Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)
1972-01-15 / nr. 9028
SCINTEIA — sîmbăta 15 ianuarie 1972 —V________________ ACORDUL GLOBAL ■ criterii de aplicare ■ metode de calcul ■ rezultate La începutul anului trecut, cooperatorii din Tîmboieşti, judeţul Vrancea, au hotărît ca retribuirea muncii la via pe rod, şcoala de viţă, porumb şi în zootehnie să se facă în acord global. S-au obţinut rezultate foarte bune în toate aceste sectoare. Insă experienţa din viticultură este deosebit de interesantă şi de aceea vrem să o prezentăm mai pe larg. De la început trebuie arătat că la Tîmboieşti forţa de muncă este organizată de mai mulţi ani pe echipe stabile, cărora le-au fost repartizate pentru o perioadă mai lungă de timp suprafeţele de teren, mijloacele de transport, utilajele şi altele. Oamenii din echipe se cunosc foarte bine între ei, se înţeleg, participă cu regularitate la muncă. Ţinând seama de toate acestea s-a stabilit ca retribuirea în acord global să se facă pe echipe. Cum s-a procedat ? Fiecare echipă a primit o suprafaţă de vie pe rod variind ca mărime La începutul anului, prin planul de producţie, valoarea unei norme de categoria I a fost de 40 lei. In mod corespunzător, valoarea manoperei şi a tarifelor planificate a fost mai mică. De ce a fost necesară recalcularea valorii unei norme de categoria I, respectiv a tarifelor ? Cooperativa agricolă a realizat o producţie medie de struguri de 8 652 kg la hectar, mai mică decit cea planificată. Cu toate acestea, datorită livrării unei cantităţi suplimentare de struguri la export, datorită livrării strugurilor de vin pe soiuri, s-au realizat venituri băneşti cu aproape 1 milion lei mai mari decit cele planificate. Venituri suplimentare s-au obţinut şi la şcoala de viţă. Cooperativa a obţinut o producţie globală de 29,5 milioane lei, din care 23,7 milioane lei venituri băneşti, cu 1,2 milioane mai mari ca cele planificate. Ca urmare, s-a repartizat la fondul de acumulare 22 la sută din producţia globală, faţă de 20 la sută cit fusese planificat, s-au achitat toate datoriile, s-a reţinut un fond de rulment de după numărul cooperatorilor, după puterea lor de muncă. Pe fiecare parcelă s-au stabilit producţii medii in funcţie de gradul de fertilitate al solului, de virsta şi densitatea plantaţiei de sol, de modul de susţinere. S-a stabilit o anumită tehnologie de lucru şi, în raport cu aceasta, pe baza devizelor s-a calculat numărul de norme de categoria I necesare. Producţia şi numărul de norme necesare pentru obţinerea ei sunt elemente principale in calcularea corectă a tarifelor de plată. Cum era IV. IN VITICULTURA şi firesc, tarifele de plată, calculate la tona de struguri, au fost diferenţiate de la o echipă la alta. Iată, spre exemplificare, cum s-au făcut calculele la trei echipe din cadrul fermei a II-a : 1,7 milioane lei. In final, fondul de retribuire a fost de 14,3 milioane lei, faţă de 13,4 milioane lei planificat. Pentru a se putea repartiza acest fond sporit, a fost necesară recalcularea tarifelor. Recalcularea tarifelor putea fi evitată dacă se stabileau tarife la 1 000 lei producţie marfă. Pentru acest an n-a mai fost posibil, deoarece pe echipe s-a ţinut doar evidenţa producţiei, nu şi a veniturilor băneşti încasate. Producţiile obţinute au fost diferite de la o echipă la alta, nivelul acestora ilustrînd preocuparea care a existat pentru executarea la timp a tuturor lucrărilor, calitatea acestora. In funcţie de producţiile obţinute s-au stabilit şi veniturile cuvenite membrilor echipei. Acestea s-au repartizat fiecărui cooperator în raport cu munca depusă de fiecare. In acest scop s-a ţinut evidenţa muncii în norme de categoria I. Iată cum s-a procedat în cazul aceloraşi echipe : In vreme ce Ion Paraschiv, din prima echipă, pentru 125 norme categoria I, efectuate la vie, a primit 7 125 lei, Gheorghe Păduraru, pentru 122 norme, a primit doar 5 124 lei. (Cei doi au mai efectuat şi alte lucrări, astfel că fiecare a realizat în acest an peste 11 000 lei venituri băneşti). La fel s-a procedat şi la şcoala de viţă. Aici a lucrat o brigadă, respectiv 7 echipe. Muncindu-se in condiţii egale, uniforme, pe o suprafaţă mică de teren, echipelor le-au fost stabilite sarcini egale şi acelaşi tarif de plată, respectiv 860 lei pentru 1 000 viţe calitatea I. In timpul anului, unele echipe au muncit mai bine, executând la timp lucrările de îngrijire şi au obţinut un număr mai mare de viţe calitatea I. Diferenţierea dintre echipe este netă, confirmîndu-se de fapt şi rezultatele din anii trecuţi. Astfel, la acelaşi număr de viţe altoite, echipa lui Grigore Serea a obţinut 180 177 viţe calitatea I, in vreme ce echipa lui Ştefan Andone — doar 146 286 bucăţi. Şi în anii trecuţi echipa a doua a lucrat mai slab. De data aceasta însă, ciştigul cooperatorilor va fi echitabil, proporţional cu calitatea muncii, respectiv cu rezultatele muncii fiecăruia. Din discuţia avută cu inginerul Ion Doridoiu, preşedintele cooperativei, a rezultat că la vie, ca şi la şcoala de viţă, este mai corect ca tarifele să se calculeze la 1 000 lei producţie marfă. Aceste elemente trebuie stabilite pentru fiecare echipă pe baza unui angajament-contract, care să fie cunoscut, acceptat, prin semnătură, de fiecare cooperator. Acest lucru se va face în acest an. Pentru uşurarea muncii sunt necesare formulare tipizate, o pregătire, mai bună a contabililor. Intenţionăm, spunea preşedintele, să extindem noua formă de retribuire în toate sectoarele, la toate culturile. Vom încerca în acest an şi aplicarea acordului progresiv. Desigur, de la an la an, experienţa se va îmbogăţi, modul de lucru se va simplifica şi îmbunătăţi, astfel incit acordul global, formă perfecţionată de retribuire a muncii, va asigura in modul cel mai corect răsplătirea efortului fiecăruia, . In raport cu calitatea şi cantitatea muncii, cu rezultatele obţinute în producţie, Ion NISTOR corespondentul „Scînteii" Cooperativa agricolă din comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Brăila, a încheiat anul agricol 1971 cu rezultate dintre cele mai bune. S-au obţinut, în medie, la hectar 6840 kg porumb, 3306 kg griu, 2360 kg floarea-soarelui şi 65 000 kg sfeclă de zahăr. Ca urmare a depăşirii producţiilor planificate s-au livrat statului, peste cantităţile contractate iniţial, 1330 tone porumb şi cantităţi mari de griu, floarea-soarelui şi , sfeclă de zahăr, ceea ce a contribuit, împreună cu depăşirea veniturilor planificate şi in celelalte sectoare de activitate, la creşterea fondului total de retribuire pe cooperativă cu peste 1,1 milioane lei. Ce a determinat aceste rezultate ? „Cooperativa noastră — ne spunea inginerul-şef Viorel Popescu — are toată suprafaţa amenajată pentru irigaţii. Insă elementul care a condus la valorificarea deplină a condiţiilor materiale de care dispunem l-a constituit introducerea sistemului de retribuire a muncii cooperatorilor în acord global. Aşa se explică producţiile mari ce s-au obţinut şi creşterea substanţială a veniturilor“. In rîndurile care urmează vom reda modul cum a fost organizată munca şi cum s-a aplicat acordul global la cultura porumbului. In sectorul de cîmp, munca este organizată în patru brigăzi formate din mai multe echipe. Brigăzile cuprind între 90 şi 78 de oameni fiecare, mărimea lor stabilindu-se în funcţie de forţa de muncă activă existerată, astfel ca toată suprafaţa de porumb, floareasoarelui şi sfeclă de zahăr să poată fi lucrată în acord global. Cooperatorii au hotărît aplicarea acordului global la nivel de echipă, cu efectuarea plăţii în bani şi în natură pină la nivelul planului, pe baza unor tarife calculate pe unitatea de produs. Pentru depăşirea producţiei planificate i se acordă retribuţie suplimentară. De asemenea, s-a prevăzut ca din cantitatea de produse care reprezintă retribuţia suplimentară să se acorde un anumit procent şi mecanizatorilor care au lucrat în brigăzile şi echipele respective. Fertilitatea terenului fiind aproximativ aceeaşi nu s-au calculat producţii şi tarife diferenţiate. Calcularea tarifelor de plată pe unitatea de produs la fiecare cultură a fost însă temeinic corelată cu fondul de retribuire rezultat din planul de producţie şi financiar. Iată bunăoară, cum s-a calculat tariful pe tona de produs la cultura porumbului, socotindu-se o producţie planificată de 5000 kg boabe la hectar. In devizul de lucrări au fost cuprinse toate lucrările manuale pe care le execută membrii echipei : trei praşile, recoltat, încărcat, transportat şi descărcat, ştiuleţi, tăiatul şi transportul cocenilor. Cunoscându-se suprafaţa şi producţia planificată, s-a stabilit apoi, pe baza normelor, volumul de muncă ce trebuie depus pentru aceasta. A rezultat un volum de 34,12 norme muncă de categoria întîi la hectar. Valoarea unei norme fiind de 30 de lei, inseamnă că valoarea manoperei la un hectar pentru obţinerea unei producţii de 5000 kg de porumb este de 1023 de lei, revenind un tarif de 194 lei pe o tonă de produs. Trebuie arătat însă că au fost şi unele operaţiuni, ca administrarea îngrăşămintelor chimice, semănatul sau aplicarea tratamentelor fitosanitare, care, în mod justificat, nu au fost cuprinse în devizul de lucrări, deoarece ele nu sunt executate de toţi membrii echipei, ci doar de doi sau trei oameni.. Aceste operaţiuni,s-au plătit pe bază de norme celor care le-au efectuat. In acelaşi mod s-au calculat tarifele pe unitatea de produs şi la cultura florii-soarelui — 352 de lei pe tonă, la o producţie planificată de 2 150 kg la hectar şi la sfecla de zahăr — 171 lei pe tonă, la o producţie planificată de 44 000 kg la ha. Pentru aplicarea acordului global, fiecare brigadă, în funcţie de suprafeţele avute în cultură, a primit plan propriu de producţie şi financiar. La brigada întîi de cîmp, de exemplu, planul de producţie şi financiar a fost defalcat pe cele patru echipe componente, in funcţie de mărimea suprafeţelor luate în cultură. Astfel, la culturile care s-au lucrat un acord global, pentru fiecare dintre formaţiunile de lucru s-au stabilit, cu precizie, producţia totală care trebuie să o realizeze, volumul lucrărilor necesare, perioadele de execuţie, indicii de calitateşi fondul de retribuire pentru realizarea producţiei planificate, calculat pe baza tarifelor de plată la fiecare cultură. Cunoscind aceste lucruri, echipele s-au străduit să realizeze şi să depăşească producţiile planificate. Pe cele 157 hectare s-a planificat să se obţină o producţie totală de 737 tone porumb, dar s-au realizat 1 186 tone. Corespunzător a crescut şi fondul de retribuire, de la 193 110 lei la 257 480 lei. Şi la celelalte culturi au fost depăşite producţiile planificate. Ca urmare, şi fondul de retribuire pe brigadă a crescut cu 120 000 de lei. Acest plus de venituri nu s-a repartizat în mod egal pe fiecare echipă, deoarece şi rezultatele de producţie diferă de la o echipă la alta. Să vedem cum s-a procedat la echipa nr. 2, compusă din21 de cooperatori şi-a luatsă lucreze în acord global 36 ha cu porumb, 21 ha cu floarea-soarelui şi 3 ha cu sfeclă. Pentru realizarea producţiilor planificate la aceste culturi, fondul de retribuire a fost de 81 400 lei. Depăşindu-se producţia planificată de porumb cu 66 tone, cea de floarea-soarelui cu 4,4 tone şi cea de sfeclă de zahăr cu 75 tone, fondul de retribuire pe echipă a crescut cu 27 200 de lei. Desigur, în cazul în care fiecare din cei 21 de membri ai echipei ar fi contribuit în mod egal la realizarea producţiei, şi fondul de retribuire realizat s-ar fi împărţit în mod egal. Dar sunt situaţii când nu toţi membrii echipei participă în aceeaşi proporţie la efectuarea lucrărilor. Spre deosebire de forma de aplicare a acordului global individual, unde nivelul producţiei este acela care diferenţiază şi veniturile fiecăruia, în cazul aplicării acordului global pe echipă, unde se ţine o evidenţă a producţiilor realizate pe ansamblul formaţiunii de muncă, şi nu pe fiecare om, pentru diferenţierea veniturilor membrilor ei, intervine un element nou. Este vorba de ţinerea unei evidenţe operative de către şeful echipei privind participarea fiecărui membru la executarea lucrărilor cuprinse în deviz. Să exemplificăm cu veniturile ce le-au realizat doi cooperatori la cultura porumbului, la care au lucrat în acord global. Pentru simplificare vom calcula veniturile numai în bani. Bunăoară, pentru ca fondul de retribuire la porumb să se împartă egal pe fiecare membru al echipei, aceștia trebuiau să facă cite 58 de norme de muncă de categoria întîi, rezultate din deviz, în care caz venitul ar fi fost de 1 749 lei, pentru fiecare. Cooperatorul Stan Popeanu a făcut 76 de norme, realizînd un venit de 3 040 lei, în timp ce cooperatorul Gheorghe LT. Sișu a efectuat doar 61 de norme, obţinând un venit de 2 440 lei. Deci fondul de retribuire se împarte în mod echitabil între membrii echipei după participarea fiecăruia la realizarea producţiei. Iată de ce în cazul aplicării acordului global pe echipă apare necesitatea ţinerii unei evidenţe operative a participării fiecărui membru la executarea lucrărilor pe zile sau norme. Pe baza experienţei acumulate în anul trecut, a rezultatelor bune care s-au obţinut, consiliul de conducere al cooperativei a hotărît extinderea formei de retribuire în acord global pe echipe şi la celelalte culturi. Se prevede, de asemenea, perfecţionarea metodologiei de aplicare. Aceste perfecţionări sunt necesare şi iată de ce. Anul trecut, atît producţiile cit şi tarifele pe unitatea de produs nu au fost stabilite diferenţiat după potenţialul de fertilitate al fiecărei parcele, deşi cooperativa dispune de bonitarea terenului. Pentru 1972, avîndu-se în vedere noua amplasare a culturilor, s-a prevăzut calcularea diferenţiată a producţiilor şi tarifelor pe unitatea de produs în funcţie de fertilitatea terenului pe care îl au brigăzile şi echipele, după gradul de mecanizare al lucrărilor, cantitatea de îngrăşăminte chimice repartizate. Totodată se va introduce angajamentul scris între echipă şi cooperativă care să stipuleze suprafeţele, pe culturi, pe care aceasta se obligă să le lucreze in acord global, volumul şi calitatea lucrărilor ce trebuie efectuate, cit şi obligativitatea cooperativei de a asigura retribuirea cooperatorilor pe baza tarifelor la fiecare cultură, în funcţie de realizarea sarcinilor de producţie ce revin echipei. Aurel PAPACIUC V. LA CULTURA PORUMBULUI Nr. Numele șefului Supr. Prod. Val. Tarifele crt. de echipă de vie medie manop. în lei ha kg/ha lei pe tonă 1. Puiu Aurelian 8,85 7 514 108 231 1 627 2. Lungu Alex 10,83 7 354 111 112 1 491 3. Zăvoianu Costică 11,80 6 103 105 565 1 466 Nr. _ Producție Tarif în lei Venituri cu- Se cuvine p echipei medie pe tonă venite coope- o normă lei kg/ha ratorilor 1 10 200 1 627 146 918 57 2 8 915 1 491 134 637 50 3 5130 1 466 88 693 42 La Râmniceni — judeţul Vrancea — sute de locuitori ai comunei ridică un dig care va apăra de inundaţii 500 hectare şi vatra satului (Urmare din pag. I) Lunile ianuarie şi februarie anunţă timp favorabil lucrului pe şantiere in ritm cit mai susţinut. Tovarăşe ministru, vă propunem să vă opriţi mai pe larg asupra măsurilor ce se impun pentru ca aceste condiţii prielnice să fie utilizate pe şantiere cu maximum de rezultate economice. Dimensiunile programului de investiţii din 1972 pun, cu deosebită acuitate, problema mobilizării largi, încă din primele zile, din primele săptămini ale anului, a tuturor forţelor şi mijloacelor de care dispun şantierele de construcţii in vederea intensificării execuţiei lucrărilor. Conştiente de această realitate, colectivele de constructori şi-au propus prin plan să execute, în primul trimestru, un volum de lucrări superior sarcinii trasate de partid de a realiza in această perioadă cel puţin 20 la sută din planul anual de investiţii şi de construcţii-montaj. Ţinind seama de prognoza vremii,, conducerea ministerului a iniţiat măsuri de natură să asigure, în primul rînd, executarea unui cit mai mare volum de lucrări de construcţii ; concomitent, am impulsionat şi activitatea de montaj a utilajelor aflate în stoc la sfîrşitul anului trecut. Trebuie spus că, în aceste zile, pe marea majoritate a şantierelor se lucrează intens, cu spor, pe baza unor grafice cit mai mobilizatoare. Mă folosesc de acest prilej pentru a solicita sprijinul unităţilor furnizoare de materiale de construcţii şi de metal. Execuţia în primele trei luni ale anului a unui volum cit mai mare de lucrări din planul urual este condiţionată in egală măsură şi de livrarea în avans a unor cantităţi însemnate de metal, prefabricate, ciment, cărămidă ş.a. Anul trecut, în unele întreprinderi de construcţii-montaj ale ministerului, problemele eficienţei economice au continuat să rămină pe planul secundar al preocupărilor. Se poate vorbi in 1972 de un reviriment în acest domeniu ? — Nu pot accepta un răspuns exclusivist. Cert este însă că schimbarea radicală a opticii factorilor de decizie din unităţi şi din minister va avea loc necondiţionat anul acesta. O impun înseşi nivelurile indicatorilor calitativi ai planului care înregistrează în acest an un salt impresionant. Productivitatea muncii pe salariat, bunăoară, va spori cu peste 13 la sută faţă de nivelul atins anul trecut. O creştere de asemenea amploare în decursul unui singur an este fără precedent în ramura noastră. De aceea, am luat măsuri pe linia perfecţionării structurii organizatorice a unităţilor de construcţii-montaj, pregătirii tehnologice a execuţiei lucrărilor, îmbunătăţirii sistemului de programare, lansare şi urmărire a producţiei. Concomitent cu asigurarea unui grad sporit de industrializare a construcţiilor, utilizarea largă a prefabricatelor şi extinderea mecanizării in execuţia lucrărilor (cel puţin o treime din creşterea productivităţii muncii se va realiza pe seama ridicării gradului de mecanizare a lucrărilor de construcţii), o atenţie sporită vom acorda organizării judicioase a producţiei şi a muncii, folosirii integrale şi cit mai productive a mijloacelor tehnice şi a forţei de muncă , vom introduce pe un front larg tehnologii moderne de înaltă eficienţă, a căror experimentare ne-a convins de avantajele lor în ce priveşte rapiditatea execuţiei, creşterea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea calităţii lucrărilor. Conducerea ministerului abordează aceste probleme în mod complex, atît din punctul de vedere al îndeplinirii sarcinilor proprii de producţie, cit şi din cel ce-i revine ca organ unic de directivare şi îndrumare în construcţii. — Tovarăşe ministru, am dori să reveniţi cu unele detalii asupra problemelor ce le implică creşterea gradului de industrializare şi mecanizare a lucrărilor de construcţii-montaj. De pe acum au fost întreprinse măsuri pentru industrializarea lucrărilor de beton monolit. Programul de activitate al Institutului de cercetări în construcţii şi economia construcţiilor vizează, între altele, tocmai elaborarea unui număr important de fişe tehnologice privind executarea unor procese de lucru cu materiale şi în soluţii moderne, montarea unor serii de elemente de construcţii, manipularea şi transportul unor materiale pe şantiere. La rîndul său, Institutul de proiectări pentru construcţii realizează o serie întreagă de proiecte tip complexe incluzînd şi tehnologiile de execuţie a obiectivelor respective. In ce priveşte ridicarea gradului de mecanizare a lucrărilor, vom acorda o atenţie deosebită dezvoltării mecanizării complexe, urmărind stricta îndeplinire a prevederilor din „Programul de dotare cu maşini şi utilaje a organizaţiilor de construcţii-montaj“, aprobat nu de mult de secretariatul C.C. al P.C.R. Vom acţiona cu precădere în direcţia extinderii mecanizării lucrărilor de instalaţii, izolaţii şi finisaj, precum şi a manipulării materialelor de construcţii. Pentru o mai bună folosire a utilajelor cu care sunt dotate unităţile noastre, urmează să extindem sistemul de lucru în acord la volume fizice, limitind închirierea utilajelor — cu ziua sau cu ora — numai la lucrările care nu se pretează la executarea lor în acord. — Unităţile Ministerului Construcţiilor Industriale au acumulat o bună experienţă în domeniul autodotării, fapt demonstrat elocvent cu prilejul expoziţiei organizate in luna aprilie anul trecut. Ce se va întreprinde în acest an pentru dezvoltarea in continuare a acestei acţiuni ? Care vor fi efectele concrete ale acţiunii de autodotare pe planul creşterii gradului de mecanizare a lucrărilor ? — Experienţa pe care am cîştigat-o în domeniul autodotării îşi are începutul în anul 1970. Sarcinile mereu sporite ce ne revin ne-au determinat să utilizăm maşini, utilaje, unelte şi scule de un nivel tehnic tot mai înalt, care să asigure nu numai creşterea capacităţilor de producţie, ci mai ales o productivitate a muncii superioară. Stimulaţi de indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la extinderea acţiunii de autoutilare, am ajuns să asimilăm şi să producem în unităţile proprii staţii semiautomatizate pentru prepararea betoanelor, pompe hidraulice pentru transportul acestora, ascensoare de persoane şi materiale, schele autoridicătoare, instalaţii de tencuit şi alte circa 140 de tipuri de maşini, utilaje, unelte şi dispozitive folosite cu rezultate bune la lucrările executate pe şantierele ministerului. Din totalitatea utilajelor cu care au fost dotate unităţile de construcţii ale ministerului în anul 1971, circa 15 la sută au fost asigurate prin autodotare. In anul 1972, am prevăzut ca această pondere să crească la cel puţin 18 la sută. Indiscutabil, in anul 1971 s-au înregistrat progrese însemnate în ce priveşte creşterea rentabilităţii producţiei de construcţii-montaj. Două mari trusturi au încheiat definitiv contul dotaţiilor de la buget, obţinînd beneficii. Este incă o dovadă că in sectorul de construcţii-montaj continuă să existe rezerve susceptibile să amelioreze simţitor situaţia financiară de ansamblu. Ce măsuri are in vedere în acest an conducerea ministerului pentru sporirea rentabilităţii activităţii de construcţii-montaj ? — In ansamblul de măsuri preconizat pentru anul curent, colegiul ministerului, comitetele şi consiliile oamenilor muncii din unităţile subordonate au avut în vedere posibilităţile reale care să asigure creşterea rapidă a eficienţei economice. După cum s-a desprins din cele spuse mai înainte, aceste posibilităţi luate în calculele de eficienţă vizează creşterea rapidă a productivităţii muncii, ridicarea gradului de industrializare a lucrărilor de construcţii, extinderea mecanizării complexe, adoptarea unor forme superioare de organizare a producţiei şi a muncii. Menţionez, de asemenea, că la aceste măsuri se adaugă altele care vizează sporirea exigenţei şi controlului la recepţia şi folosirea materialelor, întărirea spiritului de ordine în gospodărirea mijloacelor de producţie. Pentru înlăturarea cauzelor generatoare de pagube în avutul obştesc, vom continua şi mai energic acţiunile întreprinse in 1971. Recent, au fost transmise unităţilor din subordine sarcini concrete în vederea înlăturării deficienţelor care generează sau favorizează producerea de daune materiale sau care influenţează negativ ritmul de recuperare a pagubelor. Din coroborarea tuturor măsurilor iniţiate pe plan tehnic şi organizatoric a reieşit că,în condiţiile unor sarcini de plan sensibil majorate, este posibil să diminuăm simţitor în acest an volumul dotaţiei, comparativ cu nivelul atins în 1971, nivel de asemenea micşorat în raport cu ceea ce se planificase iniţial. O concluzie se impune de la sine : în acest an, de la ministru până la cel mai nou sosit pe şantierele ţării, toţi suntem chemaţi să răspundem prin fapte în vederea transpunerii în viaţă a programului de investiţii, de îndeplinirea căruia — şi înţelegem bine acest lucru — se leagă, în mod direct, realizarea cu succes a obiectivelor stabilite pentru întregul cincinal. In sectorul construcţiilor industriale In cooperativele agricole din judeţul Ialomiţa, anul trecut s-au organizat 30 de ferme care au sarcina de a livra anual cite 5 000 de porci fiecare. Datorită concentrării creşterii porcilor in unităţile care au posibilităţi corespunzătoare şi aplicării sistemului de cointeresare materială în acord global s-au înregistrat rezultate bune. Spre exemplu, la cooperativa agricolă Dor Mărunt s-au asigurat condiţii optime de creştere : adăposturi, furaje, îngrijire. Pornind de la necesitatea sporirii răspunderii îngrijitorilor prin cointeresarea materială a acestora pe baza acordului global, consiliul de conducere a organizat formaţiuni permanente de lucru pentru fiecare sector. La alcătuirea echipelor şi la stabilirea locurilor de muncă s-a ţinut seama de preferinţele cooperatorilor care lucrează în acest sector. Raporturile fermă-îngrijitor au fost reglementate pe baza unor contracte cuprinzînd obligaţiile şi răspunderile precise ce revin ambelor părţi, îngrijitorii execută lucrările de hrănire, îngrijire şi întreţinere a animalelor conform cerinţelor tehnice, iar prin grija consiliului de conducere se asigură tot ce este necesar pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii. In cadrul acordului global s-au stabilit tarife diferenţiate. Spre exemplu, pentru predarea unei scroafe gestante la maternitate s-a fixat un tarif de 52 de lei. Pentru fiecare purcel înţărcat la greutatea de 12 kg se acordă tot 52 lei. Realizarea unui spor în greutate de 100 kg la tineretul porcin în virstă de 2—4 luni se retribuie cu 151 lei, iar pentru acelaşi spor la îngrăşătorie se acordă 67 lei. La stabilirea lor s-a avut în vedere metodologia de calcul obişnuită. Vrem să arătăm cum s-a organizat munca şi cum au fost retribuiţi îngrijitorii după tarifele arătate mai sus. La maternitatea de scroafe nr. 1 au fost organizate 4 echipe a cite doi îngrijitori. Ţinîndu-se seama de normativul în vigoare, fiecărei echipe i s-a repartizat un lot de 50 de scroafe cu purcei. Echipa lui Tudor Minea, printr-o bună îngrijire a scroafelor a reuşit să obţină şi să livreze la greutatea stabilită 1 100 purcei. Ca urmare, i s-au cuvenit 57 200 lei pe întregul an. La fel s-a procedat şi în sectorul crescătorie. Aci au fost formate loturi uniforme de porci. Tariful de plată s-a stabilit la sporul de creştere în greutate. In luna decembrie, Ion Topalu împreună cu ceilalţi îngrijitori din echipa sa a obţinut un spor de creştere în greutate de 4 500 kg pentru care echipei i s-a cuvenit suma de 6 795 lei. Acest rezultat se datoreşte atît depăşirii sporului mediu zilnic planificat, cit şi reducerii consumului de furaje. De asemenea, la îngrăşătorie au fost înfiinţate 4 echipe formate din cite 2 oameni. Depăşind sporul mediu zilnic planificat cu 100 de grame, îngrijitorii Radu Dumitru şi Nicolae Sofronie au realizat în luna decembrie 7 100 kg spor în greutate de la efectivul pe care îl îngrijesc. Ciştigul cuvenit echipei s-a ridicat la 4 757 lei. In condiţii similare, echipa formată din Constantin Bucur şi Dumitru Gheorghe a realizat numai 5 700 kg spor, primind 3 819 lei. Rezultate meritorii au obţinut majoritatea îngrijitorilor, ceea ce a contribuit la consolidarea economică a fermei. Veniturile realizate în 1971 se ridică la 3,3 milioane lei. Corespunzător au crescut şi ciştigurile îngrijitorilor care au fost în raport cu rezultatele obţinute. Pentru acest an, cooperatorii din Dor Mărunt au prevăzut să sporească rentabilitatea fermei de porcine. Printre altele, ei vor spori indicii de folosire a boxelor la maternitate. Aceasta înseamnă că pe acelaşi spaţiu in loc de 31,5 purcei, cite-a obţinut în medie pe boxă anul trecut, se vor realiza 42. Totodată se va obţine un număr suplimentar de purcei pentru a veni în ajutorul cooperatorilor şi salariaţilor care încheie contracte cu statul pentru livrarea de porci. Experienţa şi rezultatele obţinute în acest sector atestă că prin aplicarea criteriilor de retribuţie în acord global se pot obţine rezultate superioare, aceasta constituind forma cea mai potrivită de cointeresare a îngrijitorilor şi de consolidare a fermelor cooperativelor agricole. Lucian CIUBOTARU corespondentul „Scînteii* I vi. In creșterea porcilor 1 PAGINA 3