Scînteia, ianuarie 1973 (Anul 42, nr. 9378-9406)

1973-01-15 / nr. 9390

DIN PRIMA DECADA A LUNII IANUARIE PLANUL SE ÎNDEPLINEȘTE RITMIC, LA PARAMETRI MAXIMALI S-a încheiat decada I de producție a primei luni din 1973, an hotărîtor pentru îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor actualului cincinal. Ce au însemnat aceste zile de muncă entuziastă pentru realizarea prevederilor de plan aferente lunii ianuarie ? Informaţiile primite de la corespondenţii judeţeni ai ziarului nostru demonstrează că pretutindeni se munceşte cu rodnicie, ritmic, obţinîn­­du-se încă din prima decadă rezultate de seamă in rea­lizarea prevederilor maximale ale planului. Harnicele detaşamente ale minerilor şi petroliştilor a­­nunţă realizări demne de notat. Bunăoară, într-o serie de unităţi — Combinatul minier Suceava, Centrala minelor neferoase Deva ş.a. — s-au extras peste prevederi sute şi mii de tone de minereu. La rindul lor, petroliştii din toate unităţile de foraj-extracţie au realizat şi depăşit prevederile de plan ale primei decade. Două exemple edificatoare : la Grupul industrial de foraj-extracţie Moi­­neşti s-au extras peste plan 700 tone ţiţei, iar la Grupul similar din Piteşti — 310 tone, 10 întreprinderi din industria uşoară — printre care Fa­brica de confecţii şi tricotaje şi „Postăvăria română“ din Bucureşti, fabrica „Mondiala“ din Satu-Mare, Uzinele tex­tile din Arad, uzinele textile „Oltul“ din Sf. Gheorghe — au realizat în prima decadă de lucru a lunii ianuarie peste 33 la sută din sarcinile de plan ale întregii luni. „Cheia“ acestui prim succes ? Buna pregătire a producţiei noului an şi organizarea corespunzătoare a lucrului la fie­care loc de muncă. Se cuvine subliniat că, fără excepţie, producţia supli­mentară a primei decade se regăseşte în produse fizice utile economiei. Cîteva date desprinse din investigaţiile efectuate în profil teritorial sunt elocvente : Judeţul Hunedoara. Lucrînd cu „foc continuu“, siderur­­giştii au produs peste prevederile primelor 10 zile ale a­­cestui an 1 300 tone fontă, 730 tone oţel, 250 tone cocs. In aceeaşi perioadă, forestierii din judeţ au realizat supli­mentar 270 mc cherestea şi lemn de celuloză, Judeţul Sibiu. In prima decadă au fost realizate supli­mentar 30 tone negru de fum, 10 000 mp geam tras, 46 tone maşini şi utilaje pentru industria materialelor de construcţii şi refractare şi alte produse. Cîţiva fruntaşi : uzina „Independenţa“ Sibiu, „Carbosin“ Copşa Mică, fa­brica de confecţii „Steaua roşie“ Sibiu, Uzinele textile Cisnădie, „Emailul roşu“ Mediaş, Judeţul Galaţi. In perioada analizată, industria judeţu­lui a produs peste plan 4 076 tone fontă, 5 007 tone oţel, 662 tone tablă şi bandă de oţel laminată la rece, 299 tone tablă subţire, 25 tone maşini şi utilaje tehnologice pen­tru industria metalurgică, 126 mc prefabricate din beton armat, 1 000 mp ţesături, 17 tone brînzeturi. Deşi abia la sfîrşit de lună pot fi consemnate date sta­tistice definitive în privinţa indicatorilor de eficienţă, totuşi, încă din prima decadă a acestui an, a fost relevată pregnant preocuparea colectivelor din întreprinderi pen­tru ridicarea nivelului calitativ al întregii activităţi pro­ductive. Eforturile au fost concentrate, deopotrivă, asu­pra înnoirii producţiei şi ridicării gradului ei de com­petitivitate, asupra reducerii cheltuielilor materiale de producţie, creşterii productivităţii muncii. Iată două exemple. La Fabrica de maşini-unelte şi agregate din Bucureşti a fost realizată o instalaţie pentru prelucra­rea carterelor motoarelor Diesel tip M, cu şase şi 12 ci­lindri. Rezultatele probelor au dovedit calităţile deose­bite ale acestui agregat, care, cu ajutorul a 11 capete multibroşate, execută simultan mai multe operaţii : găuriri, adînciri, lamelări, alezări şi filetări. Strungurile automate monoax „Saro“ — 16, 25, 42 şi 60 — destinate prelucrării de precizie, in serie foarte mare, a unor piese metalice cu configuraţii complicate se numără, de asemenea, printre produsele deosebite ale industriei con­structoare de maşini-unelte. Pretutindeni în ţară, comuniştii, oamenii muncii au do­vedit încă din primele zile ale noului an că stă în pu­terea lor să îndeplinească şi să depăşească planul pe a­­cest an. Cu siguranţă că decadele următoare vor fi şi mai bogate in rezultate, atit cantitative, cit şi calitative, sub aspectul eficienţei economice. Respectarea legalită­ţii socialiste, după cum se ştie, presupune, în primul rînd, cunoaşte­rea legilor şi respec­tarea lor, aplicarea dispoziţiilor legale, in­clusiv sancţiunea, în cauzele în care legea a fost încălcată. Dar nu numai organele spe­cializate în aplicarea legii au această obli­gaţie, ci toţi cetăţenii şi cu atât mai mult conducătorii de între­prinderi şi instituţii. Deseori, acestora le revin chiar sarcini concrete de aducere la îndeplinire a măsu­rilor luate împotriva celor care au încălcat legea, care au avut a­­bateri de la normele de convieţuire socială şi de la principiile eticii şi echităţii socialiste. Oricum, atitudinea faţă de hotărîrile judecăto­reşti care privesc per­soane înconjurătoare, cum ar fi salariaţi din subordine, reflectă şi atitudinea generală a cetăţeanului, a condu­cătorului de unitate a­­supra legalităţii. Le­galitatea socialistă şi cu atit mai mult Nor­mele vieţii şi muncii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste nu pot fi rezumate la obligaţiile directe de a preîntîmpina faptele antisociale, de a le descoperi şi sesiza în caz de producere a lor. Intransigenţa nu poate fi considerată încheia­tă o dată cu semnarea actelor C.F.I. și nici nu poate fi limitată la perimetrul și la inte­resele unei întreprin­deri sau alta. In multe cazuri, con­ducătorii unităţilor so­cialiste prelucrează hotărîrile judecăto­rești prin care unii dintre angajaţii aces­tor unităţi au fost sancţionaţi pentru în­călcarea dispoziţiilor lor legale, dau urmare unor sesizări făcute de organele judiciare, iau măsurile ce se impun pentru înlăturarea ca­uzelor ce au gene­rat încălcarea legii, înţeleg că numai în felul acesta capătă e­­ficienţă dispoziţiile legii şi se contribuie la întărirea legalităţii socialiste. Uneori insă, cind o­­bligaţiile de aplicare a legii nu rezidă în mod direct, cind salariaţii din subordine au co­mis fapte ilegale „în altă parte“ (de parcă interesele societăţii ar putea fi divizate), cind cunoaşterea acti­vităţii necinstite se face prin filiera „cum­secădeniei“ invocate de cei necinstiţi şi nu prin dosarul cu obli­gaţii al conducătoru­lui de întreprindere, se mai intîmplă ca a­­ceştia să încerce forţa­rea unei clemenţe ne­avenite, închiderea o­­chilor, tărăgănarea a­­plicării măsurilor le­gale. Este straniu să cităm fapte petrecute cu 4—5 ani în urmă, dar ele sunt „actuale“ parţial şi datorită concursului neorientat al unor fac­tori de răspundere din categoria discutată, în cursul lunilor iu­­nie-august 1968, Andrei Bucur a lucrat ca şo­fer la C.L.F. Fierbinţi. Transporta roşii de la diferite puncte de a­­chiziţionare, la depo­zitul din gara Fier­binţi. Producătorii care predau roşiile aveau interesul ca legumele să ajungă cit mai repe­de la depozitul la care se făcea recepţia, pen­tru a nu se deprecia. Dacă ne gindim bine, acest interes era nu numai al producători­lor, ci şi al nostru, al tuturor consumatori­lor. Intr-un înţeles mai larg — chiar al lui Andrei Bucur. El insă a preferat intere­sul un înţeles îngust. A.B. a început să facă greutăţi, să întirzie transporturile efec­tuate şi predarea ro­şiilor, pentru a-i de­termina pe producători să-l mituiască. Şi, in­tr-adevăr, a reuşit să-şi pună în aplicare planul conceput şi să-şi realizeze scopul meschin încasînd în cursul celor două luni o sumă apreciabilă. Ba chiar a ajuns să condiţioneze plecarea în cursă de plata an­ticipată a unor bani, iar dacă suma oferită nu-i convenea, refuza transportul. Necinsti­t, căpătuiala se cronici­­zau vertiginos în men­talitatea lui A.B. Pro­ducătorii, mai înainte de a încasa banii pe roșiile predate, tre­buiau să plătească, — aveau, n-aveau — tri­butul cerut de A.B. Sigur că o atare situa­ţie nu putea să dăinuie la nesfîrşit. Fapta a fost descoperită, A.B. a fost trimis în jude­cată şi condamnat pen­tru infracţiunea de luare de mită la un an şi jumătate închi­soare. Dar, deşi fapta a fost săvîrşită în lunile iu­­nie-august 1968, pen­tru motive mai mult sau mai puţin justifi­cate, A.B. a fost pe­depsit abia la 31 de­cembrie 1971, iar sen­tinţa a rămas defini­tivă — puţin a fi deci executată — la 30 sep­tembrie 1972. Firesc era ca cel puţin acum, după trecerea unui interval de timp de 4 ani de la săvîrşirea faptei, să se treacă la executarea pedepsei aplicate, cu atit mai mult cu cit existenţa hotărîrii judecătoreşti definitive înlătura ori­ce impediment. De­a-Costantin BUGA preşedintele Tribunalului judeţean Ilfov (Continuare in pag. a IlI-a) De la ce oră pînă la ce oră VĂ PREOCUPĂ LEGALITATEA ? PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9390 Prima ediţie Luni 15 ianuarie 1973 4 PAGINI - 30 BANI Elogiul inovaţiei, îndemn la generalizare Activitatea creatoare de invenţii şi inovaţii in fabrici şi uzine, in unităţile economice şi institutele de cercetări cunoaşte o evoluţie ascen­dentă. Munca inventatorilor şi inovatorilor noştri se materializează în fiecare an în peste 2 miliarde lei economii obţinute în procesul de producţie. Acest efort de gîndire relevă pe de o parte interesul major pentru perfecţionarea producţiei şi a muncii şi, pe de altă parte, condiţiile create in întreprinderi pentru afirmarea creaţiei tehnice de masă, a ideilor Îndrăzneţe, valoroase in întrecere. Prezentând, un rind­aik­ de faţă, cîteva invenţii, inovaţii, şi raţionalizări — unele introduse de acum în producţie — aducem un elogiu autorilor acestora şi, în acelaşi timp, lansăm un îndemn pentru cunoaşterea şi generalizarea lor. Iată cîteva semnale comunicate de CORESPONDENŢII JUDEŢENI AI ZIARULUI NOSTRU. Sub raport economic, stimularea şi valorificarea resurselor noastre de inteligenţă asigură reducerea sub­stanţială a importurilor de produ­se, instalaţii şi licenţe. Un exem­plu: „inima“ locomotivelor Diesel-e­­lectrice, motoarele Diesel de 2 300 şi 1 250 C.P. se fabrică, după cum bine se cunoaşte, la Reşiţa. In construc­ţia motoarelor — ansamble cu mii de repere — există o piesă numi­tă blocul cilindrilor, care se realizează din tablă importată. Anual, uzina consuma circa 300 tone de ase­menea tablă. De curînd, cantitatea a fost micşorată cu circa 10 la sută. Cum s-a obţinut această economie ? Un inovator, inginerul Andrei Ma­­tyko, din cadrul serviciului de proiectări pentru motoare Diesel, a observat că la fabricaţia piesei se ri­sipeşte metal. Comanda către fur­nizorul extern prevedea un adaos de prelucrare prea mare. A făcut calcule, a experimentat, a alcătuit o prescripţie tehnică în care erau pre­văzute noile condiţii de livrare a tablei. Şi, pentru ca totul să mear­gă mai repede, a venit la Bucureşti, a discutat cu reprezentanţii furnizo­rului şi problema a fost soluţionată fără nici o cheltuială în plus. La scara unui an aceasta înseamnă un consum de metal din import cu aproape 30 tone mai mic. La Mediaş, un colectiv de munci­tori, ingineri şi tehnicieni, in frunte cu inginerul Vaier Florea , şeful serviciului de cercetări al fabricii „Emailul roşu“ — s-a angajat, cu ani în urmă, să rezolve cîteva proble­me vitale ale producţiei, între care realizarea unor emailuri româneşti, înlocuirea materiilor prime din im­port, reducerea consumurilor speci­fice, îmbunătăţirea calităţii şi diver­sificarea producţiei. Rezultatul ? Fa­brica are acum 7 laboratoare, o staţie pilot şi una semiindustrială, o staţie de urmărire a calităţii şi de re­cepţie a întregii producţii de emailuri, ca şi un sector de rea­lizare a emailurilor, toate dotate cu aparate şi utilaje din cele mai com­plexe. Mai întîi, a fost elaborat emai­lul românesc, după care treptat au fost diminuate toate importurile de materiale pentru producerea acestuia. Aceasta înseamnă economii de peste 12 milioane lei valută intr-un an. Noul email dă posibilitatea acoperi­rii intr-un singur strat a vaselor, economia post calculată fiind de peste 2 milioane lei anual. Alte invenţii şi inovaţii privesc dezvoltarea activităţii de autodotare, de înnoire şi modernizare a zestrei tehnice a întreprinderilor noastre. La Fabrica de rulmenţi din Birlad, bună­oară, încercarea calităţii rulmenţilor are o însemnătate primordială. Pînă nu de mult, operaţia de încercare a rulmenţilor de vagoane (cu mare pondere în producţia fabricii) se fă­cea pe maşini vechi, depăşite ca ni­vel tehnic, intr-un timp îndelungat, ce ajungea uneori la 8 luni. Re­cent, doi tehnicieni, proiectanţi din întreprindere, Sava Dobre, proiectan­tul rulmentului cu numărul 1 de la uzina bîrlădeană, şi Jan Ribac au conceput maşina de încercat rulmenţi de vagoane­­­RD-41-65, fabricată apoi in sectorul de autoutilare de către inginerul C.. Gavrilă, maistrul Ion Croitoru­ şi lăcătuşul D. Ruset. Au fost realizate şi puse în funcţiu­ne numeroase asemenea maşini. Ef­fectele tehnice şi economice ? S-a redus timpul de încercare a rulmen­ţilor de peste 5 ori ; se introduc mult mai rapid in practică noutăţile teh­nice ; rulmenţii şi chiar seturi de rulmenţi pot fi încercaţi în exploa­tare la sarcini constante şi variabile, deci, în condiţiile identice celor in care funcţionează pe vagoane de di­ferite tonaje şi viteze, mărindu-se gradul de siguranţă şi rezistenţă in exploatare , se realizează mai rapid studii comparative asupra nivelului tehnic al producţiei altor firme con­sacrate din ţările producătoare de rulmenţi. Exemple asemănătoare pot fi date cu zecile, cu sutele, cu miile chiar. Noi ne oprim aici considerînd ne­cesar să subliniem, în primul rind, că raţiunea oricărei inovaţii — ase­menea celor amintite — constă in so­luţionarea problemelor majore ale producţiei. Pornind de la această constatare, o concluzie — o primă concluzie — se impune : acţiunea de inovare, de raţionalizare se cuvine stimulată şi sprijinită. Roadele ei sunt, şi devin prin generalizare, un bun de preţ al întreprinderilor, al economiei noastre naţionale. Iată de ce rezultatele gîndirii înnoitoare a muncitorilor, inginerilor şi teh­nicienilor noştri e nevoie să fie bine cunoscute, soluţiile valoroase să fie însuşite, aplicate. Incetăţenirea unei asemenea preocupări, promovarea u­­nei asemenea atitudini active tre­buie să stea permanent, în anul 1973, în atenţia organizaţiilor de partid şi comitetelor de sindicat. A preţui inovaţia, invenţia, soluţia practică pentru raţionalizarea unui proces de producţie înseamnă a fi în pas cu progresul. Elogiul inovaţiei în­seamnă hotărîrea generalizării ei in folosul întregii economii. O aseme­nea atitudine se înscrie organic în cadrul amplificării eforturilor de concepţie pe care le fac şi trebuie să le facă toate colectivele aflate în întrecerea pentru realizarea şi de­păşirea sarcinilor maximale ale pla­nului din acest an, hotărîtor după cum se ştie pentru înfăptuirea cin­cinalului înainte de termen. Petre NEDELCU Secţia de ţevi sudate de la Uzina metalurgică din Iaşi ÎN PAGINA A II-A. CONFERINŢE­­ ALE ORGANIZAŢIILOR JUDEŢENE DE PARTID 9 *­ Hunedoara • Tulcea ÎN PAGINA A 1I-A • SCENA •ECRAN • EXPOZIȚII­­ ÎN SĂLILE DE CONCERT DA, mereu DA! Consemnez mai jos o poveste de iarnă, auzită, mai zilele trecute, de la un muncitor tînăr, însă a­­vînd atit de multe şi de felurite amintiri, incit iţi venea să crezi că ai in faţă un împovărat de ani. ....Aşadar , şeful meu de echipă, de la care pot zice că am invăţat mese­ria, deşi mai lucrasem şi cu alţii înainte de-a tre­ce în grija lui, este un om care nu ştie să zică nu atunci cind i se cere să facă ceva şi repede, şi bine. Zice numai da ! In numele lui şi al nostru. Pe urmă vine şi ne spune că a zis da. Ce părere a­­vem noi ? Şi ne-apucăm de lucru. Aşa s-a intîm­­plat şi atunci cind cu a­­dormirea noastră. Era pe la jumătatea lui decem­brie ; lucram la şes, încă nu căzuse zăpada, trăgeam tare şi ne gîndeam la sărbătorile care se apro­piau. O să fie ca-n po­veşti. Planuri peste pla­nuri. Cu vreo cinci zile înainte de Anul nou o să ne risipim care-ncotro. A fost insă să fie altfel. Vine şeful de echipă şi ne spune : „Am zis da ! Incepînd de mîine, o să lucrăm pe creastă. In zece zile trebuie să ispră­vim. In noi se pune toată nădejdea. Eu am zis da. Voi ce ziceţi ?“ Pentru prima oară noi, cei trei meseriaşi, ne-am întors împotriva lui. Cum să te aventurezi pe creastă la jumătatea lui decembrie ? Dă frigul, dă îngheţul. O să degerăm pe schelă. Nu şi nu. Pricepeţi că ne gîn­deam la sărbători, oameni şi noi, planuri peste pla­nuri. Nu şi nu. „Bine, a spus şeful de echipă, o să-mi caut alţii, pentru zece zile, iar pe voi o să vă trimit în concediu“­ . Vorbea fără supărare, cu înţelegere şi chiar am­ ho­­tărit pe cine să ia în locul nostru. Atunci ne-am predat. Am zis şi noi da, ca să nu ne iasă vorbe că am dezertat intr-un mo­ment mai greu. Era lim­pede pentru toţi că Anul nou o să-l petrecem pe schelă. A doua zi, la cinci di­mineaţa, eram pe creas­tă. Şeful nostru de echi­pă făcuse un plan de bă­taie , cit şi cum să lu­crăm, pentru ca Anul nou să-l petrecem victorioşi, într-un mare restaurant, unde, pretindea el, reţi­nuse o masă la loc de cinste. Opt ore pe zi, nici un minut mai mult, nici unul mai puţin, să tragem tare ; în fiecare după-amiază două ore de somn, o oră plimbare pe creastă ; seara o să povestim. Trebuie să vă mai spun că şeful meu de e­­chipă, pînă ajungi să-l cunoşti bine, îţi face o impresie destul de oare­care, ba chiar te calcă pe nervi cu planurile şi cu sfaturile lui, cam ace­leaşi ; cit să lucrezi, cit să dormi, cit să te plimbi. Program de om chibzuit. Numai de program nu ne mai ardea nouă. Dor­meam toţi într-o bara­că. Gindind la sărbători, ne culcam mohorîţi, tot aşa ne sculam. In baraca asta o să ne apuce Anul nou. Brrr ! Cine să ne ureze şi nouă „La mulţi ani “?! Şeful de echipă insista să respectăm programul întocmai, atîtea ore de lucru, nici un minut mai mult. Mi-am pierdut răb­darea, trebuia găsită o soluţie : nici să dezertez nu-mi convenea, nici s-o lungim aşa, cind băteau sărbătorile la uşă... A mea a fost ideea ca noi, cei trei meseriaşi, să lu­crăm şi noaptea, cind şe­ful de echipă doarme dus. Rar am pomenit un om să doarmă atit de zdra­văn. Pune capul pe pernă şi adoarme. Pînă la şase dimineaţa numai o catast­­rofă îl mai poate trezi. Schimb de noapte i­eri am propus eu, şi prietenii, gindind la sărbători, au fost de acord. Ţin minte: la zece fix am urcat pe schelă, la optsprezece me­tri înălţime. Ne-am prins centurile de siguranţă şi... Aşa, băieţi, daţi-i bă­taie ! Cind şi cum am ador­mit, legaţi în centuri, cu aparatele de sudură in mină, asta nu mai ştiu. Cum de s-a trezit şeful nostru de echipă în noap­tea aceea, iar nu ştiu, n-am îndrăznit să-l în­treb. Ne-a cules pe toţi trei de pe schelă, in spate, ne-a coborît, pe rind, şi ne-a dus în ba­racă, la căldură. Un ceai cu rom, frecţii, noapte bună. Dimineaţa, şeful de echipă ne-a înfăţişat iar planul lui de bătaie, cum ar trebui să lucrăm, pentru ca Anul nou să-l petrecem victorioşi, în­­tr-un mare restaurant, unde, pretindea el, reţi­nuse o masă, la loc de cinste. Era, ţin minte, in 27 decembrie, cind am coborît şi noi la şes, prin­tre oameni, intr-adevăr victorioşi. Despre adormi­rea noastră pe schelă şe­ful de echipă n-a suflat o vorbă. In aceeaşi zi însă, pe la prinz, a venit să ne informeze că iar a zis da. Ar mai fi ceva de lucru, într-un alt sector, vreo trei zile. Dacă ne facem un plan serios, is­prăvim şi-n două. Şi iar ne-a expus planul acela, cit şi cum să muncim, cit să dormim, cît să ne plimbăm. Am zis da şi ne-am dus pe altă creastă. In ajunul Anului nou, şeful de echipă ne-a in­­mînat fiecăruia cite o in­vitaţie, la un mare res­taurant, unde ni se reţi­nuse o masă, la loc de cinste. Eram invitaţii lui. Eu, unul, am pus o con­diţie : n-aş vrea, i-am zis, ca după­ un pahar, două, să aduci vorba de adormirea noastră... ' £~s uitat la ipjpe ca și cind atunci m-ar fi văzut in­­tiia oară : „Ce adormire, domnule ? Ce fel ? Ha­bar n-am !“ Nicolae TIC • ECHIPELE NOASTRE DE VOLEI IN COMPETITIILE CON­TINENTALE • SCRIMA­­ IN ACTUALITATE • ALTE STIRI SPORTIVE Ieri dimineaţă — în fine ! — s-a inaugurat patinoarul public de pe lacul Cişmi­­giu. El va funcţiona zilnic (între orele 8—20). Pe cinci alte patinoare naturale In Capitală ? Foto : S. Cristian Cind, unde, cum patinăm... In unele locuri mai mult, în altele mai puţin (pentru moment !), iarna a intrat în drepturile sale. Nu-i ză­padă peste tot, e adevărat, dar, par­că în ciuda soarelui... cu dinţi, frigul face posibil ca patinajul — unul din­tre cele mai îndrăgite sporturi de iar­nă — să fie practicat pe scară largă. Nu numai noile şi modernele pati­noare artificiale (astăzi, 10 — de două ori mai multe decit in urmă cu trei ani !), ci şi foarte numeroa­sele patinoare naturale, inclusiv „po­durile de gheaţă“ de pe lacuri sau rîuri, sunt tot mai des ţinta amatori­lor de patinaj, al căror număr — după un calcul foarte aproximativ, fireşte — este de peste 200 000. Pentru noul sezon de iarnă, orga­nizatorii activităţilor sportive au avut în vedere în mod deosebit — cel puţin aşa rezultă din angajamentele şi planurile de măsuri adoptate — practicarea patinajului. Cum stau lu­crurile, in fapt ? Amenajarea pati­noarelor naturale, buna întreţinere, ca şi organizarea activităţii, deopo­trivă la patinoarele artificiale şi la cele naturale, au devenit realitate ? Producerea şi vinzarea patinelor şi echipamentului necesar se fac la ni­velul solicitărilor ? Pentru o privire de ansamblu a Raid-anchetă prin unele localităţi unde patinajul este la concurenţa cu fotbalul situaţiei, acum, la început de sezon, am avut o convorbire cu secretarul general al federaţiei de specialitate, prof. FI. Gămulea. „înviorarea acestei activităţi atit de îndrăgite de publi­cul larg, în special de tineret — ne spunea interlocutorul — este vizi­bilă. Mai ales la sfîrşit de săptămînă, amatorii de patinaj iau cu asalt, am putea spune, „platformele de ghea­ţă“ — indiferent dacă este vorba de patinoarele artificiale sau de pati­noarele naturale de tot felul“. Sunt notabile o serie de acţiuni concrete, pe plan local în primul rînd, care au venit în întîmpinarea acestei so­licitări masive. In unele localităţi din judeţe ca Harghita, Suceava, Neamţ, Vilcea, Mureş, Sibiu, patinajul con­curează, ca popularitate şi acces la public, fotbalul. Centre de iniţiere, cursuri de perfecţionare pentru in­structori, ateliere de confecţionat pa­tine şi ustensilele necesare etc. — Iată tot atâtea modalităţi de a da un caracter organizat, de a dezvolta pa­tinajul sub diferitele lui forme : ar­tistic, viteză, hochei sau, pur și sim­plu, de agrement. „Oricum însă — sublinia interlocutorul nostru — fo­rurile de resort, toate cite au atribu­ ioi DUMITRIU (Continuare în pag. a IlI-a)

Next