Scînteia, februarie 1972 (Anul 41, nr. 9045-9073)
1972-02-01 / nr. 9045
T Rezolvări fragmentar-abstracte sau concret-aplicabile ? SOLUŢIILE CERCETĂRII „SA MEARGĂ CA O MÂNUŞĂ“ PE CERINŢELE PRODUCŢIEI Gradul de aplicabilitate In practică a fiecărei soluţii ştiinţifice este unul din factorii de mare importanţă în finalizarea neintirziată a activităţii de cercetare, care concură la obţinerea unei eficienţe economice cit mai substanţiale în producţie. Multe institute de cercetare acordă însemnătatea cuvenită acestei probleme şi furnizează întreprinderilor beneficiare soluţii în forme definitive, complete, puse la punct în cele mai mici amănunte, soluţii de calitate care oferă certe posibilităţi de transpunere imediată în practică. Alături de ele, în alte institute se constată şi unele cazuri de superficialitate, de neglijenţă in elaborarea anumitor teme — care nu ţin seama de cerinţele concrete ale producţiei — ceea ce duce la irosirea de fonduri, de capacităţi de cercetare, şi, implicit, la satisfacerea tardivă sau chiar deloc a solicitărilor beneficiarilor. In legătură cu aceste stări de lucruri, nu de mult, specialiştii din sectorul de valorificări alConsiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (C.N.S.T.) au alcătuit un chestionar în care auinclus şi problema referitoare la stadiul în care ausosit la unii be- — beneficiari soluţiile ce urmau să fie valorificate în anul care a trecut, la calitatea acestora. Trimis unui mare număr de întreprinderi, conducerilor unor ministere şi centrale, acest Chestionar a şi început să se întoarcă completat. Din primele treizeci de răspunsuri, spicuim cîteva aprecieri mai semnificative în legătură cu problema adusă în discuţie. Grigore Pop, inginer şef de concepţie la Grupul industrial de petrochimie din Ploieşti, relevă ce „mari efecte economice poate declanşa o rezolvare oferită prompt şi in forme de concretizare (materializare) avansate“. Aflaţi în faţa unei astfel de soluţii furnizate de două unităţi din Bucureşti — Institutul de cercetări Chimice şi Institutul de proiectări Chimice — specialiştii grupului industrial ploieştean n-au manifestat i nici un fel de reţinere. S-au întrecute ei înşişi în ceea ce priveşte a Juţia la pregătirea şi definiţi-a experimentărilor premergăasimilării industriale a solu- Astfel că, în mai puţin de pn «... «decît devansindu-se' cil mult terhenele stabilite) au proiectat istăţiapilot, au făcut încercările pe ea şi au trecut la realizarea instalaţiei industriale. La rindul său, ing. Petre Zămară — director general al Combinatului minier din Suceava , după ce aminteşte şi de alte exemple pozitive, notează tit chestionar o apreciere de principiu în legătură cu încrederea pe care o are în cercetarea ştiinţifică românească : „Capacitatea de creaţie a cercetătorilor şi proiectanţilor noştri a reieşit şi din episodul legat de Leşul Ursului. Pentru deschiderea acestei exploatări s-a apelat mai întîi la o firmă din străinătate. Curând s-a constatat, însă, că aceasta nu va putea rezolva prompt tema propusă şi atunci au fost solicitaţi specialiştii din ţară. Şi iată că astăzi Exploatarea minieră de la Leşul Ursului este o realitate tehnologică românească de real prestigiu. Acest succes ar trebui continuat şi susţinut de către cercetători şi proiectanţi, prin noi rezolvări valoroase oferite producţiei pentru utilizare...“. Din păcate, însă, unele rezolvări oferite producţiei de unităţile ştiinţifice sunt prea abstracte, insuficient de adaptate la condiţiile tehnice ale economiei noastre şi, cu atît mai puţin, la situaţia de fapt din uzinele beneficiare. „Prin contractul nr. 214 am convenit cu Centrul de chimie-fizică din Capitală să ne rezolve tema : depuneri groase şi lucioase de cupru în băi fără cianuri — precizează în chestionar Virgil Popa, inginer şef de concepţie şi producţie la Uzina de radiatoare, echipament metalic, obiecte şi armături sanitare din Bucureşti (UREMOAS). Cu memoriul (!) ce ne-a fost oferit în final de acest institut n-am avut practic ce face. Pe lingă faptul că nu s-a ţinut seama de toţi factorii şi parametrii productivi, o serie de experimente au fost efectuate la Centrul de chimie-fizică, pe instalaţii care nu există în uzină. Am reluat cercetările de la capăt aici, în întreprindere, pentru a face ceea ce se poate“. In alte situaţii, cauza unor asemenea stări de lucruri constă în insuficienta cooperare dintre reprezentanţii laboratoarelor ştiinţifice şi cei ai atelierelor de proiectare. Iată ce relata, în acest sens, ing. Dumitru Candrache, director general al Centralei cărbunelui din Ploieşti . „La elaborarea studiilor tehnico-economice, proiectanţii ţin seama de cercetările proprii şi valorifică rezultatele obţinute. Nu acelaşi lucru se întîmplă, însă, cu rezolvările apărute pe parcursul lucrărilor de întocmire a studiului tehnico-economic respectiv... Ca atare, propun ca la omologarea cercetărilor mai importante să fie invitat și proiectantul general care, de acord cu beneficiarul, să fie obligat să aducă modificările, ameliorările corespunzătoare studiului tehnico-economic respectiv in timp util“. Intr-un context similar, ing. Petre Zămară aminteşte de o instalaţie, necesară producţiei, dar care nu este încă realizată deoarece nu se găseşte un institut de cercetare care să aibă şi preocupări de proiectant — sau invers — şi care să întocmească şi calculele tehnice. Pornind de aici, autorul răspunsului respectiv ţine să sugereze „o mai strînsă împletire în practică între activitatea de cercetare şi cea de proiectare, mai ales în cazul unor institute mixte, de proiectare şi cercetare". Sugestia sa merge pîrtă la propunerea organizării, după necesităţi, chiar „a unor cursuri speciale de familiarizare a proiectanţilor cu cercetarea şi a cercetătorilor cu proiectarea“. Pe de altă parte — ca o altă categorie de soluţii ştiinţifice greu de aplicat în producţie — sunt rezolvările parţiale, unilaterale. După opiniile exprimate în cele 30 de răspunsuri, una dintre cauzele principale ale acestei anomalii ar reprezenta-o unghiul de vedere prea „specializat“ al cercetării ştiinţifice asupra cerinţelor producţiei. In fond, nevoile economiei naţionale sunt concretizate, de regulă, în solicitări complexe, cu o sumedenie de aspecte dar neprezentînd o soluţie de ansamblu — şi nu fragmentat pe părţi. Este de datoria forurilor de coordonare de a defalca cererile practice, concrete, ale producţiei in elemente componente de cercetare, de a asigura rezolvarea corelată a acestora, dar şi de a le „recombina“ în soluţia finală totală. Alteori, asemenea fenomene apar şi datorită faptului că cercetătorii vor să lase deoparte lucrările considerate mai de rutină. Or, o temă presupune eforturi diferite — îndeosebi de creaţie, dar şi de rutină, care împreună să ducă la o rezolvare coerentă, reală. Dintr-o astfel de cauză, la Uzina de mecanică fină din Capitală — după cum consemna Victor Bizu, inginer şef — au loc frecvente reproiectări. Acestea necesită timp, mijloace materiale şi fonduri in plus. La Uzina de produse sodice din Ocna Mureşului, fenomene de acest fel au apărut însă şi din alte motive. De unul dintre acestea se ocupă tovarăşul Vasile Mînăscurtă, inginer şef . „Pentru că nu s-au evaluat bine de către cercetători, de la început, dimensiunile cerinţelor producţiei, s-a ajuns, in final, la o soluţie subdimensionată. Intr-o astfel de situaţie a trebuit să fie luat totul de la început“. Un studiu privind procesul de cocsare a costat Grupul industrial de petrochimie din Ploieşti, precizează ing. Grigore Pop, nu mai puţin de 700 000 lei , ofertant — Institutul „Petrochim“ din localitate. Sunt însă slabe speranţe ca aceste fonduri să fie recuperate curînd, prin aplicarea în producţie a concluziilor studiului respectiv , datorită faptului că cercetarea a omis din capul locului respectarea unor proporţii ale producţiei, soluţia respectivă nu se aplică decit parţial. „Ce să facem cu nişte rezolvări care costă mai scump decit cele pe care vrem să le înlocuim prin ele ?“ se întreabă — justificat — ing. Dumitru Candrache. Şi, pentru a convinge că nu este vorba doar de un fenomen de suprafaţă, care ar apărea datorită tarifelor extrem de diferenţiate ale unor produse industriale, ci de preţul de cost real, aminteşte două cazuri (profilele SG. 18 şi SG. 23). Aceste rezolvări sînt atît de costisitoare în- — .——I—■ cit nu pot să stimuleze pe beneficiar în folosirea lor. In aceeaşi ordine de idei, ing. Petre Roman — directorul general al Centralei cărbunelui din Petroşani — sugera crearea posibilită.............. ţii ca beneficiarul să poată alege intre mai multe rezolvări ale aceleiaşi cerinţe, acolo unde acest lucru este posibil. în acest fel, uzinele nu vor mai fi obligate să preia spre aplicare oricum — numai pentru faptul că nu există şi altceva mai bun — soluţii necorespunzătoare. Drept pentru care propune „editarea anuală a unui catalog de soluţii noi — pe domenii sau în general“. Mai greu de înţeles rămîne atitudinea unor cadre tehnice de la Rafinăria nr. 1 Ploieşti. După cum comunica ing. Laurenţiu Vlaicu , directorul Centrului de cercetări şi proiectări maşini şi instalaţii tehnologice pentru industria alimentară şi frigorifică (C.C.P.I.A.F.), de pe lingă întreprinderea „Tehnofrig“ din Cluj — specialiştii de la această rafinărie au avut de soluţionat o cercetare privind realizarea, de uleiuri frigorifice noi. După ce au „plimbat-o“ cîţiva ani , la rînd prin planuri, în cele din urmă ei au oferit soluţia. Dar cum ? Au luat, în ultimă instanţă, una dintre soluţiile mai vechi, i-au schimbat denumirea şi au prezentat-o ca... ultima „n^utate* în ■materie. Uşpr. nu î Neagj^d altceva mai bun în loc, producţia a preluat soluţia şi a utilizat-o. Astfel că ,aceasta continuă să producă şi azi serioase perturbaţii în practică (opriri de procese tehnologice, defecţiuni repetate ş. a.)“ ★ Vorbind despre calitatea rezolvării pe care cercetarea ştiinţifică o oferă producţiei, se cuvine menţionată încă o dată că ea depinde de nivelul soluţionării, caracterul ei complet sau incomplet, de măsura în care este adaptată sau nu cerinţelor curente ale unităţilor beneficiare şi de momentul în care este oferită. Sunt cerinţe care trebuie să preocupe in mai mare măsură cadrele din unităţile de cercetare ştiinţifică şi de proiectare in scopul creşterii contribuţiei acestora la înfăptuirea obiectivelor majore ale dezvoltării economiei naţionale. Teodor CAZACU • SOLICITĂRI PRECISE, CU RĂSPUNSURI PE JUMĂTATE • EXISTĂ UN „DIVORŢ" ÎNTRE PROIECTANT ŞI BENEFICIAR ? @ OPŢIUNEA IMPLICĂ POSIBILITATEA ALEGERII ! I cinema ................................. S • Fuga (ambele serii — pe ecran, 1 panoramic) : PATRIA — 10; 15,19. I • O duminică pierdută : CEN-1 TRAL — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; J 20,30. i • Misiunea tinerei Nhung : LU- MINA — 9—20 în continuare. 1 m Atunci i-am condamnat pe toti / la moarte: CAPITOL — 9; 11,30; 14; 16,15; 18,30; 20,45, MELODIA — I 9,30; 12, 16; 18,30; 20,45. 1 e Ultimul războinic : SCALA — I 9, 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21, BUCU- REȘTI — 9, 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. / d Aventuri In Ontario : LUCEAFARUL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21, FESTIVAL — 9, 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45, FAVORIT — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. • Love Story : VICTORIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45, GRIVIȚA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, GLORIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, TOMIS — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18,15; 20,30. • Program de desene animate pentru copii : DOINA — 10. • Unchiul Vania ; DOINA — 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. • Mirii anului II : FEROVIAR — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45, EXCELSIOR — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, AURORA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15, FLAMURA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. • Să cumpărăm o mașină de pompieri — 9—18,30 în continuare. Program de documentare — 20,15 ; TIMPURI NOI. • Copacii mor în picioare : VOLGA — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. MODERN — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. • Grădinarul spaniol — 10; 12; 14,15. Frumoasa americană — 16,30; 18,45; 21 : CINEMATECA (sala Union). • Decolarea : LAROMET — 15,30; 17,30; 19,30, POPULAR — 15,30; 18; 20.15. • Steaua de tinichea : ÎNFRĂȚIREA INTRE POPOARE — 15,30; 17,45; 20. • Abel, fratele tău : PACEA — 13,45; 18; 20,15. • Floarea de cactus : BUZEȘTI — 15,30; 18; 20,15. • B.D. iar munte şi la mare : DRUMUL SĂRII — 15,30; 17,45; 20, FLOREASCA — 15,30; 17; 20,30, ARTA — 15,30; 18; 20,15. • Cea mai frumoasă soţie : BUCEGI — 15,45; 18; 20,15, GIULEŞTI — 15,30; 17,45; 20. • Neînfricatul Gyula, vara şi iarna : FLACĂRA — 15,30; 17,45; 20. • Sunetul muzicii : UNIREA — 15,30; 19. • Articolul 420 : LIRA — 15,30; 19. 6 Sorgul roşu : FERENTARI — 15,30; 17,45; 20. • O floare şi de grădinari : CRINGAŞI — 15,30; 19, MIORIŢA — 9; 12,30; 16; 19,30. • Mihail Strogoff : MUNCA — 15,30; 18, 20,15. • Waterloo : PROGRESUL — 16; 19. • Aeroportul : VIITORUL, — 16, 19, COSMOS — 15,30; 19. • Ania celor o mie de zile : RAHOVA — 15,30; 19. • Hello, Dolly ! , MOŞILOR — 15,30; 19. • Ritmuri spaniole : VITÁN —15,30; 18, 20,15, teatre • Filarmonica de stat „George Enescu“ (la Ateneul Român) . Ciclul : Tineri interpreţi pe scenele Filarmonicii. Recital de flaut susţinut de Paul Denes — la pian Doina Prodan-Vioiu. Recital de harpă susţinut de Ion Ivan — 20. • Opera Română : Bărbierul din Sevilla — 19,30. • Teatrul de operetă : Contele de Luxemburg — 19,30. • Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu“ . Recital de pian susţinut de Viorica Dimitriu şi Octav Radoi — 20. • Teatrul Municipal „Maria Filotti“ din Brăila (în sala Comedia a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“) : Ce Înseamnă să fii onest — 20. • Teatrul Naţional „V. Alecsandri“ din Iaşi (în sala Teatrului Giuleşti) : Sfinta Ioana a abatoarelor — 19,30. • Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Studio) : Jocul de-a vacanţa — 20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (sala din bd. Schitu Măgureanu) : O scrisoare pierdută — 20. (sala din str. Alex. Sahia) : Spectacol de poezie şi muzică — 20. • Teatrul Mic : Balul absolvenţilor — 19,30. • Teatrul „C. I. Nottara“ (sala Studio) : Schimbul — 20. • A.T.M. (în sala Teatrului de Comedie) în balade cu Tudor Gheorghe — 20. • Teatrul „Ion Creangă“ : Snoave cu măşti — 9,30. • Teatrul evreiesc de stat : Două nunţi şi un divorţ — 19,30. • Teatrul „Ţăndărică“ (sala din Calea Victoriei) : Peter Pan — 15. (sala din str. Academiei) : De ce a furat zmeul mingea — 17. • Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu“ : Floare de cactus — 19,30. • Circul Globus : *72 Circ *72 — 19,30. V PROGRAMUL I 8,55 Deschiderea emisiunii de dimineaţă. 9,00 Telex. 9,05 Teleșcoală 10.00 Ore de limba rusă (I). 10.30 Căminul (reluarea emisiunii de luni 31 ianuarie). 11.10 Roman foileton : „David Copperfield“ (reluarea episodului I). 12.00 Telejurnal. 17.30 Deschiderea emisiunii de după-amiază • Avanpremiera. 17.35 Cum vorbim 17.50 Muzică populară interpretată de Nicu Moldovan. 18.00 De la Alfa la Omega — enciclopedie pentru elevi. 18.25 Film documentar : „Reflexe şi reflecţii“. Regia : Mirel Ilişiu. 18.50 Gala interpreţilor 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. Filmul „Isprăvile lui Mighty Mouse“ — producţie a studiourilor americane. 19.30 Telejurnal. 20.00 Seară de teatru : „Zestrea“ de Paul Everas. Piesă distinsă cu premiul I la concursul de scenarii Radioteleviziune. 21.50 „Invitaţie la vals“ de Weber. 22.10 Teleglob : Orele Şanhaiului... 22.30 „24 de ore“. PROGRAMUL II 20.00 Desene animate. 20.10 Tineri interpreţi : pianista Dana Protopopescu. 20.30 Universitaria. Avanpremieră la primul examen. 20.45 Buletin de ştiri. 20.50 Cărţi şi idei 21.20 Blocnotes de Eugen Mândrie 21.35 Portativ '72 — revista muzicii uşoare TV. 22.00 Film serial : „Planeta giganţilor“ (reluare). PAGINA 4 „ULTIMUL RĂZBOINIC“ Filmul „Ultimul războinic“ merită să fie văzut în special pentru creaţia actorului Anthony Quinn. Acţiunea se petrece în America de azi, într-o rezervaţie unde trăiesc descendenţi ai „pieilor roşii“, o mină de oameni ale căror nume pitoreşti amintesc triburile de războinici care stăpîneau cindva aceste meleaguri. Interpretul neuitatului „Zorba grecul“ apare în rolul unuia dintre „americanii pe cale de dispariţie“, cum li se spune „indienilor“ din rezervaţie ; un personaj tragicomic, ale cărui profunde resurse de umanitate le dezvăluie în cele mai bune momente ale acestui film (realizat după romanul „Nimeni nu iubeşte un indian beat“ de C. Huffaker, roman consacrat condiţiilor precare de existenţă şi revoltei unora dintre pensionarii anacronicelor rezervaţii). Regizorul Carol Reed (autorul controversatului film „Oliver“, prezentat nu de mult şi pe ecranele noastre) mizează, după cum e firesc, pe disponibilităţile interpretului principal, oferindu-i posibilitatea să contureze — de-a lungul unor episoade realizate cu o inventivitate comică nestăvilită — portretul unui gen de Don Quijotte indian, antrenat într-o bătălie inegală şi aparent absurdă cu „civilizaţia feţelor palide“. Prevederile unor vechi acorduri, parafate pe vremea lui George Washington, îi ajută pe indieni să întîrzie construcţia unei şosele care trece pe teritoriul rezervaţiei sau să pună stăpînire pe un tren de marfă ale cărui vagoane le transformă în locuinţe ; în virtutea aceloraşi acorduri, ei revendică, în cele din urmă, chiar dreptul de proprietate asupra orăşelului din apropiere. Şi manifestează conduşi călare de eroul filmului — îmbrăcat festiv în uniforma de sergent al armatei americane şi cu pene înfipte in chipiul militar — in timp ce fotografii, reporterii de televiziune urmăresc intrigaţi şi amuzaţi neobişnuita procesiune, intr-o atmosferă ce nu lasă să se întrevadă tragicul ei epilog. De-a lungul întregului film, Anthony Quinn domină ecranul, interpretînd magistral stările prin care trece personajul său, fronda inconştientă ca şi reacţiile izvorîte din demnitate dar invederind acea vocaţie a înfrîngerilor biruitoare, pro cronica filmului pune şi altor eroi întruchipaţi de popularul actor. Avatarurile „ultimului războinic“ stîrnesc adeseori rîsul, insă personajul ca atare — pitoresc, învăluit de o poezie tristă — dobindeşte o anume monumentalitate, iar evoluţia sa este marcată de citeva accente satirice deloc voalate la adresa inechităţilor, a anacronismelor evocate pe ecran.Unii recenzenţi apuseni ai acestui film (de pildă, în revista „Cinema ’71), observau că „Ultimul războinic“ nu pune deplin în valoare substanţa romanului originar, care implica în mod direct realităţi grave ale Americii contemporane (atentatul final împotriva eroului întruchipat de Anthony Quinn evocindu-l pe cel comis împotriva lui Martin Luther King). N-am citit romanul, dar filmul — chiar dacă sugerează viaţa mizeră a minorităţii indiene din rezervaţii, filistinismul sau ostilitatea violentă a reprezentanţilor unor oficialităţi apare într-adevăr, cu excepţia ultimei sale părţi, creat prin prisma unei viziuni condescendente şi care frivolizează, intr-o măsură, probleme sociale acute. Este o impresie determinată poate, sau accentuată, de factura povestirii cinematografice, frecvent înclinată spre caricaturizare şi tributară pe alocuri unui umor destul de facil. Există, din acest punct de vedere, un contrast vizibil între momentele de un comic gros al cărui resort îl reprezintă beţia, şi o seamă de episoade, chiar dintre cele burleşti, în care pot fi descifrate generozitatea simplă, frumuseţea interioară a eroilor. Urmărirea din elicopter a indianului fugar, ca şi alte secvenţe cu un dramatism conţinut, şi îndeosebi finalul, dau un plus de relief acestui film realizat de un cineast care-şi cunoaşte meseria, dar care, în numele succesului de casă, nu-şi refuză anumite concesii. Dacă am face abstracţie de observaţiile de mai înainte, am putea conchide că filmul, foarte bine ritmat, cu situaţii suculente, cucereşte sala. Datorită mai ales lui Anthony Quinn, care — şi de astădată — oferă publicului un mare recital de actorie. Consemnînd filmul, trebuie să arătăm că spectacolul cinematografic suferă din pricina calităţii copiei prezentate — cu un colorit artificial, primitiv, întrucît au existat şi alte filme în culori care au rulat în astfel de copii deplorabile, socotim că această problemă, semnalată de mai multe ori în presă, ar merita să fie atent analizată de factorii competenţi. D. COSTIN A apărut nr. 1/1972 al revistei „TÎNARUL LENINIST" DE LA ADAS La tragerea de amortizare a asigurărilor de viaţă din 31 ianuarie 1972 au ieşit cîştigătoare următoarele opt combinaţii de litere : Y.J.D. ; C.N.E. ; B.V.V.; X.E.A. ; I.P.V. ; U.Y.K. ; D.P.G. ; X.C.O. Toţi asiguraţii cărora le-au ieşit cîştigătoare una sau mai multe din aceste combinaţii de litere urmează să se adreseze unităţilor ADAS pentru a primi sumele cuvenite. Pentru a participa şi la următoarele trageri, este necesar ca asiguraţii să achite primele de asigurare la termenele stabilite. La cinematografele „Capitol“ şi „Melodia“ din Capitală „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte“ Producţie a studioului cinematografic Bucureşti. Cu AMZA PELLEA, Ion Besoiu, Iurie Darie, Gh. Dinică, Ioana Bulcă, Octavian Cotescu, Cristian Sofron, Maria-Clara Sebek. Scenariul : TITUS POPOVICI. Regia : SERGIU NICOLAESCU. Muzica : TIBERIU OLAH. Imaginea : ALEXANDRU DAVID SCâNTEIA — marți 1 februarie 1972 DIMENSIUNI NOI ÎN PROGRAMUL MICULUI ECRAN • începînd de azi, televiziunea îşi înmulţeşte orele de transmisie, îşi îmbogăţeşte programul cu noi emisiuni • Telespectatorii pot urmări programe diverse şi în cursul dimineţii Televiziunea, atît de integrată în viaţa noastră cotidiană, îşi lărgeşte, începînd de azi, programul, desfăşurîndu-şi astfel mai amplu, mai diversificat rolul său important în răspîndirea ştiinţei şi culturii, în procesul de educaţie şi instrucţie a maselor celor mai largi. Paralel cu introducerea programului zilnic de dimineaţă (cu excepţia zilei de luni) se măreşte şi numărul de ore al emisiunilor de după-amiază, programul începind în jurul orei 16,30. In acest fel numeroşi telespectatori angrenaţi în producţie, în schimburile II şi III, în procesul de învăţămînt sau reţinuţi de alte obligaţii profesionale şi familiale, care înainte erau privaţi de posibilitatea urmăririi multor emisiuni, vor avea acces la programele care îi interesează în mod deosebit. De altfel, pentru toţi telespectatorii, televiziunea oferă, o dată cu introducerea noului program de emisie, o arie tematică substanţial mărită, o posibilitate de informare mai cuprinzătoare. Dintre emisiunile ce vor fi inaugurate în această săptămînă amintim, în primul rînd, pe cele de actualităţi : • La ora 9 dimineaţa emisiunea TELEX, cuprinzînd într-un scurt buletin de ştiri relatarea principalelor evenimente petrecute în cursul nopţii ; • La ora 12, un TELEJURNAL de prînz. • Luni, marţi, miercuri, joi şi vineri seara la ora 22.30 emisiunea „24 de ore“ va constitui un panoramic al evenimentelor politice interne şi internaţionale ale zilei însoţite de informaţii, comentarii şi interviuri, filme documentare de actualitate, precum şi pelicule de arhivă care să permită prezentarea evenimentelor într-un context mai larg. De un interes major se va bucura, sîntem siguri, emisiunea „Drum în istorie“, difuzată vineri la orele 21,45, care îşi propune ca prin reportaje şi filme documentare consacrate muzeelor, monumentelor ţării, caselor memoriale, vestigiilor istorice, să dea o imagine grăitoare a trecutului de luptă a poporului nostru. Alături de această emisiune de educaţie patriotică, adresată tuturor vîrstelor, tineretul va beneficia şi de o enciclopedie bogat ilustrată cinematografic şi intitulată „De la alta la omega“ (marţi ora 18:00). Vieţile exemplare ale unor oameni de ştiinţă cum au fost : Giordano Bruno, Galilei, Babeş, Cantacuzino, Pavlov, Pasteur şi alţii, vor fi evocate în emisiunea „O viaţă pentru o idee" (miercuri, 17,30). Celor mai mici telespectatori, preşcolarii şi elevii din primele clase, le este adresată noua emisiune „Prietenii lui Aşchiuţă“ (vineri, ora 16,30). Concepţii pedagogice moderne, metode audio-vizuale sincronizate cu posibilităţile micului ecran stau la baza programelor de teleşcoală şi a cursurilor de limbi străine (franceză, engleză, rusă, germană), care, prin reluarea lor periodică, constituie un ajutor preţios in înţelegerea principalelor materii de învăţămînt. In perioadele de pregătire a examenelor vor fi organizate lecţii de sinteză care ii vor ajuta pe şcolari să-şi sistematizeze cunoştinţele dobîndite. Răspunzind unor deziderate mai vechi ale numeroşilor telespectatori, programul de dimineaţă va oferi în reluare şi unele emisiuni selectate după criterii valorice. Astfel, vor putea fi urmărite principalele emisiuni politice, economice, anchete şi reportaje, emisiuni de ştiinţă şi primplan. Alături de acestea vor figura : Telecinemateca, Romanul-foileton, Filmul serial, Teatrul TV şi, bineînţeles, emisiuni de divertisment. Posibilităţile televiziunii de a-şi îndeplini menirea instructiv-educativă sunt astfel mult sporite. Avem toate motivele să sperăm că noile dimensiuni ale programului micului ecran vor face ca televiziunea să contribuie, într-o şi mai mare măsură, la înfăptuirea programului elaborat de partid in vederea lărgirii orizontului de cunoaştere şi a ridicării conştiinţei socialiste a oamenilor muncii din ţara noastră. CURSUL UNIVERSITAR (Urmare din pag. I) in cunoaştere sau arii mai fragile, neconsolidate încă suficient prin argumentaţie, se subliniază tranşant distincţia. In aceste cazuri ierarhia reală a fenomenelor trebuie să fie exact reflectată. Pentru că să nu uităm : din expunerea profesorului studentul poate învăţă şi pericolele la care expune receptivitatea nediferenţiată faţă de tot ce ii apare ca nou, şi căile de a evita confuzia dintre adevăr şi eroare. Obişnuinţa de a dezvolta in contextul fiecăreia din expuneri cste o problemă cu semnificaţii mai largi, uneori cu rezonanţe în întregul domeniu al ştiinţei respective, prezintă un interes deosebit din acest punct de vedere, întrucit permite studentului să discearnă mai exact dimensiunile adevărurilor pe care le cunoaşte. Doar astfel concepute, cursurile vor deschide perspectiva instruirii neîntrerupte. Cursul învaţă şi deprinderea de analiză logică, stimulează şi curiozitatea ştiinţifică, obişnuieşte cu disciplina gîndirii. Nimeni nu mai poate restrînge funcţia cursului la cea de simplă informare care — singură — este realizabilă prompt şi prin diferite alte mijloace. Aportul acestuia trebuie să devină fundamental la formarea gîndirii şi a personalităţii cu judecată ştiinţifică, intr-un proces de conlucrare. Ajungem astfel, nemijlocit, la relaţia dintre curs şi educaţie, arie în care se manifestă încă unele confuzii. Cerînd, pe bună dreptate, ca fiecare curs universitar să dobândească o puternică funcţie educativă, nimeni nu se gîndeşte, desigur, la transformarea unei lecţii de specialitate intr-o lecţie care preia conţinutul vreunei ştiinţe sociale. Există însă atît de multe puncte de interferenţă, incit este normal ca Valoarea educativă să rezulte chiar din cea mai „profesionalistă“ expunere. Pătrunderea în intimitatea genezei unor mari descoperiri impulsionează considerabil interesul faţă de ştiinţă şi nu rareori orientează viitoare profesiuni. Modul de depăşire a dificultăţilor întâmpinate de mulţi oameni de ştiinţă, prin natura timpului de investigaţie, sau prin condiţii economico-sociale, asigură, de asemenea, antrenări fructuoase ale gîndirii. înţelegerea implicaţiilor largi ale unor fapte de ştiinţă atrage atitudini afective şi opţiuni politice certe. Pentru că în tot acest proces, o concluzie esenţială se impune de la sine : in toate domeniile unde OMUL reprezintă obiectul studiului, problemele etice ne apar şi mai făţiş inseparabile de toată problematica pe care o vehiculează cursurile. In formă, expunerile de curs universitar se pot prezenta extrem de nuanţat. In această direcţie aptitudinile pedagogice ale profesorului sunt determinante. Marii creatori de şcoală au fost, cu puţine excepţii, animatori ai spiritului ştiinţific şi ai ideilor de progres mai ales prin intermediul cursurilor lor, a celor expuse în faţa tineretului. Totuşi nu ne mai putem mulţumi astăzi cu prelegerea de la catedră, chiar respectînd pe deplin rigoarea retoricii şi ştiinţa captivării auditoriului. Eficienţa orei de curs trebuie mult sporită. In acest înţeles, prima condiţie este de a asigura unitatea spirituală cu masa de studenţi, comunitatea de gîndire. Transmiterea conţinutului de idei nu se poate face curandament şi în deplinătate, decit atunci cind se realizează un flux în dublu sens. Cel care expune este menţinut în tensiune când are sentimentul că este înţeles, transmiterea devine totală prin stimularea inversă. Expunerea cea mai eficientă este cea activă, prin dialog viu, cu participarea auditoriului emancipat de sub austeritatea acelui steril „ex cathedra“. Se realizează astfel un schimb de idei pe care instructorul trebuie să-l stimuleze continuu, o colaborare, o gîndire împreună. Este o ipostază mult superioară celei de tip scolastic, a preluării cuvintului scris. Studentul are nevoie desigur și de curs scris, sau de manual, de tratat etc. Raportul tuturor acestora cu expunerea (deşi a devenit o tautologie, se cuvine poate totuşi subliniat : expunerea liberă, singură acceptabilă) cunoaşte o dialectică particulară. Cursul predat nu trebuie să reproducă pe cel scris. Face doar referiri la el, indicînd problemele care pot fi însuşite exclusiv prin studiul individual, completîndu-l cu tot ceea ce este demn de semnalat din progresul ultimei perioade şi corectînd erorile pe care acest progres le-a dezvăluit. Cursul, scris ne apare ca un clişeu static pe care inevitabil vremea îl învecheşte. Cursul expus trăieşte prin el însuşi, are mişcare cinematografică, de insistenţă asupra detaliului semnificativ, de aducere în prim plan a noilor concepte sau a celor mai greu accesibile, cu trecerea sumară peste aspectele mai bine clarificate. Primul este sistematic şi exhaustiv, al doilea este prin excelenţă expresiv, reţinând la fiecare reluare mereu atenţia cu alte probleme. Cele două cursuri se completează astfel reciproc. Tehnologia cursului universitar s-a îmbogăţit mult. Mai întîi, însăşi forma spre care tinde este contrară celei de curs-discurs, devenind un curs- dezbatere. Problematizarea expunerii, tratarea adevărurilor certe, cu valoare ştiinţifică, dar şi a îndoielilor ştiinţei, a ipotezelor, discutarea argumentaţiei pro şi contra, aduce în amfiteatru pulsul unei manifestări ştiinţifice pasionante. Atragerea studenţilor prin întrebări adecvate nivelului lor de competenţă, cointeresarea lor prin capacitatea de a judeca atunci când le lipsesc încă informaţiile necesare, sunt modalităţi care pot fi extinse. Anunţarea din timp a conţinutului expunerii poate oferi în această privinţă unele avantaje. Concomitent, se recurge la posibilităţile metodelor audio-vizuale ajutătoare. Documente fotografice sau sonore, prelucrări grafice ale unor fenomene, transmisia televizată a unorevenimente îmbogăţesc mult valoarea cursului, atunci cind dozarea lor este potrivită iar momentul oportun, învăţămintul trebuie să asimileze toate tehnicile pe care progresul i le pune la dispoziţie, căutînd soluţii optime pentru integrarea lor în circuitul instructiv-educativ. Profesorul rămîne însă cel care decide şi recurge în mod ajutător la mijloacele de care dispune. Prezenţa lui indispensabilă va scuti şcoala de mîine de învăţămintul anonim, mediat de aparate electronice. Caracterul învăţământului rămîne uman nu numai prin polii care îl definesc — magistru şi elev , ci şi prin mijloacele folosite. Nevoile stringente ale integrării unor discipline conturează tot mai pregnant cursul „în echipă“, la care participă specialişti diferiţi, după un program bine chibzuit, reglat de conducătorul catedrei. Abia schiţat, se pot întrevedea perspective de aplicare chiar pentru mese rotunde cu caracter didactic, menite să închega mai bine problemele interdisciplinare, de graniţă. In ce priveşte imperativul legării Invăţămintului de practică, experienţa acumulată mai inainte la facultăţile cu conţinut practic furnizează jaloane de mare utilitate. Cursul nu poate rămîne străin de acest proces unificator. In învăţămintul medical avem de multă vreme cristalizat conceptul „de lecţie clinică“ pentru a cuprinde tocmai cursurile care pornesc de la observaţia practică şi revin la ea, cu precizările de conduită motivate ştiinţific şi bine înţelese. In alte domenii, lecţia trăieşte în jurul unui experiment, al unui fenomen natural sau social etc. Nu trece cu vederea că numeroase noţiuni de aplicare practică sunt clarificate în mare măsură tocmai prin dezbaterile de la curs. In acest fel, cursul universitar contribuie multilateral la formarea viitorului profesionist, el nu poate avea un caracter pur „teoretic“. Armonizarea programului de cursuri cu cel de seminarii şi de lucrări ii sporeşte această contribuţie. Printr-o bună organizare poate creşte capacitatea formativă şi instructivă a tuturor acestor forme conjugate. Evident, sunt necesare multiple calităţi din partea cadrelor didactice pentru a introduce formula de curs potrivită fiecărei situaţii concrete. O mare atenţie trebuie acordată, de aceea, perfecţionării şi autoperfecţionării continue a întregului fond de cadre al universităţilor noastre.