Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-15 / nr. 9028

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Marfa direct din depozit se plăteşte şi cu... amendă Intr-unul din depozitele O.C.L. produse industriale Brăila au intrat de curind 87 de fete de masă „Brabant“. De îndată ce le-a luat în primire, Ştefan Io­­nescu, şeful depozitului, a fac­turat 37 de bucăţi gestionaru­lui Michel Schwartz, de la ma­gazinul nr. 5 „Textila“, dar i-a eliberat doar.. 12 ! Restul de 25 le-a vindut el ,,clienţilor“ săi. Cum a reacţionat gestionarul magazinului în faţa unei ase­menea flagrante incălcări a re­gulilor de comerţ ? Toate cele 12 feţe de masă, rămase la dis­poziţia lui, le-a vindut unui cum­părător pe care il adusese cu el la depozit. Dar cind s-a consta­tat că nu a mai rămas nimic da vinzare, organele de resort i-au poftit pe cumpărători să pună marfa pe masă. O dată stabilite faptele, toate fetele de masă au fost confiscate, iar cumpărăto­rilor li s-au administrat pe loc amenzile prevăzute de lege. Acum, urmează încheierea con­turilor pentru şeful de depozit şi gestionarul de magazin, care vor avea prilejul să afle că nici o marfă destinată comerţului nu se vinde pe sub mină, în de­pozit, ci ramai in magazin, la tejghea ! In orice caz, încă de pe acum pot fi siguri că li se va „factura“, pe faţă, pedeapsa meritată. Record cinegetic Noţiunea de vînător o include, implicit, şi pe aceea de apărător al animalelor pădurii. Pornind de la această idee, asociaţia ju­deţeană de vinătoare Argeş a întocmit un original bilanţ — acela al vînătorilor de dăună­tori. Pe primul loc (nici nu se putea altfel) — un... paznic de vinătoare : Radu Marin, de pe fondul Tutana. Ca un ade­vărat ocrotitor al ţinutului, el a împuşcat, in cursul anului trecut, 336 de ciori grive şi co­ţofene, 96 de dini hoinari, 32 de vulpi şi 3 lupi. 11 urmează Ion Vlăsceanu, din Topoloveni, şi Ilie Mincă, preşedintele filialei Ştfiffineşti. In taţg-Li ei trei timne­­ten au nimerit nu mai puţin de 1 274 de... ţinte răpitoare. Săculeţele cu haşis­m . Acum cîteva zile, la punctul de frontieră Giurgiu, a oprit un autoturism în care se aflau trei turişti străini. La obişnuitul control vamal totul părea nor­mal. Un răspuns cam echivoc la o întrebare i-a determinat însă pe lucrătorii vamali să în­cerce să se clarifice printr-o verificare suplimentară. Cu acest prilej, în tapiţeria şi mo­torul autoturismului au găsit 100 de săculeţe cu o substanţă puţin obişnuită. Analizele făcute au stabilit că era vorba de 20 kg. haşiş. Aşa stînd lucrurile, celor trei traficanţi de stupe­fiante li s-a întrerupt călătoria, pentru a suporta consecinţele prevăzute de legile ţării noastre şi de legile internaţionale. De 10000 escrocherii II cheamă Dorin Popa. De profesie — inginer silvic. Lucra la unitatea de transporturi fo­restiere Baia Mare. Dumnealui ţinea însă neapărat să se spe­cializeze într-o cu totul altă... ramură. Promitea celor creduli, contra unui „avans“ oarecare, ba lemn de foc, ba cherestea, ba altceva. Intr-o zi l-a asigu­rat pe Grigore Ghinde că-i face rost de nişte verighete. Intr-alta, pe Ioan Solomon l-a încredinţat că-i va procura o scurtă de piele ş.a.m.d. In total, a dus astfel cu vorba 10 naivi sau oameni puşi pe... „făcut rost“ de la care a încasat 10 000 lei. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, a­­ceastă „reprofilare“ i-a adus un an şi şase luni Închisoare. Dezgheţaţi autobuzele! întreprinderea de transporturi din Bucureşti este, pare-se, hotă­­rîtă să facă concurenţă gerului a­­bătut zilele acestea asupra Capi­talei. Dovadă ? Autobuzele în­registrează cu regularitate scă­deri de nivel de cite 20—30 mi­nute faţă de orar ; tot mai mul­te maşini se defectează şi se retrag la depouri. Spre exem­plificare, cazurile autobuzelor de pe liniile 44, 48, 31, 111 sau 105, ori traseul 38 pe care, vi­neri, la ora 9, rămăsese în cursă... un singur autovehicul. O altă anomalie : instalaţiile de încălzire care cu citva timp in urmă funcţionau din plin (deşi nu era nevoie) acum au înghe­ţat şi ele. De aceea, semnalăm situaţia forurilor de resort, în speranţa că „vor încălzi“ aşa cum se cuvine pe cei ce tre­buie să asigure funcţionarea ireproşabilă a acestui serviciu public. Rubrică redactată de : Gheorghe POPESCU Dumitru K­RCOB şi corespondenţii „Scînteîi" I.______________| în intimpinarea semicentenarului U.T.C. Sprijinul concret organizaţiei de tineret - îndatorire de frunte a comuniştilor Educarea tineretului în spiritul înaltelor idealuri ale socialismului, cultivarea în rindurile sale a dragos­tei faţă de muncă, a curajului, hărni­ciei, abnegaţiei, constituie obiective majore ale programului educaţiei co­muniste adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971. După cum arăta tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, organele şi organizaţi­ile de partid trebuie să considere munca de educare a tineretului ca o datorie de prim ordin, permanentă, de ea depinzind viitorul societăţii, al naţiunii noastre socialiste. In îndeplinirea sarcinilor ce-i revin în acest domeniu, Comitetul judeţean de partid Neamţ este preocupat, în primul rînd, să întărească continuu rolul conducător al organizaţiilor de partid in educarea tineretului, să acorde un sprijin concret or­ganizaţiilor U.T.C. în ridicarea nive­lului întregii activităţi poltico-ideo­­logice şi cultural-educative. Apro­pierea semicentenarului­ U.T.C. ac­ţionează ca un imbold în această di­recţie — deşi, este necesar de subli­niat, sprijinirea organizaţiei de tine­ret este o îndatorire nu cu caracter sezonier, de campanie, ci permanen­tă, o obligaţie de frunte a comuniş­tilor. In acest sens, în urma unei plenare lărgite a comitetului judeţean, biroul comitetului judeţean a stabilit un complex de măsuri vizînd îmbunătă­ţirea activităţii de educare comunistă desfăşurată de organizaţiile U.T.C. , in vederea pregătirii materialului prezentat la şedinţa de birou, colec­tive formate din activişti de partid şi ai U.T.C. s-au deplasat în diferite în­treprinderi şi localităţi din judeţ, analizînd modalităţile în care se des­făşoară activitatea educativă în rin­durile tineretului. La Roman, de exemplu, unde în activitatea or­ganizaţiei municipale de tineret pet­sistau manifestări de formalism şi inerţie iar munca politico-educativă folosea o gamă redusă de mijloace, biroul comitetului municipal de partid a analizat stilul şi metodele fo­losite de organizaţiile U.T.C. în pro­cesul educaţional, modul în care or­ganizaţiile de partid conduc această activitate. La Sagna, după ce a iniţiat un studiu asupra orientării şi conţi­nutului muncii educative desfăşurate în rindul tineretului, comitetul co­munal de partid a dezbătut într-o plenară concluziile desprinse din stu­diul efectuat, adoptind măsuri menite a contribui la îmbunătăţirea acti­vităţii. Necesitatea creşterii rolului şi răs­punderii organizaţiilor de partid în conducerea activităţii educative în rindurile tineretului este cu atit mai imperioasă, cu cit într-un şir de uni­tăţi ele nu îşi îndeplinesc în mod co­respunzător sarcinile ce le re­vin. în adunările de partid de la Combinatul de îngrăşăminte cu azot din Piatra Neamţ a fost criti­cată tendinţa unor organizaţii de partid de a lăsa exclusiv pe seama organizaţiilor U.T.C. munca de edu­care comunistă a tineretului, ceea ce s-a răsfrînt în tematica îngustă şi să­răcia de idei a expunerilor din cadrul învăţămintului politic, ca şi în slabul ecou al acţiunilor cultural-educative întreprinse. Considerăm că principa­lul factor de remediere a acestor de­ficienţe constă în înrădăcinarea — pe toate verigile organelor locale de partid — a convingerii ca educarea co­munistă a tinerei generaţii nu poate fi rezultatul unor „campanii“, al u­­nor acţiuni ocazionale, ci rodul unei activităţi continue, perseverente, de largă perspectivă, desfăşurată cu răbdare, tact­­şi înţelegere, sub con­ducerea organizaţiilor de partid cu aportul efectiv al tuturor comunişti­lor. In această ordine de idei, acţionăm pentru materializarea indicaţiilor cu­prinse in documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din 3­5 noiembrie 1971 pri­vind îmbunătăţirea orientării şi con­ţinutului muncii de educare comunis­tă a tineretului. Este un domeniu în care experienţa dobindită se cere îm­bogăţită. Ne propunem să extindem practica încetăţenită la comitetele U.T.C. de la întreprinderea mecanică Roman, U.E.I.L. Roznov, din comu­nele Valea Ursului, Secueni, Ghe­­răeşti, de a organiza întîlniri ale ute­­ciştilor cu muncitori virstnici, acti­vişti de partid şi de stat, oameni de ştiinţă care, explicind aspecte actua­le ale politicii partidului, împărtăşind din experienţa lor de viaţă şi muncă, contribuie la lărgirea orizontului po­litic şi profesional al tinerilor. Dife­rite simpozioane pe teme cum ar fi „Tineretul — beneficiar al realizări­lor socialismului“, „Aspiraţiile ac­tuale ale tineretului în România“, ci­clurile de conferinţe — „Aspecte din istoria U.T.C.“, „Profilul moral al ti­nărului zilelor noastre“, „Atitudinea socialistă a tineretului faţă de mun­că“ — organizate in cinstea semicen­tenarului U.T.C. — precum şi vizi­tele la muzee, locuri istorice com­pletează armonios această activitate. In practica de zi cu zi intilnim însă deseori organizaţii U.T.C. care pierd din cîmpul vizual una din în­­datorirle lor fundamentale — edu­carea tineretului prin muncă şi pen­tru muncă. Este elocvent din acest punct de vedere studiul întreprins de comitetul de partid al Fabri­cii de ciment din Bicaz. Deşi aici disciplina, aportul tinerilor la îndepli­nirea sarcinilor de plan erau nesatis­făcătoare, comitetul U.T.C. nu şi-a­ propus, in ultimul an, să facă din aceste probleme obiectul unor largi dezbateri in plenul organizaţiei. Nu e insă mai puţin adevărat că neglijarea de către unele organizaţii U.T.C. a problemelor majore ale muncii politico-educative este favo­rizată de modul formal în care unele organizaţii de partid îşi exercită viaţa de partid funcţiile de control şi îndrumare. In mai multe unităţi ale U.E.I.L. Piatra Neamţ, bunăoară, organizaţiile de partid se limitează la a urmări doar numărul şedinţelor, al cursanţilor şi lecţiilor ţinute în cadrul invăţămîn­­tului U.T .„ ca şi frecvenţa diverse­lor manifestări culturale, în loc să-şi concentreze atenţia asupra con­ţinutului de idei al acestor activităţi, a forţei lor de influenţare. Or, o ase­menea intervenţie a organizaţiilor de partid ar fi cu atit mai necesară cu cit desfăşurarea unei intense activi­tăţi poltice şi cultural-educative în rindurile tinerilor — în majoritatea lor proveniţi din mediul rural — ar avea un efect pozitiv asupra inte­grării mai rapide a acestora în co­lectivul unităţii în care lucrează. In lumina prevederilor programului educaţiei socialiste adoptat de partid, căutăm să facem din cultivarea in conştiinţa tineretului a dragostei faţă de muncă, a datoriei de a munci cu pasiune in folosul dezvoltării socie­tăţii, o problemă politică, acordîndu-i, în consecinţă, o maximă importanţă. In acest scop, diferite organizaţii de partid, cum sunt cele de la uzinele Săvineşti, C A.P. Bălăneşti, Ghindă­­oani, Făurei, au iniţiat, împreună cu organizaţiile U.T.C., vizite ale tine­rilor la noile obiective'' industriale din judeţ, excursii pe şantiere, corelate cu activităţi patriotice, întîlniri cu foştii brigadieri de la Bicaz, acţiuni menite să sădească în conştiinţa ti­nerilor convingerea că toate înfăptui­rile socialismului sunt rodul muncii harnice, entuziaste a poporului con­dus de partid. In marile unităţi in­dustriale de la Săvineşti şi Piatra Neamţ se organizează frecvent con­cursuri şi olimpiade ale tinerilor de diferite meserii, tinerii evidenţiaţi în întrecerea socialistă sunt popularizaţi la panourile de onoare, staţiile de radioamplificare şi gazetele de perete. Căutăm, in acelaşi timp, prin mijloa­ce variate să cultivăm dragostea faţă de întreprinderea în care muncesc, faţă de tradiţiile ei, arătîndu-le că realizările din anii noştri s-au obţinut cu preţul unor grele eforturi, că ni­mic nu ne-a venit de-a gata, iar pen­tru a intensifica ritmul progresului este nevoie de aportul efectiv al tu­turor. Evident, înrădăcinarea respectului, a dragostei faţă de muncă este de neconceput fără dezvoltarea unei pu­ternice opinii de masă potrivnice le­nei, nepăsării, chiulului, tendinţelor de viaţă parazitară. De aceea noi am apreciat pozitiv felul în care a pro­cedat Comitetul comunal de partid Secueni, organizind o întîlnire a cooperatorilor cu un şir de tineri care nu participau la lucrările agri­cole, precum şi cu părinţii lor. în cursul discuţiilor purtate a fost com­bătută, cu argumente convingătoare, mentalitatea acelor tineri care consi­derau că este „dreptul“ lor să tră­iască fără a lucra, fără a fi cu nimic de folos societăţii. Experienţa a demonstrat că acolo unde organizaţiile de partid acordă atenţia cuvenită educării tinerilor prin muncă, aceştia se încadrează efectiv in procesul de producţie, efor­tul lor se materializează în îndeplini­rea exemplară a sarcinilor de plan. Intilnim însă şi situaţii contrarii, cîn­d neglijarea de către organizaţiile de partid şi U.T.C. a îndatoririlor ce le revin în acest domeniu duce la stări de lucruri ca cele din unele secţii ale uzinei din Săvineşti, I.L.L. „Ozana“ din Tîrgu-Neamţ, unde sunt tineri care nu folosesc corespunzător utila­jele, lrosesc timpul de lucru, dau produse de proastă calitate, lipsesc nemotivat de la program. Nenumărate fapte demonstrează că eficienţa activităţii educative în rin­durile tineretului depinde în măsură hotărîtoare de modul în care este sti­mulată iniţiativa organizaţiilor U.T.C., în găsirea unor forme şi modalităţi adecvate de muncă politică, cu o mare forţă de convingere. De aceea, suntem­ preocupaţi să intensificăm acţiunile pentru cultivarea trăsături­lor proprii omului nou, domeniu în care au obţinut rezultate pozitive or­ganizaţiile de partid şi U.T.C. de la Intreprinderea mecanică din Roman, comunele Borleşti, Girov ş.a. Aceasta nu justifică, însă, tendinţa unor ac­tivişti de partid care, în dorinţa de a îmbunătăţi activitatea educativă in rindurile tineretului, iau asupra lor realizarea sarcinilor ce revin nemij­locit organizaţiilor U.T.C., substituin­­du-se acestora. Programul P.C.R. pentru îmbună­tăţirea activităţii politico-ideologice deschide largi perspective muncii de formare a tinerei generaţii în spiritul înaltelor idealuri ale socialismului. Comitetul judeţean de partid Neamţ va mobiliza toate organizaţiile de partid din judeţ pentru ca indicaţiile cuprinse în acest document de excep­ţională însemnătate să se materiali­zeze în acţiuni menite să sporească aportul întregii activităţi politico­­educative la înrădăcinarea unor con­vingeri comuniste ferme în rindurile celor mai largi mase ale poporului, ale tinerei generaţii. Vasile DASCALU secretar al Comitetului judeţean Neamţ al P.C.R. (Urmare din pag. I) Nu-i nici un secret pen­tru nimeni că ani de zile, poate în alte locuri şi a­­cum, a existat un adevă­rat duel între proiectanţi şi uzină Uzina, de obicei, obiectează că este „încăr­cată“ prea mult, iar pro­iectantul că e obligat să gândească, să conceapă la nivelul ritmurilor mon­diale. In fond, aici se în­fruntă două concepţii, cind de fapt ar trebui să se caute soluţiile pentru mai bine. Or, la noi, lu­crurile s-au petrecut in­vers. — Adică ? — Proiectantul a optat pentru o variantă accep­tabilă, care să nu supere, chipurile, uzina. O expe­rienţă anterioară l-a mi­nat probabil spre această soluţie de compromis.. — ...care a declanşat „duelul"? — Da, dar nu de natu­ra aceluia: „tovarăşe pro­iectant, de ce mi-ai pus atîta în circă? Nu vezi că nu pot să duc?“ Ci: „to­varăşe proiectant, de ce nu mă stimezi? Oare nu­mai atîta putem face noi?“ In faţa unei asemenea realităţi, de-a dreptul ine­dite, ne-am unit forţele şi am trecut la elaborarea variantelor la care mereu, din mers, mai găsim cite ceva de îmbunătăţit... Motivele acestui „con­flict“ dau ele singure di­mensiunile morale ale ce­lor angajaţi în el. Intr-o astfel de confruntare oa­menii şi-au dezvăluit e­­moţionant spiritul de res­ponsabilitate, legăturile intime cu uzina, înţelege­rea adîncă a imperativu­lui de a pune în valoare cit mai deplin resursele ei materiale. In acelaşi timp, în această cursă contra cronometru pentru mai mult şi mai bine, a căpătat relief statoric disponibilitatea pentru nou, virtuţile morale îna­intate, potrivit cărora fie­care se simte dator să-şi afirme iniţiativa, să-şi asume răspunderea unor soluţii care pot determina o fructificare mai certă a eforturilor fizice şi de gîn­­dire... — Reamplasarea utila­jelor trebuie astfel con­cepută incit să nu ne tre­zim că nu mai avem unde pune sîrma — și-a expri­mat punctul de vedere Ion Ștefănescu, unul din­tre cei mai buni șefi de echipă de la tratamente termice. Observația n-a căzut în gol. Ecoul ei con­cret ? „Mai întîi se va monta cuptorul nou şi a­­poi va fi demolat cel vechi“. — Cită producţie se preconizează să realizăm după noul flux? — au în­trebat m­iştrii Constantin Hada şi Ion Iricean. — De la 6 tone la 13 tone pe metru pătrat. — Mă rog... Dar cum şi pe unde se va mai face transportul uzinal curent ? — Da, s-a recunoscut, transportul este intr-ade­văr o problemă. Să fie însă chiar o piedică de netrecut ? Ia să ne gîn­­dim cu toţii la asta. Chestiunea cerea un studiu atent şi cuprinză­tor. S-au colectat zeci şi zeci de opinii, de propu­neri concrete. Au fost mo­bilizaţi specialiştii în transporturi din uzină şi din afara ei. S-a apelat şi la ajutorul celor de la CEPECA. Pînă la ora ac­tuală, pentru cîteva sec­ţii, s-au şi stabilit solu­ţiile ştiinţifice ale trans­portului. La electrozi, de pildă, s-a calculat că se poate amplasa o capacita­te suplimentară de 8 000 tone pe an. Cum ? Prin mărirea, vitezei de trans­port, scurtarea distanţe­lor, utilizarea cu rost a spaţiilor de aşteptare. „Unul dintre birouri, rememorează cineva, de­venise un fel de stat ma­jor al acţiunii de folosire mai bună a spaţiilor de producţie. Pe o planşă a­­şezată pe masă, nişte car­toane, închipuind feluri­tele utilaje din hale, erau combinate un fel de fel de poziţii. Directorul uzi­nei, tovarăşul Leonida Cazacu, şi-a petrecut multe seri aici. Nu o dată s-au încins dispute pasio­nante, nu o dată s-au ivit stări de impas, împreună cu proiectantul însă, lu­crurile s-au lămurit pe rînd, soluţiile s-au con­turat, chibzuind pe înde­lete, nu confruntări crea­toare“. „ Aflarea acestor solu­ţii, prin efortul tuturor, ne spune secretarul comi­tetului de partid, a avut o dublă valoare. Una, productivă, concretă. Cea­laltă, de un fel deosebit, la fel de importantă. Nu am termenul la îndemînă s-o numesc. Oricum, ea a statornicit convingerea că nu sunt obstacole de ne­trecut, că oamenii dispun de o asemenea rezervă de energie şi spirit crea­tor incit, uneori, îţi vine greu să evaluezi dimensi­unile. Tovarăşul Eugen Sandu se opreşte la un episod, pentru demonstraţie. La zincare, reamplasarea cî­torva utilaje a antrenat numeroase forţe umane. La un moment dat, con­structorul s-a trezit că a intrat „în criză de timp“. Termenele de pun­ere in funcţiune riscau să nu fie respectate. Dar nu. Cursa contra cronometru Asta nu trebuia să se în­­timple în nici un caz! Comuniştii au luat iniţia­tiva, ca, fiecare, după o­­rele de producţie, să se alăture alte cîteva ore constructorilor. „In fond, ziceau cei mai mulţi, muncim la montarea uti­lajelor la care tot noi vom lucra. Nu ne strică să re cunoaştem şi mai bine. Va fi o experienţă u­­tilă“. Şi astfel, cind suna ora de încetare a lucrului, mulţi oameni de la zin care îşi contramandau singuri programele personale, în­­cheiau un schimb şi, în aceeaşi salopetă, începeau schimbul de... construc­tori, de montori. Cîte a­­semenea după-amieze nu le-au petrecut astfel Ni­colae Carabaşa, Stelian Gîscă, Constantin Jipa, sudorul Constantin Dumi­tru şi cîţi alţii ? Sunt oa­meni care recunosc des­chis că, în această unire a eforturilor, pe lingă faptul că tezaurul de ex­perienţă personală s-a îmbogăţit, au avut şi sa­tisfacţia simplă şi emoţio­nantă de a fi contribuit la punerea în funcţiune, mult mai repede, a dife­ritelor instalaţii. E o bucurie omenească auten­tică, născută din partici­parea efectivă la efortul general de a aşeza ritmu­rile uzinei la nivelul real de dotare tehnică şi de experienţă umană acumu­lată. Este bucuria unor oameni responsabili care au antrenat toate resur­sele de energie şi creaţie pentru a împlini exem­plar indicaţiile secretaru­lui general al partidului vizînd o atitudine cu ade­vărat de proprietar şi producător faţă de pune­rea în valoare a condiţii­lor materiale create. Un prim bilanţ al aces­tei ofensive în curs de desfăşurare la uzina buzo­­iană , 1971 a fost încheiat cu o producţie globală su­plimentară de 18 milioane lei. Toate contractele au fost onorate. La export s-a dat peste plan o pro­ducţie în valoare de 650 000 Iei valută. Benefi­ciile suplimentare sunt evaluate la 4 milioane lei. Un bilanţ activ deci. Lingă el consemnăm ho­­tărîrea acestui destoinic colectiv ca 1972 să adauge noi motive de mindrie. Clădirea sediului politic-administrativ din Tîrgovişte Foto : S. Cristian * SIBIU Lucrări de restaurare Una din principalele atracţii turistice ale Sibiului — zidul celei de-a treia centuri de fortificaţie a cetăţii, cu cele trei turnuri de apărare — a fost îmbogăţit re­cent cu un coridor acoperit, în lungime de 85 metri. El a fost reconstruit între „Turnul dulgherilor“ şi „Turnul olarilor“, după vechi schiţe existente în arhi­vele muzeului Bruckenthal. O dată cu terminarea şi a altor lucrări de restaurare, această parte a importan­tului monument istoric de pe strada Cetăţii va con­stitui un autentic muzeu medieval, reprezentativ pen­tru Sibiul secolului al XVI-lea. SCINTEIA — sîmbătă 15 ianuarie 1972 CURIER JUDEŢEAN CORESPONDENŢII „SCÎNTEII" TRANSMIT: DOLJ Preţuirea muncii obşteşti Cetăţenii Bacăului au trăit ieri, 14 ianuarie, un eve­niment deosebit : oraşului lor i s-a decernat, în ca­drul unei festivităţi, premiul I pe ţară pentru rezul­tatele remarcabile obţinute in anul 1971, în acţiunea de înfrumuseţare şi bună gospodărire a localităţii lor. Într-o atmosferă entuziastă, participanţii la adu­nare au adoptat textul unei telegrame adresate C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, prin care asigură conducerea partidului şi statului că vor munci cu entuziasm şi dăruire pentru a pune în va­loare toate resursele de care dispun în vederea înde­plinirii şi depăşirii planului şi angajamentelor pe acest NEAMŢ Ţărani cooperatori la odihna şi tratament . In aceste zile, poştaşii din judeţul Neamţ au împăr­ţit destinatarilor ilustrate expediate de către cei 180 de ţărani cooperatori din comunele Săbăoani, Ţibucani, Grumazeşti, Trifeşti, Moldoveni etc. care, în cadrul primei serii a anului, se bucură de odihnă şi trata­ment în staţiunile balneo-climaterice Bazna, Borsec, Călimăneşti, Băile Herculane şi altele. In acest an, circa 1 200 de ţărani cooperatori din judeţul Neamţ vor be­neficia de dreptul de a-şi îngriji sănătatea în staţiu­nile de odihnă şi tratament din ţară. Cantină pentru 2 000 de persoane In zona municipiului Craiova, unde se află uzinele „Electroputere“. Uzina de maşini şi material rulant şi unde va activa noul sector al uzinei „7 Noiembrie“, a fost construită o cantină modernă. Prevăzută cu încă­peri spaţioase şi mobilier adecvat, cu utilaje electrice de bucătărie, camere frigorifice, magazii etc., în noua cantină pot servi zilnic masa 2 000 de persoane. „Moţul" - o cooperativă cu 21 de secţii In oraşul Cîmpeni a luat fiinţă cooperativa meşte­şugărească „Moţul“, care îşi va desfăşura activitatea atit la Cimpeni, cit şi în centrul minier Baia de Arieş şi comuna Avram Iancu. Cooperativa „Moţul” are 21 de secţii : de cişmărie, tricotaje, croitorie, construcţii şi altele. Scopul principal : producerea de covoare şi obiecte de artizanat, valorificîndu-se astfel îndelet­niciri tradiţionale pe aceste meleaguri. BUZĂU Noi obiective turistice . Pe şoseaua naţională Buzău — Bucureşti, în locul­­ actualului „Popas Merei“, unitate care şi-a cîştigat­­ renume în rindul călătorilor, se va construi un­­ mare han turistic. De asemenea, in staţiunea buzo­­i­­ană Monteoru-Băi, se construieşte un modern corn­ , plex turistic, care va oferi condiţii dintre cele mai­­ bune de tratament, cazare şi agrement.­­ r­i Complex de vinificaţie Pentru a vinifica şi păstra mai bine rodul podgoriilor aparţinînd de I.A.S. Bucium s-a construit un nou complex de vinificaţie, în imediata apropiere a vesti­tului han „Trei sarmale“. In noul complex se pot vi­nifica pînă la 13 000 tone struguri şi se pot depozita circa 950 vagoane vin. Complexul dispune și de o sta­ție automată de îmbuteliere a vinului. Nopţile albe ale lui P 10 (Urmare din pag. I)­ţii sunt gazdele unor dese petreceri nocturne, foarte zgomotoase, care alungă somnul tuturor locatarilor din jur. Ce gindesc aceşti oameni ? I-am adus la cunoştinţă (dacă mai era ne­voie) lui Gheorghe Faur că locata­rii din bloc se plina de faptul că le strică somnul cu chefurile şi scan­dalurile pe care le provoacă. — Vai de mine — s-a lepădat el ca de Satana, eu cind mă-mbăt sunt cel mai blind... Atit de „blind“, incit sub teroarea scandalului soţia şi copiii au părăsit domiciliul. Guriţă, vecinul lui de pa­lier (a cărui soţie a plecat de-acasă tot din cauza „blindeţii“ soţului) are alt „tabiet“ : cind vine noaptea pe trei cărări, aprinde toate luminile şi pune în funcţiune, la maximum de intensitate, toate aparatele electrice care produc muzică — televizor, ra­dio, picup. De ce ? „Filozofie“ tipică . — Am auzit că pe lumea ailaltă e întuneric și tăcere. Măcar pe lumea asta să fie lumină și muzică... în locul oricărui comentariu, ne în­trebăm : Oare nu se poate face nimic împotriva acestor scandalagii ? Nu există mijloace legale pentru a-i trage la răspundere ? Acestor între­bări le răspunde decretul 153 din 1970 (pentru stabilirea şi sancţio­narea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, or­dinea şi liniştea publică). Art. 2 al acestui decret conţine un paragraf — „g“ — care glăsuieşte : „Tulburarea, fără drept a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote, cu orice a­­parat sau alt obiect, ori prin strigăte sau larmă“ se „sancţionează cu închi­soare contravenţională de la 10 zile la o lună sau cu amendă de la 300 la 1000 de lei“. în virtutea a­­cestui decret, consiliile populare ale sectoarelor şi circumscripţiilor de miliţie au aplicat amenzi celor gă­siţi in culpă , tribunalul sectorului 7, însărcinat în mod special cu aplicarea lui, a judecat cîteva zeci de cazuri. Decretul este, fără îndoială, o armă de apărare a liniştii cetăţenilor îm­potriva acelora care o nesocotesc. Se pune însă întrebarea dacă această armă este bine folosită, în aşa fel incit să-i pună la punct pe scanda­lagii. Iată opinia tov. it. col. Ion Popes­­cu, comandantul circumscripţiei de miliţie nr. 21 : — In fiecare zi ni se prezintă ca­zuri care se încadrează în paragra­ful ,.g“ al decretului 153. Aplicăm sancţiunile cuvenite. Uneori, cei sancţionaţi vin a doua zi la noi lu­cizi, şi-şi cer iertare pentru scanda­lul provocat în cursul nopţii. Com­portarea lor ulterioară dovedeşte că amenda a avut efectul educativ scon­tat. Dar avem destul de mulţi reci­­divişti. Sunt cazuri când unui indi­vid i s-au aplicat patru-cinci amenzi, dar el continuă să provoace scanda­luri. Date fiind implicaţiile de ordin social şi moral, urmările tulburării liniştii publice, părerea mea e că — în special recidiviştilor — va trebui să li se aplice amenzile cele mai aspre prevăzute în decret. De ase­menea, pentru aducerea la ordine a acestor cetăţeni ar trebui să contri­buie — din punct de vedere educa­tiv — în mai mare măsură şi între­prinderile unde sunt salariaţi, precum şi asociaţiile de locatari din blocurile unde locuiesc. Pe parcursul investigaţiilor noastre am înţeles că — în mod firesc —■ comitetele asociaţilor de locatari sunt profund interesate în menţine­rea liniştii. Ce pot face totuşi ele în această direcţie ? Pot pune pe scan­dalagii în discuţia adunării generale a locatarilor. Se întîmplă însă ca, celor ce tulbură liniştea colocatari­lor puţin să le pese de critică, ori­cit ar fi ea de aspră. Unii, după ce ridică în puterea nopţii tot blocul în picioare, consideră critica îndreptă­ţită drept o... ofensă !,­­Mihai Ma­­rincaş (bl. P 10) a trimis o jalbă co­mitetului de locatari, arătînd cit de jignit se socoteşte de faptul că a fost pus în discuţie pentru beţii şi scandaluri repetate) ; alţii, ca Gh. Slăvoiu, din str. Compozitorilor 22, pentru a ieşi basma curată, calom­niază în stingă şi în dreapta pe membrii comitetului de locatari. — Cred că asociaţia de locatari ar trebui să aibă mai multe drepturi în soluţionarea unor cazuri extreme, remarca Aurel Bărbuşel, preşedintele comitetului de locatari din blocul 4 S- 14. De pildă, dreptul de a propune diferite sancţiuni. Reţinem această propunere, adău­gind şi observaţia, făcută de unii salariaţi ai consiliului popular al sec­torului 7, care, pe baza confruntări­lor cu realitatea, afirmă, pe drept cuvînt, că asociaţiilor de locatari­­ se rezervă un rol minor în aplicarea decretului 153. Pentru întocmirea procesului verbal, care stă la baza sancţionării celui care a tulburat li­niştea publică, potrivit legii, agentul constatator (care poate fi doar pri­marul sau împuternicitul lui, un ofi­ţer sau subofiţer de miliţie) trebuie să fie la faţa locului, în momentul comiterii infracţiunii. Această pre­zenţă , se înţelege, este, practic, im­posibilă. Să presupunem că în blocul P-10 a izbucnit un scandal în puterea nopţii. Cui se adresează cetăţenii ? Circumscripţiei de miliţie. Pînă a­­junge reprezentantul legii la faţa lo­cului se scurge timp, beţivanul care a provocat larma s-a potolit sau a fost potolit de locatarii din vecină­tate. Prin urmare, agentul constată că e linişte, iar reconstituirea fapte­lor e greoaie. Nu ar fi mai simplu să dispună de dreptul de agent con­statator însuşi comitetul locatarilor ? Am comunicat această propunere to­varăşului Silvestru Vîrtosu, preşedin­tele secţiei a V-a civile a Tribuna­lului municipiului Bucureşti, cerîn­­du-i părerea. — Intr-adevăr, eficienţa, forţa de­cretului 153 vor spori prin acordarea de drepturi suplimentare asociaţiilor de locatari, foruri obşteşti mature, cărora, oricum, cetăţenii li se adre­sează cerîndu-le să intervină pentru a restabili Eniştea. Ar trebui anali­zată, de pildă, posibilitatea ca pri­marul să numească, nu unul, ci mai mulţi împuterniciţi, eventual chiar dintre membrii comitetelor asocia­ţiilor de locatari. Influenţa educati­vă a comitetelor, în rindul cetăţeni­lor, nu ar avea decit de cîştigat. Supunem aceste constatări şi pro­puneri atenţiei forurilor în drept. Adăugăm, totodată, opinia cetăţenilor cu care am stat de vorbă ; ei sunt de părere că în asemenea cazuri orice indulgenţă e dăunătoare. Statul le-a dat oamenilor case bune, conforta­bile, de care nu se pot bucura în voie din cauza cîtorva scandalagii. Ac de cojocul lor există. Doar că ar trebui să fie ceva mai ascuţit, pe măsura... cojocului.

Next