Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-28 / nr. 9041

INVESTIŢIILE: 9 în acest cincinal o sută de miliarde! Făurirea unei agriculturi intensive, moderne, caracterizată prin con­stanţa la nivel ridicat a recoltelor, sporirea contribuţiei acestei ramuri la formarea venitului naţional, la îm­bunătăţirea nivelului de trai al populaţiei reprezintă unul dintre o­­biectivele fundamentale ale politicii economice a partidului şi a statului nostru. Caracterul realist al măsuri­lor de mare complexitate care vi­zează progresul agriculturii, preocu­parea susţinută pentru dezvoltarea mai rapidă a acestei ramuri de bază a economiei naţionale sunt ilustrate în modul cel mai convingător prin sporirea volumului de investiţii des­tinate creşterii şi modernizării ba­zei tehnico-materiale, încă din perioada înfăptuirii re­formei agrare, şi în anii care ai­ ur­mat, ţărănimea a primit un important sprijin pentru creşterea producţiei a­­gricole, gospodăriile mici şi mijlocii au fost ajutate cu seminţe, unelte, asistenţă tehnică etc. Este cu­noscut că una dintre caracte­risticile esenţiale ale procesului de cooperativizare a agriculturii în ţara noastră a constituit-o realizarea unei producţii agricole normale, ceea ce a asigurat permanent aprovizionarea populaţiei, celelalte nevoi ale eco­nomiei naţionale. Opera de coopera­tivizare a fost însoţită de un efort puternic, multilateral din partea par­tidului şi statului nostru, a clasei muncitoare pentru consolidarea eco­nomică şi organizatorică a noilor unităţi agricole socialiste, înche­ierea cooperativizării agriculturii în 1962, care a marcat făurirea relaţii­lor socialiste unitare la scara întregii economii naţionale, a creat, totodată, condiţiile realizării unor ample pro­grame de investiţii pentru dezvolta­rea puternică a bazei tehnico-mate­riale a agriculturii. în perioada cincinalului 1966—1970, eforturile de investiţie ale statului s-au materializat prin punerea in funcţiune a unor fonduri fixe care, in anul 1970, au reprezentat o creş­tere de 72 la sută, în comparaţie cu anul 1965. Aceasta constituie o bază puternică de cea mai mare însemnă­tate pentru sporirea producţiei agri­cole. Preocuparea statornică a con­ducerii partidului şi statului nostru pentru creşterea mai rapidă a pro­ducţiei agricole, ridicarea nivelului de civilizaţie materială a satului este in mod grăitor ilustrată de amplifi­carea investiţiilor destinate agricul­turii in perioada anilor 1971—1975. Este suficient să amintim că numai in cincinalul actual totalul inves­tiţiilor in agricultură însumează a­proximativ o sută de miliarde lei, din care circa 80 miliarde lei re­prezintă numai sumele provenite din fondurile centralizate ale statului. Chiar şi o sumară analiză a dinami­cii investiţiilor agricole relevă creş­terea substanţială a acestora an de an şi mai ales de la un cincinal la altul. In mod concret, volumul total al investiţiilor destinate agriculturii, în preţuri comparabile, au evoluat de la 32,8 miliarde lei, cit s-a realizat in perioada cincinalului 1961—1965, la 50 miliarde lei, din care 38,9 mi­liarde lei numai din fondurile sta­tului in anii 1966—1970, urmînd, aşa cum am amintit, să se cifreze la 0 sută de miliarde în anii actualu­lui cincinal. Politica consecventă, clarvăzătoare a partidului, de dezvoltare armonioa­să a întregii economii naţionale, avîntul industriei socialiste capabile să înzestreze agricultura, celelalte ra­muri ale economiei cu tehnica mo­dernă, au deschis larg căile progre­sului general al ţării noastre pe ca­lea construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Rezultatul a­­cestui amplu proces in curs de des­făşurare este, între altele, accelera­rea ritmului de modernizare a agri­culturii, crearea condiţiilor pentru a­­propierea treptată a nivelului pro­ductivităţii muncii agricole de cel realizat în alte sectoare economice. O latură esenţială a activităţii în agricultură o reprezintă preocuparea pentru­ sporirea eficienţei investiţii­lor, orientarea lor spre obiective di­rect productive, spre ramurile şi sec­toarele cu rol decisiv in creşterea producţiei şi productivităţii muncii, a randamentului in sectorul vegetal şi in zootehnie, în condiţiile ţării noastre, cu o den­sitate mare a populaţiei şi o struc­tură relativ redusă de teren arabil pe locuitor, în mod cit se poate de firesc, volumul cel mai mare de in­vestiţii în actualul cincinal — circa 35 miliarde lei — este destinat îmbu­nătăţirilor funciare : irigaţii, dese­cări, prevenirea şi combaterea ero­ziunii solului. Această opţiune in orientarea investiţiilor este determi­nată de necesitatea valorificării la un nivel superior a întregii suprafeţe agricole, ridicării fertilităţii pămîn­­tului — principalul mijloc de pro­ducţie în agricultură. In actualul cin­cinal se vor amenaja pentru irigaţii 1 250 000 hectare, din care 850 000 hectare în sisteme mari, iar restul prin amenajări locale. Amploarea eforturilor de investiţie ale statului în direcţia extinderii zonelor ,­inter­zise secetei“ , nu are precedent in agricultura ţării noastre , lungimea canalelor magistrale şi secundare pentru aducerea apei însumează zeci de mii de km, iar capacitatea staţii­lor moderne de pompare, de pildă, în sistemul de irigaţii Carasu întrece debitul mijlociu al Jiului şi Oltului luate la un loc. Faptul că în actua­lul cincinal se investesc numai in lucrările de amenajare pentru iriga­ţii peste 16,6 miliarde lei, în com­paraţie cu cele 5 miliarde lei alo­cate in cincinalul precedent, exprimă un salt apreciabil determinat de ce­rinţe imperioase ale producţiei agri­cole. Este suficient să arătăm că în Cîmpia Română și în Dobrogea, după datele statistice, din o sută de ani, jumătate sant secetoși, iar perioadele C. BORDEIANU (Continuare în pag. a IlI-a) ÎN JUDEŢELE VASLUI ŞI BUZĂU Noi obiective industriale Anul 1972, a doua treaptă a actualului cincinal, înseamnă pentru judeţul Vaslui noi cote de industrializare. In reşedinţa judeţului a început construcţia unor noi obiective economice de importanţă deosebită, între care o fabrică de materiale izo­latoare în cadrul căreia vor în­cepe să producă încă din acest an o secţie de cărămidă dian­t şi o filatură de bumbac. Tot în acest an vor începe lucrările la Fabrica de elemente pneuma­tice pentru automatizări, uni­tate ce va fi amplasată în mu­nicipiul Birlad, la Fabrica de conserve de la Huşi şi la Fa­brica de ventilatoare din oraşul Vaslui. Paralel, vor fi diversi­ficate şi modernizate unităţi ale industriei locale şi cooperaţiei meşteşugăreşti. Ca urmare, pro­ducţia globală a industriei ju­deţului va înregistra, în acest an, o creştere de 13,9 la sută faţă de anul trecut. Sporirea producţiei de rulmenţi, mobilă, confecţii, produse agroalimen­­tare, va contribui la mărirea exportului cu 37 la sută. Şi in judeţul Buzău Investiţii­le acordate în acest an pentru ridicarea sa pe noi coordonate economice şi social-culturale depăşesc cu aproape 50 la sută pe cele ale anului precedent. Realizarea lor va însemna, în­tre altele, apariţia pe harta ju­deţului a 12 noi unităţi şi ca­pacităţi de producţie, printre care fabrica de garnituri de frînă şi etanşare Rm. Sărat, fabrica de mobilă de la Neho­­iu, cea de parchete din Ver­­neşti, uzina de utilaj terasier Buzău şi altele. Realizările pe plan economic vor fi însoţite de o dezvoltare continuă a localităţilor buzoie­­ne înscrise puternic, în ultimii ani, pe orbita urbanizării. Se vor ridica încă 1 500 de aparta­mente, şcoli, o casă de cultură a sindicatelor, un hotel turistic, se va extinde reţeaua coope­raţiei meşteşugăreşti şi a celei de consum, se vor face noi lu­crări privind îmbunătăţirea a­­provizionării cu apă, moderni­zarea drumurilor etc. Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Tovarăşului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Bucureşti Ţinem să vă exprimăm mulţumiri sincere pentru telegrama prin care aţi binevoit a prezenta condoleanţe în legătură cu încetarea din viaţă a tovarăşului Cen I. MAO TZEDUN Preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez CIU EN - LAI Premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze PROLIT­AR! DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN­­. Vă amintiţi ? A existat o perioadă cînd, dacă te interesa cit de cit, puteai afla despre Hunedoara „tot ce se poate şti şi încă multe altele“ , asta, fără să fi călcat pe acolo. Motivul ? Tot ceea ce numim as­tăzi „mijloacele de comu­nicare în masă“ te asal­tau realmente — prin anii ’50 — cu informaţii al că­ror izvor se afla în cetatea vecină castelului Hunia­­zilor. Era pe vremea cînd, cum scria un reporter, o­­raşul de la confluenţa Cernei cu Zlaştiul deve­nise „un fel de Mecca a ziariştilor“, pe vremea cînd „breasla te-ar fi re­negat“ dacă n-ai fi făcut cel puţin o dată tradiţio­nalul pelerinaj spre Hu­nedoara. Pe parcurs, lucrurile s-au mai schimbat. Să fi fost „de vină“ apariţia şi dezvoltarea altor centre siderurgice ? Să fi fost de vină Galaţii ? Să fi scăzut pofta gazetarilor de a se mai deplasa pînă acolo ?... N-aş putea spune că asta nu l-a supărat pe hunedorean, dar nu l-a făcut să se comporte alt­fel decit totdeauna. In sensul acesta, nimic nu s-a schimbat : indiferent pe ce-ar pune mina, hu­­nedoreanul are harul să dea un lucru cu care să se mindrească. Ceea ce este nou în municipiul Hunedoara — asta nu prea ştiam. Iar dacă te afli in oraş şi nu te duci la combinatul siderurgic (la „Desehaş“, cum se spune aici) se cheamă că ai făcut drumul degeaba. Ce se întîmplă azi la C.S.H. ? Nimic extraordi­nar : se munceşte. într-un reportaj din ’58, se spu­nea : „...mai ieri, pînă a început opera de con­strucţii, Hunedoara avea cam 6 000 de locuitori, iar astăzi (1958 — n.n.) are după datele recensămîn­­tului circa 36 000“. Acum ? La 1 iulie 1971 — ne spune statistica — Hune­doara avea 78 000 de lo­cuitori, fără suburbii. Pe cele 430 de hectare ale C.S.H.-ului există două secţii cu cinci fur­nale în funcţiune ; trei secţii de oţelării — 13 cuptoare Martin şi 6 cup­toare electrice ; blumin­­gul. Şi astea sínt numai o parte. Majoritatea celor care lucrează aici sínt localnici, dar sínt şi cîteva mii care vin la lucru din afara perimetrului muni­cipal, din satele şi comu­nele învecinate. Orele de schimb sunt un a­­devărat spectacol : tre­nul local şi cele 57 au­tobuze ale municipiului sunt tixite de cei care ur­mează să pătrundă prin cele 17 porţi ale gigantu­lui industrial. E firesc să fie aşa. La C.S.H. se munceşte şi se construieşte. Dacă nu-i salariatul combinatului, apoi să ştiţi că hunedo­­reanul lucrează la I.C.S.H. — adică la construcţii si­derurgice. Ar merita să vedeţi şantierul noului furnal de 1 000 m­m. A­­mănunte ? Proporţii ? Imaginaţi-le : din meta­lele folosite la construirea lui s-ar putea face un dublu Ecuator cu un dia­metru de 10 mm , ca să se poată transporta pietrişul, cărămizile, cimentul şi metalul necesar construc­ţiei sunt necesare circa 10 000 de vagoane marfă — un tren lung de 60 km. Ridicaţi toate materialele astea pe o verticală de 80 de m şi veţi avea dimen­siunile noului furnal şi a instalaţiilor aferente lui. Dacă l-ar lucra singur, un om ar trebui să cunoască vreo 100 de meserii şi ar fi „ocupat“ 2 000 de ani. Sau altceva : vreţi să ştiţi cam care este gabaritul halei care adăposteşte la­minorul de profile mijlo­cii ? Imaginaţi-vă atunci cinci terenuri de fotbal alăturate... Indiferent unde ai lu­cra, la furnale sau la oţe­­lării, la bluming sau la noua fabrică de oxigen, la cocserie sau la „aglome­rare“, peste tot te întîm­­pină noutăţi tehnice de ultimă oră: sferofoare, ta­blouri şi pupitre de co­mandă cu sule de aparate de măsură şi control, sem­nale optice, acustice, cre­iere electronice pe „ge­neraţii“, tiristori... Nu-ţi trebuie pic de imaginaţie să te crezi aflat undeva pe un cosmodrom. „De vină“ sunt şi siluetele co­şurilor, furnalelor, cow­­perelor... In 1972 nici nu s-ar pu­tea altfel. Vorba lui Şte­fan Tripşa : Cine mai crede că siderurgistul e un „lopătar“ oarecare a rămas mult în urmă cu informaţia. Exista la Hunedoara, prin ’50, o „tripletă“ ves­tită : Aurel Stanciu, Vaier Lăbuneţ şi Dumitru Cos­­tache, pe atunci singurii posesori ai Ordinului Muncii clasa I. Sînt şi as­tăzi la combinat şi mun­cesc tot „prima-întîi“. Oa­menii sînt la fel de buni. Se confirmă că „suntem­ ceea ce devenim“, dincolo de „bine“ există „mai bine“. Iar „mai binelui“ ii place să-și zică dintr-o­­dată : calitate — canti­tate. Regret un fapt : in 1972 nu există la Hune­doara o „tripletă“, așa cum exista în anii ’50. Motiv pentru care o con­struiesc ad-hoc : Ştefan Tripşa — Ioan Mărcules­­cu — Ioan Cismaş. Cine-i Cismaş ? Omul pe care-l cunosc foarte bine repre­zentanţii a cel puţin­ 18 firme siderurgice străine. Este maistrul despre care şi „Scînteia“ a mai scris in vreo patru rinduri, iar televiziunea i-a consacrat o emisiune specială. De ce ? El e cel care ţine a­­casă, la Mînerău, printre alte zeci de certificate de inovator şi un brevet de inventator , nr. 52 260 — „Cap de lance tip Hune­doara -pentru insuflat oxigen in baia de metal topit“. Pe atunci virful de lance al lui Cismaş nu rezista în cuptor decit cîteva zeci de ore. As­tăzi , rezistă 537 ! De a­­tunci şi pină acum eco­nomiile realizate de „Capul“ lul Cismaş au trecut binişor de 10 mi­lioane lei. — De ce tip „Hune­doara“ şi nu „Cismaş“ 7 ! — Cine e „Cismaş“ ? Ei, acolo, un inventator printre cei 210 inovatori de la C.S.H. Tip „Hune­doara“ e cu totul altceva. Hunedoara înseamnă oţe­lul românesc — să mă ierte gălăţenii, dar noi le-am fost Universitatea... — îmi spune inventato­rul. Atita modestie n-am mai văzut decit la maca­ragiul Vasile Gogoaşe, la Aurel Stanciu, la Dum­ir Dumitru şi Leontin Curteanu, la inginerul Zoltán Horvath („creie­rul“ creierelor electroni­ce de la bluming) şi la... toţi ciţi am cunoscut la Hunedoara. Mircea BUNEA (Continuare în pag. a IV-a) Locuri şi oameni despre care „Scînteia“ a mai scris HUNEDOARA ŞI OŢELĂRII El • Hunedoara munceşte, construieşte şi învaţă • „...şi vă rog să mai scrieţi că oţelarul nu-şi ia cuvîntul înapoi!" * La noul furnal, un om cu o sută de meserii ar lucra vreo 2 000 de ani... • în 1971 , la fiecare 8 ore, un hunedorean s-a mu­tat în casă nouă • Zilnic, două perechi spun „Da !" la ofiţerul stării civile ÎN ZIARUL PE A21: • Diversitate de mijloa­ce, orientare conver­gentă : Perfecţionarea activităţii politico-ideo­­logice * S-a prelungit viaţa ulcioarelor care se spărgeau mergînd prea des la apă ? © „A pre­veni" este mai impor­tant decît „a repara" © Acordul global : Cri­terii de aplicare, metode de calcul, rezultate 6 AMATORISMUL­­ nu înseamnă neapărat DILETANTISM! Avem în faţă scrisoarea tovarăşului Viorel Dumi­­trescu, procuror-şef al Pro­curaturii sectorului 4, unde se relatează în amănunţime un accident de circulaţie. .­..Victor Iacob din str. Pietroasa nr. 20 A., proprie­tar al unui autoturism, se urcă la volan în stare de e­­brietate şi circulă pe mai multe străzi ale Bucureş­­tiului cu viteză excesivă. In cele din urmă, loveşte şi accidentează foarte grav pe cetăţeanul Ion Constantin, care traversa (neregulamen­tar) Bd. Republicii. In drum spre spital, accidentatul decedează. Menţionăm că respectivul conducător auto nu a schiţat nici un gest de evitare a accidentului, ba mai mult, a fugit de la locul faptei. Indignat de fapta şoferului, un cetăţean aflat cu autoturismul per­sonal în imediata apropiere, doctorul Dorin Hociotă, l-a urmărit vreme îndelungată, facilitind identificarea făp­taşului. N-ar fi rău — se spune în încheiere — ca a­­cest mod diferit de compor­tare intr-o astfel de împre­jurare să fie consemnat în coloanele ziarului". Scrisoarea ne-a pus deci In faţă două atitudini. Una, caracterizată prin irespon­sabilitate şi laşitate, cealal­tă printr-o ţinută civică înaltă, care ar trebui să-i caracterizeze pe toţi cei ce conduc pe drumurile pu­blice. Subiectul despre condu­cătorul amator nu este nou. In ultimul timp însă nu­mărul îngrijorător şi gravi­tatea accidentelor produse de amatori pe raza Capita­lei ne-au determinat să so­licităm unele amănunte tov.. col. Gheorghe Ştefăneasa, şeful serviciului circulaţiei din I.M.M.B. — După cite ştim, curba accidentelor rutiere se află în descreştere, la aceasta contribuind, desigur, măsu­rile luate de către Comite­tul executiv al consiliului popular şi miliţie în ve­derea modernizării circula­ţiei rutiere şi creşterii gra­dului de securitate al a­­cesteia. Totuşi, in mai mul­te scrisori ni se semnalează persistenţa unor abateri flagrante de la lege, de care se fac vinovaţi unii condu­cători de mijloace auto ale transportului public — în special cei de autobuze — dar şi şoferi amatori. Ca în întimplarea relatată de ci­titorul nostru. Ce ne puteţi spune în legătură cu a­­ceasta ? — Cazul particular pe care l-aţi expus reflectă, în fond, o situaţie mai gene­rală. Din 540 accidente gra­ve înregistrate anul trecut în Capitală, peste 190, sol­date cu victime omeneşti şi pagube materiale, au fost provocate de către şoferii amatori, conducători auto cu maşini proprietate per­sonală. Cred că este util să facem aici o clarificare a categoriilor de şoferi ama­tori. Din concluziile practi­cii noastre îi putem împărţi în patru categorii : a) con­ducători normali, echilibraţi şi liniştiţi ; b) oameni timo­raţi, speriaţi de volan (de­butanţii) ; c) categoria la­mentabilă a pseudo-„eroi­­lor“, „vedete de tinichea“ care bravează, fac exhibiţii şi „demonstraţii“ sau acte de „ambiţii“ cind se află la volan ; d) incon­ştienţii nărăviţi la alcool, inclusiv petrecăreţii care simpăta pleacă in „cume­trii“ şi beau pină duminică seara, iar lunea dimineaţa, insuficient restabiliţi, se a­­şează la volan, uitind că alcoolul Ie este încă pre­zent în singe. Dacă ne gin­­dim la faptul că traficul rutier a crescut considera­bil d in Capitală sunt in prezent peste 50 000 de au­toturisme proprietate perso­nală, şi numărul lor e in continuă creştere — proble­ma comportă o deosebită a­­tenţie. Pentru că, la aceste 500000 de autoturisme, care, de fapt, reprezintă un nu­măr mai mare de conducă­tori, se intîlnesc încă mulţi din aceste ultime cate­gorii — generatori de ac­cidente şi permanente peri­cole potenţiale. Faptele ne demonstrează cu precizie că, atunci cînd regulile de circulaţie sunt respectate cu stricteţe, accidentele sunt, practic, imposibile. Dacă ele se petrec totuşi, cauza o (Continuare in pag. a II-a) Convorbire cu col. Gheorghe ŞTEFĂNEASA, şeful serviciului circulaţiei din I.M.M.B. © Se pot distinge patru categorii, din care faceţi parte? © Autodescalificarea „şofe­rului de duminică" * Pe cînd examenul psiho-medical ? Un amplu program de acţiune pentru înfăptuirea securităţii europene! Ziarele de ieri au publicat docu­mentele Consfătuirii din 25—26 ia­nuarie a.c. a Comitetului Politic Con­sultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Inscriin­­du-se ca un eveniment important al vieţii politice internaţionale, consfă­tuirea conducătorilor de partid şi de stat din Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Unga­ria, Uniunea Sovietică a prilejuit o nouă şi elocventă expresie a preo­cupărilor şi eforturilor acestor ţări în vederea transformării continentu­lui nostru într-o zonă a păcii, secu­rităţii şi cooperării — preocupări şi eforturi în cadrul cărora ,necesitatea trecerii neintîrziate la pregătirea conferinţei general-europene ocu­pă, in prezent, un loc de frunte. Desfăşurată intr-un spirit de priete­nie frăţească şi colaborare, reuniu­nea de la Praga a pus din nou în evidenţă că schimburile de vederi plasate sub semnul înţelegerii, re­ceptivităţii şi stimei reciproce repre­zintă o contribuţie însemnată la cau­za solidarităţii şi unităţii ţărilor so­cialiste, slujind, in acelaşi timp, ţe­lurilor nobile ale destinderii şi coo­perării în Europa şi în lume. Analizind tendinţele spre destinde­re, cooperare şi bună vecinătate care se afirmă in viaţa continentului şi exprimînd aprecierea că aceste evo­luţii pozitive au adus Europa într-o etapă importantă, participanţii la consfătuire au constatat cu satisfacţie că, în ultimul timp, s-au înregistrat noi progrese ca urmare a eforturilor şi contribuţiei constructive a ţărilor socialiste, precum şi a altor state europene. Agenda vieţii politice a continentului a consemnat, in ultimele luni, inclusiv in acest început de an, o­­efervescentă activitate de contacte, intilniri, consultări intre reprezentanţi ai statelor europene cu orinduiri di­ferite, măsuri pe linia dezvoltării şi normalizării relaţiilor politice dintre acestea, a extinderii legăturilor eco­nomice, tehnico-ştiinţifice,­ culturale şi de altă natură, activizarea cres­­cindă a opiniei publice în procesul adincirii destinderii şi cooperării în Europa. Participînd din plin la acest pro­ces, România socialistă s-a afirmat şi se afirmă ca un factor activ, deosebit de dinamic, ca unul din protagoniştii cei mai consecvenţi ai dialogului In­­ternaţional in vederea promovării securităţii europene, contribuţia sa în această direcţie realizîndu-se pe mul­tiple căi — prin numeroase con­tacte la cel mai înalt nivel şi la alte niveluri, prin normalizarea şi amplificarea relaţiilor, în diferite domenii, cu celelalte ţări ale conti­nentului, indiferent de orînduirea so­cială, potrivit cerinţelor coexisten­ţei paşnice, prin extinderea şi diver­sificarea schimburilor economice, teh­­nico-ştiinţifice, culturale, prin iniţia­tivele şi propunerile constructive, larg apreciate, prin aportul la cristalizarea concepţiei generale şi a bazelor pe care trebuie clădită securitatea euro­peană, prin perseverenţa cu care mi­litează pentru promovarea colaborării între toate ţările continentului. In această direcţie, deosebit de pozi­tive, cu urmări rodnice, s-au dove­dit contactele şi schimburile de ve­deri intre reprezentanţii la nivel înalt ai ţării noastre cu conducătorii de stat din Franţa, Italia, Austria, Finlanda şi alte ţări nordice, R. F. a Germaniei — cu care România şi-a normalizat relaţiile reciproce stabi­lind raporturi diplomatice în 1967 — problema securităţii europene fiind a­­bordată în convorbirile şi înscrisă la loc de frunte în documentele comu­ne adoptate cu reprezentanţii şi ai altor state, din Europa ca şi din alte zone ale lumii. Aşa cum se arată şi în Declaraţia consfătuirii de la Praga privind pa­cea, securitatea şi colaborarea in Eu­ropa, ca importante acte pozitive în direcţia destinderii în Europa se în­scriu începutul ratificării tratatelor sovieto—vest-german şi polono— vest-german, ca şi încheierea acor­dului cvadripartit in problemele re­feritoare la Berlinul occidental şi a acordurilor intre R.D.G. şi R.F.G., precum şi intre R.D.G. şi Senatul Berlinului occidental Salutînd cu sa­tisfacţie recunoaşterea internaţională tot mai largă a Republicii Democra­te Germane — cauză căreia Româ­nia i-a acordat și îi acordă întregul său sprijin — ţara noastră consideră Romulus CAPLESCU (Continuare in pag. a V-a) Excelenţei Sale ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Profund mişcat de mesajul cordial de felicitări pe care aţi binevoit să mi-l adresaţi cu ocazia numirii mele în funcţia de prim-ministru, rog pe Excelenţa Voastră să primească sincerele mele mulţumiri. Folosesc această ocazie pentru a vă asigura că voi avea grijă ca legăturile care unesc cele două ţări ale noastre să se întărească şi mai mult. Cu înaltă consideraţie, AZIZ SEDEI Prim-ministru al Republicii Arabe Egipt

Next