Scînteia, februarie 1973 (Anul 42, nr. 9407-9434)
1973-02-01 / nr. 9407
UN CURS DE DESFĂŞURARE, O ACŢIUNE DE MAXIM INTERES ECONOMIC SIEI RENTABILIZATE! Este bine cunoscut de către, toţi oamenii muncii din ţara noastră că anul 1973 constituie un an hotăritor pentru înfăptuirea planului cincinal înainte de termen, pentru înaintarea mai rapidă a României pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. In raport cu anul 1972, planul naţional unic de dezvoltare economico-socială pe anul în curs prevede ritmuri înalte de creştere a producţiei industriale şi agricole, a productivităţii muncii etc., ceea ce va face ca venitul naţional pe anul 1973 să depăşească 303 miliarde lei, urmind să înregistreze un spor de 14 la sută faţă de planul pe 1972. Ritmul ridicat de creştere a venitului naţional in acest an se reflectă direct şi în mărimea indicatorilor —«——— financiari ; volumul absolut şi procentul de creştere al acumulărilor băneşti, îndeosebi al beneficiilor, sunt puternic influenţate atît de factorul cantitativ — creşterea volumului producţiei — cit şi de factorii calitativi — sporirea productivităţii muncii, reducerea nivelului cheltuielilor la 1 000 lei producţie-marfă etc. Drept consecinţă, beneficiile planificate pe ansamblul economiei de stat prezintă o creştere de circa 28 la sută faţă de realizările anului 1972, iar vărsămintele din beneficii la bugetul de stat se vor ridica la 46,8 miliarde lei, cu aproape 10 miliarde lei în plus faţă de anul precedent. Aceste cifre exprimă clar eforturile ce vor trebui depuse pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor planificate, răspunderea sporită ce revine în acest sens unităţilor, economice, ministerelor, şi corcrierelor executive ale consiliilor populare, în general tuturor factorilor de pe diferitele trepte organizatorice ale economiei. Avem un număr mare de Întreprinderi — mai cu seamă din industria constructoare de maşini, chimică, uşoară etc. — care lucrează cu rentabilităţi ridicate de 10 sau 15, ori chiar 20 la sută. Avem însă şi unităţi economice care înregistrează rentabilităţi reduse sau care efectuează cheltuieli ce depăşesc veniturile obţinute. Pentru a putea fi realizate sarcinile mari ale anului 1973, se impune, ca o cerinţă imperioasă, nu numai îmbunătăţirea în continuare a activităţii întreprinderilor care au obţinut şi până acum rezultate pozitive sub acest aspect, ci şi asigurarea rentabilităţii tuturor întreprinderilor, iar în cadrul fiecărei întreprinderi — a tuturor produselor. Trebuie să urmărim cu fermitate traducerea în fapt a indicaţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru, care la Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972 sublinia că ridicarea rentabilităţii constituie criteriul primordial al îmbunătăţirii calitative a activităţii economice. Cerinţa asigurării unei rentabilităţi corespunzătoare pe fiecare unitate şi pe fiecare produs se accentuează in anul 1973 şi datorită faptului că a intrat în vigoare Legea finanţelor, potrivit căreia unităţile economice sunt obligate ca prin activitatea lor să realizeze nu numai acoperirea cheltuielilor şi un anumit beneficiu, ci rezultate financiare la un astfel de nivel care să le permită restituirea, într-un termen cit mai scurt, a fondurilor băneşti avansate de societate pentru dotarea şi funcţionarea lor ; fiecare unitate economică trebuie să-şi asigure, prin forţele sale proprii, fondurile necesare finanţării producţiei, investiţiilor şi satisfacerii altor nevoi şi să participe, intr-o măsură din ce în ce mai mare, la constituirea fondurilor centralizate ale statului. Ţinînd seama tocmai de aceste cerinţe economice obiective, care dorbîndesc dimensiuni noi în condiţiile anului 1973, Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie anul trecut a trasat sarcina de a se obţine, in cel mai scurt timp, o îmbunătăţire radicală in ce priveşte sporirea rentabilităţii în toate sectoarele, îndeplinirea acestei sarcini depinde in mod nemijlocit de realizarea celorlalte sarcini de plan privind volumul producţiei, nivelul cheltuielilor de producţie etc., întrucit — după cum se ştie — mărimea beneficiului şi, implicit, rentabilitatea, sunt un rezultat, o sinteză a îndeplinirii celorlalţi indicatori. Un factor de prim ordin pentru asigurarea unui volum de beneficii cit mai ridicat este îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie, după specificul ramurii, bineînţeles, cu condiţia ca desfacerea produselor să fie asigurată. Concomitent cu realizarea planului de producţie, alt factor principal care influenţează mărimea beneficiului îl constituie nivelul cheltuielilor de producţie şi de circulaţie. Spre a ne forma o imagine asupra importanţei pe care o prezintă aceasta, este suficient să arătăm că, în condiţiile anului 1973, reducerea nivelului planificat al cheltuielilor in industria republicană cu numai 0,2 la sută ar aduce beneficii suplimentare de peste 500 milioane lei. In anul precedent, ca urmare a depăşirii sarcinilor de producţie sau a reducerii sub — — ' ■— nivelul planificat a cheltuielilor de producţie, un număr însemnat de întreprinderi a obţinut importante beneficii suplimentare — de pildă: Uzina de anvelope Danubiana, Combinatul siderurgic Hunedoara, Uzina de autoturisme Piteşti şi multe altele. Pe de altă parte insă, o serie de întreprinderi nu şi-au realizat planul la acest indicator. Mai mult, unele dintre ele — aparţinînd Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini Grele, economiei locale etc. — au înregistrat pierderi în loc de beneficii ; dacă aceste unităţi şi-ar fi îndeplinit planul de beneficii, economia naţională ar fi avut la dispoziţie un plus de resurse financiare de peste 800 milioane lei. ’ Totodată, unele întreprinderi sunt prevăzute cu pierderi chiar prin plan." OK "data aveste în « nivelul lor de dotare tehnică, gradul de pregătire a cadrelor, experienţa acumulată etc., aceste unităţi dispun de un ansamblu de condiţii care, bine pus în valoare, permite reducerea şi lichidarea pierderilor, rentabilizarea lor. O atare posibilitate este atestată de faptul că o serie de întreprinderi, prevăzute cu pierderi (din cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Ministerului Industriei Uşoare etc.) au reuşit ca pînă la 30 noiembrie 1972 să iasă din această situaţie şi să înregistreze beneficii de aproape 45 milioane lei. In fine, sunt unele întreprinderi care, la adăpostul unor beneficii mari obţinute la anumite produse, îşi îngăduie să fabrice alte produse la care înregistrează pierderi, prezentindu-se pe ansamblu cu rezultate financiare bune. Dar pentru economia naţională, pierderea rămîne pierdere, indiferent de nivelul la care ar apărea. Florea DUMITRESCU ministrul finanţelor • CHEIA SALTULUI DE LA PIERDERI LA BENEFICII: VALORIFICAREA INTENSA A REZERVELOR • ANALIZELOR SA LE URMEZE PROGRAME DE MĂSURI CONCRETE • INGENIOZITATEA ȘI SPIRITUL GOSPODĂRESC ALE COLECTIVELOR - PUTERNIC SOLICITATE ! SUPERBA BOGĂŢIE... Vara trecută am cunoscut-o la Petroşani pe Elisabeta Szacko— Szacskoneni cum o numesc cu duioşie, dragoste şi respect locuitorii Văii Jiului. Patruzeci şi trei de ani din cei 77 ciţi numără i-a închinat activităţii in rindurile Partidului Comunist Român. A împărţit manifeste, broşuri şi literatură comunistă. A strins bani şi daruri pentru „Ajutorul roşu“. Prima dintre rochiile durerii a imbrăcat-o in 1936, cină intr-un accident de mină i-a murit soţul. Apoi, in 1940 cind i-a fost arestat fiul autecist. Au urmat anii de efort de după cucerirea puterii. Ca şi până atunci, şi-a făcut datoria. Sau, cum îmi spunea ea : „Am ştiut că vom învinge fiindcă am muncit“. Vorbea şi privea undeva peste umărul meu, pe un perete înţesat cu fotografii. „Rudele mele“ — mi-a răspuns intuindu-mi nedumerirea. M-am întors şi am privit. Fotografii de-ale soţului, ale celor doi băieţi şi a fetei, ale celor trei nepoţi... Specific profesiei noastre este să mergem mult, să vedem, să întrebăm şi să scriem. Aşa cunoaştem sute de oameni. Intr-un sat din Sălaj, în Surduc, preşedintele C.A P.-ului fruntaş pe judeţ, Teodor Cîmpan, mi-a spus ce aşteaptă el de la ziua de miine; electricianul Miron Costache de la C.C.H.—Suceava despre dezvoltarea platformei industriale a oraşului ; Vasile Ileanu, constructor naval la Drobeta Turnu- Severin, despre noile tipuri de nave ; ofiţerul mecanic Dumitru Goşman din Constanţa despre viitoarea noastră flotă comercială ; maistrul Liviu Uliţa de la „Electromotor“ Timişoara despre echipamentele electrice ; la Iaşi, academicianul Cristofor Simionescu despre noile tehnologii chimice, fiindcă „ştiinţa fără tehnologie este seacă". Sunt mulţi, chiar foarte mulţi, cei cu care am discutat, fie şi numai in ultimul an. N-a existat om care, vorba lui Szacskoneni, să nu ştie, l-am întrebat şi de unde. Forma răspunsurilor a fost diferită, dar conţinutul doar unul — un adevărat numitor comun: „Din viaţă , va fi aşa pentru că am muncit, am văzut rezultatele muncii şi vom munci in continuare“. De ce am înşirat toate acestea ? Poate că imensa cantitate de ginduri, de idei aflate de la oameni diferiţi mi-a fost sugerată de un gind citit intr-o carte. Nu demult, scriind despre integrarea socială, un „filosof al educaţiei“ sublinia rolul pe care-l joacă convingerile in cadrul respectivului proces. Nimic surprinzător chiar dimpotrivă. Ciudat apare doar modul cum definea aceste convingeri : un raport în care la numărător sunt însumate cunoaşterea şi afectivitatea persoanei, iar la numitor era trecută ex- perienţa de viaţă. Nu este prima şi desigur nici ultima încercare a vreunui sociolog de a transfera formulele matematicii in sistemul ştiinţelor sociale, deşi dacă ar fi să-l credem pe Norbert Wiener „matematicile aplicate în ştiinţe sociale şi modelele din fizica matematică folosite in aceste domenii reprezintă matematicile şi fizica matematică de pe la anul 1850“. Trec şi peste aspectul greutăţii, dacă nu chiar al imposibilităţii de a cuantifica termenii formulei în discuţie. Amintesc doar în treacăt greşeala sociologului — elementară aş zice — de a pune semnul egalităţii intre ideile-cunoştinţe şi ideile-convingeri : nu orice idee se transformă cu necesitate intr-o convingere. Mă opresc la un singur aspect — „experienţa de viaţă“ , aşezată la numitorul raportului. Altfel spus, după opinia sociologului, cu cit trăieşti mai mult cu atît numărul convingerilor scade. Presupunind că am trăi cu Pămîntul ar însemna să nu mai avem nici o convingere, să nu mai fim siguri de nimic, să ne mişcăm permanent în lumea lucrurilor de consistenţa aburului. O lume de umbre in care omul să se nască şi să nu fie sigur că există , să stea imobilizat şi, concomitent, să aibă certitudinea mişcării. O lume absurdă. Stau, compar ceea ce ştiu, ceea ce am văzut şi văd in jur şi mă-ntreb : cum pot săvirşi unii asemenea erori fundamentale ? Eroii călătoriilor noastre, şi nu numai ei, experienţa de viaţă trăită de ei, şi alături de dinşii, de milioane, probează din plin superba bogăţie a convingerilor cu fiecare an pe urcuşul firesc al vieţii. Mircea BUNEA PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9407 Joi 1 februarie 1973 6 PAGINI - 30 BANI (Continuare în pag. a V-a) felicitări de peste hotare adresate tovarășului Nicolae Ceaușescu PAGINA A III-A ROMÂNIA IN COMERŢUL MONDIAL Realizarea integrală a planului de import-export, componentă esenţială a prosperităţii economice PAGINA A ll-A T7 7 • ■ . '~tZTm77 r j. I ■ I— • Jirgu-Mureş „câştigăm Întrecerea, SAU NU?" întreba preşedintele cooperativei din Stoicaneşti în sesiunea consiliului popular care a lansat chemarea către toate comunele ţării • „AŞTEPTĂM CU BUCURIE REPLICA TUTUROR LOCUITORILOR SATELOR !“ • „ŞTIM CĂ FOARTE MULŢI ASPIRĂ LA PRIMUL LOC. DAR, ASCULTAŢI LA NOI ! NU NE LĂSĂM CU UNA CU DOUĂ !“ IAR NOI ADĂUGĂM : SĂ VEDEM LA ANU’I GOSPODARI FOARTE BUNI SUNT PESTE TOT... Pe vremuri, această comună din Cimpia Boianului, care numără acum peste 5 000 de locuitori, era o „comună a clăcaşilor“. Oamenii de aici trudeau pe te miri ce pe pămînturile a 16 moşieri. — La înfiinţarea cooperativei agricole în 1949 — îşi aminteşte preşedintele acesteia, Dumitru Tudose — eveniment la care am avut deosebita cinste de a-l avea atunci în mijlocul nostru pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cea mai mare parte a caselor din comună erau acoperite cu paie şi — cu durere ne aducem aminte — mai erau încă destule bordeie. Astăzi, potrivit planului de sistematizare, comuna Stoicăneşti înaintează cu paşi repezi spre urbanizare. Au fost construite sute şi sute de case noi. Au apărut numeroase edificii social-culturale : cămin cultural, şcoli, brutărie, baie, magazine comerciale şi unităţi de servicii către populaţie. Se află în stadiu final de construcţie un modern complex sanitar. In comună lucrează peste 50 de cadre cu studii superioare, peste 95 la sută fii ai comunei, întorşi, după terminarea studiilor, acasă. Cooperativa agricolă, celelalte unităţi economice din comună s-au întărit şi dezvoltat an de an. Averea obştească a cooperativei agricole a ajuns astăzi la peste 41 milioane lei, revenind, în medie, peste 25 000 lei pe un cooperator. Pentru rezultatele obţinute în producţie, cooperativei agricole din Stoicăneşti i s-a decernat, în decursul anilor, de 4 ori Ordinul Muncii clasa I. Veniturile populaţiei depăşesc astăzi cifra de 22 milioane lei anual. Ca urmare, în fiecare an s-au construit cite 30—40 case noi. In pas cu dezvoltarea economică, o înflorire fără precedent cunoaşte viaţa spirituală a comunei. Un exemplu : ansamblul folcloric din Stoicăneşti este cunoscut şi apreciat nu numai in ţară. El a întreprins numeroase turnee în U.R.S.S., Belgia, Albania, Olanda etc. Secretarul comitetului comunal de partid, primarul comunei, Dumitru Prună, ne spune : „Rezultatele întrecerii din anul trecut ne plasează între comunele cu rezultatele cele mai bune atit la indicatorii economici, cit şi la acţiunile social-culturale. Ne vom strădui ca şi în 1973 să constituim un exemplu în realizarea angajamentelor asumate, pentru că această chemare pe care am lansat-o ne onorează, dar ne şi obligă să muncim mai mult şi mai bine“. Intrebîndu-1 pe primarul comunei ce măsuri intenţionează să întreprindă consiliul popular pentru a îndeplini prevederile angajamentelor asumate, ne spune : In ziarul nostru de ieri am publicat chemarea la întrecere a Consiliului popular al comunei Stoicănești-Olt, adresată tuturor consiliilor populare comunale, tuturor locuitorilor din satele tării. — In primul rind, ne vom strădui să ajungem la o cit mai bună organizare a muncii în ansamblu, a fiecărei acţiuni în parte. Indicatorii fiecărui angajament au şi fost defalcaţi pe unităţi economice şi circumscripţii electorale. Dintru început am urmărit popularizarea acţiunii, apoi fiecărui deputat i s-au încredinţat sarcini concrete. De acum , toată lumea a pornit la treabă. Periodic, vom analiza cu toată obştea mersul îndeplinirii tuturor celor prevăzute. Din chemarea la întrecere rezultă că cele mai mari sarcini revin cooperativei agricole — temeiul creşterii averii obşteşti, a bunăstării fiecăruia. Experienţa bună de pînă acum in utilizarea forţei de muncă va fi extinsă. Pînă acum s-a reuşit ca din cele 1 621 braţe apte de muncă, circa 1 100 să lucreze permanent, vara şi iarna, în cooperativa agricolă. — De la înfiinţare şi până în 1965 — ne spune tovarăşul Dumitru Tudose — profilul cooperativei noastre era unul singur : agricol. Mai exact — cerealier. In această situaţie, mulţi cooperatori nu aveau de lucru tot timpul anului. Apoi, am început să dezvoltăm zootehnia, iar în ultimii doi ani am trecut la formarea şi dezvoltarea unor activităţi industriale pentru valorificarea superioară a resurselor pe care le avem. Astăzi, la Stoicâneşti există o secţie de prefabricate, o fabrică de cărămidă, un atelier de reparaţii, o ciupercărieamenajată pe o suprafaţă de 10 000 metri pătraţi, asigurind un venit de 7 milioane lei anual). Incepînd din acest an, a luat fiinţă în cadrul cooperativei agricole şi o brigadă de construcţii, care execută case mari, moderne, conform schiţei de sistematizare, pentru membrii cooperatori. Sunt locuinţe tip vilă, care se vor construi în numeroase variante. — Cooperatorilor care nu dispun de toată suma de bani necesară construcţiei de locuinţe — ne spune tovarăşul Marin Dogaru, contabilul şef al C.A.P. — cooperativa agricolă le acordă credite. Membrul cooperator plăteşte ca avans 30 la sută din costul casei, urmind ca brigada de construcţii, deci cooperativa, să-i predea locuinţa „la cheie“. De asemenea, adunarea generală a hotărît ca biletele de tratament pentru cooperatorii noştri să fie integral plătite de cooperativa agricolă d in afară de cota-parte pe care o achită casa de pensii). Tot pentru îmbunătăţirea continuă a nivelului de viaţă al locuitorilor comunei, la Stoicăneşti s-a hotărît ca membrilor cooperatori — care nu au lipsuri nemotivate, muncesc efectiv în cooperativa agricolă şi îşi realizează bine sarcinile da producţie — să li se acorde concediu de 20 de zile plătit (1 000 lei). Mulţi săteni ne-au vorbit despre modul cum s-au gîndit să acţioneze pentru îndeplinirea propriilor anga- Emilian ROUĂ corespondentul „Scînteii* (Continuare In pag. a V-a) Imagini din Stoicaneşti , la adunarea de lansare a „Chemării* (stingă) şi sediul căminului cultural şi al cooperativei agricole (dreapta) O puternică afirmare a combativităţii şi eroismului clasei noastre muncitoare Zilele acestea se Împlinesc 40 de ani de la marile bătălii de clasă ale petroliştilor, puternic detaşament al Proletariatului din România. După patru decenii, ecoul acestor aprige lupte sociale stăruie în conştiinţa poporului, ilustrînd glorioasele tradiţii revoluţionare, patriotismul şi maturitatea politică, dirzenia şi abnegaţia ei în lupta de eliberare socială şi naţională. Era la începutul anului 1933. Criza economică mondială ce cuprinsese şi ţara noastră îşi făcea simţite din plin efectele pustiitoare şi în industria petrolieră, unde aproape trei sferturi din capitalul investit era capital străin. Deşi producţia in această ramură economică a cunoscut, ca urmare a exploatării prădalnice a resurselor de ţiţei, o creştere sensibilă, numărul muncitorilor a scăzut continuu, ajungînd de la 27 808 salariaţi în 1929 la numai 13 927 salariaţi in 1933. Aceştia lucrau în multe cazuri numai 12—15 zile pe lună. Perspective şi mai sumbre s-au creat prin aderarea României la acordul semnat la Paris de reprezentanţii trusturilor petroliere din aproape toate ţările capitaliste — acord a cărui aplicare însemna pentru ţara noastră o nouă reducere de personal cu circa 25 la sută şi noi scăderi de salarii. ORGANIZATORUL ŞI CONDUCĂTORUL LUPTELOR — PARTIDUL COMUNIST înrăutăţirea condiţiilor de muncă şi de trai i-a îndîrjit şi mai mult pe muncitorii petrolişti împotriva stăpinilor autohtoni şi străini ai industriei petroliere. In acele împrejurări, Partidul Comunist Român a acţionat operativ şi eficient, afirmîndu-se ca organizatorul şi conducătorul luptelor muncitorimii petroliste. Orientarea stabilită de conducerea partidului către atragerea în lupta revoluţionară a maselor largi muncitoare, indiferent de apartenenţa politică, făurirea frontului unic muncitoresc de jos a fost aplicată cu consecvenţă de organizaţiile de partid de pe Valea Prahovei. La sfîrşitul anului 1932 şi începutul anului 1933 au fost primiţi în partid noi membri din rindurile celor mai activi muncitori, iar Comitetul judeţean Prahova al P.C.R. a fost întărit prin completarea rîndurilor sale cu cadre călite în lupta revoluţionară, printre care Gheorghe Vasilichi, Gheorghe Avramescu, Tănase Avramescu, Gheorghe Ghica, Nicolae Moraru, Constantin Nicolaescu. Pe primulplan al preocupărilor comitetului judeţean s-a situat mutarea centrului de greutate al activităţii de partid in întreprinderi, în mijlocul muncitorilor. Totodată, întărirea organizaţiei judeţene de partid a avut o înrîurire favorabilă asupra creşterii influenţei comuniştilor în sindicate, în organizaţiile de tineret, ca şi in rindurile maselor largi muncitoare. In principalele întreprinderi petroliere din Ploieşti — la „Orion“, „Româno-Americana“, „Astra română“, „Concordia“, „Unirea“, „Steaua română“, precum şi în întreprinderile din Moreni, Cîmpina, Băicoi etc. — s-au constituit, la îndemnul comuniştilor, numeroase comitete de acţiune — organe împuternicite de muncitori să-i reprezinte şi să le apere interesele in faţa autorităţilor şi a patronilor. O importanţă deosebită a avut constituirea la Ploieşti, la inceputul lui ianuarie 1933, a unui comitet local de acţiune avînd rolul de coordonator al activităţii tuturor comitetelor din Valea Prahovei. Cu acest prilej a fost adoptat şi un program amplu de revendicări ale muncitorilor petrolişti care îmbina obiectivele economice cu revendicări de ordin politic referitoare la recunoaşterea comitetelor de fabrică, desigilarea sediilor sindicatelor revoluţionare etc. Adoptarea acestui program de acţiune marca un progres calitativ în formele de acţiune ale muncitorilor petrolişti, în sensul că în locul aşa-zisei tactici „legaliste“, a memoriilor adresate autorităţilor şi patronilor, se preconiza lupta deschisă antipatronală, pe baza unităţii muncitoreşti. STĂPÎNI OZI... In acele Împrejurări au avut loc, Încă in primele zile ale anului 1933, sub conducerea organizaţiilor P.C.R. puternice acţiuni demonstrative în chiar centrul oraşului Ploieşti. Acestora le-au urmat, la 16 ianuarie, o impunătoare demonstraţie a şomerilor in faţa Prefecturii Prahova şi greva muncitorilor de la rafinăria „Româno-Americana“ din 21 ianuarie 1933. Forme de mare combativitate au caracterizat greva celor 2 000 de muncitori de la „Astra română“, declanşată la 30 ianuarie, ca protest împotriva concedierii unui nou lot de muncitori. Ceea ce a sporit amploarea grevei şi i-a dat semnificaţii noi a fost larga solidarizare cu cauza greviştilor a muncitorilor de la alte Întreprinderi din Ploieşti şi împrejurimi, precum şi a familiilor greviştilor. Ocupind incinta rafinăriei şi înconjurînd-o cu un adevărat zid viu format din cei care se alăturaseră greviştilor, muncitorii de la „Astra română" au respins intervenţia armatei şi a poliţiei, silind astfel direcţia să cedeze şi să-şi asume, printr-o declaraţie scrisă, obligaţia de a reveni asupra conce-Prof. univ. dr. Aron PETRIC (Continuare in pag. a IV-a) Marile lupte ale petroliştilor din ianuarie-februarie 1933 COMBINATUL CHIMIC CRAIOVA PLANUL PE IANUARIE A FOST ÎNDEPLINIT Hotărît să realizeze cincinalul înainte de termen, colectivul Combinatului chimic din Craiova raportează îndeplinirea cu 3 zile mai devreme a sarcinilor de plan la producţia marfă pe luna ianuarie. Funcţionarea la parametrii optimi a tuturor instalaţiilor din cele aproape 20 de fabrici ale combinatului chimic craiovean a făcut ca din prima lună a anului să fie depăşite sarcinile maximale ale planului, livrindu-se peste prevederi însemnate cantităţi de îngrăşăminte chimice AZI ÎNCEPE „LUNA LA SA" „Luna cărţii la sate“, manifestare culturală de masă, devenită tradiţională, este organizată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Tineretului Comunist şi Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum. Ea îşi propune să apropie şi mai mult cartea şi pe scriitori de masa largă a cititorilor din mediul rural, sporind interesul pentru lectură şi contribuind la popularizarea producţiei noastre editoriale. Cele peste 2 500 de titluri, într-un tiraj de 11 milioane exemplare difuzate la sate anul trecut, au aparţinut literaturii social-politice, tehnico-ştiinţifice şi beletristicii, precum şi sferei agrozootehnice.