Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)
1972-01-16 / nr. 9029
Priorităţi pe agenda economică a noului an ÎN INDUSTRIA LEMNULUI Convorbire cu tovarăşul Mihai SUDER, ministrul industriei lemnului Iată două cifre semnificative pentru dezvoltarea industriei lemnului in actualul cincinal : creşterea producţiei globale cu 24,2 la sută are loc in condiţiile in care masa lemnoasă exploatată se reduce cu 4,4 la sută faţă de cincinalul precedent. După cum se vede, este vorba de satisfacerea unei cerinţe majore a etapei pe care, la ora actuală, o parcurge întreaga economie naţională — şi anume, VALORIFICAREA PE O TREAPTA SUPERIOARA A RESURSELOR NATURALE ALE TARII, INTRE CARE LEMNUL DETINE UN ROL DE SEAMA. Care sunt direcţiile ce jalonează activitatea acestei importante ramuri a economiei nationale in cel de-al doilea an al cincinalului si cum, prin a ce resorturi, se va acţiona pentru ca sarcinile stabilite prin planul de stat să fie îndeplinite in mod exemplar ? — Aş dori, ca înainte de prezentarea propriu-zisă a obiectivelor caracteristice industriei lemnului în acest an, ne-a spus ministrul industriei lemnului, să subliniez că toate rezultatele bune obţinute anul trecut — produse peste plan în valoare de 414 milioane lei, peste 170 de milioane lei beneficii suplimentare — reprezintă suma efectelor unor ample măsuri declanşate la începutul acestui cincinal pentru perfecţionarea producţiei, ridicarea pregătirii profesionale a cadrelor, continua îmbunătăţire a calităţii produselor. Revenind la obiectivele anului 1972, vă pot spune că ele vizează, în continuare, utilizarea intensivă a întregului potenţial economic pentru o cât mai înaltă şi mai complexă valorificare a masei lemnoase, prin descoperirea şi mobilizarea, unor noi resurse. Creşterea volumului producţiei cu aproape un miliard de lei, în condiţiile în care masa lemnoasă exploatată şi dată în producţie va fi mai mică cu aproape o jumătate de milion de metri cubi, reprezintă sarcina fundamentală către care converg toate preocupările celor aproape 300 000 de lucrători din ramura industriei lemnului, celulozei şi hîrtiei. — Dată fiind complexitatea şi amploarea acestei sarcini, v-am ruga, tovarăşe ministru, să precizaţi care vor fi punctele de sprijin in atingerea acestui important obiectiv ? — La realizarea acestei substanţiale creşteri avem în vedere, in primul rînd, darea în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie — fabrici de plăci din aşchii şi fibre din lemn, fabrici de mobilă şi de celuloză şi hîrtie — profilate pe valorificarea lemnului de slabă calitate, a lemnului mărunt, a deşeurilor, rumeguşului şi maculaturii, dar care vor asigura, in acelaşi timp, o prelucrare superioară a masei lemnoase. Avem, de asemenea, în vedere utilizarea mai raţională a capacităţilor de producţie existente, a maşinilor şi instalaţiilor prin generalizarea schimbului II şi extinderea schimbului III, prin utilizarea cu maximă eficienţă a fondului de timp disponibil. Toate aceste măsuri, alături de multe altele, ne vor permite ca în anul pe care l-am început de curând, întregul spor de producţie să fie realizat pe seama creşterii productivităţii muncii. — Ne-aţi prezentat sarcina fundamentală a planului pe acest an ; am reţinut totodată şi unele măsuri pe care le aveţi in vedere in scopul infăptuirii ei exemplare. Totuşi, pornind de la o serie de neajunsuri manifestate in activitatea unor fabrici şi combinate, lipsuri care s-au repercutat in nerealizarea integrală a planului la cherestea de fag, placaje şi PAL, sortimente mult solicitate de beneficiari, am dori, tovarăşe ministru, să vă referiţi, mai concret, la modul in care conducerea ministerului urmează să acţioneze pentru ca in acest an asemenea situaţii să nu se mai poată repeta . Vorbind despre restanţele înregistrate la cheresteaua de fag, ţin să subliniez că ele s-au datorat, în cea mai mare parte, unor lipsuri organizatorice manifestate in activitatea combinatelor de exploatare şi industrializare a lemnului din Deva, Tr. Severin, Sebeş, Tg. Secuiesc şi Tg. Jiu. In ce priveşte neindeplinirea planului la placaje şi PAL, de către unităţile din Tg. Jiu şi Caransebeş, aceasta, aşa cum de altfel s-a subliniat şi in presă, este urmarea modului defectuos de funcţionare a unor utilaje şi linii Convorbire realizată de Constantin DUMITRU (Continuare în pag. a lll-a) Trandafirii casei — Oamenii au prins gust. Plantează prin ogrăzi. Iftodie Leopold, nu mai departe, şi-a plantat văratecă. Ea a încropit în curte şi o mică arie de viţă. Toader Tămăşanu a deprins altoitul de trandafiri. Vin oamenii la ei amindoi şi... Pornind de la această relatare nu-i greu să-ţi închipui primăverile la Stoişeşti. Sat pierdut intre dealurile repezi ale Vasluiului. Îndată ce pămintul prinde a se dezmorţi, in orele lor de răgaz, cîţi cooperatori nu fac drumul pînă la Iftodie Leopold, megieşul lor, in poarta şi in casa căruia au loc dialogurile : — Mi-a rămas o spînzurătură de loc intr-un colț de ogradă. Păraînt rău, ca „pe rîpă". Ce zici, n-ar merge o terasă și clțiva butuci din ăia, de masă ? — Am. Sau : — Mi-am făcut casă nouă. Nevasta zice să ridicăm viță pin’la streașină. S-ar potrivi Muscatul Hamburg? — De ce nu? Nu-i greu să-ți imaginezi primăverile la Stoişeşti. PICĂTURA DE CERNEALĂ Megieşii lui Toader Tămăşanu — poate aceiaşi care au fost şi la Iftodie Leopold, poate alţii — urcă drumul şi pină la casa lui. Se minunează de ce ştiu şi cine ştiu să alcătuiască miinile acestui cooperator de-al lor. — Aş vrea nişte trandafiri roşii-flacără. Ai ? — Am. — Mă înveţi şi cum să-i plantez, să-i ocrotesc ? — Asta se învaţă uşor. Sau : — Tămăşene, am nişte trandafiri de altoit. — După ce-oi termina cu treburile, vin. Aşa, mai pe seară. Cu un simplu briceag de altoit şi cu o mare pasiune pentru frumos, Toader Tămăşanu aduce atitea bucurii oamenilor din Stoişeşti. In crucea verii tufele de trandafiri — albi, roşii, galbeni, frez, incorporind in petalele gingaşe toată cromatica rivnită şi de oamenii acestor locuri — trandafiri moşiţi in primăvară de o mină cu noroc dau frumuseţe nouă fiecărei locuinţe, satului întreg. Împlineşte, intr-un cuvint, o adincă aspiraţie estetică a ţăranului de azi pe care timpurile vitrege din trecut n-aveau cum să i-o aducă. In crucea toamnelor — pe dealurile terasate de cooperatori şi transformate in podgorii strugurii a Urnă greu şi dulce in aşteptarea culegătorilor. Ritma statornică cu care cooperatorii caută trandafirii lui Tămăşanu şi altoiurile fermecate ale lui Leopold oferă ea insăşi o idee despre aspiraţiile acestor oameni, despre universul emoţionant dominat de setea pentru frumos şi util a satului nostru socialist. Ilie TANASACHE Maiestăţii Sale REGINEI MARGRETHE A II-A A DANEMARCEI în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al guvernului român şi al meu personal, adresez Maiestăţii Voastre şi familiei regale sincere condoleanţe în legătură cu încetarea din viaţă a Maiestăţii Sale Frederik al IX-lea. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIJI-VÂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 9029 Duminică 16 ianuarie 1972 6 PAGINI — 30 BANI PITEŞTI (prin telefon de la Ştefan Grecu). Zestrea economică a judeţului Argeş s-a îmbogăţit în primul an al cincinalului actual cu 21 noi obiective industriale şi capacităţi de producţie. Numai în cadrul Uzinei de autoturisme din Piteşti, de exemplu, au început să producă mai multe noi capacităţi ale secţiilor de turnătorie neferoase, matriţerie, segmenţi, montaj grupuri mecanice, iar finalizarea lucrărilor de extindere şi modernizare a unor spaţii productive la uzina mecanică „Muscel“ din Cîmpulung a dus la creşterea producţiei de autoturisme de teren, a producţiei de motoare de 70 CP şi echipamente mecanice pentru autoutilitarele TV. Investiţiile alocate in acest an de stat pentru ridicarea Argeşului pe noi coordonate economice şi social-culturale depăşesc cu 43 la sută pe cele ale anului trecut. Realizarea lor va însemna, între altele, apariţia pe harta judeţului a 32 noi unităţi şi capacităţi de producţie, în judeţul Argeş Noi capacităţi de producţie mmm • ALo ! „SERVICIUL LA DOMICILIU"... DA, DAR NU PRIMIM COMENZI ! • AM PRIMIT SCRISOAREA DV. ÎN ZIARUL DE AZI, IN PAGINA A ll-A • DIN FABRICI ŞI INSTITUTE, DE PE ŞANTIERE ŞI OGOARE , SEMNALE PRELUATE • SONDAJUL DE CARTE - UU SCOP IN SINE, CI INDICATOR PENTRU „PULSUL" EDITORIAL • ACTUALITATEA ŞTIINŢIFICĂ . SE VOR PUTEA OARE PREVESTI CUTREMURELE ? • ADNOTĂRI • FAPTUL DIVERS • CURIER JUDEŢEAN • SPORT Uzina de maşini grele predomină o nouă zonă industrială în Bucureşti Foto : M. Andreescu — Va invitam in urma, tovarăşi profesori universitari! a TEME DE CERCETARE INTERESANTE ■ POSIBILITĂŢI DE CONTRACTE RECIPROC AVANTAJOASE ■ O POARTĂ A COLABORĂRII TOT MAI LARG DESCHISĂ Potenţialul ştiinţific de care dispune invăţâmîntul superior poate fi valorificat pe multiple căi. Una din ele : cercetarea ştiinţifică pentru producţiei pe bază de contract. In dialogul concret catedre universitare — uzine se realizează conexiunea invăţămînt - cercetare - producţie, trăsătură definitorie a şcolii superioare moderne contemporane. Există, într-adevăr, in ultimii ani o preocupare tot mai vizibilă in direcţia circumscrierii activităţii de cercetare ştiinţifică în aria problemelor cardinale si a construcţiei socialiste. Iată de pildă ce ne spune conf. dr. ing. Alexandru Dănescu, prorector la Institutul politehnic din Bucureşti , — în cursul anului 1970 numeroase catedre au stabilit relaţii strînse, de lungă durată, cu unităţile productive, pe bază de contract. Dintre cele 51 teme înscrise în planul de stat au fost încheiate contracte de colaborare pentru 25 de teme, la care se adaugă alte 87 teme supraplan. Valoarea contractelor de cercetare ştiinţifică încheiate cu producţia este de peste 8 milioane lei... — Dar in 1971 ? — Aproape 130 de contracte care se ridică la o valoare de circa 16 milioane lei. — Din punct de vedere tematic... — Lucrările efectuate pentru industrie s-au încadrat în două mari categorii : a) studii teoretice şi cercetări experimentale în vederea perfecţionării unor aparate, maşini, instalaţii sau procese tehnologice ; b) încercări şi măsurători curente, expertize tehnice, realizarea unor aparate sau dispozitive. Ne oprim la cîteva con tracte încheiate în 1971: colaborarea cu uzinele de metale neferoase Baia Mare, în scopul micșorării pierderilor de metal util (cupru) prin care se recuperează circa 900 tone cupru an, ceea ce reprezintă beneficii de aproximativ 3 milioane lei ; realizarea unei emulsii şi a unui ulei de ungere indigene pentru laminorul de bandă la rece de la Combinatul siderurgic Galaţi (în acest fel se va elimina importul respectivelor produse şi se obţine o economie în valută de 1 milion şi jumătate); asimilarea în ţară a tehnologiei de oţel cu carbon ridicat (tip Adamid) pentru Centrala industrială Hunedoara ; obţinerea sintezei unui inhibitor de coroziune destinat laminorului de benzi la rece de la marele combinat gălăţean (valoarea contractului : 200 000 lei) ; realizarea unor dispozitive speciale solicitate în prezent din străinătate pentru încercarea locomotivei electrice Co-Co de 5 000 KW. Intrerupem aici şirul exemplelor oferite de politehnica bucureşteană. Statistic, mai amintim că institutul de acelaşi profil din Iaşi a încheiat 71 de contracte valorînd mai mult Victor VIŞINESCU (Continuare în pag. a IV-a) O TONĂ DE HÂRTIE PENTRU UN DRAM DE INFORMAŢIE ECONOMICĂ? Cerinţa perfecţionării sistemului informaţional vizează nu numai economia naţională în ansamblu, ci şi fiecare din unităţile ei componente, de bază, adică întreprinderile. în acest context, raţionalizarea şi simplificarea evidenţei in întreprinderi, eliberarea „canalelor informaţionale“ de o însemnată cantitate de formulare, care cuprind adeseori multiplicate aceleaşi date, se impun cu necesitate pentru obţinerea de informaţii economice sintetice, cu caracter cit mai util, absolut necesare luării de decizii optime şi de maximă eficacitate practică. Recent, a fost înfiinţată ca organ de lucru al Consiliului de Miniştri COMISIA GUVERNAMENTALA PENTRU RAŢIONALIZAREA SISTEMULUI DE EVIDENTA IN UNITATILE SOCIALISTE. Nenumărate fapte relevă oportunitatea creării acestei comisii , ale cărei sarcini şi atribuţii, obiective şi preocupări vor forma obiectul unei reveniri în coloanele ziarului. In industria uşoară, de pildă, datorită multitudinii şi diversităţii profilelor de producţie, în interiorul întreprinderilor şi între acestea şi forurile lor de resort se vehiculează un număr mare de informaţii economice. Cum reuşeşte sistemul informaţional economic in această ramură să prezinte situaţiile în mod rapid şi cit mai exact factorilor de decizie ? Care au fost soluţiile adoptate pentru a transforma acest sistem de informare intr-un mecanism flexibil,* care să permită luarea unor decizii optime ? Sunt întrebări la care am căutat să obţinem un răspuns în ancheta întreprinsă în cîteva centrale şi întreprinderi ale industriei uşoare. Din aceste investigaţii s-a desprins clar că mai sunt încă foarte multe lucruri de făcut pentru raţionalizarea evidenţei, a fluxurilor informaţionale. Se menţine, în continuare, o formularistică destul de stufoasă, munca pentru completarea aceloraşi documente în diferite birouri, la multiple niveluri, ocupă în continuare importante forţe, iar proiectele de perfecţionare a sistemului informaţional economic, realizate împreună cu CEPECA, stau aranjate în rafturi, in loc să fie aplicate în practică. Există o contradicţie evidentă intre acţiunea de dotare cu echipament de calcul a întregii noastre economii — tendinţă ce se manifestă pregnant şi in industria uşoară — şi folosirea în continuare a unor practici învechite ce împiedică perfecţionarea fluxurilor informaţionale, raţionalizarea purtătorilor de informaţii. Iar atunci cînd un studiu de perfecţionare a sistemului informaţional economic reuşeşte să-şi facă drum şi să-şi găsească aplicarea, cazul rămîne uneori izolat. Bunăoară, pentru întîrzierea întocmirii şi transmiterii documentaţiei privitoare la recepţionarea — sortarea — spălarea linurilor, întreprinderea bucureşteană „Textila Griviţa" plătea anual penalizări în valoare de 157 000 lei, cifră înregistrată şi in anul 1969. Toate informaţiile din formularele de evidenţă, ca avizul de expediţie sau factura, ce însoţesc materia primă, erau înscrise şi intr-un document recapitulativ. La compartimentul transporturilor, evidenţa se ţinea atit în registrul de intrări vagoane şi coletărie, cit şi în registrul de evidenţă a transporturilor, unde figurau aceleaşi informaţii. Prin aplicarea proiectului propus de economistul Dumitru Gorjan, care prevede înregistrarea informaţiilor o singură dată (in loc de 32 documente, la ora actuală au rămas doar 9), timpul de completare a formularisticii s-a redus cu 32,4 la sută, ceea ce aduce anual întreprinderii o economie de 80 000 lei şi elimină, totodată, penalizările amintite. La „Textila Griviţa“ s-a obţinut deci un real succes in lupta cu inerţia intr-un perimetru al unei aparente automulţumiri privind perfecţionarea sistemului informaţional economic. O experienţă care, după cum ne-au asigurat specialiştii de la CEPECA, ar trebui să fie generalizată neîntîrziat. Dar cite alte întreprinderi similare au aplicat acest sistem ? Deşi se află în subordonarea aceleiaşi Centrale industriale a linii din Bucureşti — nici una ! întreprinderi ca Uzinele textile din Cisnădie, Fabrica de postav din Buhuşi sau întreprinderea „Integrata" din Constanţa, care întîmpină dificultăţi asemănătoare cu cele ce se înregistrau la „Textila Griviţa“, nu s-au dovedit a fi interesate să fructifice aceste îmbunătăţiri. Şi, astfel, lipsa de receptivitate la nou, tărăgănarea întirzie aplicarea in practică a unor realizări de acest fel, care ar putea aduce importante economii şi aveli-Adrian POPESCU (Continuare în pag. a VI-a) • Informaţii suprapuse, într-un labirint de formulare * Dotarea cu calculatoare trebuie însoţită de un efort de concepţie pentru raţionalizarea evidenţei • De ce proiectele realizate cu CEPECA stau în rafturi şi nu se aplică în întreprinderi ? Orăşelul acesta, dintre livezi şi podgorii, capăt de linie ferată, dar mijloc de şosea asfaltată intre Iaşi şi Botoşani, cuprinde atita istorie şi legendă in modesta lui aşezare cu trei cronici la un loc. Mărturie a trecutului lui stau doar cele două ctitorii, a lui Ştefan cel Mare (1492) şi a lui Petru Rareş (1542), ambele podoabe de arhitectură medievală specifică epocii şi ambele refăcute in anii puterii populare ; şi mai sunt ruinele fostei curţi domneşti a Măriei Muşat, curte zidită înainte de 1384. „Aici, cei dinţii domni ai Moldovei şi-au avut reşedinţa de la răsărit a ţării“, scria Nicolae Iorga, marele savant care era găzduit la Zagavia Hirlăului săptămini întregi studiind documente şi locuri. De altfel, aici a locuit dramaturgul Ronetti-Roman, aici au venit în ospeţie Delavrancea, Sadoveanu (autorul unei schiţe dramatice, care poartă Hirlăul in titlu), D. Gusti, Toplrceanu, Gala Galaction, Cezar Petrescu şi alţii, atraşi fie de frumuseţea locurilor şi dulceaţa podgoriilor, fie de aburul legendelor şi al istoriei. Şi, cu toate acestea, Hirlăul se scufunda în uitare an de an, legănat doar de amintiri. Abia acum, în zilele noastre, a devenit teritoriu de oraş nou, adică de centru urban in devenire. Cum ? Nu e vorba de edificarea peste noapte a unui centru care porneşte de la nivelul zero, cum avem destule in ţară, ci de o gîndită reanimare şi readucere in circuitul urbanistic modern a unui orășel care nu poate uita ce a însemnat cindva. Păstrind din trecut numai ceea ce are DINTRE VVEZI RĂSARE UN ORAŞ specific, Hirlăul de azi se racordează la civilizaţia socialistă pe mai multe coordonate, tinzind, in primul rînd, spre un embrion industrial (secţia de tricotaje „Moldova“, fabrici de produse alimentare), spre instituţii corespunzătoare (liceul, cu circa o mie de elevi, spitalul unificat, cu şase secţii, noul cinematograf, primăria etc.), şi apoi spre asigurarea unor condiţii de viaţă îmbunătăţite pentru populaţie (aducţiunea apei potabile şi industriale, canalizare, complexe comerciale, blocuri de locuinţe etc). Din biroul primarului avem ca in palmă întregul orășel dintre podgoriile arămii. împreună încercăm să privim pe fereastra viitorului. — Hirlăul trebuie să devină un obiectiv turistic. Foarte atractiv : ii recomandă pitorescul aşezării, vestigiile istorice și, mai ales, darurile pămintului. Avem în proiect o cramă a Răreşoaiei și un restaurant pescăresc lingă iazul Gurgueta. Restaurantul trebuia să fie realizat anul acesta. Dar cam întirzie. — Hotelul turistic nu era prevăzut pentru 1973 ? — Poate fi devansat in 1972. — Ne mai trebuie urgent și o casă de cultură. — La Pircov a fost descoperit un izvor de ape sulfuroase, mai puternic decit cel de la Strunga. Aici este şi un puternic centru forestier. — Să ne sporim pe mai multe căi o dată forţa industrială. De ce nu şi o făbricuţă care să valorifice la faţa locului resursele lemnoase, in loc de a le expedia prin toată ţara ? — Şi, la o adică, de ce nu prelungirea liniei ferate pină la Botoşani, să fie o legătură directă laşi—Botoşani ? Doar la fel s-a procedat şi cu şoseaua. — Unde hotărîm amplasarea muzeului de istorie şi arheologie ? Că de făcut trebuie să-l facem, nu mai încape zăbavă. ...De făcut, toate se cer făcute, fiindcă Hirlăul ambiţionează să devină cit mai repede ceea ce e indicat pe hartă : oraş nou. Vorba moldovenească : nu mai incape zăbavă. Aurel LEON Excelenţei Sale NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Am onoarea să confirm primirea cordialului dumneavoastră mesaj, pe care mi l-aţi adresat cu prilejul împlinirii vîrstei de 50 ani. Vă mulţumesc foarte sincer şi vă rog să acceptaţi urările de sănătate, viaţă lungă şi fericire personală, de prosperitate pentru poporul român, pe care poporul guineez, partidul şi guvernul său, precum şi eu însumi le exprimăm la rîndul nostru. Suntem încredinţaţi că excelentele relaţii existente între cele două ţări ale noastre se vor întări continuu, spre cel mai mare folos al ambelor noastre popoare. Cu cea mai înaltă consideraţiune AHMED SEKOU TOUR2