — alte peste 150 de locuri în vile şi hoteluri. „Perla Bu­­cegilor“, cum este denumită Sinaia, va intîmpina oaspeţii şi cu alte nou­tăţi la acest capitol. In numeroase vile — e vorba de peste 260 de locuri — s-au efectuat reparaţii, dotări cu mobilier, redistribuiri de spaţiu, ope­raţii dictate de necesităţile creşterii gradului de confort şi de funcţionali­tate. In acelaşi timp, spaţiul de ca­zare nou construit se află şi el în creştere. Situat la intrarea in sta­ţiune — acolo unde turiştii auto­­mobilişti fac primul popas — mo­telul „Izvorul rece" va fi dat in ex­ploatare pînă la 15 decembrie. In­tenţia organizatorilor turismului de aici este ca el să fie pus, în principal, la dispoziţia turiştilor automobilişti aflaţi în tranzit. E o iniţiativă bună, care va bucura, cre­dem, această categorie de drumeţi. Notăm încă două apariţii de ultimă oră : restaurantul de la „Cota 2000“ (150 de locuri în sala de servire şi 80 de locuri în barul de zi) şi restauran­tul cu 150 de locuri, organizat pe principiul autoservirii, din apropierea „Cotei 1400“ („Popasul Alpin“). Şi in alte staţiuni se fac eforturi Sunt gata montane pentru reîntinerirea bazei materiale existente. La Predeal, circa 20 de vile au fost renovate şi modernizate in ultimul timp. Hotelurile şi restauran­tele de la „Cioplea“, „Trei Brazi“, „Clăbucet“ şi Predeal (Rozmarin) au cunoscut îmbunătăţiri generale, atît de ordin gospodăresc cit şi funcţional. Noutăţi oferă oaspeţilor săi şi între­prinderea balneo-climaterică Olăneşti. Numărul locurilor permanente, pen­tru sezonul de iarnă 1971—1972, s-a mărit cu 250, datorită modernizării şi redistribuirii spaţiului în unele vile de la Govora, Călimăneşti şi Olă­­neşti. Dar evenimentul numărul unu îl constituie darea in folosinţă — chiar la Începutul sezonului — a sa­natoriului balnear,­­care are o capa­citate de 240 de locuri şi o dotare tehnică menită să asigure condiţii optime pentru toate serviciile tera­peutice. Sunt de apreciat, fără îndoială, eforturile, preocupările şi iniţiativele conducerilor întreprinderilor turistice de a moderniza baza materială, de a o gospodări mai bine. Nu putem trece însă cu vederea faptul că terminarea unora dintre aceste lucrări e pe cale — dacă nu se iau măsuri urgente — de a intra in „criză de timp“. Este vorba, in primul rind, de ope­raţiunile de reparare, de dotare a u­­nor cabane aflate în raza de activita­te a întreprinderilor de turism de la Predeal şi Sinaia. Ne referim in mod special la cabanele Piatra Arsă, Babele, Poiana Izvoarelor şi Poiana Stînii (Sinaia), Cioplea, Trei Brazi (Predeal), unde lucrul pe şantiere nu se desfăşoară in ritm corespunzător nici după căderea primei zăpezi. Or, in condiţiile sosirii iernii, cabanele sunt cele dinţii unităţi solicitate de turişti şi pregătirea lor pentru întîl­­nirea cu primii oaspeţi nu trebuie să cunoască nici cea mai mică întîr­ziere. In anii trecuţi, pe bună dreptate, turiştii s-au declarat nemulţumiţi de atenţia ce se acordă în staţiunile noastre montane agrementului, ca o componentă indispensabilă pentru reuşita unei vacanţe. Suntem in mă­sură să spunem — pe baza asigură­rilor date de conducătorii turismului — că sezonul care va începe peste citeva zile va debuta sub auspicii ceva mai bune şi la acest punct. E de remarcat, de pâdă, faptul că la Poiana Braşov, Predeal şi Sinaia vor funcţiona pe toată durata sezonului şcoli de schi, cu program de iniţiere pentru fiecare serie (circa 1000 de „elevi“ pe serie), cu o bază materială în măsură să satisfacă cerinţele. Pe lingă fiecare „şcoală“ vor exista cen­tre de închiriat materiale pentru practicarea tuturor sporturilor albe (schi, săniuţe, patine etc.). Sunt de apreciat, de asemenea, iniţiativele întreprinderilor de turism din Sinaia şi Predeal care — pînă la acordarea unor investiţii destinate acestui scop — au luat măsuri pentru amenaja­rea a trei patinoare naturale. Condi­ţiile de agrement vor fi întregite, de bună seamă, şi prin înfiinţarea in hotelurile mai mari, in cluburile din staţiuni, în unele cabane, a unor săli de jocuri mecanice. Este lăudabilă iniţiativa luată de a se transfera, pe întreaga durată a sezonului, o parte din jocurile mecanice de pe litoral. Organizarea, in fiecare staţiune, a u­­nor excursii şi concursuri pentru cu­noaşterea celor mai pitoreşti locuri, a unor „plimbări“ cu sănii trase de cai sunt alte acţiuni menite să confere vacanţelor montane un cadru cit mai plăcut. Const. PRIESCU ANTICIPAŢIE LA DESCHIDEREA SEZONULUI TURISTIC DE IARNĂ staţiunile să spună „Bine aţi venit"? SYNTEIA - vineri 26 noiembrie 1971 RECOLTAREA ŞI TRANSPORTUL SFECLEI DE ZAHĂR trebuie terminate urgent După cum se ştie, sfecla de za­hăr este una din cele mai valoroase plante tehnice. In acest an, datorită asigurării unor cantităţi sporite de îngrăşăminte chimice şi executării la timp a lucrărilor agricole pro­ducţia de sfeclă de zahăr a fost bună. Condiţiile climatice favorabi­le din uiuna septembrie — umiditate ridicată a solului — au contribuit la prelungirea procesului de acumulare a zahărului in rădăcini. Pentru a se obţine o producţie suplimentară, fabricile de zahăr, de comun acord cu unităţile producătoare, au amânat un timp recoltarea acestei culturi. In majoritatea cooperativelor agricole recoltarea şi transportul sfeclei s-au desfăşurat pe baza graficelor stabi­lite. Potrivit datelor centralizate, pînă la 24 noiembrie recoltarea sfeclei de­ zahăr s-a făcut pe o su­prafaţă de 171 555 hectare, ceea ce reprezintă 98 la sută din suprafaţa cultivată. Sfecla de zahăr care nu a fost recoltată reprezenta, deci, un procent mic, de numai doi la sută. Dar la această dată întrea­ga cantitate era normal să fie în silozuri sau la fabricile de pre­lucrare. In condiţiile unor temperaturi scăzute, aşa cum s-au înregistrat în zilele care au trecut, producţia răma­să în cimp ar putea constitui o pier­dere însemnată. Cele peste 2 700 hec­tare cu sfeclă de zahăr care nu au fost recoltate, la o producţie medie de numai 25 000 kg la hectar, înseam­nă peste 8 000 tone zahăr. Or, bună parte din această cantitate s-ar putea pierde prin aminarea recoltatului sau distrugerea producţiei datorită geru­lui. Este o problemă care trebuie să preocupe in cea mai mare măsură organele agricole judeţene şi condu­cerile de unităţi în care nu s-a în­cheiat recoltarea sfeclei de zahăr. Cele mai mari suprafeţe de recoltat sunt în judeţele Teleor­man — 850 ha, Ilfov — 600 ha, Olt — 550 ha, Ialomiţa — 175 ha, Constanţa — 100 ha, Covasn­a — 100 ha etc. In cooperativele agricole in care se intîlnesc ase­menea situaţii trebuie depuse efor­turi pentru a se încheia această lu­crare intr-un timp cit mai scurt. îndeosebi trebuie combătută menta­litatea intîlnită la unii specialişti şi chiar la unele organe judeţene — mai ales In judeţele Teleorman, Il­fov şi Olt — că sfecla mai poate ră­­mine pe cimp. Orice întîrziere este păgubitoare atît pentru cooperativele agricole, cit şi pentru economia ţării. Cea mai importantă problemă ce se ridică în legătură cu această cultură o constituie transportul la fabrici în vederea prelucrării sau însilozării rădăcinilor. La sfirşitul sâptămînii trecute, deci înainte de răcirea timpului, mai erau un cimp cantităţi foarte mari de sfeclă de zahăr. Este adevărat că, datorită măsurilor luate de organele de spe­cialitate, în vederea impulsionării transportului, aceste cantităţi s-au di­minuat. Totuşi în cimp continuă să existe sfeclă în grămezi, adesea fără a fi acoperită, ceea ce, in cazul zo­nelor in care s-a semnalat îngheţ, poate constitui o pierdere însemna­tă. La consfătuirea privitoare la cul­tura sfeclei de zahăr, care a avut loc în primăvara acestui an la Tg. Mu­reş, s-a subliniat că in domeniul in­dustrializării au existat în trecut pierderi însemnate de zahăr datorită unor defecţiuni organizatorice legate de recoltarea, preluarea, transportul şi prelucrarea sfeclei. Aceste defec­ţiuni erau puse pe seama lipsei de colaborare între fabrici şi coope­rativele agricole care asigură materia primă. Personalul fabricilor­ s-a limi­tat la Încheierea contractului şi re­­cepţionarea producţiei la centrele de preluare, fără să se intereseze pe par­curs de starea culturilor şi fără să se ocupe în mod deosebit de întocmirea şi respectarea unor grafice care să asigure recoltarea, preluarea şi trans­portul ritmic al sfeclei, astfel incit aceasta să nu fie lăsată zile întregi in cimp. Dar iată că asemenea defec­ţiuni se manifestă din nou. Caracte­ristică din acest punct de vedere este situaţia in judeţul Covasna. Pînă la data de 22 noiembrie in cooperativele agricole din judeţ sfecla de zahăr a fost recoltată de pe 98 la sută din suprafaţa cultivată, dar a fost transportată numai în proporţie de 34 la sută. La 23 noiembrie a.c. mai erau în judeţ 23 cooperative agricole în care nu se terminase recoltatul sfeclei de zahăr şi care nu au trans­portat decit cantităţi neînsemnate. Cărui fapt se datoreşte această ră­­minere în urmă ? „Am avut o recoltă incomparabil mai bogată decit în trecut şi am cultivat sfecla de zahăr pe suprafeţe mai mari în acest an" — primim răs­puns atît în cooperativele agricole, cit şi la direcţia agricolă. Intr-adevăr, în acest an recolta de sfeclă este de două ori mai mare decit în 1970. Dar acest lucru se ştia încă cu citeva luni înaintea începerii campaniei de re­coltare cind puteau fi luate o serie de măsuri pentru prevenirea actua­lelor defecţiuni. După zăpada şi În­gheţul de la sfirşitul săptăminii tre­cute, vremea s-a ameliorat, iar multe cooperative, prin acţiuni eficiente de mobilizare a cooperatorilor, au trecut imediat la transportul sfeclei de zahăr. In unele cooperative, cum este, de exemplu, cea din comuna Reci, s-a lucrat şi duminica la trans­portul sfeclei de zahăr. La fel s-a procedat în cooperativele agricole din Moacsa, Brăduţ, Mereni, Ozun, Poian, Sinzieni, unde, in cursul zilei de luni, s-au transportat cantităţi importante la centrele de preluare ale fabricii de zahăr Bod. Nu acelaşi lucru putem să spunem despre cooperativele din co­munele Aita Mare, Bicsad, Chilieni, Es­telnic, Ghidfalău, Malnas, Lunga, Martineni si altele care nu au pre­dat, in cursul zilei de luni, nici un kilogram de sfeclă la centrele de pre­luare. Cooperativele reclamă numărul re­dus al maşinilor care sunt puse la dispoziţia lor. De la Întreprinderile de transporturi auto Sf. Gheorghe şi Tg. Secuiesc, aflăm că pentru ziua de luni cooperativelor de pro­ducţie din judeţ le-au fost reparti­zate mai multe autocamioane decit in perioada de vîrf a campaniei de re­coltare a cartofilor. Aceste maşini lucrează cu un randament redus da­torită numărului insuficient de în­cărcători. Cooperativa agricolă de producţie din Ilieni mai are de re­coltat sfecla de zahăr de pe 8 ha şi are de transportat peste 320 tone. Luni nu s-a putut lucra la recoltat, dar se putea transporta intens. Cu toate acestea, transportul se­ executa doar cu autocamioanele primite de la I.T.A. Sf. Gheorghe , dar şi a­­cestea nu făceau decit două drumuri, neavînd încărcători suficienţi. Din cele 30 atelaje ale cooperativei nu lucra nici măcar unul. De ce ? „Caii nu sunt potriviţi pentru iarnă" — ne răspunde Szigeti Martin, inginerul şef al cooperativei. Situaţii similara găsim la cooperativele agricole Turia, Cernat, Martineni, unde atelajele sunt imobilizate din acelaşi motiv. Zăpada, îngheţul au venit brusc, dar cu ini­ţiativă şi promptitudine se putea rea­liza mult mai mult. Pentru impulsionarea transportului este necesar să fie luate măsuri ca sfecla de zahăr să fie scoasă din cimp la marginea tarlalelor, cit mai aproa­pe de drumuri, pentru a putea fi în­cărcată în camioane şi remorci. De asemenea, cooperativele agricole să asigure mai mulţi oameni la încărcat. Terminarea cit mai repede a recol­tării, transportului şi însilozării sfe­clei de zahăr este o problemă de mare însemnătate economică. Este necesar ca organele şi organizaţiile de partid să combată orice tendinţă de negli­jare a lucrărilor de recoltare şi trans­port, de risipă care se manifestă în cimp. Fiecare rădăcină de sfeclă tre­buie să ajungă la fabrică in vederea prelucrării şi obţinerii pe această cale a unei producţii sporite de zahăr. I. HERCEG G. TÖMÖRI SCRISORI CĂTRE REDACŢIE CUM PREGĂTIŢI MUNCITORII DE MIINE AI UZINEI ? Creşterea impetu­oasă a forţelor de producţie in actualul cincinal — de care am“ luat cu toţii cu­noştinţă — crearea de noi şi noi unităţi industriale, ca şi dez­voltarea celor exis­tente, solicită, după cum este de înţeles, un număr sporit de muncitori calificaţi, in toate meseriile. Un rol deosebit de însemnat în pregăti­rea pentru producţie a noilor generaţii de muncitori, cu temei­nice cunoştinţe teo­retice şi deprinderi practice revine şcoli­lor profesionale. In legătură cu modul în care se realizează,­in aceste şcoli, pregă­tirea viitorilor mun­citori vă aducem la cunoştinţă următoa­rele fapte, din care forurile competente vor putea desprin­de — socotim noi — unele învăţăminte. In clasa a III-a E a şcolii profe­sionale „Electromag­netica“ din Bucu­reşti — şcoală pa­tronată de uzina cu acelaşi nume — sunt înscrişi şi frecventea­ză cursurile 30 de e­­levi, care se pregă­tesc în meseria de lăcătuş­ mecanic pen­tru industria con­strucţiilor de maşini. Fiind in ultimul an de studiu — după ab­solvirea căruia ele­vii urmează să intre in producţie — in­struirea practică a acestora joacă un rol preponderent in pre­gătirea lor pentru producţie. De aceea, practicii in producţie, în uzină îi sunt de­dicate patru zile pe săptămină, timp su­ficient, după părerea noastră, pentru in­­suşirea temeinică a meseriei, a tuturor deprinderilor practi­ce necesare. Dar, aşa cum a rezultat din investigaţiile noastre şi din cele relatate de elevi, timpul a­­fectat practicii in u­­zină nu este folosit cum s-ar cuveni. In majoritatea cazuri­lor, elevilor li se dau să facă operaţii ex­trem de simple — cum ar fi debavura­­rea pieselor — care nu necesită aproape nici o calificare, în­treaga clasă a fost a­­filiată, la Începutul acestui an şcolar, pentru practică, sec­ţiei de ajustaj a uzi­nei, unde­­ s-au dat spre execuţie lucrări de complexitate ex­trem de redusă — şi numai de ajustaj — pe care le-au făcut multă vreme şi in cursul anului şcolar trecut. Elevii nu ştiu să execute lucrări mai complicate, nu cunosc procesul de producţie din cele­lalte secţii ale uzi­nei. In aceste condi­­ţii, în locul unei pre­gătiri generale te­meinice, în specifi­cul meseriei, li se poate asigura cel mult o pregătire su­perficială şi unilate­rală. Dată fiind situaţia actuală, e de prisos să mai insistăm a­­supra necesităţii luă­rii unor măsuri grab­nice de îndreptare. Elevii vor şi cer să se pregătească temei­nic în meseria aleasă, pentru a deveni mun­citori de nădejde ai uzinei. Un grup de parinii: Necula MARIN, Vochin M. VOCHIN, Marin D. CONSTANTIN, Sava CAZGHIR, Angliei PAIU ANGAJAMENTE NEONORATE Locuitorii cartieru­lui Giuleşti-Sirbi din sectorul 7 — citeva mii de oameni — sunt în mare parte munci­tori ceferişti. Din punct de vedere geo­grafic, cartierul e si­tuat spre nordul ora­şului, la capătul liniei tramvaielor 2 şi 11. De aici şi pînă în car­tierul Giuleşti-Sirbi, pe o distanţă de circa 2—3 km, circulă auto­buzul 63. Din păcate, şoseaua, construită de cetăţeni cu vreo 25 de ani în urmă, prin muncă voluntară, s-a degradat atît de mult, incit a devenit im­practicabilă. Maşinile o ocolesc. Ele circulă acum pe un drum improvizat, prin hir­­toape şi printre bolo­vani. In urma stră­duinţelor continue ale oamenilor, edilii sec­torului au convenit, în sfirşit, ca cetăţenii să desfunde şoseaua, prin muncă voluntară, ur­­mînd ca primăria să trimită materialele şi utilajele necesare pre­cum şi citeva echipe de pavatori, încurajaţi de promisiune, cetă­ţenii s-au apucat de treabă şi au scos pie­trele din şosea pe por­ţiunea cea mai acci­dentată, in lungime de circa 300 metri. Zilele senine au trecut şi iată că a sosit toam­na, însoţită de ploi, de vreme urîtă. Por­ţiunea desfundată s-a transformat într-un teren presărat cu băl­toace. Drumul impro­vizat a devenit şi el impracticabil. De a­­ceea, maşinile care a­­provizionează cartie­rul cu pîine şi alte alimente nu-şi mai pot face cursele obiş­nuite. Cetăţenii se deplasează la distanţe mari după tot felul de cumpărături. Ei se scoală de la orele 5 şi chiar 4 dimineaţa ca să­ ajungă la timp la serviciu, pentru că sunt nevoiţi să par­curgă de multe ori, pe jos cei 2—3 km ce-i despart de tramvai. Locuitorii din Giu­­leşti-Sîrbi au trimis nenumărate sesizări serviciilor de specia­litate ale consiliului popular, cerindu-le să-și respecte promi­siunea și să ia măsu­rile cuvenite pentru repararea drumului. Cererile lor au rămas însă fără nici un re­zultat. De ce s-o fi angajat consiliul popu­lar să execute o lu­crare pe care nu are de gînd s-o realizeze ? Poate că cei in drept ar fi mai sensibili la sesizările noastre dacă ar trece în aceste zile prin Giuleşti-Sirbi. Şi­­pentru că n-au făcut-o pînă acum, îl invităm să ne facă­ o vizită. Să ia tramvaiul 2 pînă la capăt , să stea în ploaie 20—30 de mi­nute pină vine maşina 63 şi după 100—200 metri de mers să fie nevoiţi să coboare din autobuz ca să-l îm­pingă şi să-l scoată din hirtoape, aşa cum facem şi noi deseori. Ing. Teodor DRĂGUŢ, Str. Răsadniţei nr. 104, sectorul 7-Bucureşti

Next