Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-15 / nr. 9028

Priorităţi pe agenda economică a noului an ÎN SECTORUL CONSTRUCŢIILOR INDUSTRIALE Convorbire cu tovarăşul Matei GHIGIU, ministrul construcţiilor industriale In acest an, volumul investiţiilor din fondurile centralizate ale sta­tului se ridică la peste 87 miliarde lei, nivel superior celui atins în anul precedent. Este lesne de înţeles că, în aceste condiţii, sarcinile ce revin întreprinderilor Ministerului Construcţiilor Industriale — unităţi care execută majoritatea covîrşitoare a lucrărilor de investiţii din eco­nomie — sunt, de asemenea, mult majorate faţă de anul 1971, înainte de a intra in fondul problemelor, am rugat pe tovarăşul ministru să precizeze principalele „cote“ ale planului pe acest an. — In cel de-al doilea an al actua­lului cincinal, unităţilor ministerului nostru Ie este încredinţată executa­rea a circa 500 noi obiective şi capa­cităţi de producţie, ceea ce înseamnă un număr cu aproape 50 la sută mai mare decit cel realizat în anul trecut. Volumul lucrărilor de construcţii­­montaj prezintă o creştere de a­­proape 15 la sută faţă de realizările din anul 1971, ele însele mult supe­rioare nivelelor planificate iniţial pentru acea perioadă. Ţin să subli­niez că, atît pentru Ministerul Con­strucţiilor Industriale, cit şi pentru ansamblul ramurii de construcţii­­montaj, cel mai mare spor anual de producţie din actualul cincinal este localizat în anul 1972. Marea majoritate a obiectivelor care se află în execuţia unităţilor noastre de construcţii-montaj sunt destinate să asigure, cu deosebire, dezvoltarea şi modernizarea unor ramuri industriale importante pen­tru progresul economic al ţării. A­­mintesc, în acest sens, că ne-am angajat să executăm in acest an 80 de obiective în industria construc­toare de maşini, 45 în industria chi­mică, 44 în cea a materialelor de construcţii, 29 in industria uşoară, 19 pentru metalurgie. Iată de ce apre­ciem că, pentru unităţile Ministeru­lui Construcţiilor Industriale, 1972 este un an hotăritor în ce priveşte înfăptuirea programului de investi­ţii al întregului cincinal. Obiectivul principal al întregii noastre activi­tăţi de construcţii-montaj a fost şi rămîne, pe mai departe, scurtarea pe cît posibil a duratelor de execu­ţie a lucrărilor, respectarea strictă a termenelor de punere în funcţiune a noilor capacităţi de producţie.­­ După această succintă e­­numerare a sarcinilor, o primă intrebare : are in vedere con­ducerea ministerului, in acest an, anumite măsuri speciale, de na­tură să asigure succesul in în­deplinirea obiectivului principal amintit, intrucit este cunoscut că anul trecut nu au fost res­pectate in toate cazurile terme­nele planificate de punere in funcţiune. Este adevărat că, in bună măsură, situaţia s-a dato­rat şi restanţelor survenite în asigurarea utilajelor pentru montaj.­­ Mi se pare pretenţioasă menţiu­nea de „măsuri speciale“. Cert este faptul că prevenirea situaţiilor ne­favorabile în care s-au aflat la sfîr­­şitul anului trecut cîteva obiective şi capacităţi ce se execută de unită­ţile noastre ne preocupă insistent, ca de altfel şi desfăşurarea ritmică a lucrărilor cuprinse în planul din acest an. Pe lîngă o seamă de mă­suri tehnice, de natură să asigure realizarea riguroasă a planului, am luat-o şi pe aceea de a investi anu­mite cadre cu funcţii de răspundere in minister sau la trusturi — de la şefi de serviciu pînă la directori ge­nerali şi adjuncţi ai ministrului , cu responsabilităţi concrete de ur­mărire, coordonare şi soluţionare a problemelor care se mai ridică la o­­biectivele restante, sau la cele care prezintă importanţă şi urgenţă deo­sebită pentru economie. Răspunderea acestor cadre va înceta numai după punerea în funcţiune a noilor obiec­tive şi capacităţi de producţie. Fap­tul că la un mare număr de capa­cităţi şi obiective datele de punere in funcţiune continuă să fie aglome­rate în partea finală a anului ne-a determinat să stabilim strinse­ legă­turi de colaborare cu beneficiarii unor lucrări, cu proiectanţii şi furni­zorii de utilaje, în vederea asigură­rii condiţiilor pentru devansarea a­­numitor termene în prima parte a anului. — Se pare că eseistă şanse de reuşită in această privinţă. Prognoza meteorologică pentru Convorbire consemnată de Ioan ERHAN (Continuare in pag. a IlI-a) Argument sdnfeiefor 7i de ianuarie. Orele 11. Împreună Cu maistrul Ioan Cismaş, privesc operaţia de încărcare cu fontă lichidă a unuia dintre cuptoarele Martin ale combi­natului siderurgic hunedorean. Spectacolul — fiindcă, intr-adevăr, era un spectacol — se desfăşura cu o acurateţe ce sfida rigiditatea in­tuită a sutelor de tone manevrate de la pupitrul de comandă. „Regia tehnică“ funcţiona ireproşabil, deşi pe platforma din faţa cuptorului, in afară de noi, nu se mai afla nimeni. Am aflat că „fenomenul“ se datorează şi inovaţiei unui­ colectiv din care a făcut parte şi maistrul Cismaş , „sistem de tuburi şi articulaţii metalice pentru mane­vrarea uşilor cuptorului in timpul încărcării“. Sub a- PICĂTURA DE CERNEALĂ cest titlu tehnicist se ascunde o suplă răsturnare a siste­mului de lucru, care a permis obţinerea unor econo­mii, numai in 1971, de 718 000 lei. (S-a putut renunţa astfel la importarea unor tuburi flexibile de cupru). Veţi spune că in întreprinderile din ţară asemenea fapte au devenit loc comun. Aveţi dreptate. Ar fi tre­buit însă să-l vedeţi şi să-l auziţi pe maistru cind îmi spunea că s-au gindit şi la cei care, in vechile condiţii de lucru, îşi periclitau sănătatea. Erau atîta dragoste şi omenie în glasul şi ochii maistrului, obişnuit să în­frunte duritatea oţelului, incit, o dată mai mult, am înţeles cum şi de ce clasa muncitorilor a rezistat neclintită vicisitudinilor trecutului şi cucereşte azi piscuri nebănuite pe traiectul civilizaţiei şi pro­gresului, pregătindu-şi — ei şi ţării pe care o conduce — societatea visată. Era, în toată fiinţa celui ce-mi vor­bea, nu numai clasica „iubire faţă de omul de lingă tine“, ci sentimentul apartenenţei de clasă : solidari­tatea. Fiindcă există ceva deasupra tuturor codurilor deontologice, iar acest ceva este tocmai solidaritatea muncitorească şi conştiinţa muncitorească. Acolo, în faţa cuptoarelor Hunedoarei, înţelegi mai bine ce înseamnă emanciparea umană. Desfiinţarea exploatării a fost doar primul pas. Următorul — in­staurarea dominaţiei omului asupra propriilor lui con­diţii de viaţă — este în plin proces de desfăşurare. Muncitori avansaţi ca Cismaş îşi dau seama că in­teresul economic al producţiei coincide cu interesul individual al omului muncitor, al dozării eforturilor făcute de el, al societăţii şi culturii sale. Cu oameni ca Ioan Cismaş, cu oameni cum sunt siderurgiştii hu­­nedoreni, cu dragostea lor pentru oameni, pentru viaţa lor, ne vom atinge neîndoios ţelul. Omul a devenit şi continuă să devină OM. Este un argument. Pe platoul gol, jerbele scinteiau, amintind parcă mai mult decit oricind — in pustietatea aceea — de oameni. Un argument scinteietor. Mircea BUNEA PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 9028 Simbăta 15 ianuarie 1972 i-i— / 1 8 PAGINI-40 BANI PAGINA A V-A La masa rotundă a „Scînteii" PLEDOARIE PENTRU AUTENTICITATEA FOLCLORULUI ÎN PAGINA A III-A H Criterii de aplicare H Metode de calcul R Rezultate PAGINA A VI­A REPORTAJ PE GLOB — Ni s-a spus că expre­sia dv preferată este : „dar de ce?“ E adevărat? — Dacă aţi aflat lucrul acesta, înseamnă că între­barea a agasat pe mulţi. Mai ales în ultima vreme. — De ce? vă întrebăm şi noi, ca să fim în ton. — Aş vrea să reţineţi, ne răspunde ing. Spiridon Rîmniceanu, de la Uzina de sirmă şi produse din sirmă din Buzău, că eu, ca şef al serviciului de investiţii, am nevoie de argumente temeinice a­­tunci cînd se cere un lu­cru sau altul. Cer, adică, să se demonstreze lim­pede raţiunea şi avanta­jele oricărei mişcări. — Trebuie să înţeleg cumva că nu întotdeauna se venea cu... — Vă întrerup. Eu sînt cel care execut, ca să spunem aşa, idei. Şi dacă o soluţie n-a fost sufi­cient elaborată, pusă în o­­peră îşi etalează imediat neajunsurile. De aici, „de ce“-urile de care vi s-a spus şi care... Inginerul Rîmniceanu ezită. — Ei ? — Se repetau atît de mult, uneori, încît tova­răşul director mi-a şi zis: „Ia mai bate-ţi şi tu capul şi vino cu propuneri con­structive“. — încă o întrebare, to­varăşe inginer. Ce cre­deţi, e­­mai uşor să „fa­brici“ idei decit să le e­­xecuţi? — Nu. Categoric, nu-i mai uşor. Deşi, recunosc, uneori privesc lucrurile poate prea mult prin op­tica celui care execută. Uitaţi, de pildă, cu muta­rea cuptoarelor — masto­donţi a cite 200—400 tone fiecare, n.r. — eu am fost împotrivă. „Nu cred că-i o măsură raţională, am zis Nu văd nici avanta­jele!“ Sincer să fiu mă cam speria această ope­raţie foarte dificilă şi complexă. Şi atunci nu mai vedeam nici perspec­tiva logică a construirii unui flux nou, mult mai bine chibzuit... Adevărul e că acţiunea de ordonare mai judicioa­să a spaţiilor de produc­ţie la Uzina de sirmă şi produse din sirmă din Bu­zău a antrenat un mare potenţial de gîndire uma­nă. A obligat pe fiecare — de la director la ulti­mul salariat — la recon­siderarea muncii sale. A cerut iniţiativă, receptivi­tate pentru orice idee care-şi propunea să regin­­dească constructiv un do­meniu sau altul de activi­tate. Dar, la fel de impor­tant ca aceste înfruntări, să le numim profesionale, au fost confruntările pe planul conştiinţei umane, dintre mentalităţile dife­rite, unele tributare spi­ritului îngust, rutinier, dovedind incapacitatea de a înţelege pe deplin am­ploarea acestei ofensive pentru nou în întreprin­derea buzoiană amintită. O ofensivă care a antre­nat, repetăm, toate ener­giile uzinei, tezaurul ei de gîndire şi iniţiativă. Punctul de plecare l-a constituit o observaţie cri­tică a secretarului gene­ral al partidului nostru într-una din obişnuitele sale vizite de lucru. Deşi uzină nouă, cu utilaje mo­derne şi condiţii bune de lucru, spaţiile productive fuseseră concepute iniţial dintr-un unghi exagerat de generos. Risipa se afla aici la ea acasă. Insemna­te suprafeţe in halele de producţie erau destinate... depozitelor. Aleile de transport uzinal, spaţiile de aşteptare a materiei prime sau produsului se­mifinit, la fel, adevărate bulevarde. Pe banii cui ? In fond, se etala şi aici mentalitatea, criticată in atîtea rînduri, de grando­manie în conceperea edi­ficiilor industriale. Acţiu­nea declanşată în uzină pentru reconsiderarea su­prafeţelor productive viza de fapt atît combaterea a­­cestei mentalităţi a pro­iectanţilor cît şi, în ega­lă măsură, a mentalităţii celor care se învăţaseră cu această stare de lu­cruri şi o acceptau ca inevitabilă şi de nemodi­ficat. Ni se povesteşte un fapt al cărui „erou“ a fost Ştefan Niţu. Acelaşi Şte­fan Niţu, maistrul destoi­nic, care s-a făcut mai apoi cunoscut în uzină, în activitatea de autoutilare, împreună cu inginerul Nicolae Babici, de pildă, a condus cu pricepere Co­lectivul de muncitori care a adaptat instalaţiile noi de zincare. Puse în de­cembrie în funcţiune, a­­cestea au început deja să producă la capacitatea proiectată. Să ne întoarcem însă la episodul cu Ştefan Niţu. Abia se pornise acţiunea de reevaluare a suprafe­ţelor de producţie, cind maistrul amintit se ridi­că, într-o şedinţă : — Păi, ce facem, tova­răşi? zice el. Abia s-a ter­minat uzina de construit şi noi o răscolim din nou? — Dar pentru ce o răs­colim, tovarăşe Niţu ? — Mă rog... Ce o să se întimple însă cu oamenii? Cu maşinile? Oare nu-i cazul să intervină sindi­catul? — Semnele acestea de întrebare, la un om ca Ştefan Niţu, faţă de care am toată stima — ne spu­ne secretarul comitetului de partid, tovarăşul Eu­­gen Sandu — indicau fap­tul că nu toţi cunoşteau obiectivele ofensivei por­nite în uzină. Iată moti­vul care ne-a îndemnat să discutăm mai mult cu oa­menii, să le cerem păre­rea asupra măsurilor pro­puse, să antrenăm mai mult iniţiativa şi compe­tenţa profesională în ela­borarea diverselor Varian­te de organizare mai ju­dicioasă a fluxurilor teh­nologice. Una din aceste variante — prima — a aparţinut proiectantului. Valoarea totală a soluţiilor propu­se? Un spor de producţie in jur de 20 000 tone. — E foarte puţin, a zis conducerea uzinei. — Studiul nu reflectă nici pe departe posibilită­ţile noastre — s-a pro­nunţat şi consiliul tehnic. — Oare autorii varian­tei nu cunoşteau uzina? îl întrebăm pe inginerul şef, tovarăşul Vlaicu Aurel. — Ba o cunoşteau foar­te bine. Iar cît priveşte competenţa lor, nu am absolut nici o îndoială! — Cum explicaţi atunci aceste... neconcordanţe? — Există o explicaţie. Ea nu ţine în nici un caz de capacitatea profesiona­lă. Ci de cu totul altceva. Ilie TANASACHE (Continuare in pag. a H-a) Cursa contra cronometru • O observaţie critică declanşează... o furtună de iniţiative • Un „duel"... in­vers • Cum se învinge o criză de timp Aspect interior la Uzina de sirmă din Buzău Foto : M. Andreescu fi­i ii iihhhhhhhuibínhr m m s m „MORALA“ FALSULUI UMANISM: „HAI SĂ I TRECEM CU VEDEREA, POATE,­ TOTUȘI, SE ÎNDREAPTĂ!..." — A greşit, e adevă­rat ; a nesocotit normele de comportare socialistă, a încălcat disciplina mun­cii. Să nu uităm însă : este un tovarăş de-al nos­tru, un coleg... Trebuie să fim înţelegători... Aţi recunoscut, desigur, undeva, cineva a săvîrşit o abatere, comportarea lui a fost pusă în discuţia co­lectivului. Iar acum, unul din vorbitori încearcă să-l apere, face apel la ..ome­nie“, la capacitatea de „înţelegere“ a celorlalţi, înţelegerea e bună, iar omenia e privită de ori­cine cu simpatie. In orice împrejurare a vieţii e bine s-o dovedim. Dar asta nu înseamnă că orice sanc­ţiune e automat un semn de neomenie, dimpotrivă, o sancţiune just cintărită apără atît pe cei care au de suferit de pe urma unui element înapoiat, cit şi pe vinovat. Căci, dacă în nu­mele unei „false“ omenii greşeala e pe nedrept tre­cută cu vederea, omul va recidiva — şi nu oricum, din ce in ce mai grav. O pedeapsă de exagerată as­prime înrăreşte omul, îl înverşunează, iar una de exagerată clemenţă, în­vecinată cu indiferenţa, ii încurajează în a greşi. Calea omeniei este deci calea unei cintăriri aten­te, juste, meritate, atît a greşelii, cît şi a circum­stanţelor atenuante, a in­tereselor colectivului şi statului, ca şi a perspec­tivelor viitoare ale omu­lui , sancţiunea avînd, după cum prea bine se ştie, un rol educativ, ea urmărind îndreptarea o­­mului. Din nefericire, „umanis­tul“ de profesie este încă o realitate in unele colec­tive de muncă. Prezenţa lui — adesea vehementă — se face simţită nu rare­ori cînd cineva urmează să dea socoteală pentru încălcarea eticii socialiste, pentru nesocotirea legii. Pornind de la cîteva ase­menea cazuri, încercam, împreună cu cooperatorii din comuna Lisa, cu mun­citorii, tehnicienii şi in­ginerii de la Uzina de utilaje şi piese de schimb pentru industria materia­lelor de construcţii-Bucu­­reşti şi „Tractorul“-Bra­­şov, să dăm răspuns în­trebărilor : Ce este uma­nismul socialist ? Cum se manifestă el in viaţa de zi cu zi ? Cu citeva luni în urmă, tehnicianul agricol Gheorghe Ganea, de la C.A.P. Lisa, judeţul Bra­şov, a fost pus în discuţia ţăranilor cooperatori din brigada pe care o condu­cea. Motivul ? Abateri de la disciplina cooperatistă: şeful brigăzii, pr­ofitînd de funcţia încredinţată, pon­tase fictiv în hîrtii pe soţia lui, aproape o jumătate de lună. In cuvîntul lor, nu­meroşi cooperatori au subliniat gravitatea fap­tei, daunele materiale şi morale aduse cooperativei, membrilor săi. Avînd în vedere incompatibilitatea unui asemenea act de ine­chitate cu funcţia deţinu­tă de Gheorghe Ganea, s-a propus înlocuirea lui. Clar , nu „i se tăia capul“, dar era socotit inapt, pe moment, de a conduce munca a zeci de oameni. Nimeni nu s-a născut şef şi a-l pune pe om să muncească — faţă de faptul că îşi înşelase tovarăşii — nu era o „pe­deapsă“ excesiv de aspră. — Eu zic să avem grijă ce facem — a sărit atunci cooperatorul Gheorghe Milea. Trebuie să fim oa­meni, să dăm dovadă de înţelegere, de principiali­tate. De ce să-l schim­băm ? ! Spre surprinderea lui Gheorghe Milea însă, bri­gadierul abuziv a fost des­tituit. — Destituirea lui Gheor­ghe Ganea a fost însăşi manifestarea grijii, înţe­,­legerii şi principialităţii de care a dat dovadă în acel moment colectivul nostru — ne-a spus co­munistul Gheorghe Gu­­şeilă, unul din numeroşii susţinători ai măsurii luate. — Concret, ce anume aveţi în vedere cînd faceţi această afirmaţie ? — Gheorghe Ganea e un băiat tinăr, bine pregătit profesional, cu multă pu­tere de muncă. In acti­vitatea desfăşurată însă,a dat dovadă de una din cele mai rele apucături, caracteristică vechii orîn­­duiri : incorectitudinea, dorinţa de ciştig pe căi necinstite. Prin sancţiu- Titus ANDREI (Continuare in pag. a IV-a) • Colegialitatea şi intransigenţa sunt noţiuni care nu se exclud reciproc * Ce înseamnă grija faţă de om şi cui aduce deservicii spiritul de perpetuă toleranță ? • Falsul umanism al „omului de inimă" Nopţile albe ale lui P 10 • EXISTĂ AC PENTRU COJOCUL SCANDALAGIULUI ! DAR DACĂ ESTE PREA GROS COJOCUL ? • ASOCIA­ŢIILE DE LOCATARI POT AVEA O CONTRIBUŢIE MAI MARE LA OCROTIREA LINIŞTII IN BLOCURI Una cite una, lumi­nile ferestrelor se sting. E ora cind loca­tarii blocului P 10 din cartierul Drumul Ta­berei se pregătesc pentru odihnă. Dar iată că pe negindite, liniştea nopţii e făcu­tă ţăndări : zgomote de uşi date de perete, de geamuri făcute zob, bufnituri puternice în pereţi, răcnete mono­silabice de om sălbă­ticit de băutură. Loca­tarii aflaţi în pragul somnului sar ca arşi din aşternut. Se aprind luminile, abia stinse. Ce s-a întimplat ? — Scandal la Tă­­lăngescu, constată el după direcţia din care vin zgomotele. Ion Tălăngescu, lo­catarul apartamentului 7, este scandalagiu de... cursă lungă. De obicei, împreună cu vecinul lui de la apar­tamentul 6, Mihai Ma­­rincaş, se aşază, de cu seară, ca buni prie­teni, la un pahar şi, cu regularitate, sfir­­şesc într-o încăierare pe scări, trezind din somn tot blocul (una dintre ele încheiată la „Salvare“). In noaptea de 11 spre 12 ianuarie, „petrecerea“ a durat pînă la 5 dimineaţa. In blocul P 10 a fost o noapte albă. Nici Sandu Nicolae, sala­riat în siguranţa cir­culaţiei pe căile fera­te, nici Gheorghe Du­­mitraşcu şi Constantin Zaharia, şoferi la I.T.B. — oameni care a doua zi dimineaţă trebuiau să fie cu min­tea limpede pentru a nu pune în primejdie vieţi omeneşti, nu au putut închide ochii din cauza larmei stâr­­nite (a cita oară ?) de locatarul turbulent al apartamentului 7. De data aceasta a fost Tălăngescu. Dar mai sunt şi alţii de teapa lui. Chiar pe aceeaşi scară, în apar­tamentul 1, locuieşte Dumitru Guriţă, om în toată firea, dar fără nici o ocupaţie, în a­­fară de aceea de a organiza chiolhanuri zgomotoase. Blocul are opt scări, dar nici una nu duce lipsă de turbulenţi. Tom­a Ion şi Tom­a Olga, Tudor Ristea, Gheorghe Faur (fără ocupaţie) şi alţii şi-au „cîştigat“ o tris­tă faimă în tot blocul. — Nu este noapte in care, într-o parte sau alta a clădirii, să nu izbucnească un scan­dal, se plîngea Vasile Tamaş Crăciun, mun­citor. Eu şi soţia mea plecăm adesea la muncă frînţi de obo­seală, după cite o noapte de veghe silită. In acest bloc lo­cuiesc 544 de persoane — muncitori în dife­rite ramuri ale in­dustriei, ingineri, nu­­numeroase cadre uni­versitare, medici, oa­meni a căror activita­te este utilă societă­ţii, un mare număr de copii de diferite vir­­ste, pentru care odih­na este atît de nece­sară. întreaga colecti­vitate de locatari este trezită, noapte de noapte, intr-un coş­mar provocat de un mănunchi de aproxi­mativ zece scandalagii care, sfidînd orice norme elementare de convieţuire, îşi bat joc, pur şi simplu, de o­­dihna colocatarilor. Poate că rîndurile de faţă nu ar mai fi fost scrise dacă ar fi fost vorba numai de nop­ţile albe ale blocului P 10. El deţine, in­tr-adevăr, un anume record în această pri­vinţă, dar scandalagii mai sunt şi în alte blocuri. Locatarii blo­cului CD­2 din acelaşi cartier se pling că chiriaşul apartamentu­lui 180, Dumitru Stan­­cu, le face, adeseori, somnul imposibil. Ul­tima oară, în toiul nopţii, ca şi strămoşul lui îndepărtat, omul cavernelor, a pus mi­na pe topor, a spart uşa apartamentului, geamurile, a deterio­rat zidurile. Isprava a ridicat întregul bloc în picioare. Ion Si­­mionescu din blocul F-1l, Cornelia Tănă­­sescu (fără ocupaţie) din blocul Z-18 şi al-Rodica ŞERBAN (Continuare în pag. a 6-a) Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din Republica Socialistă România In numele Comitetului Central al Frontului Patriei din Vietnam şi al meu personal, vă mulţumesc sincer dumneavoastră şi tovarăşilor din Consiliul Na­ţional al Frontului Unităţii Socialiste din România pentru mesajul de felici­tare adresat cu prilejul realegerii mele în funcţia de preşedinte al Prezidiului Comitetului Central al Frontului Patriei din Vietnam. Felicitările pătrunse de prietenie frăţească pe care dumneavoastră şi Consiliul Naţional al Fron­tului Unităţii Socialiste din România mi le-aţi adresat constituie pentru noi o încurajare preţioasă în lupta noastră împotriva agresiunii americane, pentru salvarea naţională şi în opera de edificare a socialismului. Fie ca solidaritatea şi prietenia frăţească dintre popoarele vietnamez şi român să dureze în veci. Fie ca relaţiile de prietenie dintre cele două Fronturi ale noastre să se întărească pe zi ce trece. Cu cele mai bune urări de sănătate, TON DUC THANG Preşedintele Prezidiului Comitetului Central al Frontului patriei din Vietnam Tovarăşului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Ţin să vă prezint călduroase mulţumiri pentru felicitările cordiale pe care mi le-aţi adresat cu ocazia sărbătorii naţionale a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia — 29 noiembrie. împărtăşesc pe deplin convingerea dumneavoastră că prietenia sinceră şi cooperarea rodnică între cele două popoare ale noastre se vor dezvolta fără încetare, pentru bunăstarea popoarelor român şi iugoslave, în interesul păcii şi socialismului. GEMAL BIEDICI Preşedintele Consiliului Executiv Federal al Republicii Socialiste Federativa Iugoslavia

Next