Scînteia, ianuarie 1973 (Anul 42, nr. 9378-9406)
1973-01-15 / nr. 9390
DIN PRIMA DECADA A LUNII IANUARIE PLANUL SE ÎNDEPLINEȘTE RITMIC, LA PARAMETRI MAXIMALI S-a încheiat decada I de producție a primei luni din 1973, an hotărîtor pentru îndeplinirea înainte de termen a sarcinilor actualului cincinal. Ce au însemnat aceste zile de muncă entuziastă pentru realizarea prevederilor de plan aferente lunii ianuarie ? Informaţiile primite de la corespondenţii judeţeni ai ziarului nostru demonstrează că pretutindeni se munceşte cu rodnicie, ritmic, obţinîndu-se încă din prima decadă rezultate de seamă in realizarea prevederilor maximale ale planului. Harnicele detaşamente ale minerilor şi petroliştilor anunţă realizări demne de notat. Bunăoară, într-o serie de unităţi — Combinatul minier Suceava, Centrala minelor neferoase Deva ş.a. — s-au extras peste prevederi sute şi mii de tone de minereu. La rindul lor, petroliştii din toate unităţile de foraj-extracţie au realizat şi depăşit prevederile de plan ale primei decade. Două exemple edificatoare : la Grupul industrial de foraj-extracţie Moineşti s-au extras peste plan 700 tone ţiţei, iar la Grupul similar din Piteşti — 310 tone, 10 întreprinderi din industria uşoară — printre care Fabrica de confecţii şi tricotaje şi „Postăvăria română“ din Bucureşti, fabrica „Mondiala“ din Satu-Mare, Uzinele textile din Arad, uzinele textile „Oltul“ din Sf. Gheorghe — au realizat în prima decadă de lucru a lunii ianuarie peste 33 la sută din sarcinile de plan ale întregii luni. „Cheia“ acestui prim succes ? Buna pregătire a producţiei noului an şi organizarea corespunzătoare a lucrului la fiecare loc de muncă. Se cuvine subliniat că, fără excepţie, producţia suplimentară a primei decade se regăseşte în produse fizice utile economiei. Cîteva date desprinse din investigaţiile efectuate în profil teritorial sunt elocvente : Judeţul Hunedoara. Lucrînd cu „foc continuu“, siderurgiştii au produs peste prevederile primelor 10 zile ale acestui an 1 300 tone fontă, 730 tone oţel, 250 tone cocs. In aceeaşi perioadă, forestierii din judeţ au realizat suplimentar 270 mc cherestea şi lemn de celuloză, Judeţul Sibiu. In prima decadă au fost realizate suplimentar 30 tone negru de fum, 10 000 mp geam tras, 46 tone maşini şi utilaje pentru industria materialelor de construcţii şi refractare şi alte produse. Cîţiva fruntaşi : uzina „Independenţa“ Sibiu, „Carbosin“ Copşa Mică, fabrica de confecţii „Steaua roşie“ Sibiu, Uzinele textile Cisnădie, „Emailul roşu“ Mediaş, Judeţul Galaţi. In perioada analizată, industria judeţului a produs peste plan 4 076 tone fontă, 5 007 tone oţel, 662 tone tablă şi bandă de oţel laminată la rece, 299 tone tablă subţire, 25 tone maşini şi utilaje tehnologice pentru industria metalurgică, 126 mc prefabricate din beton armat, 1 000 mp ţesături, 17 tone brînzeturi. Deşi abia la sfîrşit de lună pot fi consemnate date statistice definitive în privinţa indicatorilor de eficienţă, totuşi, încă din prima decadă a acestui an, a fost relevată pregnant preocuparea colectivelor din întreprinderi pentru ridicarea nivelului calitativ al întregii activităţi productive. Eforturile au fost concentrate, deopotrivă, asupra înnoirii producţiei şi ridicării gradului ei de competitivitate, asupra reducerii cheltuielilor materiale de producţie, creşterii productivităţii muncii. Iată două exemple. La Fabrica de maşini-unelte şi agregate din Bucureşti a fost realizată o instalaţie pentru prelucrarea carterelor motoarelor Diesel tip M, cu şase şi 12 cilindri. Rezultatele probelor au dovedit calităţile deosebite ale acestui agregat, care, cu ajutorul a 11 capete multibroşate, execută simultan mai multe operaţii : găuriri, adînciri, lamelări, alezări şi filetări. Strungurile automate monoax „Saro“ — 16, 25, 42 şi 60 — destinate prelucrării de precizie, in serie foarte mare, a unor piese metalice cu configuraţii complicate se numără, de asemenea, printre produsele deosebite ale industriei constructoare de maşini-unelte. Pretutindeni în ţară, comuniştii, oamenii muncii au dovedit încă din primele zile ale noului an că stă în puterea lor să îndeplinească şi să depăşească planul pe acest an. Cu siguranţă că decadele următoare vor fi şi mai bogate in rezultate, atit cantitative, cit şi calitative, sub aspectul eficienţei economice. Respectarea legalităţii socialiste, după cum se ştie, presupune, în primul rînd, cunoaşterea legilor şi respectarea lor, aplicarea dispoziţiilor legale, inclusiv sancţiunea, în cauzele în care legea a fost încălcată. Dar nu numai organele specializate în aplicarea legii au această obligaţie, ci toţi cetăţenii şi cu atât mai mult conducătorii de întreprinderi şi instituţii. Deseori, acestora le revin chiar sarcini concrete de aducere la îndeplinire a măsurilor luate împotriva celor care au încălcat legea, care au avut abateri de la normele de convieţuire socială şi de la principiile eticii şi echităţii socialiste. Oricum, atitudinea faţă de hotărîrile judecătoreşti care privesc persoane înconjurătoare, cum ar fi salariaţi din subordine, reflectă şi atitudinea generală a cetăţeanului, a conducătorului de unitate asupra legalităţii. Legalitatea socialistă şi cu atit mai mult Normele vieţii şi muncii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste nu pot fi rezumate la obligaţiile directe de a preîntîmpina faptele antisociale, de a le descoperi şi sesiza în caz de producere a lor. Intransigenţa nu poate fi considerată încheiată o dată cu semnarea actelor C.F.I. și nici nu poate fi limitată la perimetrul și la interesele unei întreprinderi sau alta. In multe cazuri, conducătorii unităţilor socialiste prelucrează hotărîrile judecătorești prin care unii dintre angajaţii acestor unităţi au fost sancţionaţi pentru încălcarea dispoziţiilor lor legale, dau urmare unor sesizări făcute de organele judiciare, iau măsurile ce se impun pentru înlăturarea cauzelor ce au generat încălcarea legii, înţeleg că numai în felul acesta capătă eficienţă dispoziţiile legii şi se contribuie la întărirea legalităţii socialiste. Uneori insă, cind obligaţiile de aplicare a legii nu rezidă în mod direct, cind salariaţii din subordine au comis fapte ilegale „în altă parte“ (de parcă interesele societăţii ar putea fi divizate), cind cunoaşterea activităţii necinstite se face prin filiera „cumsecădeniei“ invocate de cei necinstiţi şi nu prin dosarul cu obligaţii al conducătorului de întreprindere, se mai intîmplă ca aceştia să încerce forţarea unei clemenţe neavenite, închiderea ochilor, tărăgănarea aplicării măsurilor legale. Este straniu să cităm fapte petrecute cu 4—5 ani în urmă, dar ele sunt „actuale“ parţial şi datorită concursului neorientat al unor factori de răspundere din categoria discutată, în cursul lunilor iunie-august 1968, Andrei Bucur a lucrat ca şofer la C.L.F. Fierbinţi. Transporta roşii de la diferite puncte de achiziţionare, la depozitul din gara Fierbinţi. Producătorii care predau roşiile aveau interesul ca legumele să ajungă cit mai repede la depozitul la care se făcea recepţia, pentru a nu se deprecia. Dacă ne gindim bine, acest interes era nu numai al producătorilor, ci şi al nostru, al tuturor consumatorilor. Intr-un înţeles mai larg — chiar al lui Andrei Bucur. El insă a preferat interesul un înţeles îngust. A.B. a început să facă greutăţi, să întirzie transporturile efectuate şi predarea roşiilor, pentru a-i determina pe producători să-l mituiască. Şi, intr-adevăr, a reuşit să-şi pună în aplicare planul conceput şi să-şi realizeze scopul meschin încasînd în cursul celor două luni o sumă apreciabilă. Ba chiar a ajuns să condiţioneze plecarea în cursă de plata anticipată a unor bani, iar dacă suma oferită nu-i convenea, refuza transportul. Necinstit, căpătuiala se cronicizau vertiginos în mentalitatea lui A.B. Producătorii, mai înainte de a încasa banii pe roșiile predate, trebuiau să plătească, — aveau, n-aveau — tributul cerut de A.B. Sigur că o atare situaţie nu putea să dăinuie la nesfîrşit. Fapta a fost descoperită, A.B. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de luare de mită la un an şi jumătate închisoare. Dar, deşi fapta a fost săvîrşită în lunile iunie-august 1968, pentru motive mai mult sau mai puţin justificate, A.B. a fost pedepsit abia la 31 decembrie 1971, iar sentinţa a rămas definitivă — puţin a fi deci executată — la 30 septembrie 1972. Firesc era ca cel puţin acum, după trecerea unui interval de timp de 4 ani de la săvîrşirea faptei, să se treacă la executarea pedepsei aplicate, cu atit mai mult cu cit existenţa hotărîrii judecătoreşti definitive înlătura orice impediment. Dea-Costantin BUGA preşedintele Tribunalului judeţean Ilfov (Continuare in pag. a IlI-a) De la ce oră pînă la ce oră VĂ PREOCUPĂ LEGALITATEA ? PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9390 Prima ediţie Luni 15 ianuarie 1973 4 PAGINI - 30 BANI Elogiul inovaţiei, îndemn la generalizare Activitatea creatoare de invenţii şi inovaţii in fabrici şi uzine, in unităţile economice şi institutele de cercetări cunoaşte o evoluţie ascendentă. Munca inventatorilor şi inovatorilor noştri se materializează în fiecare an în peste 2 miliarde lei economii obţinute în procesul de producţie. Acest efort de gîndire relevă pe de o parte interesul major pentru perfecţionarea producţiei şi a muncii şi, pe de altă parte, condiţiile create in întreprinderi pentru afirmarea creaţiei tehnice de masă, a ideilor Îndrăzneţe, valoroase in întrecere. Prezentând, un rindaik de faţă, cîteva invenţii, inovaţii, şi raţionalizări — unele introduse de acum în producţie — aducem un elogiu autorilor acestora şi, în acelaşi timp, lansăm un îndemn pentru cunoaşterea şi generalizarea lor. Iată cîteva semnale comunicate de CORESPONDENŢII JUDEŢENI AI ZIARULUI NOSTRU. Sub raport economic, stimularea şi valorificarea resurselor noastre de inteligenţă asigură reducerea substanţială a importurilor de produse, instalaţii şi licenţe. Un exemplu: „inima“ locomotivelor Diesel-electrice, motoarele Diesel de 2 300 şi 1 250 C.P. se fabrică, după cum bine se cunoaşte, la Reşiţa. In construcţia motoarelor — ansamble cu mii de repere — există o piesă numită blocul cilindrilor, care se realizează din tablă importată. Anual, uzina consuma circa 300 tone de asemenea tablă. De curînd, cantitatea a fost micşorată cu circa 10 la sută. Cum s-a obţinut această economie ? Un inovator, inginerul Andrei Matyko, din cadrul serviciului de proiectări pentru motoare Diesel, a observat că la fabricaţia piesei se risipeşte metal. Comanda către furnizorul extern prevedea un adaos de prelucrare prea mare. A făcut calcule, a experimentat, a alcătuit o prescripţie tehnică în care erau prevăzute noile condiţii de livrare a tablei. Şi, pentru ca totul să meargă mai repede, a venit la Bucureşti, a discutat cu reprezentanţii furnizorului şi problema a fost soluţionată fără nici o cheltuială în plus. La scara unui an aceasta înseamnă un consum de metal din import cu aproape 30 tone mai mic. La Mediaş, un colectiv de muncitori, ingineri şi tehnicieni, in frunte cu inginerul Vaier Florea , şeful serviciului de cercetări al fabricii „Emailul roşu“ — s-a angajat, cu ani în urmă, să rezolve cîteva probleme vitale ale producţiei, între care realizarea unor emailuri româneşti, înlocuirea materiilor prime din import, reducerea consumurilor specifice, îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea producţiei. Rezultatul ? Fabrica are acum 7 laboratoare, o staţie pilot şi una semiindustrială, o staţie de urmărire a calităţii şi de recepţie a întregii producţii de emailuri, ca şi un sector de realizare a emailurilor, toate dotate cu aparate şi utilaje din cele mai complexe. Mai întîi, a fost elaborat emailul românesc, după care treptat au fost diminuate toate importurile de materiale pentru producerea acestuia. Aceasta înseamnă economii de peste 12 milioane lei valută intr-un an. Noul email dă posibilitatea acoperirii intr-un singur strat a vaselor, economia post calculată fiind de peste 2 milioane lei anual. Alte invenţii şi inovaţii privesc dezvoltarea activităţii de autodotare, de înnoire şi modernizare a zestrei tehnice a întreprinderilor noastre. La Fabrica de rulmenţi din Birlad, bunăoară, încercarea calităţii rulmenţilor are o însemnătate primordială. Pînă nu de mult, operaţia de încercare a rulmenţilor de vagoane (cu mare pondere în producţia fabricii) se făcea pe maşini vechi, depăşite ca nivel tehnic, intr-un timp îndelungat, ce ajungea uneori la 8 luni. Recent, doi tehnicieni, proiectanţi din întreprindere, Sava Dobre, proiectantul rulmentului cu numărul 1 de la uzina bîrlădeană, şi Jan Ribac au conceput maşina de încercat rulmenţi de vagoaneRD-41-65, fabricată apoi in sectorul de autoutilare de către inginerul C.. Gavrilă, maistrul Ion Croitoru şi lăcătuşul D. Ruset. Au fost realizate şi puse în funcţiune numeroase asemenea maşini. Effectele tehnice şi economice ? S-a redus timpul de încercare a rulmenţilor de peste 5 ori ; se introduc mult mai rapid in practică noutăţile tehnice ; rulmenţii şi chiar seturi de rulmenţi pot fi încercaţi în exploatare la sarcini constante şi variabile, deci, în condiţiile identice celor in care funcţionează pe vagoane de diferite tonaje şi viteze, mărindu-se gradul de siguranţă şi rezistenţă in exploatare , se realizează mai rapid studii comparative asupra nivelului tehnic al producţiei altor firme consacrate din ţările producătoare de rulmenţi. Exemple asemănătoare pot fi date cu zecile, cu sutele, cu miile chiar. Noi ne oprim aici considerînd necesar să subliniem, în primul rind, că raţiunea oricărei inovaţii — asemenea celor amintite — constă in soluţionarea problemelor majore ale producţiei. Pornind de la această constatare, o concluzie — o primă concluzie — se impune : acţiunea de inovare, de raţionalizare se cuvine stimulată şi sprijinită. Roadele ei sunt, şi devin prin generalizare, un bun de preţ al întreprinderilor, al economiei noastre naţionale. Iată de ce rezultatele gîndirii înnoitoare a muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor noştri e nevoie să fie bine cunoscute, soluţiile valoroase să fie însuşite, aplicate. Incetăţenirea unei asemenea preocupări, promovarea unei asemenea atitudini active trebuie să stea permanent, în anul 1973, în atenţia organizaţiilor de partid şi comitetelor de sindicat. A preţui inovaţia, invenţia, soluţia practică pentru raţionalizarea unui proces de producţie înseamnă a fi în pas cu progresul. Elogiul inovaţiei înseamnă hotărîrea generalizării ei in folosul întregii economii. O asemenea atitudine se înscrie organic în cadrul amplificării eforturilor de concepţie pe care le fac şi trebuie să le facă toate colectivele aflate în întrecerea pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor maximale ale planului din acest an, hotărîtor după cum se ştie pentru înfăptuirea cincinalului înainte de termen. Petre NEDELCU Secţia de ţevi sudate de la Uzina metalurgică din Iaşi ÎN PAGINA A II-A. CONFERINŢE ALE ORGANIZAŢIILOR JUDEŢENE DE PARTID 9 * Hunedoara • Tulcea ÎN PAGINA A 1I-A • SCENA •ECRAN • EXPOZIȚII ÎN SĂLILE DE CONCERT DA, mereu DA! Consemnez mai jos o poveste de iarnă, auzită, mai zilele trecute, de la un muncitor tînăr, însă avînd atit de multe şi de felurite amintiri, incit iţi venea să crezi că ai in faţă un împovărat de ani. ....Aşadar , şeful meu de echipă, de la care pot zice că am invăţat meseria, deşi mai lucrasem şi cu alţii înainte de-a trece în grija lui, este un om care nu ştie să zică nu atunci cind i se cere să facă ceva şi repede, şi bine. Zice numai da ! In numele lui şi al nostru. Pe urmă vine şi ne spune că a zis da. Ce părere avem noi ? Şi ne-apucăm de lucru. Aşa s-a intîmplat şi atunci cind cu adormirea noastră. Era pe la jumătatea lui decembrie ; lucram la şes, încă nu căzuse zăpada, trăgeam tare şi ne gîndeam la sărbătorile care se apropiau. O să fie ca-n poveşti. Planuri peste planuri. Cu vreo cinci zile înainte de Anul nou o să ne risipim care-ncotro. A fost insă să fie altfel. Vine şeful de echipă şi ne spune : „Am zis da ! Incepînd de mîine, o să lucrăm pe creastă. In zece zile trebuie să isprăvim. In noi se pune toată nădejdea. Eu am zis da. Voi ce ziceţi ?“ Pentru prima oară noi, cei trei meseriaşi, ne-am întors împotriva lui. Cum să te aventurezi pe creastă la jumătatea lui decembrie ? Dă frigul, dă îngheţul. O să degerăm pe schelă. Nu şi nu. Pricepeţi că ne gîndeam la sărbători, oameni şi noi, planuri peste planuri. Nu şi nu. „Bine, a spus şeful de echipă, o să-mi caut alţii, pentru zece zile, iar pe voi o să vă trimit în concediu“ . Vorbea fără supărare, cu înţelegere şi chiar am hotărit pe cine să ia în locul nostru. Atunci ne-am predat. Am zis şi noi da, ca să nu ne iasă vorbe că am dezertat intr-un moment mai greu. Era limpede pentru toţi că Anul nou o să-l petrecem pe schelă. A doua zi, la cinci dimineaţa, eram pe creastă. Şeful nostru de echipă făcuse un plan de bătaie , cit şi cum să lucrăm, pentru ca Anul nou să-l petrecem victorioşi, într-un mare restaurant, unde, pretindea el, reţinuse o masă la loc de cinste. Opt ore pe zi, nici un minut mai mult, nici unul mai puţin, să tragem tare ; în fiecare după-amiază două ore de somn, o oră plimbare pe creastă ; seara o să povestim. Trebuie să vă mai spun că şeful meu de echipă, pînă ajungi să-l cunoşti bine, îţi face o impresie destul de oarecare, ba chiar te calcă pe nervi cu planurile şi cu sfaturile lui, cam aceleaşi ; cit să lucrezi, cit să dormi, cit să te plimbi. Program de om chibzuit. Numai de program nu ne mai ardea nouă. Dormeam toţi într-o baracă. Gindind la sărbători, ne culcam mohorîţi, tot aşa ne sculam. In baraca asta o să ne apuce Anul nou. Brrr ! Cine să ne ureze şi nouă „La mulţi ani “?! Şeful de echipă insista să respectăm programul întocmai, atîtea ore de lucru, nici un minut mai mult. Mi-am pierdut răbdarea, trebuia găsită o soluţie : nici să dezertez nu-mi convenea, nici s-o lungim aşa, cind băteau sărbătorile la uşă... A mea a fost ideea ca noi, cei trei meseriaşi, să lucrăm şi noaptea, cind şeful de echipă doarme dus. Rar am pomenit un om să doarmă atit de zdravăn. Pune capul pe pernă şi adoarme. Pînă la şase dimineaţa numai o catastrofă îl mai poate trezi. Schimb de noapte ieri am propus eu, şi prietenii, gindind la sărbători, au fost de acord. Ţin minte: la zece fix am urcat pe schelă, la optsprezece metri înălţime. Ne-am prins centurile de siguranţă şi... Aşa, băieţi, daţi-i bătaie ! Cind şi cum am adormit, legaţi în centuri, cu aparatele de sudură in mină, asta nu mai ştiu. Cum de s-a trezit şeful nostru de echipă în noaptea aceea, iar nu ştiu, n-am îndrăznit să-l întreb. Ne-a cules pe toţi trei de pe schelă, in spate, ne-a coborît, pe rind, şi ne-a dus în baracă, la căldură. Un ceai cu rom, frecţii, noapte bună. Dimineaţa, şeful de echipă ne-a înfăţişat iar planul lui de bătaie, cum ar trebui să lucrăm, pentru ca Anul nou să-l petrecem victorioşi, într-un mare restaurant, unde, pretindea el, reţinuse o masă, la loc de cinste. Era, ţin minte, in 27 decembrie, cind am coborît şi noi la şes, printre oameni, intr-adevăr victorioşi. Despre adormirea noastră pe schelă şeful de echipă n-a suflat o vorbă. In aceeaşi zi însă, pe la prinz, a venit să ne informeze că iar a zis da. Ar mai fi ceva de lucru, într-un alt sector, vreo trei zile. Dacă ne facem un plan serios, isprăvim şi-n două. Şi iar ne-a expus planul acela, cit şi cum să muncim, cit să dormim, cît să ne plimbăm. Am zis da şi ne-am dus pe altă creastă. In ajunul Anului nou, şeful de echipă ne-a inmînat fiecăruia cite o invitaţie, la un mare restaurant, unde ni se reţinuse o masă, la loc de cinste. Eram invitaţii lui. Eu, unul, am pus o condiţie : n-aş vrea, i-am zis, ca după un pahar, două, să aduci vorba de adormirea noastră... ' £~s uitat la ipjpe ca și cind atunci m-ar fi văzut intiia oară : „Ce adormire, domnule ? Ce fel ? Habar n-am !“ Nicolae TIC • ECHIPELE NOASTRE DE VOLEI IN COMPETITIILE CONTINENTALE • SCRIMA IN ACTUALITATE • ALTE STIRI SPORTIVE Ieri dimineaţă — în fine ! — s-a inaugurat patinoarul public de pe lacul Cişmigiu. El va funcţiona zilnic (între orele 8—20). Pe cinci alte patinoare naturale In Capitală ? Foto : S. Cristian Cind, unde, cum patinăm... In unele locuri mai mult, în altele mai puţin (pentru moment !), iarna a intrat în drepturile sale. Nu-i zăpadă peste tot, e adevărat, dar, parcă în ciuda soarelui... cu dinţi, frigul face posibil ca patinajul — unul dintre cele mai îndrăgite sporturi de iarnă — să fie practicat pe scară largă. Nu numai noile şi modernele patinoare artificiale (astăzi, 10 — de două ori mai multe decit in urmă cu trei ani !), ci şi foarte numeroasele patinoare naturale, inclusiv „podurile de gheaţă“ de pe lacuri sau rîuri, sunt tot mai des ţinta amatorilor de patinaj, al căror număr — după un calcul foarte aproximativ, fireşte — este de peste 200 000. Pentru noul sezon de iarnă, organizatorii activităţilor sportive au avut în vedere în mod deosebit — cel puţin aşa rezultă din angajamentele şi planurile de măsuri adoptate — practicarea patinajului. Cum stau lucrurile, in fapt ? Amenajarea patinoarelor naturale, buna întreţinere, ca şi organizarea activităţii, deopotrivă la patinoarele artificiale şi la cele naturale, au devenit realitate ? Producerea şi vinzarea patinelor şi echipamentului necesar se fac la nivelul solicitărilor ? Pentru o privire de ansamblu a Raid-anchetă prin unele localităţi unde patinajul este la concurenţa cu fotbalul situaţiei, acum, la început de sezon, am avut o convorbire cu secretarul general al federaţiei de specialitate, prof. FI. Gămulea. „înviorarea acestei activităţi atit de îndrăgite de publicul larg, în special de tineret — ne spunea interlocutorul — este vizibilă. Mai ales la sfîrşit de săptămînă, amatorii de patinaj iau cu asalt, am putea spune, „platformele de gheaţă“ — indiferent dacă este vorba de patinoarele artificiale sau de patinoarele naturale de tot felul“. Sunt notabile o serie de acţiuni concrete, pe plan local în primul rînd, care au venit în întîmpinarea acestei solicitări masive. In unele localităţi din judeţe ca Harghita, Suceava, Neamţ, Vilcea, Mureş, Sibiu, patinajul concurează, ca popularitate şi acces la public, fotbalul. Centre de iniţiere, cursuri de perfecţionare pentru instructori, ateliere de confecţionat patine şi ustensilele necesare etc. — Iată tot atâtea modalităţi de a da un caracter organizat, de a dezvolta patinajul sub diferitele lui forme : artistic, viteză, hochei sau, pur și simplu, de agrement. „Oricum însă — sublinia interlocutorul nostru — forurile de resort, toate cite au atribu ioi DUMITRIU (Continuare în pag. a IlI-a)