Scînteia, februarie 1973 (Anul 42, nr. 9407-9434)
1973-02-05 / nr. 9411
ÎNNOIREA $I MODERNIZAREA CONTINUA A PRODUCȚIEI este o „lege de fier a progresului economic ----------------ȘTIATI CĂ... -----------------1 _ ...Industria electronică a asimilat recent elemente de automatizare în sistem unificat, centrale telefonice automate Pentaconta, radiotelefoane, numeroase aparate de măsură industriale şi medicale. Sunt cîteva din ştirile sosite la redacţie în ultimul timp, care, alături de altele pe care le primim zilnic din toate colţurile ţării, vorbesc despre răspunderea cu care oamenii muncii din unităţile industriale privesc una din sarcinile esenţiale, prioritare, ale planului pe acest an : inoirea şi modernizarea produselor şi a tehnologiilor de fabricaţie. Este vorba de o sarcină economică majoră, a cărei importanţă a fost din nou şi cu tărie subliniată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, uncuvintarea rostită la recenta conferinţă a organizaţiei municipale de partid Bucureşti : „Fiecare din cei prezenţi aici, fiecare activist de partid şi de stat, fiecare comunist şi om al muncii trebuie să înţeleagă că ridicarea nivelului tehnic şi a calităţii producţiei este o problemă hotărîtoare a dezvoltării industriei româneşti, a progresului general al ţării, a participării active a României la diviziunea internaţională a muncii“. O sarcină deosebită impune eforturi deosebite şi în primul rind o bună organizare a activităţii complexe de modernizare a fabricaţiei. In această ordine de idei, notăm că în întreprinderile din Capitală s-au stabilit măsuri concrete pentru îmbunătăţirea performanţelor tehnico-funcţionale ale produselor, un rol esenţial urmind să aibă comisiile de asimilare şi modernizare a tehnologiilor şi produselor noi — comisii care se vor constitui pină la 15 februarie a.c. ; se cuvin relevate, de asemenea, şi acţiunile preconizate şi în alte judeţe ale ţării pentru accelerarea ritmului de înnoire a producţiei — rezultatul aplicării unora din măsuri fiind tocmai succesele înregistrate în acest domeniu, încă de la începutul noului an. Dar cînd se prevede ca ponderea produselor noi şi modernizate în valoarea producţiei globale să ajungă în acest an, cumulind şi realizările din primii doi ani ai cincinalului, la 47,7 la sută — aşa cum s-a stabilit in industria construcţiilor de maşini, cind trebuie ca, pe ansamblul principalelor ministere economice, această pondere să atingă anul acesta 29 la sută — este limpede că, în fiecare centrală şi unitate industrială, se impun acţiuni precise, cu o eficacitate certă, pentru a asigura îndeplinirea planului de in...În totalul producţiei ce va fi realizată în 1973 de unităţile centralei industriale de utilaj petrolier, produsele noi şi modernizate deţin o pondere de circa 50 la sută, noire şi modernizare a producţiei — atit cantitativ, cit şi calitativ. Mai intii, asemenea acţiuni trebuie să garanteze realizarea ritmică a înnoirii producţiei, prin dozarea raţională, de-a lungul anului, a efortului pe care-1 incumbă modernizarea fabricaţiei. De ce să nu spunem lucrurilor pe nume : intr-un şir de întreprinderi există o tendinţă de uminire, de aglomerare a sarcinilor de asimilare în fabricaţie a produselor noi spre cea de a doua jumătate sau chiar spre ultimele luni ale anului. Iată cum se prezintă lucrurile — din acest punct de vedere — pe ansamblul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini-Unelte şi Electrotehnicii , în trimestrul I ali. vor fi asimilate in fabricaţie 20 la sută din produsele prevăzute in planul anual de înnoire ; in trimestrul II — 16,5 la sută ; în trimestrul III— 29 la sută, iar in ultimul trimestru — 31,5 la sută. Evident, introducerea în fabricaţie a unui anumit produs, într-o anume perioadă a anului, este condiţionată de o serie de factori, cei mai importanţi fiind posibilitatea asigurării cu materiile prime şi materialele necesare, cu utilajele adecvate, ca şi cererea beneficiarilor. Dar depăşirea dificultăţilor din aprovizionare, pe de o parte, formarea şi determinarea unei anume structuri, mereu mai complexe, mai pretenţioase (din punct de vedere tehnic) a cererii beneficiarilor nu condiţionează, in fond, realizarea la un niveloptim de eficienţă a producţiei ? Şi apoi, nu trebuie uitat că, in exemplul amintit (din păcate, nu este singur), eşalonarea neechilibrată a produselor ce vor fi asimilate in fabricaţie este stabilită chiar prin plan ! Ce se poate întîmpla pe parcurs, cînd apar dificultăţi, imprevizibile acum, in îndeplinirea sarcinii de înnoire a fabricaţiei ? Iată situaţia înregistrată anul trecut la Centrala industrială de maşini-unelte ; din diverse cauze, o parte din produsele ce trebuiau să intre in fabricaţie în primul trimestru au fost ...La uzina „Hidromecanica" din Braşov a intrat în fabricaţia de serie compresorul rotativ, cu un debit de 50 mc pe minut şi o presiune de 1,5—2 atm., care se fabrică în premieră la noi, „împinse“ în trimestrul al II-lea, apoi in al III-lea. Consecinţa ? Realizarea numai in proporţie de 52,7 la sută a planului anual de înnoire şi modernizare a producţiei . De aceea accentuăm asupra faptului că se cuvine ca, încă de pe acum, să se acţioneze hotărit,in fiecare întreprindere şi centrală industrială, nu numai pentru a se asigura o repartizare uniformă, judicioasă, a efortului consacrat înnoirii producţiei în 1973, dar chiar pentru a devansa termenele de asimilare a unora dintre noile produse. Desigur, este nevoie de o innoire reală, efectivă, a producţiei. Ce avantaje economice pot sconta să obţină colectivele acelor întreprinderi unde se introduc în fabricaţie anumite produse depăşite din punct de vedere tehnic ? înnoirea şi modernizarea producţiei nu sunt un scop in sine. Ci, pe această cale, se urmăreşte ridicarea continuă şi substanţială a perforrrranţelor tehnico-economice ale produselor, creşterea productivităţii muncii, reducerea consumurilor materiale şi, înainte de orice, creşterea competitivităţii lor pe piaţa internaţională. Nu mai trebuie aduse alte argumente pentru a dovedi că trecerea la fabricaţia unor produse uzate moral nu poate servi progresului economic rapid al industriei. Exemplul pozitiv dat de nenumărate întreprinderi industriale — Uzina de maşini grele din Bucureşti, uzinele „Tractorul“ şi „Steagul roşu“ din Braşov, Fabrica de motoare electrice din Piteşti, „Electromagnetica“ din Capitală şi multe, multe altele — ale căror produse reprezintă realizări ce se pot situa cu cinste la nivelul tehnicii mondiale, trebuie urmat de cate întreprinderile, mici sau mari, indiferent de profil. Producţie nouă trebuie să însemne întotdeauna producţie competitivă.. Nici un moment nu trebuie să se piardă din vedere că introducerea în fabricaţie de produse cu înalt nivel tehnic şi calitativ constituie o condiţie esenţială a creşterii eficienţei economice. De altfel, practic nu mai putem vorbi astăzi despre creşterea eficienţei, a productivităţii muncii sociale şi, cu atit mai puţin, despre Dan MATEESCU (Continuare in pag. a Hl-a) TREI - ritmul modernizării ? ÎNTREBĂRI — gradul de eficiență? -------------1—; ESENȚIALE: - nivelul competitivităţii? -ii .................i ...I ii -1 I Recunoaşterea de către societate a utilităţii activităţii depuse in folosul oamenilor reprezintă pentru noi nu numai „pîinea cea de toate zilele“ ciştigată cu sudoarea frunţii, ci şi sursa viguroasă, perenă, a celei mai intense bucurii, a unei mulţumiri sufleteşti fără egal. După cum nimic nu poate fi mai descurajant şi mai copleşitor decit refuzul acestei recunoaşteri, decit sentimentul inutilităţii şi al nimicniciei... Dublul aspect, material şi spiritual, al raporturilor reciproce, stabilite in procesul muncii între individ şi societate determină conţinutul noţiunii de echitate, in sens de corespondenţă între ceea ce oferă individul şi ceea ce primeşte el de la societate. Iar primul temei al superiorităţii orînduirii socialiste în afirmarea ideii de echitate constă in garantarea dreptului la muncă al tuturor cetăţenilor ; nu este vorba aici numai de consemnarea unui principiu, ci şi de necesitatea reală de a valorifica întreaga capacitate a fiecărui cetăţean, într-o societate prin excelenţă constructivă şi dinamică. Realizarea practică a acestei necesităţi depinde nemijlocit de priceperea de a organiza, de a repartiza cadrele şi munca, de a folosi în interes social întregul potenţial acumulat la un moment dat, incepind cu cele mai mici colective de muncă şi sfirsind la nivelul macrostructurii social-economice. Dar să apelăm la cîteva argumente concrete. ...Petru Marian, secretarul comitetului de partid din cadrul Grupului de şantiere nr. 6 al Trustului de construcţii Cluj, ne relata următoarele : la împărţirea sarcinilor şi la retribuirea muncii, într-o brigadă de timplari, unii membri ai brigăzii — mereu aceiaşi — erau favorizaţi, iar ceilalţi erau dezavantajaţi in mod vădit. Cum tîmplarii favorizaţi mai erau şi prieteni sau consăteni ai şefului, ceilalţi şi-au zis că situaţia nu putea fi rezultatul unei pure intimplări şi şi-au manifestat, pe bună dreptate, nemulţumirea. S-a descoperit, astfel, că Augustin Jurcan, şeful brigăzii, „greşea“ pontajele , pină şi lui insuşi şi-a pontat ore de lucru in citeva zile in care lipsise. Cazul a fost discutat de conducerea unităţii şi biroul organizaţiei de bază P.C.R.,, cu întreg colectivul de timplari, iar şeful de brigadă „slab“ de memorie a fost sancţionat. Poate că astfel îi va fi redată ţinerea de minte... Morala acestei intîmplări este că înfăptuirea echităţii sociale pleacă de la raporturile de muncă cele mai simple, de la relaţiile dintre colegii de echipă, dintre aceştia şi şeful lor. Echitatea socialistă nu poate fi limitată la statuarea de principii ; ea trebuie urmărită în fiecare celulă a societăţii, zi de zi, ca o componentă a procesului de formare a conştiinţei noi, de continuă adîncire a democratismului vieţii noastre sociale. Spre aceeaşi concluzie ne îndreaptă şi un alt exemplu, relatat de Ion Bodrea, secretarul comitetului de partid din cadrul întreprinderii de gospodărire orăşeneasca şi construcţii Cluj. S-a constatat că într-un număr de echipe de zidari şi de zugravi ale întreprinderii, şefii de echipa realizau ciştiguri considerabil mai mari decit ceilalţi muncitori din formaţie (uneori, chiar de două ori şi jumătate mai mari !). Aceasta deşi, avînd aceeaşi meserie şi lucrînd cot la cot, cam toţi făceau acelaşi la VIAŢA RATIFICĂ PRECEPTELE ECHITĂŢII SOCIALISTE (0 Obligaţii reciproce ale concordanţei dintre ceea ce dai şi ceea ce primeşti de la societate • Un şef de brigadă cu... memorie slabă • Echitatea începe cu raporturile de muncă cele mai simple • Unde poate duce o organizare defectuoasă • Pe post de „joll-jocker " al fabricii cru. Un colectiv alcătuit din specialişti in organizarea muncii a cercetat lucrurile şi a găsit explicaţia. Lucrînd în acord, împărţirea cîştigurilor intre membrii echipei se făcea proporţional cu categoria de încadrare a fiecăruia ; or, in echipele cu pricina, alături de un şef cu o încadrare superioară, lucrau numai muncitori de categoriile intii şi a doua. Asemenea situaţii determină două serii de inechităţi. Intii, că in echipele unde există un număr disproporţionat de mare de muncitori de categorii inferioare, aceştia sunt obligaţi să efectueze şi lucrări care cer o calificare înaltă. Pe de o parte, neavind abilitatea şi cunoştinţele necesare, calitatea lucrărilor nu poate fi cea dorită, iar pe de alta, încadrarea împiedică retribuirea lor pentru munca efectiv prestată. Diferenţele apărute astfel se adaugă, fără acoperire in muncă, la cîştigul şefului de echipă. Al doilea, că în echipele unde predomină, în mod neraţional, muncitorii de categorii superioare, aceştia sunt obligaţi să efectueze şi lucrări care cer o calificare mai redusă. Pe de o parte, se cheltuieşte in mod ineficient un potenţial de muncă valoros, a cărui lipsă se resimte în alte echipe, iar pe de alta, nivelul ciștigului va fi mai scăzut decit cel justificat de calificarea înaltă a muncitorilor. Iată Gheorghe SASARMAN (Continuare in pag. a 3-a) PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9411 Prima ediţie Luni 5 februarie 1973 4 PAGINI - 30 BANI IN PAGINA A - A • ZESTREA COMPONISTICĂ ROMANEASCĂ ÎN PROGRAMELE DE CONCERT • MUZEUL BANATULUI LA 100 DE ANI • NOI APARIŢII EDITORIALE ÎN JUDEŢE • TURNEUL TEATRULUI „ION CREANGA" ÎN FRANŢA • TEATRUL RADIOFONIC • SCENA • EXPOZIŢII O ECRAN Cartografii vor fi din nou nevoiţi să modifice harta acestor locuri. Pe milenarul fluviu, in care Galaţiul îşi oglindeşte realizările dobîndite in aceşti ani, ai noştri, la km 156, se conturează un nou port — portul mineralier al combinatului siderurgic. Un nou port,, modern, prevăzut pentru prima etapă cu două dane maritime, la care vor putea acosta nave de pină la 25 000 tdvv. Deocamdată, pe şantierul din aval de vărsarea Siretului în Dunăre şi-au dat Intîlnire, cu mai multă vreme In urmă, constructorii care au adus cu ei aici experienţa unor obiective hidrotehnice de primă mărime zidite in patria noastră, cum sunt cele de la Porţile de Fier sau Giurgeni — Vadu-Oii. Acum, înainte ca prima navă să-şi arunce ancora in viitorul port mineralier al Galaţiului, stăm de vorbă într-una din obişnuitele barăci ale constructorilor cu inginerulşef al șantierului, Andrei Glafce. Lucrările hidrotehnice pe care le efectuăm sunt executate potrivit unui principiu tehnic modern. Am apelat la coloane de beton armat, forate și vibrate la mare adîncime. Cele 55 de coloane, formate din tronsoane de 6 m lungime, cu un diametru de 2 m sunt amplasate — de-a lungul cheiului — pe două şiruri. Aşadar, o adevărată pădure din beton, ai cărei „copaci“ au fost prefabricaţi de echipele de fierari-betonişti sub conducerea şefului de lot Stere Văleanu, a şefului de echipă Dumitru Piron, a maistrului Ilie Mihăiţă, împreună cu betoniştii, sudorii şi dulgherii Iordache Coman, Toader Mînzăraru şi Ion Nicolau. Aceşti oameni destoinici sunt creatorii „pădurii" subacvatice, pe care Dunărea, vrind-nevrind, trebuie s-o recunoască ca fiind a sa. Oamenii aceştia, vrednici, cu examene de prestigiu trecute cu brio pe marile şantiere ale ţării, forează in inima şuvoaielor. Înfig acolo copacii puternici de beton, delimitind astfel contururile viitorului port mineralier. Debutul pe acest şantier a fost făcut de constructori sub apa Dunării. Astfel, primele lucrări au inclus operaţiuni, cum v sînt : lucrări de consolidare a malului prin dragaje, lansarea de saltele din fascine, blocaje de piatră. Urmează, la rind, constructorii şefului de lot ing. Petre Sandu, pentru a implanta uriaşele coloane de beton. Î Ii spunem „şantierul portului mineralier“, parcă se scuză inginerul şef Andrei Glafce de această lămurire suplimentară. Dar, de fapt, tot ceea ce se face aici e un complex de lucrări, unele de mare dificultate şi de Înaltă tehnicitate. Intr-adevăr, constructorii de la gura Siretului Înalţă pe geografia acestor locuri nu unul, ci trei obiective deodată, intre care există o strînsă interdependenţă. Este vorba de viitorul port mineralier, dar şi de priza de apă la Dunăre, precum şi de o magistrală apă-oţei, cu ajutorul cărora apa si minereul vor ajunge în combinatul siderurgic. Să urmărim insă firul Dunării in amonte, la circa 2 km. Ne oprim la priza de apă. Toţi constructorii cu care am stat de vorbă au fost unanimi şi a aprecia ca a fost cea mai dificilă lucrare. A fost, pentru că lucrarea, cu greutăţile ei, este aproape gata. — Era prin Iulie anul trecut — aflăm de la tovarăşul Stan Gheorghe, secretarul organizaţiei de partid de pe şantierul portului mineralier. Se executau lucrările pregătitoare ultimei operaţiuni: lansarea palierului de oţel şi beton , chesonul. Care are un diametru de 30 de metri şi o greutate de circa 3 600 tone. Mai exact, această enormă piesă din beton trebuia adusă, cale de 60 de metri pe un canal special construit, prin plutire, pe locul de amplasare definitivă. O zi Întreagă a durat operaţiunea de a aduce pe poziţia locului definitiv chesonul. Erau prezenţi oamenii pe umerii cărora apăsa întreaga răspundere a lucrării : jefui de tot Dumitru Pricope, maistrul Victor Barac, întreaga echipă de chesonişti condusă de Radu Dinu. Parîmele de oţel, coarde ale unei imense harpe, stăteau întinse la maximum, asigurînd echilibrul, gata să tragă după ele miile de tone de beton şi oţel. — Adusesem chesonul pe locul amplasamentului definitiv — povesteşte acum Stan Gheorghe. Dar începerea operaţiunilor de amplasare, de fixare pe malurile de ghidaj de pe albia Dunării a durat mai bine de o săptămină. Lucrarea era dificilă şi pentru faptul că aici aveam nevoie de constructori care să fie şi scafandri. Ne-au ajutat la această operaţiune însă scafandrii de la AFDJ... La numai o zi după ce am stat de vorbă cu constructorii l-am întâunit pe secretarul comitetului de partid de la AFDJ, tovarăşul Dumitru Dan. Ne-am interesat de aceşti oameni, care zile întregi lucraseră acolo, pe fundul Dunării, pentru ca operaţiunea efectuată de constructori să fie încununată de succes. Amintim numele câtorva scafandri : Ion Gălăţeanu, Ion Dimian, Nicolae Dinică, Nicolae Oghină şi Constantin Zola. Spuneam, în rindurile de mai sus, că din complexul de lucrări de la gura Siretului fac parte şi o magistrală de apă şi minereu. Pentru ca aceasta să se nască, albia Siretului a trebuit să fie schimbată pe o porţiune de 1 200 de metri, pentru care s-a construit un nou pod peste Siret. Este calea pe care o parte din apa Dunării şi minereul de fier din portul ce se construieşte aici o vor urma în sus, pe spinarea Smîrdanului cuprinsă intre bălţile Cătuşa şi Mălina. Altfel spus, Dunărea va curge la... deal, iar paralel cu apa va urca şi „hrana“ de bază a combinatului , minereul ce va fi descărcat în acest port. Magistrala despre care e vorba — benzi şi conducte — porneşte de la Dunăre, traversează Siretul şi ia pieptiş dealul Bărboşilor, cale de mai bine de 2 km pentru a ajunge la locul de plămădire a fontei şi oţelului, făcînd astfel o legătură osmotică intre viitorul port mineralier şi noua vară a fontei şi oţelului. In încheierea acestor rinduri, notăm cîteva cifre aflate de la tovarăşul ing. Ionel Cermov, şeful serviciului producţiei de pe şantier. Pină in prezent infrastructura noului port este gata în proporţie de 75 la sută. La platformă, care ocupă o suprafaţă de circa 6 hectare, lucrările sunt executate în proporţie de 80 la sută, iar la infrastructura de la platformele de stocaj a minereului — 70 la sută. — Ce Înseamnă pentru dv. constructorii, aceste cifre ? — Că suntem în pas cu graficele. Că ne respectăm întocmai angajamentele luate. Tudorel OANCEA corespondentul „Scînteii" Portul otelului • La km 156 se naște un port mineralier • Apa Dunării va curge la... deal • Magistrala industrială : Dunăre-oțel Secţia anozi a Uzinei de aluminiu din Slatina. Şeful de tură, Gheorghe Rădulescu, reglează parametrii instalaţiei Foto : E. Dichiseanu» SPORT FOTBAL. • „Cei 17" care au plecat în turneul franco-spaniol e Leeds se pregăteşte pentru vizita rapidiştilor bucureşteni SCHI. Campionatele nationale de biatlon Alte ştiri din fără şi de peste hotare din pag. a lll-a. CUM APLICAŢI LEGEA SPORTULUI ? Procesul dezvoltării educaţiei fizice şi sportului cunoaşte în ţara noastră accelerări şi amplificări tot mai evidente de la an la an. Totuşi, faţă de sarcinile stringente — impuse de necesitatea creşterii unui tineret armonios dezvoltat, fizic şi moral, de necesitatea menţinerii sănătăţii cetăţenilor şi de combaterea efectelor sedentarismului — faţă de posibilităţile mereu mai bune ce li se creează in practicarea educaţiei fizice şi sportului, mişcării în aer liber, adică ceea ce numim in mod obişnuit sport de masă, se manifestă serioase rămineri in urmă. Pornind de la această constatare, şi dorind să stimulăm dezbaterea publică a cauzelor reale şi a măsurilor ce se impun în acest sens, rubrica noastră de sport îşi propune să publice o serie de „Ce loc ocupă — sau ar putea ocupa — sportul in timpul liber al cetăţeanului ? Se încearcă la dv. — şi cum ? — formarea, la tineri, aunei educaţii pentru sport, pentru practicarea cu regularitate a exerciţiului fizic ? Ce efecte imediate constataţi ?“ Pe o asemenea temă am efectuat, în aceste zile de iarnă, un sondaj de opinie la Iaşi, avind ca interlocutori reprezentanţi dintre cei mai autorizaţi. Ne-a interesat cu predilecţie cum sunt organizate şi popularizate acţiunile la finele săptămînii, pentru vacanţe, in general pentru acele perioade cînd fiecare are timp liber pentru odihnă, pentru destindere. ..Deschizător de pîrtie“, în discuţia noastră, avea să fie preşedintele consiliului judeţean pentru educaţie fizică şi sport, Ion Şorearu . „Defalcat din calendarul central şi, mai ales, prin intervenţia forurilor respective din judeţ, a cluburilor şi asociaţiilor sportive, programul activităţilor sportive de masă este deosebit de bogat. Sunt lucruri care interesează şi pe cel ce vrea şi are timp să practice vreun sport, şi pe amatorul doar de spectacol sportiv. Un asemenea dublu efect, „susţinind“ în fond şi bugetele, produc sporturile pe echipe, la noi mai mult fotbalul şi voleiul. Vreau să spun insă că pentru timpul liber, în sensul întrebărilor dv., sportul nu este căutat şi nici nu este oferit nici măcar în măsura minimală. Cauzele ar fi multe : lipsa unor condiţii materiale (terenuri, iar acum, iarna, săli), rezerva multor cadre didactice, ca şi a conducerilor unor şcoli şi facultăţi de a recomanda şi oferi elevilor şi studenţilor, in mod permanent, mijloace pentru activităţi recreativ-sportive, prea puţinele amenajări simple pentru sport in incinta şcolilor, in noile cartiere de locuinţe“. Nu putem împărtăşi întru totul spusele interlocutorului. Intr-adevăr, raportate la numărul locuitorilor, bazele sportive din Iaşi sunt relativ puţine. Dar de ce şi... aproape pustii ? Iată, pe scurt, părerea — la care subscriem fără rezerve ! — a reprezentantului consiliului sindical judeţean, G. Craus . „Ceea ce explică deseori pustietatea de la bazele sportive este nepopularizarea competiţiilor, a locurilor şi orelor de acces. Nu mi se pare deloc firesc ca la Iaşi, unde sunt atâtea posibilităţi pentru o permanentă şi calificată propagandă, pentru formarea unei educaţii pentru practicarea sporturilor, filmele de scurt metraj, afişajul public, broşurile, programele caselor de cultură, sfaturile medicilor să nu aibă in vedere o stăruitoare şi competentă îndrumare a tineretului către stadioane, către excursiile pe jos, către mişcarea in aer liber. Dacă şi la noi cinematografele şi café-barurile sunt destul de frecventate, este şi pentru că responsabilii lor ştiu să-şi facă reclamă...“. Un adevăr. La Iaşi — care, din păcate, nu este un exemplu singular — asemenea popularizări, pentru ca sportul să intre în competiţie cu celelalte „activităţi sedentare“, spre a ocupa un loc cit de mic in timpul liber al tineretului, sunt ca şi inexistente. Este posibil oare ca, în timp ce după-amiaza şi seara circulaţia pe arterele centrale este intensă, la cinematograf coadă, la barul „Unirea“ nici un loc liber, tribunele modernei săli de sport (care in acele zile găzduia un important turneu feminin de handbal) să fie jumătate goale, iar pe singura pistă de gheaţă de la ştrand doar ciţiva copii şi... paznicul ? Turneul divizionar de handbal nu era anunţat decât prin citeva afişe izolate. Despre patinoarul natural, nici măcar atit ! „Cei peste 150 000 de elevi din şcolile judeţului Iaşi — ne spunea inspectorul şcolar judeţean Vasile Lupaşcu — sunt antrenaţi, după posibilităţi şi aptitudini, în acţiuni sportive adecvate: serbări şi demonstraţii de masă, gimnastică zilnică, tabere şi excursii în timpul vacanţelor. «Festi- 1. DUMITRIU M. CORCACI (Continuare in pag. a IlI-a) anchete, care să sondeze opiniile cetăţenilor şi ale factorilor responsabili, să dezbată situaţia şi să ofere sugestii folositoare. Drept motto pentru anchetele pe care le inaugurăm azi, ne-am gîndit să subliniem, aici, două prevederi de importanţă majoră din Legea cu privire la dezvoltarea activităţii de educaţie fizică şi sport : „Educaţia fizică şi sportul în Republica Socialistă România constituie activităţi de interes naţional“. ....Sarcinile fundamentale ale organelor şi organizaţiilor care au atribuţii in domeniul educaţiei fizice şi sportului sunt : atragerea maselor de oameni ai muncii, îndeosebi a tineretului, in practicarea sistematică a exerciţiilor fizice şi sportului, dezvoltarea tot mai largă a sportului de masă, cultivarea talentelor şi îmbunătăţirea performanţelor sportive“. Ancheta noastră în judeţul Iaşi -Avem puţine baze sportive!De aceea sunt goale!?