Scînteia, martie 1973 (Anul 42, nr. 9435-9465)
1973-03-01 / nr. 9435
PAGINA 2 Aşa cum presa a anunţat la timpul cuvenit, Marea Adunare Naţională a votat — la 23 noiembrie 1972 — noul Cod al muncii. Pentru a da posibilitate cititorilor să aprofundeze prevederile noului cod, ziarul nostru a publicat in acest răstimp (in zilele de 5, 9, 12, 17, 21 ianuarie şi in 1, 7, 14, 22, 28 februarie) o serie de zece articole semnate de specialişti în domeniul legislaţiei muncii. în încheierea acestui ciclu, publicăm o convorbire cu conf. dr. SANDA GHIMPU, membră în Comisia constituţională a M.A.N. . Mulţumindu-vă pentru solicitudinea cu care aţi acceptat să desluşiţi cititorilor noştri citeva din sensurile majore ale noului Cod al muncii, permiteţi-mi, vă rog, să vă adresez prima întrebare a acestei convorbiri : De ce un nou cod ? — Pentru că celălalt — primul cod al muncii in ţara noastră, intrat în vigoare la 11 iunie 1950 şi abrogat la 28 februarie 1973 — îmbătrânise. Două decenii şi mai bine au însemnat mari şi profunde schimbări revoluţionare în viaţa poporului nostru, pe toate planurile şi, cu atît mai mult, in conţinutul relaţiilor de muncă. Reglementări înnoitoare — ca acelea privind organizarea şi conducerea unităţilor economice, organizarea şi disciplina muncii, încadrarea şi promovarea din muncă, perfecţionarea pregătirii profesionale, legea pensiilor, a protecţiei muncii, a concediului de odihnă, ca să nu le enumerăm decit pe cele mai recente — nu şi-au mai găsit reflectare nici măcar pe planul principiilor in vechiul cod al muncii. Un nou cod, un cod al socialismului, se impunea, aşadar, cu necesitate. De altfel, redacţia „Scinteii“, sesizind cu promptitudine semnificaţia deosebită pe care un asemenea nou act normativ o poate avea, a deschis cu generozitate coloanele sale unei acţiuni largi de popularizare a acestei Carte a muncii. Mi-ar plăcea să cred că suita de articole speciale pe care o încheiem astăzi împreună nu semnifică un sfîrşit al acestei preocupări. Mai ales că, depăşind primul pas in cunoaşterea legii — popularizarea — urmează adincirea substanţei acesteia. — Desigur, redacţia noastră va continua să pună periodic in dezbatere aspecte dintre cele mai stringente şi de cel mai larg interes, apărute pe parcursul procesului practic de aplicare a Codului muncii care intră azi in vigoare. Evident, beneficiind in continuare de largul concurs al specialiştilor ! Acum, continuind convorbirea noastră, aţi putea defini pentru cititori locul pe care-l ocupă acest cod in legislaţia existentă ? — Codul muncii este un act normativ cu largi rezonanţe sociale, pentru că raza lui de cuprindere este foarte întinsă. Astfel, în prima lui parte se adresează in mod egal tuturor celor ce muncesc, reuşind să înmănuncheze toate normele ce privesc, varietatea complexă a relaţiilor de muncă şi staabilind o reglementare la nivel de lege-cadru, la nivel de principii. — Nu se putea decit la „nivel de principii“ ? O reglementare exhaustivă nu era posibilă? — Nu se putea întrucit sumedenia de relaţii de muncă la care se referă se disting fiecare in parte prin nişte particularităţi deosebit de puternice, iar ca să se refere la toate, în mod firesc, legiuitorul trebuie să se plaseze la nivelul unor principii comune tuturora. Or, acestea nu pot fi decit principiile generale. Incontestabil însă că datorită particularităților raporturilor de muncă, a specificității lor mereu crescînde — direct proporţională cu dezvoltarea multilaterală şi impetuoasă a societăţii noastre — se resimte necesitatea unei reglementări adîncite pe categorii de angajaţi sau domenii de activitate. Această adincire rămîne in sarcina unor legi — care sînt fie axate pe categorii de angajaţi, prin statute profesionale specifice, fie axate pe instituţiile centrale ale dreptului muncii. In plus, relaţiile de muncă socialiste se caracterizează prin mobilitate, iar un cod trebuie să se caracterizeze prin stabilitate. Această contradicţie este încă un motiv care să determine reglementarea codului la nivel de principii. Vă e cunoscut, probabil, faptul că problema codificării relaţiilor de muncă — la nivel de principii sau, dimpotrivă, in adîncime — frămintă atît pe juriştii din ţările socialiste, cit şi pe cei din ţările capitaliste. Răspunsul, mai pretutindeni, înclină spre coduri la nivel de principii — sau chiar „plafoane sociale", cum sunt uneori numite in ţările capitaliste. Că elaborarea unor asemenea norme este o operaţie legislativă pretenţioasă o dovedeşte faptul că, iată, sunt încă ţări dezvoltate care n-au reuşit decit foarte recent — sau deloc — să aibă un cod al muncii. — Din cele aproape două sute de articole ale noului nostru cod se degajă o serie de principii fundamentale care se traduc toate intr-o sumă de drepturi şi obligaţii de esenţă. Ca cetăţean şi specialist, aveţi vreo preferinţă pentru vreunul din ele ? — Pentru egalitatea de tratament, şi e lesne de înţeles motivul. Această egalitate constituie un aspect al garantării dreptului la muncă, dreptaxă a întregului cod. Cred că materializarea cea mai pregnantă a egalităţii de tratament o reprezintă măsurile speciale de care se bucură femeia angajată. Legal, noi, femeile, putem ocupa orice muncă, nici o funcţie nu ne este inaccesibilă. Dacă şi mentalitatea bărbaţilor ar fi tot atât de avansată ca şi cadrul juridic, femeile n-ar mai fi socotite, cum sunt deseori astăzi, o „majoritate minoritară", rămasă undeva la baza piramidei profesiunilor. Dar aceasta este o altă problemă, şi poate nu e cazul să neliniștim spiritele tocmai in preajma zilei de 8 Martie. — Să mai abordăm atunci citeva dintre principiile fundamentale ale codului ? — Da. Şi m-aş referi, tot cu prioritate, la libertatea muncii. Un raport juridic de muncă se naşte, se desfăşoară şi încetează in baza unui acord liber de voinţe. In temeiul acestei concepţii, contractul de muncă ce se încheie cuprinde şi o parte convenţională care, in dreptul nostru, este deosebit de substanţială, şi care dă conţinut şi vigoare acestui act juridic. E de la sine înţeles că libertatea muncii se manifestă într-o multitudine de alte situaţii, concretizate intr-o serie de dispoziţii ale codului. Nu le repet acum, le-am evocat pe larg intr-un articol anterior, publicat — sub titlul „Garanţii ale stabilităţii în muncă" — tot in ziarul „Scinteia". Aş mai sublinia, totodată, dreptul de participare al celor ce muncesc la conducerea, organizarea şi controlul activităţii unităţilor in care lucrează. Această participare este formulată sintetic in articolul 9 : „Ca expresie a adincirii democraţiei socialiste, activitatea tuturor unităţilor se bazează pe principiul muncii şi conducerii colective“. Colectivul de angajaţi — fie că el înseamnă adunarea generală sau organe de conducere colectivă, cum sunt comitetele şi consiliile oamenilor muncii, colectivul locului de muncă are atribuţii concrete cu privire la: bunul mers al producţiei şi al unităţii in general, încadrarea şi promovarea în muncă, acordarea recompenselor, ca şi aplicarea sancţiunilor disciplinare. Practic, nu este activitate majoră a unităţii la care să nu participe, sub o formă sau alta, la luarea deciziilor colectivele de oameni ai muncii. Un alt principiu fundamental al reglementării este cointeresarea angajaților. Este adevărat că, vorbind intr-un sens larg despre cointeresare, ne-am putea referi la foarte multe instituţii centrale ale dreptului muncii, dacă nu chiar la toate: protecţia muncii, ca şi disciplina muncii, pregătirea profesională, ca şi răspunderea materială se interacţionează şi sunt fundamentate atit pe ideea de protecţie a angajatului, cit şi pe ideea de eficienţă a muncii. Este acea im-' binare armonioasă a ocrotirii unor interese individuale cu cea a ocrotirii unor interese generale ce condiţionează trecerea noastră într-o etapă superioară de dezvoltare — Serialul „Scinter a Incercat — cum aţi văzut — să desprindă şi să prezinte noutăţile cu care codul actual se deosebeşte de cel vechi. Cele 10 articole publicate de noi au abordat, pe rind, probleme legate de : încadrarea şi promovarea in muncă, încetarea contractului de muncă, rolul şi importanţa contractului colectiv, timpul de muncă şi odihnă, disciplina socialistă a muncii, stabilitatea în muncă, răspunderea materială a angajaţilor, litigiul de muncă, protecţia muncii, măsuri speciale de ocrotire a femeilor şi tinerilor. Care dintre noutăţi credeţi că merită o atenție deosebită . — Foarte multe, toate chiar. Dar pentru că unele au fost relevate în articolele anterioare, şi pentru că aproape fiecare prevedere are noutatea sa (dacă nu în conţinut, în tehnica de reglementare), nu ne putem opri decit la citeva . ...Ca regulă generală, contractul de muncă se încheie acum incepînd de la virsta de 16 ani — si nu de la 14, ca înainte. Intre 14 si 16 ani nu se pot face decit Încadrări în munci temporare. ...încadrarea in muncă se face, pe lingă probă practică, examen şi concurs (condiţii prevăzute de Legea 12/1971) şi prin termen de încercare. ...In timpul satisfacerii serviciului militar, contractul de muncă se menține, perioada respectivă intrînd în calculul vechimii neîntrerupte. ...Se prevăd o serie de dispoziţii speciale in legătură cu promovarea in funcţie și sancţionarea cadrelor de conducere. ...In afara citorva cazuri exceptate, contractul de muncă nu poate fi desfă-------------lui. ,11 cut din inițiativa unității in timpul incapacității temporare de muncă în care angajatul primește ajutoare de asigurări sociale, în caz de graviditate, in timpul concediului de maternitate și in perioada de alăptare, in perioada cit mama salariată îngrijește copilul bolnav in virstă de pină la 3 ani, precum și în timpul cit soțul satisface serviciul militar. ...Femeilor care au copii bolnavi mai mici de 3 ani li se vor acorda concedii plătite care nu se includ in concediul de odihnă (reglementarea anterioară limita virsta copilului la 2 ani). ...S-a renunțat la dispoziția după care contractul de muncă se putea desface pentru pierderea capacității de muncă a angajatului după o perioadă mai mare de 3 luni. In prezent, desfacerea contractului pe acest motiv este condiţionată de dobindirea prealabilă a calităţii de pensionar de invaliditate, gradul I sau II. Enumerarea ar putea continua... — Pentru a fi mai cuprinzătoare, şi pe deplin lămuritoare, succinta noastră discuţie asupra unui subiect atit de vast simte, pare-se, nevoia unei ultime precizări : cum se conciliază prevederile noului cod cu legislaţia existentă ? — In situaţia cind noul cod nu abrogă expres decit vechiul cod, dar abrogă implicit orice alte dispoziţii contrare — trebuie să intervină in permanenţă specialistul, practicianul jurist. Acesta este chemat, pe de o parte, să aprecieze în ce măsură finele din dispoziţiile legislaţiei existente nu sunt conforme cu dispoziţiile noului cod şi, deci, şi-au încetat aplicativitatea, iar, pe de altă parte, in ce măsură ele se corelează cu dispoziţiile din cod şi le complinesc. Ceea ce nu este uşor de făcut. G. MITROI Azi intră în vigoare NOUL COD Adunări generale în cooperaţia meşteşugărească Recent s-au Încheiat adunările generale anuale ale oamenilor muncii din unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti, in cadrul cărora au fost analizate rezultatele activităţii desfăşurate în anul trecut şi s-au stabilit măsuri care să asigure îndeplinirea sarcinilor planului pe anul in curs la parametrii maximali. S-a subliniat că membrii cooperativelor meşteşugăreşti, conducerile acestor unităţi, angajaţi cu toate forţele, alături, de întregul popor, în munca pentru traducerea în viaţă a sarcinilor stabilite de partid, au realizat în cursul anului 1972 o producţie-marfă şi au prestat servicii suplimentare, pentru populaţie, în valoare de aproape 600 milioane lei. Au fost relevate, totodată, lipsurile care s-au manifestat in cadrul unor unităţi, în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materii prime şi materiale. Au fost criticate cu asprime consiliile de conducere ale unor unităţi, printre care „Răsăritul“-Oraviţa, „Constructorul“-Călăraşi, „Mureşul“-Deva şi altele, care nu au asigurat condiţiile necesare pentru rentabilizarea unităţilor. Pentru nepăsare faţă de bunul mers al unităţii, abuzuri in muncă, lipsă de iniţiativă, adunările generale au revocat din funcţii 30 de preşedinţi şi vicepreşedinţi de cooperative meşteşugăreşti, precum şi pe unii dintre membrii comisiilor de revizie care nu şi-au îndeplinit sarcinile încredinţate. De asemenea, au fost combătute cu tărie aspectele negative care se manifestă încă în unele unităţi, cum sunt tendinţa de căpătuială, neînregistrarea comenzilor, nerespectarea tarifelor, comportări necorespunzătoare in relaţiile cu clienţii şi alte abateri de la principiile eticii şi echităţii socialiste. Meşteşugarii au cerut, de asemenea, uniunilor judeţene şi UCECOM să sprijine mai mult unităţile productive în rezolvarea unor probleme privind contractarea producţiei de export, asigurarea ritmică a unor materiale, pentru dotarea cu utilaje moderne şi pentru realizarea unor obiective social-culturale. O atenţie deosebită s-a acordat măsurilor stabilite pentru realizarea şi depăşirea planului maximal pe anul 1973. In urma analizei făcute, a propunerilor valoroase izvolite din rindul maselor, meşteşugarii s-au angajat să realizeze in acest an un volum de producţie-marfă şi prestări de servicii în valoare de 1,12 miliarde lei, cu 120 milioane lei peste prevederi. (Agerpres) I bacău preocupări PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA ! APROVIZIONĂRII SI SERVIRII POPULAŢIEI ! îmbunătăţirea continuă a aprovizionării şi servirii populaţiei cu un bogat sortiment de mărfuri constituie preocuparea principală a conducerii O.C.L. „Alimentara" Bacău. In acest scop se pune un accent deosebit pe asigurarea fondului de marfă necesar, extinderea şi modernizarea reţelei comerciale, dotarea cu utilaje şi mobilier, diversificarea formelor de servire a populaţiei. La ora actuală, in 18 unităţi din Bacău se practică sistemul autoservirii. Pentru a veni in sprijinul cumpărătorilor, conducerea O C.L. „Alimentara" a adoptat un program variat de funcţionare a unor unităţi. Astfel, magazinul nr 2 din centrul oraşului funcţionează în 3 schimburi, asigurînd în felul acesta aprovizionarea băcăuanilor 24 de ore din 24. Alte 8 magazine, printre care cele de la complexele „Milcov“, „Bicaz“, „Orizont“, precum şi cele din cartierele „1 Mai“ şi „Cremenea“, lucrează in două schimburi. De curînd, In noul cartier de locuinţe „Cornişa Bistriţei“ s-a deschis un magazin de tip „BIG“, prima unitate de acest fel din Bacău. Cumpărătorii găsesc aici tot felul de mărfuri, de la cele mai simple articole de băcănie, pină la semipreparatele de tip „Gospodina". In ultima vreme, la Bacău au mai fost modernizate 21 de unităţi, cîştigîndu-se în felul acesta o suprafaţă comercială utilă de circa 2 000 mp. Efectul acestor măsuri s-a concretizat intr-un volum sporit de produse vîndute cetățenilor. Pentru acest an se prevede desfacerea unui volum de mărfuri care să întreacă realizările anului 1972 cu 37 milioane lei. Gheorghe BALTA corespondentul „Scinteii" Un nou şi modern centru de folio-audiologie şi chirurgie funcţională O.R.L. va intra în funcţiune în acest an în zona Panduri din Capitală. Noul centru se compune din două corpuri de clădiri îmbinate — policlinica de specialitate şi spitalul propriu-zis, cu 150 de paturi (Foto : M. Cioc) POIANA SĂRATĂ — o nouă staţiune balneară In urma unor studii întreprinse in ultimul timp, balneologii au identificat la Poiana Sărată, localitate situată pe Valea Oituzului, o serie de izvoare de ape minerale şi termale, cu efecte curative deosebite pentru bolile gastrice, pectorale şi reumatismale. Pe baza acestor importante resurse naturale, Poiana Sărată va deveni staţiune balneoclimaterică. Pentru început, in perimetrul acestei localităţi, pină nu de mult o aşezare anonimă, te va înălţa un complex hotelier cu 250 de locuri şi un nou camping pentru automobilist! In anii viitori, unităţile industriei chimice de pe Valea Trotuşului vor aloca fonduri importante In vederea dezvoltăţii noii staţiuni balneare, întrucit de serviciile curative ale apelor minerale de aici vor beneficia. In special, chimiştii de la Borzeşti, Mărăşeşti şi din alte localităţi ale ţării. (Agerpres) In judeţul Dolj NOI MAGAZINE SĂTEŞTI CRAIOVA — (Corespondentul „Scinteii", Nistor Ţurcu). — In satele judeţului Dolj au fost date in folosinţă, anul trecut, 19 complexe comerciale, in care funcţionează peste 100 de magazine aparţinînd cooperaţiei de consum In prezent, numărul unităţilor de desfacere cu amănuntul la sate se ridică la peste 1 000, din care 300 sunt de alimentaţie publică. Anul acesta vor fi date In folosinţă incă 14 complexe comerciale. Totodată, se acordă o atenţie deosebită modernizării unităţilor existente. In cursul acestui an vor fi efectuate asemenea lucrări In 68 de unităţi, de două ori mai multe faţă de anul trecut. In momentul de faţă, după cum ne spunea tovarăşul Mihai Popescu, director coordonator al întreprinderii economice judeţene Dolj a cooperaţiei de consum, In toate unităţile de desfacere se desfăşoară o acţiune susţinută pentru introducerea unor forme noi de comerţ, cum sunt expunerea deschisă a mărfurilor, autoservirea, precum şi pentru dotarea cu mobilier modern a magazinelor : congelatoare de peşte, dulapuri şi vitrine frigorifice, maşini pentru preparatul îngheţatei, conservatoare de înghețată ș.a. SCINTEIA - joi 1 martie 1973 MĂRŢIŞOR Există la românul un străvechi obicei care face ca la fiecare 1 martie, atunci cind primăvara Îşi anunţă impetuoasa poposire în spaţiul Carpato-Dunărean, să li se ofere tuturor fetelor şi femeilor ţării un mărţişor. Gingaşa , bijuterie, făurită întotdeauna de mîini meştere, este un simplu şi călduros omagiu femeii — celei care rămîne mina dreaptă a naturii, căci ea face oameni, şi nu doar creaturi. Este un simbol al afecţiunii adresat celei in faţa căreia urîtul şi vulgaritatea se ruşinează de la sine. Mărţişorul este o urare de frumos şi de soare, o silabă de recunoştinţă. Minusculă amuletă, inspirată din tot ceea ce pot sugera iubirea şi fericirea, ea aduce Întotdeauna sub sul, necunoscînd restricţii de virstă. Un mărţişor fetiţei care abia începe să gungurească. Un mărţişor mamei, cea care de-a pururi işi Însoţeşte ţipătul de durere şi de uşurare cu zimbetul, atunci cind prima gură de aer a pruncului nou născut este ea însăşi ţipăt. Un mărţişor iubirii. Un mărţişor celei care dintotdeauna l-a învăţat pe bărbat frumosul, cutezanţa, bunătatea, dreptatea. Un mărţişor tuturor bunicelor care au născocit mîngiierea şi surisul, lacrima şi basmul. Tuturor celor care n-au ştiut să ascută săbii, ci să Spele in apă de flori scutece. Căci scutul sub care ele au ocrotit mereu viaţa rămîne gingaşul scutec de copil pe care, din dragoste, l-au făcut mingîios Şi cald ca sinul matern. Nu ştiu la cite popoare mai există un astfel de obicei, dar românii il au din vremuri imemorabile, de la naşterea spaţiului mioritic. O dată pe an, de 1 martie, simbolul unei flori, al unui semn de noroc, legat de un şnur de mătase din fire albe şi roşii, sub un tainic descînt de viaţă lungă şi fericire. Căci vine primăvara, şi numele ei sună mai in toate limbile pamintului ca un nume de femeie. . Şi Însemnul primului ei popa»..— un mărţişor — pogoară pe pieptul celor care menţin in sufletul omenirii, veşnic, anotimpul renaşterii. loan GRIGORESCU ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Matofaräse“ întrucit mai multe scrisori primite de la membrii echipelor de control obştesc se referă la activitatea unităţilor cooperaţiei meşteşugăreşti specializate in REPARAREA TELEVIZOARELOR ŞI APARATELOR DE RADIO, astăzi rezervăm citeva zile ale „Registrului public al controlului obştesc" acestui sector de larg interes cetăţenesc. Iată, faţă-n faţă, observaţiile echipelor de control şi poziţia celor vizaţi. Poziţia forurilor vizate Opinia echipelor de control 1. Actualul sistem de tarife practicat în unităţile de reparat televizoare şi aparate de radio este necorespunzător, clientul — neiniţiat in materie de electronică — neavînd posibilitatea să verifice corectitudinea meseriaşilor. 2. Stocurile de piese de schimb trebuie valorificate în unităţile controlate există însemnate stocuri de piese de schimb depăşite din punct de vedere tehnic şi, deci, inutilizabile. De ce nu sunt cedate atelierelor-şcoală pentru elevi ? La televizoarele sau la aparatele de radio existente în dotarea cetăţenilor nu mai pot fi utilizate, iar cooperativele plătesc pentru ele dobinzi penalizatoare, plus faptul că işi blochează spaţiile de depozitare. Corneliu VERMAN Institutul de cercetări şi proiectări electronice 3. De ce sunt aruncate la lada de gunoi însemnate valori materiale ? In fiecare atelier de reparat aparate de radio şi televizoare se înlocuiesc zilnic zeci de piese defecte. întreb : de ce piesele vechi sunt aruncate la lada de gunoi ? Nu ar fi mai raţional să le colecteze cineva pentru valoririficare ? Cunosc că pentru becurile de iluminat s-a luat deja o iniţiativă în acest sens. De ce nu este extinsă şi la tuburile electronice ? Paul LEOVEANU tehnician, Roşiorii de Vede N. R. Pentru a contura mai exact dimensiunile propunerii făcute de corespondentul nostru, adăugăm următoarele amănunte : a) în unităţile de reparaţii sunt înlocuite anual citeva zeci de mii de piese de schimb ; b) specialiştii apreciază că dacă de la tuburile electronice ar putea fi valorificat doar filamentul, un schimb de la transformatoare pot fi refolosite arit rolele, cit şi carcasele din material plastic , de la condensatori — carcasele de aluminiu ş.a.m.d. Ceea ce înseamnă zeci şi sute de mii de lei economii. 4. Propunem un nou sistem de organizare a atelierelor ! Asigurarea controlului asupra corectitudinii aplicării tarifelor, şi a calităţii execuţiei lucrărilor fiind aproape imposibil de realizat in condiţiile dispersării actuale a unităţilor de reparat televizoare şi aparate de radio — propun : să se porganizeze unităţi centralizate, unde aparatele să fie epanate sub supravegherea unor specialişti anume desemnaţi in acest scop. 5. Este posibilă organizarea unor ateliere specializate ? Unitatile cooperaţiei repară televizoarele şi aparatele de radio atît in perioada de garanţie, cit şi de post-garanţie. Pentru garanţie insă primesc gratuit de la producători pe baza unor haremuri stabilite anterior — piesele de schimb necesare întreţinerii bunurilor. Pentru a preveni situaţiile (foarte des intilnite) cind aceste haremuri sunt mai mari sau mai mici decit necesarul real (implicaţiile sunt uşor de dedus), ar fi mai raţional să se specializeze anumite unităţi în fiecare localitate (sau sector din Capitală) care să execute doar reparaţiile in garanţie şi care să fieaprovizionate direct de producători cu piesele necesare. Jean POPA inginer la uzina „Electronica“ Consemnăm, In paralel, opiniile tovarăşului ing. G. Leonescu, directorul direcţiei din UCECOM, care coordonează activitatea tuturor atelierelor de reparat televizoare şi aparate de radio din cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti : 1. într-adevăr, actualul sistem de tarife trebuie înlocuit. Vâ informez că în perioada imediat următoare vom experiritenta forma de ABONAMENT , clienţii atelierelor noastre vor plăti o sumă de banii în contul căreia vor fi executate toate re- ■ paraţiile apărute în intervalul de timp pentru care s-a plătit abonamentul. Piesele de schimb înlocuite se vor achita separat. Totodată, este in curs de examinare un NOU SISTEM DE TAXARE, bazat pe trepte de durată. Costul reparaţiilor va fi plătit in funcţie de perioada de timp folosită de meseriaşi la domiciliul clientului pentru remedierea defectelor de la aparat. Bineînţeles, vom avea grijă să stabilim tarife regresive pentru a cointeresa lucrătorii să execute reparaţiile cit mai repede. 2. Au fost date dispoziţii ferme pentru reducerea stocurilor de piese. Nu a făcut o analiză la nivelul întregii reţele de unităţi, dar observaţia dumneavoastră este justă, există extrem de multe piese de schimb inutilizabile, blocate in magazii de ani şi ani de zile. Aceasta pentru că, deşi instrucţiunile UCECOM prevăd casarea la anumite intervale de timp a pieselor depăşite moral, cooperativele au neglijat această operaţie. Tocmai de aceea, UCECOM a emis recent dispoziţii ferme de reducere a stocurilor. 3. Valorificarea pieselor defecte va trebui făcută în afara unităţilor de reparaţii Intr-addevăr, este un mare neajuns faptul că piesele defecte sunt aruncate In prezent la gunoi. Se pierd astfel valori însemnate. Va trebui stabilit cine anume să le colecteze — întreprinderile producătoare, comerțul sau poate noi — dar, oricum, nu vom accepta să facă acest lucru atelierele de reparații pentru că s-ar crea astfel posibilitatea introducerii lor în aparatele aduse la reparate. Sîntem de acord !Ideea reorganizării sţerei noastre după sistemul unităţilor centralizate o consider valoroasă şi cred că ea trebuie aplicată odată cu celelalte măsuri menite să asigure corectitudinea aplicării tarifelor de către meseriaşi. Specialiştii direcţiei noastre studiază chiar in aceste zile amănuntele formulei preconizate pe care intenţionăm să o aplicăm experimental. 5. Formula unităţilor specializate este un paliativ Lipsa unor piese de schimb din unitaţi sau existenţa lor In cantităţi mai mari decit este necesar se datorează, după părerea noastră, nu inexistenţei unităţilor specializate pentru garanţie şi post-garanţie. Dacă ar fi să se găsească o soluţie pentru evitarea anomaliei semnalate, atunci cred că ar trebui revăzut Însuşi sistemul de aprovizionare cu piese. Producătorii bunurilor pentru repararea cărora sunt necesare piesele ar trebui să aibă obligaţia asigurării cererilor de piese nu după formula haremurilor actuale, ci după solicitările atelierelor. Iar piesele care nu se folosesc in ateliere să fie recuperate de întreprindere pentru utilizarea lor in producţie. AVEM INTENŢIA SA REZERVĂM URMĂTOARELE FILE ALE „REGISTRULUI PUBLIC AL CONTROLULUI OBŞTESC" PROBLEMELOR PRIVIND RESPECTAREA REGULILOR BUNEI SERVIRI ÎN UNITĂŢILE CARE LUCREAZĂ CU PUBLICUL. Aşteptăm, de aceea, de la dv. — pe lingă corespondenţa obişnuită — observaţii şi mai ales propuneri concrete în legătură cu această temă. Repetăm observaţia din precedenta rubrică : NU PRIMIM SCRISORI DE LA SATE. CE SE INTÎMPLĂ ? NU ACŢIONEAZĂ ECHIPELE DE CONTROL OBŞTESC ? Am dori să cunoaştem părerea organelor judeţene care se ocupă cu îndrumarea şi organizarea controlului obștesc. Rubrică realizată de Mihai IONESCU