Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-15 / nr. 9028

SCINTEIA — sîmbăta 15 ianuarie 1972 —­­­V________________ ACORDUL GLOBAL ■ criterii de aplicare ■ metode de calcul ■ rezultate La începutul anului trecut, coope­ratorii din Tîmboieşti, judeţul Vran­­cea, au hotărît ca retribuirea mun­cii la via pe rod, şcoala de viţă, porumb şi în zootehnie să se facă în acord global. S-au obţinut rezul­tate foarte bune în toate aceste sec­toare. Insă experienţa din viticultură este deosebit de interesantă şi de a­­ceea vrem să o prezentăm mai pe larg. De la început trebuie arătat că la Tîmboieşti forţa de muncă este or­ganizată de mai mulţi ani pe echipe stabile, cărora le-au fost repartizate pentru o perioadă mai lungă de timp suprafeţe­le de teren, mijloacele de transport, utilajele şi al­tele. Oamenii din echipe se cunosc foarte bine în­tre ei, se înţeleg, participă cu regularitate la muncă. Ţinând sea­ma de toate acestea s-a stabilit ca retribuirea în acord global să se facă pe echipe. Cum s-a procedat ? Fiecare echipă a primit o suprafaţă de vie pe rod variind ca mărime La începutul anului, prin planul de producţie, valoarea unei norme de categoria I a fost de 40 lei. In mod corespunzător, valoarea ma­noperei şi a tarifelor planificate a fost mai mică. De ce a fost nece­sară recalcularea valorii unei norme de categoria I, respectiv a tarife­lor ? Cooperativa agricolă a realizat o producţie medie de struguri de 8 652 kg la hectar, mai mică decit cea planificată. Cu toate acestea, datorită livrării unei cantităţi supli­mentare de struguri la export, da­torită livrării strugurilor de vin pe soiuri, s-au realizat venituri băneşti cu aproape 1 milion lei mai mari decit cele planificate. Venituri su­plimentare s-au obţinut şi la şcoala de viţă. Cooperativa a obţinut o producţie globală de 29,5 milioane lei, din care 23,7 milioane lei veni­turi băneşti, cu 1,2 milioane mai mari ca cele planificate. Ca urmare, s-a repartizat la fondul de acumu­lare 22 la sută din producţia globală, faţă de 20 la sută cit fusese pla­nificat, s-au achitat toate datoriile, s-a reţinut un fond de rulment de după numărul cooperatorilor, după puterea lor de muncă. Pe fiecare parcelă s-au stabilit producţii medii in funcţie de gradul de fertilitate al solului, de virsta şi densitatea plan­taţiei­ de sol, de modul de susţinere. S-a stabilit o anumită tehnologie de lucru şi, în raport cu aceasta, pe baza devizelor s-a calculat numărul de norme de categoria I necesare. Producţia şi numărul de norme ne­cesare pentru obţinerea ei sunt ele­mente principale in calcularea co­rectă a tarifelor de plată. Cum era IV. IN VITICULTURA şi firesc, tarifele de plată, calculate la tona de struguri, au fost dife­renţiate de la o echipă la alta. Iată, spre exemplificare, cum s-au făcut calculele la trei echipe din cadrul fermei a II-a : 1,7 milioane lei. In final, fondul de retribuire a fost de 14,3 milioane lei, faţă de 13,4 milioane lei pla­nificat. Pentru a se putea repartiza acest fond sporit, a fost necesară re­calcularea tarifelor. Recalcularea tarifelor putea fi evitată dacă se stabileau tarife la 1 000 lei producţie marfă. Pentru acest an n-a mai fost posibil, de­oarece pe echipe s-a ţinut doar evi­denţa producţiei, nu şi a veniturilor băneşti încasate. Producţiile obţinute au fost dife­rite de la o echipă la alta, nivelul acestora ilustrînd preocuparea care a existat pentru executarea la timp a tuturor lucrărilor, calitatea aces­tora. In funcţie de producţiile obţi­nute s-au stabilit şi veniturile cu­venite membrilor echipei. Acestea s-au repartizat fiecărui cooperator în raport cu munca depusă de fie­care. In acest scop s-a ţinut evi­denţa muncii în norme de catego­ria I. Iată cum s-a procedat în cazul a­­celoraşi echipe : In vreme ce Ion Paraschiv, din prima echipă, pentru 125 norme ca­tegoria I, efectuate la vie, a pri­mit 7 125 lei, Gheorghe Păduraru, pentru 122 norme, a primit doar 5 124 lei. (Cei doi au mai efectuat şi alte lucrări, astfel că fiecare a reali­zat în acest an peste 11 000 lei veni­turi băneşti). La fel s-a procedat şi la şcoala de viţă. Aici a lucrat o brigadă, res­pectiv 7 echipe. Muncindu-se in con­diţii egale, uniforme, pe o suprafaţă mică de teren, echipelor le-au fost stabilite sar­cini egale şi acelaşi ta­rif de plată, respectiv 860 lei pentru 1 000 viţe calitatea I. In timpul anului, unele echipe au muncit mai bine, executând la timp lucrările de îngrijire şi au obţinut un număr mai mare de viţe calitatea I. Diferenţierea dintre echipe este netă, confirmîndu-se de fapt şi rezultatele din anii trecuţi. Astfel, la acelaşi număr de viţe altoite, echipa lui Grigore Serea a obţinut 180 177 viţe calitatea I, in vreme ce echipa lui Ştefan Andone — doar 146 286 bucăţi. Şi în anii trecuţi echipa a doua a lucrat mai slab. De data aceasta însă, ciştigul cooperatorilor va fi echitabil, proporţional cu cali­tatea muncii, respectiv cu rezultatele muncii fiecăruia. Din discuţia avută cu inginerul Ion Doridoiu, preşedintele coopera­tivei, a rezultat că la vie, ca şi la şcoala de viţă, este mai corect ca tarifele să se calculeze la 1 000 lei producţie marfă. Aceste elemente trebuie stabilite pentru fiecare echipă pe baza unui angajament-contract, care să fie cunoscut, acceptat, prin semnătură, de fiecare cooperator. Acest lucru se va face în acest an. Pentru uşurarea muncii sunt nece­sare formulare tipizate, o pregătire, mai bună a contabililor. Intenţio­năm, spunea preşedintele, să extin­dem noua formă de retribuire în toate sectoarele, la toate culturile. Vom încerca în acest an şi aplica­rea acordului progresiv. Desigur, de la an la an, expe­rienţa se va îmbogăţi, modul de lucru se va simplifica şi îmbunătăţi, astfel incit acordul global, formă perfecţionată de retribuire a mun­cii, va asigura in modul cel mai corect răsplătirea efortului fiecăruia, . In­­ raport cu calitatea şi cantitatea muncii, cu rezultatele obţinute în producţie, Ion NISTOR corespondentul „Scînteii" Cooperativa agricolă din comuna Tudor Vladimires­­cu, judeţul Brăila, a în­cheiat anul agricol 1971 cu rezultate dintre cele mai bune. S-au obţinut, în medie, la hectar 6840 kg porumb, 3306 kg griu, 2360 kg floarea-soarelui şi 65 000 kg sfeclă de zahăr. Ca ur­mare a depăşirii producţii­lor planificate s-au livrat statului, peste cantităţile contractate iniţial, 1330 tone porumb şi cantităţi mari de griu, floarea-soarelui şi , sfeclă de zahăr, ceea ce a contribuit, împreună cu depăşirea veniturilor plani­ficate şi in celelalte sec­toare de activitate, la creş­terea fondului total de re­tribuire pe cooperativă cu peste 1,1 milioane lei. Ce a determinat aceste rezultate ? „Cooperativa noastră — ne spunea in­­ginerul-şef Viorel Popes­­cu — are toată suprafaţa amenajată pentru irigaţii. Insă elementul care a con­dus la valorificarea depli­nă a condiţiilor materiale de care dispunem l-a con­stituit introducerea siste­mului de retribuire a mun­cii cooperatorilor în acord global. Aşa se explică pro­ducţiile mari ce s-au obţi­nut şi creşterea substanţia­lă a veniturilor“. In rîn­­durile care urmează vom reda modul cum a fost or­ganizată munca şi cum s-a aplicat acordul global la cultura porumbului. In sectorul de cîmp, mun­ca este organizată în patru brigăzi formate din mai multe echipe. Brigăzile cu­prind între 90 şi 78 de oa­meni fiecare, mărimea lor stabilindu-se în funcţie de forţa de muncă activă e­­xisterată, astfel ca toată su­prafaţa de porumb, floarea­­soarelui şi sfeclă de zahăr să poată fi lucrată în a­­cord global. Cooperatorii au hotărît aplicarea acor­dului global la nivel de e­­chipă, cu efectuarea plăţii în bani şi în natură pină la nivelul planului, pe ba­za unor tarife calculate pe unitatea de produs. Pentru depăşirea producţiei pla­nificate i se acordă retribu­ţie suplimentară. De ase­menea, s-a prevăzut ca din cantitatea de produse care reprezintă retribuţia supli­mentară să se acorde un anumit procent şi mecani­zatorilor care au lucrat în brigăzile şi echipele res­pective. Fertilitatea tere­nului fiind aproximativ aceeaşi nu s-au calculat producţii şi tarife diferen­ţiate. Calcularea tarifelor de plată pe unitatea de pro­dus la fiecare cultură a fost însă temeinic corelată cu fondul de retribuire rezul­tat din planul de produc­ţie şi financiar. Iată bu­năoară, cum s-a calculat tariful pe tona de produs la cultura porumbului, so­­cotindu-se o producţie pla­nificată de 5000 kg boabe la hectar. In devizul de lucrări au fost cuprinse toate lucră­rile manuale pe care le e­­xecută membrii echipei : trei praşile, recoltat, în­cărcat, transportat şi des­cărcat, ştiuleţi, tăiatul şi transportul cocenilor. Cu­­noscându-se suprafaţa şi producţia planificată, s-a stabilit apoi, pe baza nor­melor, volumul de muncă ce trebuie depus pentru a­­ceasta. A rezultat un vo­lum de 34,12 norme mun­că de categoria întîi la hectar. Valoarea unei nor­me fiind de 30 de lei, in­­seamnă că valoarea ma­noperei la un hectar pen­tru obţinerea unei produc­ţii de 5000 kg de porumb este de 1023 de lei, reve­nind un tarif de 194 lei pe o tonă de produs. Trebuie arătat însă că au fost şi unele operaţiuni, ca administrarea îngrăşămin­telor chimice, semănatul sau aplicarea tratamente­lor fitosanitare, care, în mod justificat, nu au fost cuprinse în devizul de lu­crări, deoarece ele nu sunt executate de toţi membrii echipei, ci doar de doi sau trei­ oameni.. Aceste opera­ţiuni,­­s-au plătit pe bază de norme celor care le-au efectuat. In acelaşi mod s-au calculat tarifele pe u­­nitatea de produs şi la cul­tura florii-soarelui — 352 de lei pe tonă, la o pro­ducţie planificată de 2 150 kg la hectar şi la sfecla de zahăr — 171 lei pe tonă, la o producţie planificată de 44 000 kg la ha. Pentru aplicarea acor­dului global, fiecare briga­dă, în funcţie de suprafe­ţele avute în cultură, a primit plan propriu de pro­ducţie şi financiar. La bri­gada întîi de cîmp, de e­­xemplu, planul de produc­ţie şi financiar a fost defalcat pe cele patru echipe componente, in funcţie de mărimea su­prafeţelor luate în cultu­ră. Astfel, la culturile care s-au lucrat un acord global, pentru fiecare dintre for­maţiunile de lucru s-au stabilit, cu precizie, pro­ducţia totală care trebuie să o realizeze, volumul lu­crărilor necesare, perioa­dele de execuţie, indicii de calitate­­şi fondul de retri­buire pentru realizarea pro­ducţiei planificate, calculat pe baza tarifelor de plată la fiecare cultură. Cunos­­cind aceste lucruri, echipele s-au străduit să realizeze şi să depăşească producţii­le planificate. Pe cele 157 hectare s-a planificat să se obţină o producţie totală de 737 tone porumb, dar s-au realizat 1 186 tone. Co­respunzător a crescut şi fondul de retribuire, de la 193 110 lei la 257 480 lei. Şi la celelalte culturi au fost depăşite producţiile planificate. Ca urmare, şi fondul de retribuire pe­ bri­gadă a crescut cu 120 000 de lei. Acest plus de venituri nu s-a repartizat în mod egal pe fiecare echipă, de­oarece şi rezultatele de producţie diferă de la o e­­chipă la alta. Să vedem cum s-a procedat la echipa nr. 2, compusă din­­21 de coope­ratori şi-a luat­­să lucreze în acord global 36 ha cu po­rumb, 21 ha cu floarea-­soa­­relui şi 3 ha cu sfeclă. Pen­tru realizarea producţiilor planificate la aceste culturi, fondul de retribuire a fost de 81 400 lei. Depăşindu-se producţia planificată de po­rumb cu 66 tone, cea de floarea-soarelui cu 4,4 tone şi cea de sfeclă de zahăr cu 75 tone, fondul de retri­buire pe echipă a crescut cu 27 200 de lei. Desigur, în cazul în care fiecare din cei 21 de membri ai echipei ar fi contribuit în mod egal la realizarea producţiei, şi fondul de retribuire reali­zat s-ar fi împărţit în mod egal. Dar sunt situaţii când nu toţi membrii echipei participă în aceeaşi propor­ţie la efectuarea lucrărilor. Spre deosebire de forma de aplicare a acordului global individual, unde nivelul producţiei este acela care diferenţiază şi veniturile fiecăruia, în cazul aplicării acordului global pe echipă, unde se ţine o evidenţă a producţiilor realizate pe ansamblul formaţiunii de muncă, şi nu pe fiecare om, pentru diferenţierea venitu­rilor membrilor ei, inter­vine un element nou. Este vorba de ţinerea unei evi­denţe operative de către şe­ful echipei privind partici­parea fiecărui membru la executarea lucrărilor cu­prinse în deviz. Să exem­plificăm cu veniturile ce le-au realizat doi coopera­tori la cultura porumbului, la care au lucrat în acord global. Pentru simplificare vom calcula veniturile nu­mai în bani. Bunăoară, pen­tru ca fondul de retribuire la porumb să se împartă e­­gal pe fiecare membru al echipei, aceștia trebuiau să facă cite 58 de norme de muncă de categoria întîi, rezultate din deviz, în care caz venitul ar fi fost de 1 749 lei, pentru fiecare. Cooperatorul Stan P­opeanu a făcut 76 de norme, rea­­lizînd un venit de 3 040 lei, în timp ce cooperatorul Gheorghe LT. Sișu a efec­tuat doar 61 de norme, ob­ţinând un venit de 2 440 lei. Deci fondul de retribuire se împarte în mod echitabil între membrii echipei du­pă participarea fiecăruia la realizarea producţiei. Iată de ce în cazul aplicării a­­cordului global pe echipă apare necesitatea ţinerii u­­nei evidenţe operative a participării fiecărui mem­bru la executarea lucrări­lor pe zile sau norme. Pe baza experienţei acu­mulate în anul trecut, a re­zultatelor bune care s-au obţinut, consiliul de condu­cere al cooperativei a ho­tărît extinderea formei de retribuire în acord global pe echipe şi la celelalte culturi. Se prevede, de a­­semenea, perfecţionarea metodologiei de aplicare. Aceste perfecţionări sunt necesare şi iată de ce. Anul trecut, atît producţiile cit şi tarifele pe unitatea de produs nu au fost stabilite diferenţiat după potenţia­lul de fertilitate al fiecărei parcele, deşi cooperativa dispune de bonitarea tere­nului. Pentru 1972, avîn­­du-se în vedere noua am­plasare a culturilor, s-a prevăzut calcularea dife­renţiată a producţiilor şi tarifelor pe unitatea de produs în funcţie de fer­tilitatea terenului pe care îl au brigăzile şi echipele, după gradul de mecanizare al lucrărilor, cantitatea de îngrăşăminte chimice repartizate. Tot­odată se va introduce anga­jamentul scris între echipă şi cooperativă care să stipuleze suprafeţele, pe culturi, pe care aceasta se obligă să le lucreze in a­­cord global, volumul şi ca­litatea lucrărilor ce trebuie efectuate, cit şi obligativi­tatea cooperativei de a a­­sigura retribuirea coopera­torilor pe baza tarifelor la fiecare cultură, în funcţie de realizarea sarcinilor de producţie ce revin echipei. Aurel PAPACIUC V. LA CULTURA PORUMBULUI Nr. Numele șefului Supr. Prod. Val. Tarifele crt. de echipă de vie medie manop. în lei ha kg/ha lei pe tonă 1. Puiu Aurelian 8,85 7 514 108 231 1 627 2. Lungu Alex 10,83 7 354 111 112 1 491 3. Zăvoianu Costică 11,80 6 103 105 565 1 466 Nr. _ Producție Tarif în lei Venituri cu- Se cuvine p echipei medie pe tonă venite coope- o normă lei kg/ha ratorilor 1 10 200 1 627 146 918 57 2 8 915 1 491 134 637 50 3 5130 1 466 88 693 42 La Râmniceni — judeţul Vrancea — sute de locuitori ai comunei ridică un dig care va apăra de inundaţii 500 hectare şi vatra satului (Urmare din pag. I) Lunile ianuarie şi februarie a­­nunţă timp favorabil lucrului pe şantiere in ritm cit mai sus­ţinut. Tovarăşe ministru, vă propunem să vă opriţi mai pe larg asupra măsurilor ce se im­pun pentru ca aceste condiţii prielnice să fie utilizate pe şan­tiere cu maximum de rezultate economice.­ ­ Dimensiunile programului de investiţii din 1972 pun, cu deosebită acuitate, problema mobilizării largi, încă din primele zile, din primele săptămini ale anului, a tuturor for­ţelor şi mijloacelor de care dispun şantierele de construcţii in vederea intensificării execuţiei lucrărilor. Conştiente de această realitate, co­lectivele de constructori şi-au pro­pus prin plan să execute, în primul trimestru, un volum de lucrări su­perior sarcinii trasate de partid de a realiza in această perioadă cel pu­ţin 20 la sută din planul anual de investiţii şi de construcţii-montaj. Ţinind seama de prognoza vre­mii,, conducerea ministerului a ini­ţiat măsuri de natură să asigure, în primul rînd, executarea unui cit mai mare volum de lucrări de con­strucţii ; concomitent, am impulsio­nat şi activitatea de montaj a utila­jelor aflate în stoc la sfîrşitul anu­lui trecut. Trebuie spus că, în aceste zile, pe marea majoritate a şantie­relor se lucrează intens, cu spor, pe baza unor grafice cit mai mobiliza­toare. Mă folosesc de acest prilej pentru a solicita sprijinul unităţilor furnizoare de materiale de construc­ţii şi de metal. Execuţia în primele trei luni ale anului a unui volum cit mai mare de lucrări din planul ur­ual este condiţionată in egală mă­sură şi de livrarea în avans a unor cantităţi însemnate de metal, prefa­bricate, ciment, cărămidă ş.a.­­ Anul trecut, în unele între­prinderi de construcţii-montaj ale ministerului, problemele efi­cienţei economice au continuat să rămină pe planul secundar al preocupărilor. Se poate vorbi in 1972 de un reviriment în acest domeniu ? — Nu pot accepta un răspuns ex­clusivist. Cert este însă că schimba­rea radicală a opticii factorilor de decizie din unităţi şi din minister va avea loc necondiţionat anul acesta. O impun înseşi nivelurile indicatorilor calitativi ai planului care înregistrea­ză în acest an un salt impresionant. Productivitatea muncii pe salariat, bunăoară, va spori cu peste 13 la sută faţă de nivelul atins anul trecut. O creştere de asemenea amploare în decursul unui singur an este fără precedent în ramura noastră. De a­­ceea, am luat măsuri pe linia per­fecţionării structurii organizatorice a unităţilor de construcţii-montaj, pregătirii tehnologice a execuţiei lu­crărilor, îmbunătăţirii sistemului de programare, lansare şi urmărire a producţiei. Concomitent cu asigura­rea unui grad sporit de industriali­zare a construcţiilor, utilizarea largă a prefabricatelor şi extinderea me­canizării in execuţia lucrărilor (cel puţin o treime din creşterea produc­tivităţii muncii se va realiza pe sea­ma ridicării gradului de mecanizare a lucrărilor de construcţii), o aten­ţie sporită vom acorda organizării judicioase a producţiei şi a muncii, folosirii integrale şi cit mai produc­tive a mijloacelor tehnice şi a for­ţei de muncă , vom introduce pe un front larg tehnologii moderne de înaltă eficienţă, a căror experimen­tare ne-a convins de avantajele lor în ce priveşte rapiditatea execuţiei, creşterea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea calităţii lucrărilor. Conducerea ministerului abordează aceste probleme în mod complex, atît din punctul de vedere al înde­plinirii sarcinilor proprii de produc­ţie, cit şi din cel ce-i revine ca or­gan unic de directivare şi îndrumare în construcţii. — Tovarăşe ministru, am dori să reveniţi cu unele detalii a­­supra problemelor ce le impli­că creşterea gradului de indus­trializare şi mecanizare a lucră­rilor de construcţii-montaj.­­ De pe acum au fost întreprinse măsuri pentru industrializarea lu­crărilor de beton monolit. Programul de activitate al Institutului de cer­cetări în construcţii şi economia con­strucţiilor vizează, între altele, toc­mai elaborarea unui număr impor­tant de fişe tehnologice privind exe­cutarea unor procese de lucru cu materiale şi în soluţii moderne, montarea unor serii de elemente de construcţii, manipularea şi transpor­tul unor materiale pe şantiere. La rîndul său, Institutul de proiectări pentru construcţii realizează o serie întreagă de proiecte tip complexe incluzînd şi tehnologiile de execuţie a obiectivelor respective. In ce priveşte ridicarea gradului de mecanizare a lucrărilor, vom acorda o atenţie deosebită dezvoltării mecanizării complexe, urmărind stricta îndepli­nire a prevederilor din „Programul de dotare cu maşini şi utilaje a or­ganizaţiilor de construcţii-montaj“, aprobat nu de mult de secretariatul C.C. al P.C.R. Vom acţiona cu precă­dere în direcţia extinderii mecaniză­rii lucrărilor de instalaţii, izolaţii şi finisaj, precum şi a manipulării ma­terialelor de construcţii. Pentru o mai bună folosire a utilajelor cu care sunt dotate unităţile noastre, urmează să extindem sistemul de lu­cru în acord la volume fizice, limi­­tind închirierea utilajelor — cu ziua sau cu ora — numai la lucrările care nu se pretează la executarea lor în acord. — Unităţile Ministerului Con­strucţiilor Industriale au acumu­lat o bună experienţă în dome­niul autodotării, fapt demonstrat elocvent cu prilejul expoziţiei organizate in luna aprilie anul trecut. Ce se va întreprinde în acest an pentru dezvoltarea in continuare a acestei acţiuni ? Care vor fi efectele concrete ale acţiunii de autodotare pe planul creşterii gradului de mecanizare a lucrărilor ? — Experienţa pe care am cîştigat-o în domeniul autodotării îşi are în­ceputul în anul 1970. Sarcinile mereu sporite ce ne revin ne-au determi­nat să utilizăm maşini, utilaje, unelte şi scule de un nivel tehnic tot mai înalt, care să asigure nu numai creş­terea capacităţilor de producţie, ci m­ai ales o productivitate a muncii superioară. Stimulaţi de indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la extinderea acţiunii de autoutilare, am ajuns să asimilăm şi să producem în unităţile proprii staţii semiautomatizate pentru pre­pararea betoanelor, pompe hidraulice pentru transportul acestora, ascen­soare de persoane şi materiale, schele autoridicătoare, instalaţii de tencuit şi alte circa 140 de tipuri de ma­şini, utilaje, unelte şi dispozitive folosite cu rezultate bune la lucrările executate pe şantierele ministerului. Din totalitatea utilajelor cu care au fost dotate unităţile de construcţii ale ministerului în anul 1971, circa 15 la sută au fost asigurate prin autodotare. In anul 1972, am prevă­zut ca această pondere să crească la cel puţin 18 la sută.­­ Indiscutabil, in anul 1971 s-au înregistrat progrese în­semnate în ce priveşte creşte­rea rentabilităţii producţiei de construcţii-montaj. Două mari trusturi au încheiat definitiv contul dotaţiilor de la buget, ob­­ţinînd beneficii. Este incă o dovadă că in sectorul de con­strucţii-montaj continuă să existe rezerve susceptibile să amelioreze simţitor situaţia fi­nanciară de ansamblu. Ce mă­suri are in vedere în acest an conducerea ministerului pentru sporirea rentabilităţii activităţii de construcţii-montaj ? — In ansamblul de măsuri preconi­zat pentru anul curent, colegiul mi­nisterului, comitetele şi consiliile oa­menilor muncii din unităţile subor­donate au avut în vedere posibili­tăţile reale care să asigure creşterea rapidă a eficienţei economice. După cum s-a desprins din cele spuse mai înainte, aceste posibilităţi luate în calculele de eficienţă vizează creşte­rea rapidă a productivităţii muncii, ridicarea gradului de industrializare a lucrărilor de construcţii, extinde­rea mecanizării complexe, adoptarea unor forme superioare de organizare a producţiei şi a muncii. Menţio­nez, de asemenea, că la aceste mă­suri se adaugă altele care vizează sporirea exigenţei şi controlului la recepţia şi folosirea materialelor, în­tărirea spiritului de ordine în gos­podărirea mijloacelor de producţie. Pentru înlăturarea cauzelor genera­toare de pagube în avutul obştesc, vom continua şi mai energic acţiu­nile întreprinse in 1971. Recent, au fost transmise unităţilor din subor­dine sarcini concrete în vederea în­lăturării deficienţelor care gene­rează sau favorizează producerea de daune materiale sau care influen­ţează negativ ritmul de recuperare a pagubelor. Din coroborarea tutu­ror măsurilor iniţiate pe plan tehnic şi organizatoric a reieşit că,­­în con­diţiile unor sarcini de plan sensibil majorate, este posibil să diminuăm simţitor în acest an volumul dotaţiei, comparativ cu nivelul atins în 1971, nivel de asemenea micşorat în raport cu ceea ce se planificase iniţial. O concluzie se impune de la sine : în acest an, de la ministru până la cel mai nou sosit pe şantierele ţării, toţi suntem­ chemaţi să răspundem prin fapte în vederea transpunerii în viaţă a programului de investiţii, de îndeplinirea căruia — şi înţelegem bine acest lucru — se leagă, în mod direct, realizarea cu succes a obiectivelor stabilite pentru întregul cincinal. In sectorul construcţiilor industriale In cooperativele agricole din judeţul Ialomiţa, anul trecut s-au organizat 30 de ferme care au sarcina de a livra anual cite 5 000 de porci fiecare. Datorită con­centrării creşterii porcilor in unităţile care au posibilităţi corespunzătoare şi aplicării sistemului de cointeresare materială în acord global s-au înregistrat rezultate bune. Spre exemplu, la coo­perativa agricolă Dor Mă­runt s-au asigurat condiţii optime de creştere : adă­posturi, furaje, îngrijire. Pornind de la necesitatea sporirii răspunderii îngri­jitorilor prin cointeresarea materială a acestora pe baza acordului global, con­siliul de conducere a orga­nizat formaţiuni permanen­te de lucru pentru fiecare sector. La alcătuirea echi­pelor şi la stabilirea locu­rilor de muncă s-a ţinut seama de preferinţele coo­peratorilor care lucrează în acest sector. Raporturile fermă-îngrijitor au fost re­glementate pe baza unor contracte cuprinzînd obli­gaţiile şi răspunderile pre­cise ce revin ambelor părţi, îngrijitorii execută lucrările de hrănire, îngrijire şi în­treţinere a animalelor con­form cerinţelor tehnice, iar prin grija consiliului de conducere se asigură tot ce este necesar pentru desfă­şurarea în bune condiţii a activităţii. In cadrul acordului glo­bal s-au stabilit tarife di­ferenţiate. Spre exemplu, pentru predarea unei scroa­fe gestante la maternitate s-a fixat un tarif de 52 de lei. Pentru fiecare purcel înţărcat la greutatea de 12 kg se acordă tot 52 lei. Rea­lizarea unui spor în greuta­te de 100 kg la tineretul por­cin în virstă de 2—4 luni se retribuie cu 151 lei, iar pen­tru acelaşi spor la îngrăşă­­torie se acordă 67 lei. La stabilirea lor s-a avut în vedere metodologia de calcul obişnuită. Vrem să arătăm cum s-a organizat munca şi cum au fost re­tribuiţi îngrijitorii după ta­rifele arătate mai sus. La maternitatea de scroafe nr. 1 au fost organizate 4 echipe a cite doi îngriji­tori. Ţinîndu-se seama de normativul în vigoare, fie­cărei echipe i s-a reparti­zat un lot de 50 de scroafe cu purcei. Echipa lui Tu­dor Minea, printr-o bună îngrijire a scroafelor a reuşit să obţină şi să livre­ze la greutatea stabilită 1 100 purcei. Ca urmare, i s-au cuvenit 57 200 lei pe întregul an. La fel s-a pro­cedat şi în sectorul crescă­torie. Aci au fost formate loturi uniforme de porci. Tariful de plată s-a stabi­lit la sporul de creştere în greutate. In luna decem­brie, Ion Topalu împreună cu ceilalţi îngrijitori din echipa sa a obţinut un spor de creştere în greuta­te de 4 500 kg pentru care echipei i s-a cuvenit suma de 6 795 lei. Acest rezultat se datoreşte atît depăşirii sporului mediu zilnic pla­nificat, cit şi reducerii consumului de furaje. De a­­semenea, la îngrăşătorie au fost înfiinţate 4 echipe for­mate din cite 2 oameni. De­păşind sporul mediu zilnic planificat cu 100 de grame, îngrijitorii Radu Dumitru şi Nicolae Sofronie au reali­zat în luna decembrie 7 100 kg spor în greutate de la efectivul pe care îl îngri­jesc. Ciştigul cuvenit echi­pei s-a ridicat la 4 757 lei. In condiţii similare, echipa formată din Constantin Bucur şi Dumitru Gheorghe a realizat numai 5 700 kg spor, primind 3 819 lei. Rezultate meritorii au ob­ţinut majoritatea îngrijitori­lor, ceea ce a contribuit la consolidarea economică a fermei. Veniturile realizate în 1971 se ridică la 3,3 mi­lioane lei. Corespunzător au crescut şi ciştigurile în­grijitorilor care au fost în raport cu rezultatele obţinute. Pentru acest an, coopera­torii din Dor Mărunt au prevăzut să sporească ren­tabilitatea fermei de por­cine. Printre altele, ei vor spori indicii de folosire a boxelor la maternitate. A­­ceasta înseamnă că pe ace­laşi spaţiu in loc de 31,5 purcei, cit­e-a obţinut în medie pe boxă anul trecut, se vor realiza 42. Totodată se va obţine un număr su­plimentar de purcei pentru a veni în ajutorul coopera­torilor şi salariaţilor care încheie contracte cu statul pentru livrarea de porci. Experienţa şi rezultatele obţinute în acest sector a­­testă că prin aplicarea cri­teriilor de retribuţie în a­­cord global se pot obţine rezultate superioare, aceas­ta constituind forma cea mai potrivită de cointere­sare a îngrijitorilor şi de consolidare a fermelor coo­perativelor agricole. Lucian CIUBOTARU corespondentul „Scînteii* I vi. In creșterea porcilor 1 PAGINA 3

Next