Scînteia, noiembrie 1971 (Anul 40, nr. 8955-8984)

1971-11-26 / nr. 8980

PAGINA 4 Interviul acordat de preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu (Urmare din pag. I) . ÎNTREBARE! Cum vedeţi dumneavoastră orientarea bi­sericii catolice spre necesită­ţile sociale ale ţărilor din lu­mea a treia ? Cum pot fi apre­ciate acţiunile preoţilor câtor cei tineri care adoptă tot mai mult­ o serie de poziţii în con­formitate cu gîndirea socialis­tă ? Credeţi că socialiştii şi ca­tolicii pot colabora în mod ar­monios pentru realizarea de transformări sociale şi politi­ce, inclusiv socialiste, în Ame­rica Latină ? RĂSPUNS : Nu cunosc prea bi­ne problemele bisericii catolice pentru a mă putea referi la orien­tările sociale ale acesteia. Totuşi, este un fapt că se observă o preo­cupare tot mai susţinută — mai cu seamă din partea preoţilor cato­lici tineri — pentru problemele progresului social şi cred că aceas­tă preocupare este determinată şi de schimbările generale care au loc în lume şi care nu pot să lase indiferent nici un cult — deci nici biserica catoli­că — dacă nu vrea să rămînă izolat. Problemele trans­formării sociale, ale ridicării bună­stării popoarelor, ale independen­ţei şi suveranităţii lor se pun as­tăzi cu o asemenea acuitate, încît nimeni — nici biserica, fie ea cato­lică, ortodoxă sau de altă natură — nu poate să le nesocotească. După cite cunosc, în ţările din A­­merica Latină şi în alte state exis­tă chiar grupe destul de puternice de preoţi catolici — şi de alte cre­dinţe , care se preocupă tot mai intens de problemele sociale, se pronunţă pentru colaborare cu for­ţele progresiste din aceste ţări. De aceea, cred că­­este posibil să se realizeze o colaborare între forţele catolice şi ale altor culte, care se pronunţă pentru progres social şi independenţă naţională, şi socia­lişti, comunişti, alte forţe revolu­ţionare, pentru înfăptuirea unor schimbări profunde în ţările res­pective. Aş putea spune că reali­zarea unei asemenea colaborări va uşura mult soluţionarea unor pro­bleme care se pun astăzi în ţările Americii Latine — inclusiv trecerea la organizarea societăţii pe baze noi, socialiste. Dacă m-aş referi la experienţa României aş putea spu­ne că tti noi cuUUf ţjSligiqfc^v­­ortodox, catolic, protestant, "refor­mat, mozaic, toate cele 17 culte re­cunoscute în ţara noastră — au o poziţie constructivă faţă de efortu­rile pentru dezvoltarea progresistă a ţării şi îşi aduc contribuţia la ma­rile realizări ale poporului, pe ca­lea edificării socialismului. ÎNTREBARE : Aţi subliniat de mai multe ori că este ne­cesar ca principiile socialiste să se adapteze condiţiilor na­ţionale din fiecare ţară pentru ca sistemul socialist interna­ţional să se dezvolte cu succes. Nu implică aceasta pericolul ca principiile socialiste să su­fere denaturări ? RĂSPUNS : Construcţia orîndui­­rii noi, socialiste, se realizează în condiţii economice, sociale şi isto­rice deosebite de la o ţară la alta. Pentru a se obţine rezultate cît mai bune în construcţia socialistă tre­buie să se ţină întotdeauna seama de aceste condiţii, deoarece numai pornind de la realităţile din fie­care ţară, din fiecare epocă se pot găsi căile cele mai corespunzătoa­re pentru a progresa pe drumul so­cialismului. Desigur, sunt principii generale, legi generale, dar ele nu se pot aplica în abstract, ci co­respunzător condiţiilor concrete date. Dacă încerci să aplici aceste legi într-un mod general, ca pe nişte şabloane — ca să spun aşa — se pot ivi multe greutăţi. Toc­mai adaptarea la condiţiile naţio­nale garantează­­ înfăptuirea cu succes a principiilor socialiste ; de aceea, nu se poate spune că apli­carea creatoare a legilor generale comportă pericolul denaturării a­­cestora. ‘ ÎNTREBARE : Asistăm în ultimul timp la o readaptare a relaţiilor dintre marile pu­teri. Care credeţi că este rolul Chinei populare în acest pro­ces ? Care este rolul unor ţări ca România şi Mexic în evo­luţia relaţiilor internaţionale contemporane ? RĂSPUNS : Intr-adevăr, sîntem martorii unor mari schimbări în viaţa internaţională, care se referă în general la o reaşezare a relaţii­lor dintre state în conformitate cu noile realităţi din lume. Desigur, în acest context, ţările mari au răs­punderi şi îndatoriri deosebite. Cred că prezenţa activă a Re­publicii Populare Chineze la viaţa internaţională, participarea sa la activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a celorlalte organisme in­ternaţionale vor contribui la pro­movarea în relaţiile interstatale, a principiilor egalităţii şi respectului, la soluţionarea marilor probleme care frămîntă omenirea, în confor­mitate cu năzuinţele de pace şi progres ale popoarelor, însuşi fap­tul că în Organizaţia Naţiunilor fi­nite vor acţiona mai multe ţări socialiste este, după părerea mea, un lucru pozitiv. Desigur, problemele internaţiona­le nu pot fi soluţionate decit cu participarea tuturor statelor lu­mii — fie ele mari sau mici. Este datoria fiecărei ţări să acţioneze pentru a se pune capăt vechii po­litici imperialiste, colonialiste, neo­­colonialiste, pentru a se stabili re­laţii de respect reciproc între toa­te naţiunile, pentru a se respecta dreptul fiecărui popor de a-şi or­ganiza viaţa aşa cum doreşte. In acest context, cred că ţări ca România şi Mexic — deci ţările mici şi mijlocii — au un cuvînt important de spus. Sper că aceste ţări vor aduce o contribuţie tot mai importantă la dezvoltarea re­laţiilor de colaborare între toate na­ţiunile lumii, la cauza păcii. ÎNTREBARE : Politica ex­ternă şi activitatea diplomatică a statului român apără şi pro­movează principiile moralităţii şi legalităţii internaţionale. Aplicarea acestor principii ar putea conduce la ceea ce­ se numeşte „normalizarea situa­ţiei europene“ sau la „adopta­rea unor atitudini lucide“ în le­gătură cu realităţile istorice de după război ? In legătură cu aceasta, care este poziţia sta­tului român faţă de actuala si­tuaţie în problema securităţii europene ? RĂSPUNS : Intr-adevăr, Româ­nia militează activ pentru promo­varea în relaţiile internaţionale a principiilor dreptului şi legalităţii internaţionale ; considerăm că nu­mai aşezînd raporturile dintre state pe baza egalităţii depline în drepturi, a respectului independen­ţei şi suveranităţii naţionale, nea­mestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, pe baza res­pectării dreptului fiecărui popor d­e a-şi hotărî viitorul corespunzător intereselor şi aspiraţiilor sale vi­tale, se poate instaura o eră de co­laborare fructuoasă şi pace trainică pe planeta noastră. Aplicarea în viaţă a acestor principii va duce, fără îndoială, la normalizarea si­tuaţiei din Europa, de pe alte con­tinente, din întreaga lume. In ce priveşte Europa, trebuie să menţionez că în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi pe calea pro­movării unei politici mai realiste, a recunoaşterii realităţilor sta­tornicite pe continent după al doilea război mondial şi care pre­supun respectarea actualelor fron­tiere, a existenţei independente a tuturor statelor, inclusiv recunoaş­terea existenţei celor două state germane — Republica Democrată Germană şi Republica Federală a Germaniei* Tratatul încheiat-între ,Ungurisar Sovietică şi Republica *Fe­­derala a “Germaniei* Tratatul din­tre Polonia şi Germania Federală, ca şi acordul intervenit în proble­ma Berlinului occidental consti­tuie paşi însemnaţi pe calea aces­tei politici realiste, a consolidării păcii pe continent. Desigur, mai trebuie ca aceste acorduri să fie şi ratificate şi, sperăm, că aceasta se va realiza cît mai curînd. Apreciez că au fost create pre­misele pentru a se trece la pregăti­rea concretă a unei conferinţe ge­­neral-europene, la care să partici­pe toate ţările de pe continent, precum şi alte state interesate. O astfel de conferinţă trebuie să ducă la aşezarea relaţiilor dintre statele europene pe principii de egalitate şi respect, să excludă folosirea for­ţei sau ameninţarea cu forţa în ra­porturile dintre ele, să deschidă calea unei largi colaborări econo­mice, ştiinţifice, culturale. Confe­rinţa va crea astfel condiţii pentru soluţionarea în continuare şi a altor probleme importante în suspensie din viaţa politică a continentului. Considerăm că o asemenea regle­mentare a relaţiilor în Europa, în­făptuirea securităţii europene vor exercita o influenţă puternică asu­pra întregii vieţi internaţionale. Sper că vom ajunge la realizarea conferinţei europene. ÎNTREBARE : Dumneavoas­tră aţi subliniat în repetate rinduri necesitatea unor rela­ţii de bună vecinătate intre state. Aceasta îmi inspiră ur­mătoarea întrebare : care sunt relaţiile României cu ţările vecine, în special cu U.R.S.S. ? RĂSPUNS: România se pro­nunţă pentru dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate între state şi, în acest spirit, dezvoltă raporturi de largă colaborare cu vecinii săi. Relaţiile României cu Uniunea So­vietică pornesc de la faptul că ţă­rile noastre construiesc orînduirea nouă, socialistă şi comunistă — şi, deci, se bazează pe o profundă co­munitate de interese, cît şi pe prin­cipiile generale ale raporturilor în­tre state, principii despre care am vorbit mai înainte. Cred că este semnificativ pentru amploarea colaborării economice româno-sovietice faptul că peste 25 la sută din volumul total al comer­ţului exterior al ţării noastre îl re­prezintă schimburile cu U.R.S.S. Colaborarea dintre ţările noastre nu se reduce însă numai la schim­burile comerciale ; ea se dezvoltă şi pe planul cooperării în produc­ţie, al relaţiilor în domeniul ştiin­ţei, tehnicii, culturii şi artei şi în alte domenii. Relaţiile noastre cu Bulgaria, Iu­goslavia, Ungaria — de asemenea, ţări vecine care construiesc socia­lismul — sunt bune şi cunosc o con­tinuă dezvoltare. Apreciez că există perspective favorabile pentru dez­voltarea în continuare a acestor re­laţii — şi România va acţiona con­secvent în această direcţie. Considerăm că fiecare stat, preo­­cupîndu-se de dezvoltarea relaţii­lor generale, trebuie să pornească de la necesitatea instaurării unor raporturi bune cu vecinii săi. ÎNTREBARE : In ţările occi­dentale se vorbeşte foarte mult, în acest moment, de o „nouă politică culturală“ care se aplică în ţara dumneavoas­tră. Cum definiţi, domnule preşedinte, mijloacele şi scopu­rile unei asemenea politici ? RĂSPUNS: După cum am mai spus în cîteva împrejurări, se pare că în unele ţări occidentale nu se cunoaşte bine situaţia din Româ­nia. Adevărul este că în ţara noas­tră nu se poate vorbi de „o nouă politică culturală“, deoarece politi­ca nouă de dezvoltare a ştiinţei şi culturii, de ridicare a nivelului de cunoaştere al poporului a fost inau­gurată o dată cu instaurarea pu­terii oamenilor muncii. Ce se poate spune este că această politică — care a adus României succese deo­sebite în dezvoltarea învăţămîntu­­lui, ştiinţei şi culturii — intră acum într-o fază superioară. Dacă pînă în prezent am avut mari rezul­tate, ca să spun aşa, îndeosebi can­titative, acum ne propunem să ob­ţinem realizări superioare şi din punct de vedere calitativ, în ţara noastră s-au realizat cuprinde­rea întregului tineret în şcoli, învăţămîntul obligatoriu gratuit de zece ani, ridicarea numărului stu­denţilor la rata de locuitori la ni­velul celor mai dezvoltate ţări din lume. In România s-a asigurat o uriaşă dezvoltare a ştiinţei, care ocupă un loc de prim plan în în­treaga viaţă socială, s-a obţinut o puternică înflorire a creaţiei lite­­rar-artistice. Acum este necesar să acordăm o deosebită atenţie cali­tăţii, conţinutului învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, să obţinem re­zultate mai bune în aprofundarea cunoştinţelor oamenilor muncii în toate domeniile de activitate. Con­struirea societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate presupune însu­şirea a tot ceea ce au creat mai bun ştiinţa şi cultura universală, desi­gur, inclusiv ştiinţa şi cultura noas­tră, formarea unui om cu un vast orizont de cunoaştere multilatera­lă. După părerea noastră, nu se poate concepe construcţia socialis­tă pe o bază democratică — care presupune participarea maselor largi populare la conducerea so­cietăţii — fără oameni capabili să înţeleagă întregul complex de pro­bleme, care le ridică astăzi viaţa socială. Numai aşa oamenii muncii vor putea participa efectiv la con­ducerea societăţii, deci şi democra­ţia va fi mai reală, iar succesele în edificarea­ noii orinduiri huli mari. Măsurile adoptate in ulti­mul timp se referă tocmai la reali­zarea acestor deziderate. Ne propunem, de asemenea, să desfăşurăm o intensă activitate e­­ducativă care să asigure ca prin­cipiile de viaţă socialiste să de­vină bun al întregului popor, al fiecărui cetăţean, să se materiali­zeze în întreaga viaţă a societăţii noastre. Dorim să folosim în acest scop toate mijloacele de care dispunem, începînd cu şcoala care constituie principalul factor de educaţie. In ţara noastră tineretul se află în şcoală timp de 10—18 ani şi de aceea punem un mare accept pe dezvoltarea şi perfecţionarea învă­ţămîntului, pe legarea sa de viaţă, de producţie, pe creşterea rolului său educativ, pentru a asigura astfel ca fiecare tînăr să devină un om temeinic pregătit, cu o conştiinţă socialistă, înaintată, participant activ la edificarea o­­rînduirii socialiste şi comuniste. Noi acordăm, de asemenea, o im­portanţă deosebită creşterii forţei educative a literaturii, teatrului, muzicii, radioului şi televiziunii, presei, pe care le considerăm mij­loace deosebit de eficiente în lăr­girea orizontului de cunoştinţe şi în elevarea morală a omului, în promovarea ideilor şi principiilor noastre despre lume şi viaţă în masele largi populare. ÎNTREBARE: In legătură cu­ relaţiile mexicano-române, care credeţi că sunt paşii ce trebuie făcuţi preliminar pen­tru ca cele două guverne să hotărască stabilirea de relaţii diplomatice ? RĂSPUNS: în ultimii ani au avut loc un şir de contacte între ţările noastre. Un vicepreşedinte al guvernului român şi ministrul de externe român au vizitat Mexicul ; au început să se dezvolte relaţiile economice, deşi ele se află încă într-o fază incipientă. După pă­rerea mea, nu există nici un motiv care să împiedice dezvoltarea re­laţiilor economice şi stabilirea re­laţiilor diplomatice dintre Româ­nia şi Mexic. Dacă pornim de la principiile de care am vorbit, de la dorinţa de a contribui la pro­movarea­ lor, a înţelegerii şi păcii în lume, atunci cred că guvernele noastre pot colabora, statele noas­tre pot întreţine relaţii fructuoase. Şi aş putea spune că din aceasta ambele popoare nu ar avea decit de cîştigat. De altfel, între Româ­nia şi Mexic au existat relaţii di­plomatice stabilite încă în 1935 ; ele au fost întrerupte în timpul celui de-al doilea război mondial. Sper că într-un viitor nu prea în­depărtat se va ajunge la restabili­rea relaţiilor diplomatice dintre ţările noastre. România doreşte să dezvolte o colaborare multilate­rală cu Mexicul, atît pe plan di­plomatic, cît şi pe plan economic, ştiinţific, cultural — şi vom ac­ţiona în această direcţie. In încheiere, aş dori să vă rog să transmiteţi poporului mexican un salut cordial, cele mai calde urări de succes pe calea progresu­lui economic şi social, precum şi urări pentru dezvoltarea raportu­rilor de colaborare dintre România şi Mexic. IERI, AU ÎNCEPUT Lucrările conferinţei de psihologie Joi au început la Bucureşti lucră­rile conferinţei de psihologie, orga­nizată de Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, Ministerul învăţămîntului şi Asociaţia psihologilor din Republi­ca Socialistă România. La lucrări iau parte peste 200 de psihologi din institute de cercetare, din învăţămînt, laboratoare uzinale, clinici, sociologi, ingineri, medici, conducători de întreprinderi etc. Reuniunea prilejuieşte o amplă dezbatere asupra realizărilor şi pers­pectivelor psihologiei româneşti in condiţiile construirii societăţii socia­liste multilateral dezvoltate. In cadrul lucrărilor vor fi prezentate 40 de co­municări din domeniile psihologiei muncii, celei sociale, pedagogice, cli­nice, sportului, psihofiziologiei şi psihologiei generale. Ele prezintă re­zultatul unor cercetări efectuate in aceste domenii, precum şi preocupă­rile actuale ale psihologilor din ţara noastră, abordarea de către aceştia a unei game largi de aspecte şi feno­mene din diferite sectoare ale acti­vităţii umane. Participanţii la confe­rinţă vor avea posibilitatea să aibă un larg schimb de idei şi opinii in cadrul a trei grupe de lucru, a căror teme sunt : problemele psihologice ale orientării şcolare şi profesionale, con­tribuţia psihologiei la optimizarea muncii industriale ; dezvoltarea gîndi­­rii ştiinţifice şi a aptitudinilor crea­toare Lucrările conferinţei au fost deschi­se de prof. univ. Miron Constanti­­nescu, preşedintele Academiei de Şti­inţe Sociale şi Politice, care a arătat că această manifestare ştiinţifică se desfăşoară în condiţiile elanului în­noitor, generat de amplul şi însufleţi­­torul program de acţiune adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 no­iembrie pentru perfecţionarea genera­lă a muncii politice şi ideologice a partidului, a întregii activităţi cultu­ral-educative. Vorbitorul a subliniat că o psihologie modernă este chemată să îşi spună cuvintul în problemele sociale majore, începînd cu analiza fundamentelor psihologice ale educa­ţiei, orientarea acţiunii de selecţie profesională, psihologia muncii, a motivaţiei, psihologia socială, spo­rind astfel contribuţia ei la ştiinţa organizării şi conducerii sociale şi politice. Ea trebuie să par­ticipe in şi mai mare măsură la munca ideologică şi de propagandă, trebuie să devină o ştiinţă eficientă îndreptată spre transformarea con­ştientă şi sistematică a realităţii, pusă in slujba progresului spiritual al so­cietăţii noastre, a făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. A luat apoi cuvintul Virgil Cazacu, prim-adjunct al ministrului învăţă­mîntului, care a subliniat preocupări­le Ministerului învăţămîntului in do­meniul cercetărilor de psihologie, faptul că ele vor fi orientate în di­recţia unei legături indisolubile cu viaţa. In cuvintul său, Ion Păcuraru, ad­junct al ministrului muncii, a relevat interesul pe care il acordă organele acestei instituţii rolului ce îi revine psihologiei in găsirea celor mai bune soluţii in sprijinul folosirii cu ma­ximă eficienţă a resurselor de muncă ale ţării. Cu acest prilej, au fost deschise o expoziţie de aparate de psihologie şi o expoziţie de carte, care prezintă lucrări din ultimii ani ale psiholo­gilor români. Prima zi a lucrărilor a cuprins in programul său raportul conferinţei, prezentat de prof dr. doc. Al. Roşca, cu privire la „Realizări, sarcini şi perspective ale psihologiei româneşti in condiţiile construirii societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate“, în cadrul primei grupe de lucru, care are ca temă „Problemele psiho­logice ale orientării şcolare şi profe­sionale“ au fost dezbătute aspecte ale pregătirii psihologice a profesorului­­orientator, ale educării şi îndrumării tineretului pentru alegerea profesiu­nii, ale problemelor sociologice şi me­dicale, ale orientării profesionale etc. Au fost, de asemenea, prezentate co­municări privind fluctuaţia forţei de muncă, integrarea profesională a ti­nerilor, stilul de conducere uzinală, comportamentul la locul de muncă şi altele. Pe marginea comunicărilor au avut loc discuţii la care au luat parte un mare număr de specialişti. Lucrările conferinței continuă. (Ager prea) ★ O nouă societate culturală în judeţul Argeş In comuna Vedea, judeţul Argeş, a fost constituită, joi, o societate cultu­rală, a 12-a de acest fel din judeţ. La adunarea festivă, organizată cu acest prilej la căminul cultural, au luat cuvintul numeroşi vorbitori, care au subliniat condiţiile minunate de muncă şi viaţă create de partidul şi statul nostru tuturor oamenilor mun­cii, de la oraşe şi sate. Primul-secre­­tar al Comitetului judeţean Argeş al IP.C.tt., Gheorghe Năstase, preşedin­tele consiliului popular judeţean, a adresat calde felicitări locuitorilor comunei pentru iniţiativa lor şi le-a urat succese in activitatea pe care o vor desfăşura în cadrul societăţii culturale. Intr-o atmosferă însufleţitoare, cei prezenţi au adresat o telegramă Co­mitetului Central al partidului, to­varăşului Nicolae Ceauşescu, în care se spune, printre altele : Călăuziţi permanent de preţioasele teze cu care ne-aţi îmbogăţit forţa de gindire şi acţiune revoluţionară, ne vom concentra toate eforturile pentru a răspunde, prin fapte, grijii deosebite pe care conducerea parti­dului, dumneavoastră personal, to­varăşe Nicolae Ceauşescu, o acordaţi dezvoltării economice şi social-cul­­turale a patriei noastre. Noi, comu­niştii şi toţi locuitorii acestor melea­guri, sîntem hotăriţi să milităm nea­bătut pentru creşterea continuă a rolului conducător al partidului în întreaga viaţă socială, să desfăşurăm o amplă muncă educativă pentru formarea omului nou, a cetăţeanului societăţii socialiste multilateral dez­voltate, pe baza eticii şi echităţii so­cialiste, fiind convinşi astfel că vom contribui şi noi din plin la înfăptui­rea minunatului program de înflorire şi prosperitate a scumpei noastre pa­trii — România socialistă. (Agerpres) tv 18,00 Deschiderea emisiunii. Cămi­nul • OD 3 contra OS 2. 18.30 Lumea copiilor. Povestea bă­­trânului cedru. 19,10 Tragerea Loto. 19,20 1001 de seri. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,00 Cronica politică Internă, de Eugen Mândrie. 20,13 Intermezzo muzical cu or­chestra Valenţiu Grigorescu. Solist Ion Ulmeanu. 20,23 Film artistic : Nemurire. O producţie a studiourilor Al­bania Nouă, 1970. Regia : Vik­tor Ghika. 22,03 Panoramic ştiinţific. Noutăţi ştiinţifice din lumea întreagă, prezentate de Andrei Bacalu şi Dumitru Cucu. 23,35 Telejurnalul de noapte. SONTEIA — vineri 26 noiembrie 1977 Un militant dirz pentru înfăptuirea aspiraţiilor de progres şi dreptate socială ale clasei muncitoare, ale poporului român In marea carte a istoriei mişcării muncitoreşti din ţara noastră şi­ a Partidului Comunist Român sunt în­scrise numele a numeroşi militanţi revoluţionari, fii credincioşi­­ ai po­porului muncitor care s-au dăruit cu înflăcărare luptei nobile pentru cauza eliberării celor ce muncesc, pentru victoria socialismului în patria noas­tră. Intre aceste nume, la loc de cins­te, figurează şi acela al lui Gh. Ni­­culescu-Mizil, participant la Congre­sul I, de întemeiere a Partidului Co­munist Român. Gh. Niculescu-Mizil a văzut lumina zilei acum 85 de ani, la 25 noiem­brie 1886, în comuna Mizil, ju­deţul Buzău, în familia unor oameni săraci. După o copilărie plină de privaţiuni, este nevoit să întrerupă şcoala pentru a-şi cîştiga singur exis­tenţa, angajîndu-se ucenic de la virsta de 11 ani, însetat de cultură, citeşte mult, îndeosebi literatură progresistă, care-i luminează tot mai mult orizontul de cunoaş­tere, îl face să În­ţeleagă treptat ţe­lurile pentru care militau clasa muncitoare, ţără­nimea împilată. Format la înalta şcoală a mediului muncitoresc, el se îndreaptă, firesc, in 1907 — an de mari zguduiri re­voluţionare in so­cietatea românească — către miş­carea socialistă, care parcurgea atunci treptele unui proces is­toric ireversibil, afirmindu-se cu tot mai mare vigoare pe sce­na vieţii politice româneşti, în anul 1910 — an al refacerii par­tidului social-democrat, Gh. Ni­culescu-Mizil se integrează activ în noul curs al mişcării muncitoreşti ; calităţile sale de bun organizator ies repede in relief ; este desemnat de­legat la Congresul al II-lea al P.S.D. şi la Congresul al IV-lea al Uniunii sindicatelor. Concomitent cu activitatea politico­­organizatorică, publică în aceşti ani numeroase articole cu conţinut revoluţionar in ziarele muncitoreşti „România muncitoare“, „Lupta zilni­că“, „Uniunea“ ş.a. În slujba înfăptui­rii înaltelor ţeluri programatice ale mişcării muncitoreşti, împreună cu numeroşi alţi militanţi socialişti din ţara noastră, el condamnă vehement războiul mondial dezlănţuit in 1914 de către puterile imperialiste. înro­lat în armată, el continuă să desfă­şoare o vie activitate organizatorică şi propagandistică , militînd susţi­nut pentru reorganizarea mişcării so­cialiste din Moldova. Animat de un înalt spirit internaţionalist, Gh. Nicu­lescu-Mizil dă glas marii satisfacţii şi bucurii cu care întregul proletariat român a salutat victoria Marii Revo­luţii Socialiste din Octombrie. Reîntors în 1918 în Capitală, parti­cipă activ, entuziast, la marile lupte sociale din perioada puternicului a­­vânt revoluţionar care cuprinsese miş­carea muncitorească din ţara noas­tră. După reprimarea sîngeroasă de către guvernanţi a marii demonstra­ţii muncitoreşti de la 13 decembrie 1918 din Piaţa teatrului naţional, Gh. Niculescu-Mizil este arestat, îm­preună cu alţi fruntaşi revoluţionari, şi purtat din închisoare în închisoare timp de aproape patru luni. Marile acţiuni desfăşurate de clasa muncitoare în perioada avintului re­voluţionar şi îndeosebi greva generală din 1920 demonstrau necesitatea im­perioasă a făuririi unui partid con­secvent revoluţionar, marxist-leni­­nist, capabil să conducă la victorie lupta pentru realizarea misiunii is­torice a clasei muncitoare. In lupta pentru crearea unui asemenea partid politic, Gh. Niculescu-Mizil a făcut, din nou dovada calităţilor sale de organizator, agitator şi propagandist comunist. Oriunde se afla­u la nu­meroasele întruniri ale diverselor or­ganizaţii socialiste şi sindicale din ţară, la lucrările Consiliului general al partidului socialist şi sindicatelor din 30 ianuarie—3 februarie 1921 etc. — el s-a pronunţat clar, ferm pen­tru convocarea neîntîrziată a congre­sului general care să dea expresie voinţei generale a maselor munci­toare de creare a Partidului Comu­nist Român. Ca urmare a acestei ac­tivităţi, participă la istoricul Congres care şi-a deschis lucrările la 8 mai 1921, ca delegat al secţiunii Bucu­reşti. La congres, Gh. Niculescu- Mizil se pronunţă cu fermitate pen­tru transformarea partidului socia­list în partid co­munist şi afilierea lui la Internaţio­nala a IlI-a. A­­ceastă atitudine clară şi divză, principială l-a ca­racterizat şi în timpul procesului înscenat de autorităţi congresişti­­lor comunişti. Cuvintele : „Doresc şi lupt pentru schimbarea actualei forme sociale şi de guvernămînt" , rostite la proces, au definit concis crezul său politic. Sub presiunea maselor, din ţară şi a opiniei publice internaţionale, 213 fruntaşi ai mişcării muncitoreşti au fost eliberaţi. Numărîndu-se printre aceştia, Gh. Niculescu-Mizil a conti­nuat să activeze neobosit, îndeplinind diferite sarcini de partid. Astfel, el a făcut parte din comisia centrală de propagandă, a fost delegat al C.C. al P.C.R pentru presă şi propagandă, şi un timp secretar al secţiunii Bucu­reşti a P.C.R. In perioada grea a ilegalităţii parti­dului, Gh. Niculescu-Mizil a partici­pat la acţiunile iniţiate de partid, activind pe linia organizării sindicale a muncitorilor, a „Ajutorului roşu“, în pofida strictei supravegheri de că­tre autorităţi,­ locuinţa sa a devenit loc de întîlnire a militanţilor comu­nişti, casă conspirativă a partidului. In ducerea la bun sfîrşit a misiuni­lor încredinţate de partid, un sprijin deosebit de preţios a primit Gh. Ni­culescu-Mizil de la tovarăşa sa de viaţă, Eufrosina Cotor, militantă de frunte a mişcării muncitoreşti şi co­muniste a femeilor din ţara noastră. Gh. Niculescu-Mizil a avut ferici­rea să vadă ţara eliberată de sub ju­gul fascist, poporul nostru muncitor păşind pe drumul înfăptuirii Înaltelor aspiraţii pe care le-a slujit cu cre­dinţă şi neţărmurit devotament în­treaga sa viaţă. După numai un an, însă, de la Eliberarea ţării, boala ne­miloasă avea să-i curme firul vieţii. Exemplul viu, demn de urmat al tuturor luptătorilor revoluţionari ne­înfricaţi care, asemeni lui Gh. Nicu­lescu-Mizil, şi-au închinat cu gene­rozitate viaţa luptei pentru triumful cauzei clasei muncitoare, însufleţeşte azi pe oamenii muncii angajaţi in opera istorică de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe pămintul României. Gh. ZAMFIR 85 de ani de la naşterea lui Gheorghe Niculescu-Mizil • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT COMENTARII ÎN PRESA STRĂINĂ După calificarea echipei României in sferturile de finală ale Campionatului european de fotbal LONDRA (prin telefon de la N. Plopeanu). — Presa engleză de joi dimineață informează in paginile sportive despre succesul echipei na­ţionale de fotbal a ţării noastre îm­potriva formaţiei Ţării Galilor. „Times“ remarcă jocul frumos practicat de echipa României şi în mod deosebit evidenţiază pe Dobrin ca şi pe Iordănescu „ale cărui drib­linguri au provocat derută in apăra­rea galeză". De asemenea, ziarul a­­rată că „Romanii au avut numeroase alte ocazii de a înscrie“ in timp ce „Țara Galilor a avut o singură oca­zie clară de a marca, atunci cind­ mingea mutată de Ron Davies a lovit bara“. Sub titlul : „Țara Galilor a luptat din nou in van“, ziarul „Guardian“ evidenţiază că „antrenorul Angelo Nic­ule­scu a clădit dintr-o echipă fără experienţă o formaţie cu o tactică care se bazează pe o burtă apărare şi pe o înaintare care cu greu poate fi stăvilită, ceea ce face din România o forţă potenţială in soccerul euro­pean". „Curajoasa echipă a Ţării Galilor, antrenată de Dave Bowen, n-a consti­tuit nici un moment un serios obsta­col pentru România, care şi-a ocupat astfel locul în sferturile de finală ale campionatului european“, scrie zia­rul „Morning Star". „In faţa a 70 000 de spectatori prezenţi pe stadionul „23 August" din Bucureşti, echipa României, construită in mod ştiinţific şi cu hotărîre de patru ani incoace, a trecut peste Ţara Galilor ca peste un obstacol minor In calea sa spre vtrful piramidei europene“ , subliniază „Morning Star“. Trimisul agenţiei „Reuter“ sublinia­ză in comentariul său : „Echipa României a practicat un joc me­todic de o precizie aproape ştiinţifi­că. După numai 9 minute de la înce­perea jocului, ea s-a aflat in avantaj prin golul înscris de Lupesc­u. O manevră strălucită, iniţiată de Iordănescu, in minutul 74, s-a în­cheiat cu un alt gol înscris de căpi­tanul formaţiei, Mircea Lucescu“. In cronica sa, comentatorul agen­ţiei „United Press“ scrie : „Fotbaliş­tii români au cîştigat cu 2-0 meciul cu Ţara Galilor, dar ei au avut ocazia să înscrie mai multe goluri. Portarul Millington, cel mai bun jucător al galeşilor, a intervenit insă prompt la multe situaţii periculoase. Cei mai buni jucători români au fost Lupes­­cu, Lucescu, Iordănescu şi Dobrin“. Agenţia „Associated Press“ trans­mite un articol in care se arată că echipa română a fost superioară din punct de vedere tactic şi tehnic ad­versarei sale, iar victoria sa nu a fost nici o clipă pusă sub semnul în­doielii. „Este adevărat că selecţionata Ţării Galilor a practicat un joc deschis, dar ea nu a avut succes în faţa pu­ternicei reprezentative a României“ , se spune in încheierea comenta­riului. Agenţia „France Presse“ menţio­nează succesul fotbaliştilor români care au reuşit să se califice pentru sferturile de finală ale campionatu­lui european intr-o grupă unde evo­luase redutabila selecţionată a Ceho­slovaciei. Agenţia italiană de ştiri „ANSA" transmite o cronică în care se evi­denţiază faptul că echipa României a terminat pe primul loc în grupa I datorită ultimelor două victorii şi a jocului bun practicat în această fază a competiţiei. Handbaliştii noştri peste hotare • In cea de-a doua zi a compe­tiţiei internaţionale masculine de handbal „Cupa mondială“ de la Göteborg, selecţionata României a întilnit formaţia Spaniei pe care a invins-o cu scorul de 25—9 (14—-4). In celelalte trei jocuri disputate s-au înregistrat următoarele rezultate : U.R.S.S. — R.D.Germană 17—16 (8—10) ; Iugoslavia — Norvegia 13—11 (10—6) ; Cehoslovacia — Sue­dia 15—12 (10—6). • Turneul internaţional masculin de handbal de la Tunis s-a încheiat cu victoria echipei Iugoslaviei (B), care, in meciul decisiv, a întrecut la limi­tă, cu 10—9 selecționata secundă a României. In cel de-al doilea joc al ultimei etape, reprezentativa Tuni­siei a dispus cu 14—10 de echipa se­cundă a Spaniei. ÎN CÎTEVA RÎNDURI ŞAH.­­ La Moscova a început turneul internaţional de şah „Memo­rialul Alehin“, la care participă 18 mari maeştri şi maeştri internaţio­nali, printre care actualul campion mondial, Boris Spasski, foştii cam­pioni ai lumii, Tigran Petrosian, Va­sili Smislov şi Mihai Tal. România este reprezentată de marele maestru Florin Gheorghiu. Partida centrală a rundei inaugurale s-a disputat intre Petrosian şi Korcinoi. Cu piesele ne­gre, Petrosian, într-o variantă a a­­părării slave, a obţinut victoria prin­­tr-un atac imparabil de mat. Florin Gheorghiu (cu piesele albe) a remi­zat în 27 de mutări cu Wolfgang Uhlmann (R. D. Germană). Majori­tatea partidelor s-au întrerupt: PATINAJ.­­ Cu prilejul unui concurs internaţional de patinaj vi­teză, desfăşurat pe pista de la In­zell, tinăra sportivă americană Ann Kenning (în vîrstă de 17 ani) a cîş­tigat proba d­e 500 m cu un timp excelent : 4276/10. Deşi superior recordului mondial al probei (care-i aparţine cu 42'75/100), rezultatul ob­ţinut de Ann Henning nu poate fi omologat, deoarece nu a fost reali­zat într-o competiţie oficială. Cu o performanţă remarcabilă s-a înche­iat și cursa masculină de 500 m, în care victoria a revenit cunoscutului campion vest-german Erhard Kel­ler, cu timpul de 39”4/10. TENIS : In cadrul „16­ milor“ de fi­nală ale turneului internaţional de tenis de la Buenos­ Aires, ultimul concurs pentr­ „Marele premiu — F.I.L.T.“, jucătorul român Ilie Năs­tase l-a învins cu 3—6, 7—6, 6—3, 6— 0 pe cehoslovacul Milan Holecek. S-au desfăşurat şi primele partide din optimi. Cunoscutul tenisman a­­merican Stan Smith, prezent la acest turneu pentru a-şi apăra poziţia de lider in clasamentul „Marelui pre­miu — F.I.L.T.“, l-a întilnit pe argen­tinianul Richardo Aubone pe care l-a întrecut cu 6—2, 6—0, 6—1. Alte rezul­tate : Gulyas (Ungaria)-Gorman (S.U.A.) 2—6, 6-2, 6—0, 6—2 ; Ri­chey (S.U.A)-Vilas (Argentina) 3—6, 8—4, 4-6, 7-6, 6—2 ; Froehling (S. U. A.)-Pinto Bravo (Chile) 8—6, 7— 5, 7—5 ; Leschly (Danemarca) - Graetmer (S.U.A) 6—1, 6—3, 1—6, 6—1. Ilie Năstase va disputa astăzi par­tida din optimile de finală. FOTBAL. — Echipa Ajax Ams­terdam, câştigătoarea ediţiei trecute a „Cupei campionilor europeni“ la fotbal, a susţinut un meci amical pe teren propriu cu formația ceho­slovacă Spartak Trnava. Fotbaliştii olandezi au obţinut victoria cu 2—0 (2—0) prin golurile înscrise de Mue­­hren (min. 7 din lovitură de la U­sa) şi Cruyff (min. IS).

Next